Preturi de transfer: Acordul de pret in avans. Descriere si statistici

Vigi Radu
Vigi Radu
Tax partner, ViboalFindex
Bogdan Costea
Tax partner, ViboalFindex

.
.
.

.

.
.
.

.
.
.
Articolul a aparut in Curierul fiscal nr. 4/2013

.
In articolul urmator vom aborda problematica acordurilor de pret in avans (APA – en. advanced pricing agreements), vom incerca sa intelegem ce este un acord de pret in avans si care este utilitatea lui si vom trece in revista o serie de statistici privind incheierea unor astfel de acorduri la nivel mondial. In general, sfarsitul anului reprezinta un moment de evaluare a activitatii si a performantei nu doar pentru agentii economici, ci si pentru autoritatile publice. In acest sens, am efectuat o analiza a rapoartelor de activitate emise de diverse autoritati fiscale dupa incheierea anului 2012, cu privire la derularea programelor de incheiere de acorduri de pret in avans. Intrucat evaluarea activitatii presupune un efort destul de intens, in general astfel de rapoarte care consemneaza activitatea autoritatilor sunt facute publice cu o oarecare intarziere, iar momentul publicarii acestui articol a coincis perfect cu momentul publicarii rapoartelor de activitate de catre autoritatile din SUA, Italia si Canada.

Totusi, inainte sa intram in detaliu privind statisticile APA si sa analizam cum se situeaza autoritatea fiscala din Romania in raport cu restul statelor, am descris mai intai ce reprezinta un acord de pret in avans si cum este acesta util in activitatea unei companii multinationale.

Acordul de pret in avans reprezinta o intelegere intre contribuabil si fisc cu privire la nivelul preturilor de transfer practicate de contribuabil in raport cu afiliatii sai. Codul de procedura fiscala defineste acordul de pret in avans ca fiind actul administrativ emis de ANAF in vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea conditiilor si modalitatilor in care urmeaza sa fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preturile de transfer, in cazul tranzactiilor efectuate intre persoane afiliate, astfel cum sunt definite in Codul fiscal.

Acordul de pret in avans reprezinta un instrument prin care companiile multinationale pot elimina riscurile generate de practicarea unor preturi de transfer neconforme cu pretul de piata, in sensul ca in masura in care se incheie un acord de pret in avans si se respecta conditiile atasate acestuia, tranzactiile derulate de compania multinationala respectiva cu partile afiliate nu vor mai face obiectul verificarii fiscale a preturilor de transfer.

In functie de numarul de autoritati fiscale ce iau parte la un acord de pret in avans, acesta poate fi unilateral (doar intre contribuabil si fiscul din statul de rezidenta), bilateral sau multilateral (care implica si autoritatile fiscale din statele de rezidenta ale afiliatilor). In general, acordurile de pret in avans sunt incheiate la nivel bilateral sau multilateral, insa exista si cazuri cand sunt incheiate acorduri de pret in avans la nivel unilateral. In acest din urma caz insa, acordul de pret in avans isi face simtita utilitatea doar pentru contribuabilul a carui autoritate fiscala a participat la incheierea acordului. In cazul afiliatilor straini se poate considera ca acordul respectiv nu este opozabil autoritatilor fiscale care reglementeaza activitatea acestora, astfel ca acestea pot sa nu recunoasca si sa nu accepte acordul respectiv. Din acest motiv, acordurile de pret in avans sunt in general incheiate la nivel bilateral sau multilateral, in functie de structura companiilor multinationale, amplasarea geografica a acestora, tranzactiile derulate s.a.m.d.

Este important de precizat de la inceput ca acordurile de pret in avans produc efecte numai pentru viitor (adica numai pentru tranzactiile ce urmeaza a fi derulate, nu si pentru cele care au fost deja incheiate cu partile afiliate) si, in general, durata de incheiere a acestor acorduri este de ordinul a 30-40 de luni si mai departe trecem la statistici.

In Romania termenul legal pentru emiterea unui acord de pret in avans este de 12 luni in cazul unui acord unilateral si de 18 luni in cazul unui acord bilateral sau multilateral, dupa caz. O statistica exacta nu exista intrucat pana la acest moment au fost incheiate foarte putine acorduri de pret in avans, insa este greu de crezut ca aceste termene sunt respectate in practica tinand cont de experienta autoritatilor fiscale din celelalte state analizate. Astfel, in SUA, spre exemplu, pentru incheierea unui acord de pret in avans opozabil strict autoritatii fiscale din SUA sunt necesare, in medie, 27,8 luni, in timp ce pentru incheierea unui acord de pret in avans bilateral/multilateral, durata de incheiere este de 41,7 luni, in medie. In Italia, majoritatea acordurilor de pret in avans unilaterale au fost incheiate intr-un termen mai mic de 24 de luni. In Canada, durata medie de incheierea a unui acord de pret in avans bilaterale este de 44 luni.

Durata ridicata este descompusa in etape in cadrul raportului intocmit de autoritatea fiscala canadiana: aproximativ 20 de luni sunt necesare unui proces de due-diligence efectuat de autoritatea fiscala, aproximativ 7 luni sunt necesare pentru negocierea acordului intre autoritatile competente si inca 13 luni sunt necesare pentru semnarea acordului.

Asa cum am precizat mai sus, in Romania numarul de acorduri de pret in avans incheiate pana in prezent poate fi numarat pe degetele de la o mana si prin urmare nu se justifica publicarea unui raport de activitate in acest sens. De altfel, nu se justifica nici macar evidentierea acestui numar in cadrul rapoartelor de peformanta publicate de catre ANAF. Raportul de performanta aferent anului 2012 este disponibil pe websitul ANAF.

Pentru a obtine o imagine corecta asupra interesului pentru acordurile de pret in avans in state mature, consideram relevant sa precizam ca in SUA au fost incheiate 1.155 acorduri de pret in avans, incepand din anul 1991 si pana la sfarsitul anului 2012. In anul 2012 au fost incheiate 140 de acorduri de pret in SUA, ceea ce reprezinta un progres semnificativ fata de 42 incheiate in anul 2011 . Este important de subliniat ca SUA inregistreaza un PIB de 13.587 miliarde de dolari americani in timp ce Romania inregistreaza un PIB de 338 miliarde de lei . Nivelul PIB-ului are implicatii asupra dimensiunii statelor care activeaza intr-un stat si implicit asupra valorii tranzactiilor derulate de grupurile multinationale orginare din acel stat. In consecinta, cu cat economia unui stat este mai mare (masurata prin PBI), cu atat dimensiunea societatilor (masurata prin cifra de afaceri) este mai mare si implicit valoarea tranzactiilor este mai ridicata. O valoare mai ridicata a tranzactiilor reflecta si o valoare mai ridicata a unor ajustari in cazul unei deviatii intre valoarea de piata si pretul de transfer. Prin urmare, motivatia unui grup de a obtine certitudini cu privire la preturile de transfer este direct proportionala cu valoarea tranzactiilor derulate, ceea ce explica apetenta grupurilor din SUA de incheia acorduri de pret in avans.

In Italia, la sfarsitul anului 2012, 19 acorduri de pret in avans bilaterale erau inca pe masa autoritatii fiscale, in curs de pregatire. In acelasi timp, in Italia, pe langa acordurile de pret in avans sunt disponibile si reglementari care vizeaza in fapt incheierea unor acorduri de pret in avans unilaterale (denumite ruling di standard internazionale).

Incepand din anul 1993 de cand au fost reglementate, au fost depuse 135 solicitari pentru acorduri de pret in avans unilaterale si bilaterale si au fost solutionate 56. Din cele 135 de solicitari, 114 privesc acorduri de pret in avans unilaterale.

In Canada, au fost incheiate 10 acorduri de pret in avans in anul 2012, iar 102 erau in curs de procesare. De la demararea programului de incheiere de acorduri de pret in avans, Canada a incheiat 168 de acorduri.

Mai departe, in SUA au fost depuse in anul 2012 116 solicitari de incheierea de acorduri de pret in avans si este pentru prima data in istoria programului de acorduri de preturi in avans (initiat in anii 90) cand numarul de acorduri solutionate depaseste numarul de solicitari. In acelasi timp, durata medie de incheiere a procedurii s-a redus de la 40.7 luni la 39.8 luni. Aceasta crestere a performantelor, in termen de numar de acorduri incheiate si in termen de timp de procesare a solicitarilor este explicata prin marirea personalului responsabil de la 70 la 92 de persoane. Toate cele 22 de persoane angajate suplimentar sunt reprezentate de economisti din mediul public si privat. Aceasta strategie de a angaja economisti este consecventa cu recomandarile cuprinse in cadrul Manualului practic de preturi de Transfer pentru statele in curs de dezvoltare elaborat de catre Organizatia Natiunilor Unite cu privire la includerea de economisti in cadrul echipelor insarcinate la nivelul autoritatii fiscale cu auditarea preturilor de transfer si cu privire la crearea unui departament constituit din economisti care sa revizuiasca documentatiile de preturi de transfer auditate. Aceasta abordare denota faptul ca preturile de transfer presupun o imbinare intre economie si fiscalitate, fiind manifestarea in sfera fiscala a unui concept de origine economica.

Cu privire la partenerii cu care SUA a incheiat acorduri de pret in avans, acestia sunt reprezentati de Japonia, Marea Britanie si Canada. In Canada, aproximativ 70% dintre acordurile de pret in avans bilaterale au fost incheiate cu SUA.

in extras

.Puteti citi articolul integral achizitionand revista tiparita pe


sau abonandu-va la revista in format electronic pe

 

.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close