Supremul drept, suprema nedreptate: calitatea normei fiscale

–
–
–
–

–
–
–
–
–

.Luisiana Dobrinescu
.Avocat, Dobrinescu Dobrev SCA

Principiile “Daca ceea ce s-a facut in conformitate cu legea in vigoare ar putea fi necontenit stricat de legea noua, orice prevedere in timp ar fi cu neputinta si ordinea juridica insasi ar fi amenintata pe masura ce ar slabi increderea in securitatea drepturilor” (prof. Mihail Eliescu, 1967).

In ultimii ani, tot mai multe litigii fiscale au avut drept cauza neclaritatea legii, respectiv modificarile continue ale normelor de drept fiscal care au generat inconsecvente in interpretarea si aplicarea legii in timp.

„In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”, spune art. 1 alin. 5 din Legea fundamentala. Respectarea legii presupune insa cunoasterea ei, ceea ce la randul sau presupune asigurarea accesului cetateanului obisnuit la textul de lege.

Accesibilitatea legii priveste in principal aducerea la cunostinta publica a acesteia. Exista insa si o alta semnificatie a notiunii de accesibilitate, si anume aceea care priveste modul de receptare a continutului actelor normative, in sensul de intelegere a acestora.

In fiscalitatea din Romania contemporana se reglementeaza astazi si se asteapta punerea in aplicare de a doua zi. Este o pura fictiune in a considera ca un astfel de interval de timp este rezonabil pentru ca subiectii de drept sa ia cunostinta de existenta noii legi, sa inteleaga si sa asimileze consecintele acesteia asupra conduitei lor…

Norma juridica trebuie sa fie clara, inteligibila, intrucat cei carora li se adreseaza trebuie nu doar sa fie informati in avans asupra consecintelor actelor si faptelor lor, ci sa si inteleaga consecintele legale ale acestora. In caz contrar, principiul conform caruia nimeni nu poate invoca necunoasterea legii nu ar mai putea fi aplicat, ceea ce ar avea grave consecinte asupra securitatii raporturilor sociale, a existentei societatii in general.

Toate aceste elemente asigura „calitatea dreptului”, unul dintre drepturile fundamentale prevazute de Conventia Drepturilor Omului.

Astfel, suprematia legii despre care vorbeste articolul mai sus citat din Constitutia Romaniei ar trebui considerata in primul rand responsabilitatea legiuitorului in asigurarea calitatii legislatiei pe care cetateanul trebuie sa si-o asume si sa o respecte.

Citeste articolul integral pe Wall Street