DCC nr. 56/2013. Exceptie de neconstitutionalitate. Art. 214 din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 204 din 10 aprilie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 56/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „NAC Industrii” – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 3.668/2/2012 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 37D/2013.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 decembrie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 3.668/2/2012, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “NAC Industrii” – S.R.L. din Bucuresti cu ocazia solutionarii unei cauze de contencios administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca posibilitatea organelor fiscale de a suspenda solutionarea unei contestatii, potrivit art. 214 din Codul de procedura fiscala, a devenit deja o practica si incalca prevederile Constitutiei si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Solutionarea unei contestatii pe cale administrativa doar la finalul solutionarii unui dosar penal are ca efect tergiversarea nejustificata a solutionarii cererii, ceea ce contravine art. 21 alin. (3) din Constitutie. De asemenea, considera ca textul criticat limiteaza accesul liber la instanta de judecata, ceea ce incalca prevederile art. 53 din Constitutie.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 214 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmatorul continut: “(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa;
b) solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
(2) Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere, daca sunt motive intemeiate. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pana la care se suspenda procedura. Suspendarea poate fi solicitata o singura data.
(3) Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent potrivit alin. (2), indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat sau nu.
(4) Hotararea definitiva a instantei penale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru solutionarea contestatiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitor la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil si art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. De asemenea, invoca nerespectarea prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 189 din 2 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 241 din 15 aprilie 2010, si Decizia nr. 63 din 2 februarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, Curtea a statuat ca, in materie fiscala, dispozitiile art. 214 din Codul de procedura fiscala reprezinta o reglementare similara celei cuprinse in art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila (in redactarea anterioara modificarilor aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 si prin Legea nr. 219/2005), potrivit careia instanta putea suspenda judecata “cand se ivesc indiciile unei infractiuni, a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea”. In acest sens Curtea a retinut ca “intaietatea rezolvarii actiunii penale este neindoielnic justificata si consacrata ca atare si de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedura penala […]”. In acelasi sens nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit carora “hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat, in fata instantei civile, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia”. Pentru identitate de ratiune, cele statuate in materie civila isi gasesc justificarea si in materie fiscala in ceea ce priveste suspendarea facultativa a procedurii de solutionare a contestatiei formulate impotriva actelor administrative fiscale, si anume atunci cand organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa.
Totodata, cazul de suspendare a procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa, reglementat de art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, se refera la o situatie de exceptie, aceea in care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizeaza organele de urmarire penala in urma depistarii indiciilor asupra savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza a fi pronuntata in procedura administrativa. Este firesc ca, in virtutea principiului “penalul tine in loc civilul”, procedura administrativa privind solutionarea contestatiei formulate impotriva actelor administrative fiscale sa fie suspendata fie pana la incetarea motivului care a determinat suspendarea, fie pana la un termen stabilit de organul fiscal competent prin decizia de suspendare. Aceasta, deoarece hotararea definitiva a instantei penale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru solutionarea contestatiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila. In plus, decizia de suspendare este motivata, iar suspendarea poate fi solicitata o singura data pe parcursul desfasurarii procedurii administrative. In acest sens s-a pronuntat Curtea prin Decizia nr. 1.237 din 18 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 841 din 15 decembrie 2008.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, care sa conduca la schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia din deciziile amintite isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “NAC Industrii” – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 3.668/2/2012 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 februarie 2013.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close