Neindeplinirea obligatiilor de catre un stat membru – Accize – Produse din tutun achizitionate intr un stat membru si transportate in alt stat membru

„Neindeplinirea obligatiilor de catre un stat membru – Directiva 92/12/CEE – Accize – Produse din tutun achizitionate intr un stat membru si transportate in alt stat membru – Criterii de apreciere exclusiv cantitative – Articolul 34 TFUE – Restrictii cantitative la import”

HOTARAREA CURTII (Camera a patra)

14 martie 2013

In cauza C 216/11,
avand ca obiect o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor formulata in temeiul articolului 258 TFUE, introdusa la 10 mai 2011,

Comisia Europeana, reprezentata de W. Mölls si de O. Beynet, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg,
reclamanta,
impotriva
Republicii Franceze, reprezentata de G. de Bergues si de N. Rouam, in calitate de agenti,
parata,

CURTEA (Camera a patra),
compusa din domnul L. Bay Larsen, presedinte de camera, domnii J. Malenovský, U. Lõhmus si M. Safjan si doamna A. Prechal (raportor), judecatori,
avocat general: domnul P. Cruz Villalón,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
avand in vedere procedura scrisa,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 19 decembrie 2012,

pronunta prezenta

Hotarare

1 Prin cererea introductiva, Comisia Europeana solicita Curtii sa constate ca, prin utilizarea unui criteriu pur cantitativ pentru aprecierea caracterului comercial al detinerii de catre particulari de tutun prelucrat provenind din alt stat membru, prin aplicarea acestui criteriu pe vehicul personal (iar nu pe persoana) si in mod global pentru toate produsele din tutun si prin impiedicarea pura si simpla a importului de catre particulari de produse din tutun provenind din alt stat membru atunci cand cantitatea depaseste 2 kilograme pe vehicul personal, Republica Franceza nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul Directivei 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor si privind detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse (JO L 76, p. 1, Editie speciala, 09/vol. 1, p. 129, denumita in continuare „directiva”), in special in temeiul articolelor 8 si 9 din aceasta, si al articolului 34 TFUE.

Cadrul juridic

Reglementarea Uniunii

2 Articolul 8 din directiva prevedea:
„In ceea ce priveste produsele achizitionate de persoane particulare pentru uz propriu si transportate de acestea, principiul care reglementeaza piata interna stabileste ca accizele sunt percepute in statul membru in care sunt achizitionate produsele.”
3 Potrivit articolului 9 din directiva:
„(1) Fara a aduce atingere articolelor 6, 7 si 8, accizele devin exigibile daca produsele pentru consum dintr un stat membru sunt detinute in scopuri comerciale in alt stat membru.
In acest caz, accizele sunt datorate in statul membru pe teritoriul caruia se afla produsele, de catre detinatorul produselor.
(2) Pentru a determina daca produsele mentionate la articolul 8 sunt destinate unor scopuri comerciale, statele membre trebuie sa ia in considerare, inter alia, urmatoarele:
– statutul comercial al celui care detine produsele si motivele pentru care le detine;
– locul in care se afla produsele sau, daca este cazul, modul de transport folosit;
– orice document referitor la produse;
– natura produselor;
– cantitatea de produse.
In scopul aplicarii continutului celei de a cincea liniute din primul paragraf, statele membre pot stabili niveluri orientative, exclusiv ca element doveditor. Aceste niveluri orientative nu pot fi mai mici decat:

(a) Produse din tutun
Tigarete 800 de bucati
tigari de foi (trabucuri cu o greutate mai mica sau egala cu 3 g fiecare) 400 de bucati
trabucuri 200 de bucati
tutun pentru fumat 1,0 kg
[…]”

Reglementarea franceza

4 Articolul 302 D din Codul fiscal general (code général des impôts), in versiunea in vigoare la expirarea termenului stabilit in avizul motivat adresat Republicii Franceze la 23 noiembrie 2009 (denumit in continuare „CGI”), prevedea:
„I. 1. Impozitul devine exigibil: […]
4º Fara a aduce atingere dispozitiilor […] articolelor 575 G si 575 H, atunci cand se constata detinerea in Franta de alcool, de bauturi alcoolice si de tutun prelucrat in scopuri comerciale pentru care detinatorul nu poate dovedi, prin prezentarea unui document de insotire, a unei facturi sau a unui bon de casa, dupa caz, ca acestea circula in regim suspensiv de taxe sau ca impozitul a fost platit in Franta […].
Pentru a stabili daca aceste produse sunt detinute in Franta in scopuri comerciale, autoritatile administrative iau in considerare urmatoarele imprejurari:
a. activitatea profesionala a detinatorului produselor;
b. locul unde se afla produsele, mijlocul de transport utilizat sau documentele referitoare la respectivele produse;
c. tipul produselor;
d. cantitatile produselor, mai ales atunci cand acestea sunt mai mari decat pragurile orientative stabilite la articolul 9 alineatul (2) din [directiva] […].”
5 Potrivit articolului 575 G din CGI:
„Produsele din tutun prelucrat nu pot circula dupa vanzarea cu amanuntul, cand cantitatea acestora depaseste un kilogram, fara documentul mentionat in sectiunea II a articolului 302 M.”
6 Articolul 575 H din CGI prevedea:
„Cu exceptia furnizorilor in antrepozite, a vanzatorilor in detaliu in punctele de vanzare, a persoanelor mentionate la articolul 565 punctul 3, a distribuitorilor mentionati la al patrulea paragraf al articolului 568 sau, in cantitati stabilite printr un decret al ministrului responsabil pentru buget, a distribuitorilor mentionati la primul paragraf al articolului mentionat, nicio persoana nu poate sa detina in antrepozite, in spatii comerciale sau la bordul mijloacelor de transport mai mult de 2 kilograme de tutun prelucrat.”

Practica administrativa franceza

7 La expirarea termenului stabilit in avizul motivat din 23 noiembrie 2009, site ul internet al Directiei Generale a Vamilor si a Taxelor Indirecte din cadrul Ministerului Finantelor francez prevedea:
„Informatii generale
Atunci cand calatoriti in tarile membre ale Uniunii Europene, in cazul in care faceti cumparaturi pentru uz personal, nu aveti obligatia de a completa o declaratie si nici de a plati taxe si impozite la plecarea din Franta sau la intoarcerea in acest stat.
[…] Daca achizitionati […] tutun, legislatia comunitara a prevazut praguri orientative pentru achizitiile efectuate de persoane particulare.
Dincolo de pragurile aplicabile tutunului […], enumerate mai jos, si in functie de alte criterii, achizitiile pe care le efectuati pot fi considerate comerciale de catre autoritatile vamale franceze. In acest caz, va trebui sa platiti taxele si impozitele respective aplicabile in Franta, pentru fiecare produs. Pragurile mentionate se aplica de asemenea in cazul plecarii din Franta catre alt stat al Uniunii Europene.

Tutun
In conformitate cu articolele 575 G si 575 H din [CGI] […], urmatoarele dispozitii se aplica incepand de la 1 ianuarie 2006 pentru achizitiile de tutun efectuate de persoane particulare in alt stat membru al Uniunii Europene, cu exceptia celor zece noi state membre:
– Puteti transporta 5 cartuse de tigarete (adica un kilogram de tutun) fara a detine un permis de transport.
Nota: acest nivel se aplica fiecarui mijloc de transport individual sau fiecarei persoane de peste 17 ani in cazul utilizarii transportului in comun (acesta din urma desemneaza orice mijloc de transport care transporta peste noua pasageri, inclusiv soferul).
– De la 6 la 10 cartuse, trebuie sa prezentati un document de insotire simplificat (DSA). In lipsa DSA, calatorul controlat risca confiscarea tutunului, precum si o amenda. Calatorul poate abandona marfurile. In acest caz, nu se va aplica nicio sanctiune.
Pentru obtinerea acestui document, trebuie doar sa va prezentati la primul birou vamal francez, langa frontiera..
– Introducerea a peste 10 de cartuse de tigarete (sau 2 kilograme de tutun) este interzisa in toate cazurile. Persoana controlata risca aplicarea sanctiunilor (confiscarea tutunului si amenda) mentionate mai sus.
Pentru mijloacele de transport in comun (avion, vapor, autobuz, tren), aceste dispozitii se aplica individual fiecarui pasager.”

Procedura precontencioasa

8 Considerand ca atat legislatia, cat si practica administrativa franceza in materie de import de tutun de catre persoane particulare sunt contrare directivei, principiului proportionalitatii si articolului 28 CE, Comisia a adresat Republicii Franceze, la 23 octombrie 2007, o scrisoare de punere in intarziere, la care acest stat membru a raspuns printr o scrisoare din 18 ianuarie 2008.
9 La 23 noiembrie 2009, Comisia a emis un aviz motivat, invitand Republica Franceza sa adopte masurile necesare pentru a se conforma acestuia in termen de doua luni de la primirea sa. Statul membru mentionat a raspuns la avizul motivat printr o scrisoare din 22 ianuarie 2010.
10 Intrucat nu a fost satisfacuta de explicatiile furnizate de Republica Franceza, Comisia a decis sa introduca prezenta actiune.

Cu privire la actiune

Cu privire la primul motiv, intemeiat pe incalcarea articolelor 8 si 9 din directiva

11 Comisia sustine ca legislatia si practica administrativa franceze sunt contrare directivei, in special articolelor 8 si 9 din aceasta, intrucat criteriile de apreciere a detinerii in scopuri comerciale a produselor din tutun sunt criterii pur cantitative, pragurile prevazute la articolele 575 G si 575 H din CGI se aplica in mod global pentru toate produsele din tutun detinute, aceste praguri, in caz de transport cu vehiculul personal, se aplica pe vehicul, iar nu pe persoana, iar sanctiunile prevazute in caz de incalcare a acestor din urma articole sunt deosebit de severe.
12 Republica Franceza arata, cu titlu introductiv, ca articolele 575 G si 575 H din CGI reglementeaza numai detinerea de tutun, iar nu modalitatile si conditiile de colectare a accizelor. Aceste dispozitii nu tin, asadar, de domeniul de aplicare al articolelor 8 si 9 din directiva. In orice caz, legislatia si practica administrativa franceze nu ar fi contrare directivei, iar sanctiunile prevazute ar fi proportionale.
13 Trebuie amintit ca directiva vizeaza stabilirea anumitor reguli in ceea ce priveste detinerea, circulatia si monitorizarea produselor supuse accizelor, in special in scopul de a garanta ca exigibilitatea accizelor este identica in toate statele membre (Hotararea din 23 noiembrie 2006, Joustra, C 5/05, Rec., p. I 11075, punctul 27 si jurisprudenta citata).
14 Directiva stabileste in aceasta privinta o distinctie intre, pe de o parte, produsele care sunt detinute in scopuri comerciale si, pe de alta parte, produsele detinute pentru uz propriu (Hotararea Joustra, citata anterior, punctul 28).
15 In ceea ce priveste produsele detinute pentru uz propriu, articolul 8 din directiva prevede ca accizele sunt datorate in statul membru in care au fost achizitionate (Hotararea Joustra, citata anterior, punctul 31). In schimb, in ceea ce priveste produsele detinute in scopuri comerciale, articolul 9 alineatul (1) din directiva prevede, in esenta, ca accizele devin exigibile in statul membru in care aceste produse sunt detinute.
16 Pentru a determina daca anumite produse sunt detinute in scopuri comerciale, articolul 9 alineatul (2) din directiva prevede o serie de criterii. In special, astfel cum reiese din insusi modul de redactare a primului paragraf al alineatului (2), pentru a determina daca anumite produse sunt detinute in scopuri comerciale, statele membre trebuie sa ia in considerare, inter alia, mai multe elemente, cantitatea de produse detinute nefiind decat un element mentionat printre mai multe alte elemente. In plus, in ceea ce priveste acest element, al doilea paragraf al alineatului (2) prevede ca statele membre pot stabili niveluri orientative, exclusiv ca element doveditor.
17 Reiese, astfel cum a aratat avocatul general la punctele 20 si 21 din concluzii, ca articolul 9 alineatul (2) din directiva nu permite statelor membre sa determine daca anumite produse sunt detinute in scopuri comerciale exclusiv pe baza unui prag pur cantitativ referitor la produsele detinute.
18 In ceea ce priveste legislatia in litigiu, este, desigur, adevarat, astfel cum subliniaza Republica Franceza, ca articolul 302 D din CGI, in sine, nu prevede un asemenea prag pur cantitativ pentru a determina daca anumite produse sunt detinute in scopuri comerciale.
19 Cu toate acestea, avand in vedere ca articolul mentionat prevede ca este aplicabil „[f]ara a aduce atingere dispozitiilor […] articolelor 575 G si 575 H [din CGI]”, pragurile prevazute la aceste ultime doua articole devin in realitate singurele elemente pertinente pentru a determina daca anumite produse sunt detinute in scopuri comerciale, astfel cum confirma practica administrativa franceza. Or, Republica Franceza nu contesta ca aceste praguri au un caracter pur cantitativ.
20 Statul membru mentionat sustine de asemenea ca legislatia si practica sa administrativa nu sunt contrare articolului 9 alineatul (2) din directiva, pentru motivul ca pragurile respective se aplica in mod global tuturor produselor din tutun detinute si ca, in cazul transportului cu vehiculul personal, cantitatile de tutun sunt apreciate pe vehicul, iar nu pe persoana.
21 In aceasta privinta, este necesar sa se arate ca, astfel cum reiese din cuprinsul articolului 9 alineatul (2) al doilea paragraf din directiva, in cazul in care statele membre decid sa stabileasca praguri, care, potrivit acestei prevederi, nu pot fi decat orientative, referitoare la cantitatea de produse din tutun detinute in scopul calificarii drept detinere in scopuri comerciale, acestea trebuie sa respecte anumite praguri minime.
22 Or, pe de o parte, prevazand in mod expres praguri minime pentru mai multe categorii distincte de produse din tutun, directiva nu autorizeaza statele membre sa stabileasca praguri in functie de greutatea produselor din tutun detinute, pentru toate produsele luate in considerare impreuna, decat cu conditia respectarii fiecaruia dintre aceste praguri minime. Republica Franceza nu pretinde ca aceasta conditie ar fi indeplinita in ceea ce priveste pragurile prevazute la articolele 575 G si 575 H din CGI.
23 Pe de alta parte, avand in vedere ca scopul articolului 9 alineatul (2) din directiva este de a preciza conditiile in care accizele sunt datorate de catre detinatorul produselor in sensul alineatului (1) al doilea paragraf al acestui articol, trebuie sa se considere ca pragurile orientative minime prevazute la articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf din directiva se refera la respectivul detinator si se aplica, asadar, pe persoana.
24 Din cele de mai sus rezulta ca, prin faptul ca stabilesc, pentru a determina daca anumite produse din tutun sunt detinute in scopuri comerciale, praguri pur cantitative care se aplica in mod global tuturor acestor produse si care, in cazul transportului cu vehiculul personal, sunt apreciate pe vehicul si prin faptul ca prevad, in plus, sanctiuni in cazul depasirii acestor praguri, legislatia si practica administrativa franceze sunt contrare articolului 9 din directiva si, in consecinta, si articolului 8 din aceasta.
25 Prima critica invocata Comisie este, asadar, fondata.

Cu privire la al doilea motiv, intemeiat pe incalcarea articolului 34 TFUE

26 Comisia sustine ca articolul 575 H din CGI este de asemenea contrar articolului 34 TFUE. Astfel, aceasta dispozitie nationala ar impiedica pur si simplu importul in Franta de catre persoane particulare de produse din tutun din alt stat membru in cazul in care cantitatea depaseste 2 kilograme pe vehicul personal, chiar si atunci cand aceste cantitati ar fi detinute pentru uzul propriu al persoanei particulare.
27 In aceasta privinta, trebuie amintit ca, atunci cand un domeniu a facut obiectul unei armonizari exhaustive la nivel comunitar, orice masura nationala care tine de acest domeniu trebuie apreciata in raport cu dispozitiile acestei masuri de armonizare, iar nu cu prevederile dreptului primar (Hotararea din 14 decembrie 2004, Comisia/Germania, C 463/01, Rec., p. I 11705, punctul 36 si jurisprudenta citata).
28 In prezenta cauza, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 24 din prezenta hotarare, nu se contesta ca articolul 575 H din CGI aduce atingere unei masuri de armonizare exhaustiva a modului in care statele membre pot tine seama de cantitatea de produse din tutun detinute in vederea calificarii drept detinere in scopuri comerciale a acestora.
29 Or, intrucat Comisia se limiteaza, prin cea de a doua critica, sa solicite aprecierea in raport cu prevederile dreptului primar a unei masuri nationale care trebuie evaluata in raport cu dispozitiile acestei masuri de armonizare, se impune respingerea acestei critici.
30 In consecinta, este necesar sa se constate ca, prin utilizarea unui criteriu pur cantitativ pentru a aprecia caracterul comercial al detinerii de catre persoane particulare de tutun prelucrat din alt stat membru, precum si prin aplicarea acestui criteriu pe vehicul personal (iar nu pe persoana) si in mod global pentru toate produsele din tutun, Republica Franceza nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul directivei, in special in temeiul articolelor 8 si 9 din aceasta.

Cu privire la cheltuielile de judecata
31 Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedura al Curtii, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Cu toate acestea, in temeiul articolului 138 alineatul (3) din acelasi regulament, in cazul in care partile cad fiecare in pretentii cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suporta propriile cheltuieli de judecata. Intrucat Comisia si Republica Franceza au cazut fiecare partial in pretentii, trebuie sa se dispuna ca fiecare parte sa suporte propriile cheltuieli de judecata.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declara si hotaraste:
1. Prin utilizarea unui criteriu pur cantitativ pentru a aprecia caracterul comercial al detinerii de catre persoane particulare de tutun prelucrat din alt stat membru, precum si prin aplicarea acestui criteriu pe vehicul personal (iar nu pe persoana) si in mod global pentru toate produsele din tutun, Republica Franceza nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul Directivei 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor si privind detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse, in special in temeiul articolelor 8 si 9 din aceasta.
2. Respinge in rest actiunea.
3. Comisia Europeana si Republica Franceza suporta propriile cheltuieli de judecata.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close