DCC nr. 47/2013. Exceptie de neconstitutionalitate. Art. 113 alin. (4) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 204 din 10 aprilie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 47/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Marin Alexandru Octavian in Dosarul nr. 22.736/3/2012 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.487D/2012.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.021/2011.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 octombrie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 22.736/3/2012, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Marin Alexandru Octavian cu ocazia solutionarii unei cauze de contencios administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prin dispozitiile de lege criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 15, 16, 44 si 53, deoarece instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport este conditionata de achitarea amenzilor existente in evidenta organului fiscal. In esenta, autorul exceptiei este nemultumit de faptul ca, desi a achitat toate obligatiile fiscale ale vehiculului pe care doreste sa il instraineze, i se refuza eliberarea certificatului fiscal pentru neachitarea unor amenzi de circulatie aferente unor contraventii savarsite in timp ce conducea alte autoturisme.
Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.069/2009 si nr. 1.021/2011.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens face referire la Decizia nr. 1.021/2011. Dupa cum se poate observa din cuprinsul acestei decizii, atat stabilirea interdictiei propriu-zise, cat si aplicarea acesteia in toate situatiile in care exista obligatii fiscale neachitate, indiferent de natura lor, nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 113 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmatorul continut: “Pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor fiscale de plata datorate autoritatii administratiei publice locale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza, potrivit alin. (2), inclusiv sumele reprezentand amenzi existente in evidenta organului fiscal. Pentru bunul care se instraineaza, impozitul datorat este cel recalculat pentru a reflecta perioada din an in care impozitul se aplica persoanei care instraineaza, potrivit Codului fiscal.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea in drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata si art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitia de lege criticata prevede ca, pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport, este obligatorie atestarea achitarii tuturor obligatiilor fiscale de plata datorate autoritatii administratiei publice locale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza, inclusiv sumele reprezentand amenzi existente in evidenta organului fiscal, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului translativ de proprietate. In legatura cu acest aspect, instanta de contencios constitutional a statuat cu valoare de principiu ca impunerea unei astfel de obligatii este motivata de necesitatea crearii unui climat de stabilitate si securitate juridica, precum si de preocuparea statului in a gasi metode eficiente pentru a determina contribuabilul sa isi execute obligatiile fiscale, indiferent de natura si cuantumul lor. O asemenea masura este expresia obligatiei pozitive a statului de a asigura ritmicitatea si certitudinea alimentarii bugetului general consolidat. Prin urmare, faptul ca legiuitorul a conditionat instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport de stingerea tuturor creantelor fiscale ale titularului dreptului de proprietate nu echivaleaza cu instituirea unei incapacitati de a vinde bunul in cauza, ci, din contra, o asemenea conditionare este menita sa asigure in mod eficient indeplinirea unei obligatii legale si constitutionale a persoanelor fizice sau juridice, si anume plata sarcinilor fiscale, indiferent de natura lor, la bugetele locale. Asa fiind, Curtea a constatat ca dispozitiile de lege care instituie obligativitatea dobandirii certificatului de atestare fiscala drept conditie pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport sunt constitutionale (Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009).
De asemenea, Curtea constata ca insusi textul constitutional referitor la garantarea dreptului de proprietate statorniceste ca limitele si continutul acestuia sunt stabilite prin lege, exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, carora li se subsumeaza si instituirea unor conditii, care, daca nu sunt respectate, fac ca valorificarea respectivului drept sa nu mai fie posibila. Astfel, departe de a constitui o negare a dreptului in sine, exigentele impuse de textul de lege criticat dau expresie ordinii de drept, precum si drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, carora statul este tinut sa le acorde ocrotire in egala masura.
In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 16 din Constitutie, Curtea constata ca dispozitia de lege criticata se aplica in mod egal tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale – instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport – fara nicio discriminare pe considerente arbitrare.
In final, Curtea retine ca dispozitiile art. 53 din Legea fundamentala nu au incidenta in cauza, deoarece nu s-a constatat restrangerea exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertati fundamentale si, prin urmare, nu ne aflam in ipoteza prevazuta de norma constitutionala invocata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Marin Alexandru Octavian in Dosarul nr. 22.736/3/2012 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 februarie 2013.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close