Daniel Daianu: ASF are un rol esential in domeniul pietelor financiare
Autoritatea de Supraveghere Financiara are un rol esential, alaturi de Banca Nationala a Romaniei, in aplicarea regimului de reglementare si supraveghere a pietelor financiare, potrivit prim-vicepresedintelui ASF, Daniel Daianu.
In opinia sa, criza a revelat abuzuri mari pe pietele financiare, carente in activitatea actorilor de pe piete si, de aceea, intentioneaza sa propuna Consiliului ASF promovarea unui dialog prin infiintarea unor grupuri consultative: unul pentru climatul de afaceri si altul pentru protectia consumatorilor/investitorilor.
Daniel Daianu vorbeste despre aceste subiecte, dar si despre salariile pe care le va plati noua autoritate, despre restructurarea institutiei si despre rolul acesteia, in urmatorul interviu.
Care ar fi impactul pe care il va avea infiintarea ASF asupra economiei si mediului economic in general? Care vor fi principalele avantaje pe care le aduce aceasta fuziune a celor trei institutii?
Daniel Daianu: ASF nu poate fi o deus ex machina, de functionarea careia ar depinde resuscitarea pietei de capital, a economiei romanesti. Nu trebuie sa se creeze un mit in aceasta privinta. Sa nu identificam ASF cu institutiile bursiere, cu cei care actioneaza pe piete. Subliniez ca ASF nu face politica economica a Romaniei, desi are un rol esential, alaturi de BNR, in aplicarea regimului de reglementare si supraveghere a pietelor financiare, care face parte din politica economica a unei tari. De pilda, ASF nu poate readuce lichiditate pe piete, desi poate imagina si introduce reglementari mai bune, care sa ajute pietele. Piete inghetate, putin lichide, sunt o mare problema in criza, desi sunt alte burse, in Europa, care au vigoare fata de ce se intampla la noi. Aici o explicatie este subtirimea pietei de capital, faptul ca putine companii sunt listate. Apropos de piete ilichide, eu insumi am o dificultate fiindca vreau sa vand actiunile pe care le detin la Sibex. Legea ASF imi permite sa le tin. Dar exista, cred, un spirit al oricarei legi de acest tip care cere sa se renunte la detinerea de actiuni la o entitate pe care o autoritate ca ASF o reglementeaza. Sper sa reusesc in cele din urma.
Revenind la ASF, ea trebuia sa aplice un regim de reglementare si supraveghere care sa induca actorii sa respecte reguli si proceduri, sa tina cont de riscuri prudentiale. ASF trebuie sa colaboreze bine cu BNR in cadrul Comitetului pentru Stabilitate Financiara. ASF trebuie sa aiba un dialog bun cu actorii din piata si spuneam, in raspunsul la o alta intrebare, sa fie preocupata de protectia consumatorilor de servicii financiare. Criza a revelat abuzuri mari pe pietele financiare, carente in activitatea actorilor de pe piete. Ma gandesc de altfel sa propun Consiliului ASF promovarea acestui dialog prin infiintarea unor grupuri consultative: unul pentru climatul de afaceri; altul pentru protectia consumatorilor/investitorilor. Comunicatul AAF (Asociatia Administratorilor de Fonduri din Romania), APAPR (Asociatia pentru Pensiile Administrate Privat) si UNSAR (Uniunea Nationala a Societatilor de Asigurare si Reasigurare) vine in intampinarea gandului meu. Sigur, cele doua grupuri consultative la care am facut referire ar fi numai una dintre caile dialogului.
Premierul Victor Ponta a cerut ca salariile de la Autoritatea de Supraveghere Financiara sa se incadreze in standardele BNR. Cum comentati o astfel de propunere? Va fi un nivel salarial motivant pentru angajatii ASF, astfel incat sa nu fie tentati sa migreze catre mediul privat?
Daniel Daianu: Veniturile unor executivi din fostele entitati erau de-a dreptul obscene. Important este ca ASF sa ofere salarii/venituri care sa recompenseze eforturile, priceperea, responsabilitatile, iar reperul pe care il pot oferi autoritatile de reglementare din alte zone ale pietelor financiare nu are de ce sa demotiveze.
Remarca evocata de intrebarea dumneavoastra se cuvine insa sa fie citita intr-un registru mai amplu, care este de pus in relatie cu o situatie de fapt si cu o stare de spirit in Europa, in lumea industrializata. Este o realitate de netagaduit ca s-a creat o falie adanca intre industria financiara si alte sectoare in privinta salarizarii/veniturilor in ultimele decenii. Cat nu a fost aceasta criza, discrepanta nu a avut proeminenta. Dar, in conditiile in care banci si alte entitati financiare, cum e cazul AIG, mare companie de asigurari in SUA, au fost salvate de Guverne si banci centrale, cand efect al acestei interventii publice este cresterea dramatica a datoriilor publice, cand toate acestea se fac pe spezele platitorilor de taxe si impozite obisnuiti, cand numerosi dintre cei cu venituri foarte mari, si ma refer aici la persoane individuale, dar si la corporatii care ‘optimizeaza’ fiscal, practica evaziune si evitare de a plati impozite, un Guvern responsabil nu poate fi impasibil. Nu numai ca lucrurile sunt strambe in sine, dar nu este bine pentru insasi functionarea economiei de piata, pentru stabilitatea sociala. Chiar democratia este corodata de mecanisme de distributie, de extractie de rente ce lucreaza in beneficiul unor grupuri restranse, care tin politica economica captiva.
Credeti ca este nevoie de restructurare de personal in cele trei institutii? Este nevoie de o reducere a costurilor, de o eficientizare a activitatii?
Daniel Daianu: Intotdeauna exista rezerve de a ameliora o activitate, nu numai la ce este acum ASF. Cheltuielile pot fi diminuate fara a lovi in performanta unei institutii. Şi am convingerea ca vor fi reduse costurile de functionare ale ASF in raport cu cele cumulate ale fostelor entitati. Cheltuielile ASF sunt finantate din venituri ce se obtin din ce platesc actorii din piete. Este esential sa finantezi propria activitate fara a impovara operatorii din piete; acestia sa simta ca ceea ce face ASF este in interesul lor ca furnizori de servicii si produse financiare. Trebuie spus insa ca ASF trebuie sa aiba grija de ambele laturi ale pietei. Adica de cerere, prin protectia consumatorilor de servicii si de oferta, de cei ce ofera servicii financiare. Aceasta protectie se face prin reglementare si supraveghere, in principal.
Sa revin la chestiunea formarii ASF. Nu este simplu de realizat schimbarea sa organizationala, chiar daca procesul se “aseaza” pe fostele trei entitati independente. Daca nu faci cu cap o asemenea modificare, daunele colaterale pot fi mari. Unele servicii vor deveni integrate, altele vor ramane compartimentate. Daca luati exemple din Germania, Austria, Olanda, Polonia, unde sunt structuri chiar mai cuprinzatoare decat ASF, se poate observa ca arhitectura organizationala nu arata o amalgamare a prerogativelor de reglementare si supraveghere, de control. Chiar daca pietele financiare sunt tot mai intrepatrunse, exista un specific al asigurarilor, al pensiilor private, al pietei de capital, ce reclama actiune specializata. Aceasta nu inseamna ca nu exista si privirea de ansamblu, cu compartimente dedicate in acest scop. Dar ma opresc cu aprecierile, fiindca ce spun este de interpretat ca opinie personala.
De ce a fost nevoie sa apara ASF? Exista voci in mediul de afaceri (asigurari, pensii private sau investitori pe bursa) care contesta infiintarea ASF?
Daniel Daianu: Aparitia ASF nu este un capriciu romanesc. Sunt doua ratiuni care impun o schimbare in configuratia structurilor de reglementare si supraveghere a pietelor financiare, nu numai la noi. Una rezulta din aceasta criza financiara nenorocita, care obliga la revitalizarea acestor structuri, la reforma continutului reglementarii si supravegherii (R&S). Cealalta ratiune este legata de o tendinta europeana, accentuata dupa izbucnirea crizei. In acest context sunt examinate modele organizationale. Varietatea organizationala poate mira avand in vedere integrarea adanca a pietelor financiare in UE. Este de observat ca toate modelele de organizare au esuat. Care este explicatia pentru aceasta impotenta generala? Mai ales ca, acum, se manifesta o tendinta impusa de o noua configuratie a sistemului european de R&S. Au aparut autoritati europene pentru piata bancara (EBA), cea de capital (ESMA), pensii private si asigurari impreuna (EIOPPA), care sunt in legatura institutionalizata cu Consiliul European pentru Riscuri Sistemice (ESRB), ce este legat de BCE (Banca Centrala Europeana n.r). Discutia privind crearea unei uniuni bancare impinge spre uniformizare de reglementari si proceduri etc. Toate acestea sunt firesti daca avem in vedere lectiile crizei. Ce vreau insa sa subliniez este ca nu modelul organizational/institutional explica, in esenta, esecul R&S ci continutul acestei activitati. Atat abordarea integrata cat si cea compartimentata (de prudentialitate si pe activitati/piete) au fost depasite de valul crizei si au aratat carente similare. Explicatia este ca viciile sistemului de intermediere financiara au fost tolerate de toate variantele organizationale. Ma refer la indatorare (leverage) excesiva, la utilizarea de modele de risc indoielnice, la dezvoltarea de produse derivate (sintetice) care au opacizat enorm pietele, la ignorarea riscurilor sistemice etc. Aceasta este marea problema. Modelul conteaza, fara indoiala. Pe de alta parte, regulile cerute pentru conduita din piete, asa cum isi gasesc reflectare in R&S, sunt cele care definesc ce se vrea de la aceste piete. Adica, daca vrem ca ele sa serveasca economia, investitorii, sa protejeze consumatorii de servicii financiare, sau daca se lasa spatiu pentru derapaje individuale si accentuarea riscurilor sistemice. Dar nici aceste reguli nu sunt indestulatoare. Ele trebuie sa fie acompaniate de mecanisme si instrumente care sa induca operatorii din piete sa le respecte – este vorba de conformare, enforcement. Şi aici modelele organizationale au dovedit carente mari. Opinia ca nu cadrul de R&S este buba, ci neimplementarea regulilor de conformare nu imi pare convingatoare. Intrucat chiar modelul de R&S trebuie sa forteze conformarea. Se poate folosi ca analogie esecul Pactului pentru Stabilitate si Crestere in zona euro.
Cititi textul integral pe Agerpres
