Avizul Comitetului Regiunilor privind orientarile UE privind ajutoarele de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor aflate in dificultate

Avizul Comitetului Regiunilor privind orientarile UE privind ajutoarele de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor aflate in dificultate

2013/C 139/04

COMITETUL REGIUNILOR
– este de acord cu faptul ca ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare nu au rolul de a impiedica iesirea de pe piata a intreprinderilor fara perspective de viitor si sa produca astfel efecte care contravin principiilor unei “economii sociale de piata cu grad ridicat de competitivitate” si care ar fi pagubitoare atat pentru libera concurenta, cat si pentru consumatori si contribuabili. Ele se pot dovedi utile in schimb daca raspund obiectivului de a ajuta intreprinderile care sunt structural rentabile sa depaseasca o perioada de instabilitate, sa protejeze locurile de munca si expertiza industriala, sa mentina structura economica a unui teritoriu;
– propune introducerea unor praguri de minimis pentru notificarea ajutoarelor de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor;
– propune fixarea duratei maxime de aplicare a masurile de ajutorare pentru salvare la sase luni, cu posibilitatea prelungirii cu inca sase luni, o singura data;
– se declara favorabil stabilirii unor masuri compensatorii specifice pentru contributiile exceptionale ale autoritatilor publice, intre care interzicerea varsarii de dividende in timpul perioadei de restructurare;
– propune aplicarea prin analogie la ajutoarele de stat de la nivel national, regional si local a clauzei de eternitate a operatiilor, definita la articolul 57 din actualul Regulament general privind fondurile structurale. Astfel, acest articol prevede recuperarea sumelor acordate ca ajutoare in cazul in care investitia nu este mentinuta timp de cinci ani sau, in cazul IMM–urilor, timp de trei ani;
– considera ca suma maxima admisa acordata ca ajutor (pentru salvare si pentru restructurare) aceleiasi intreprinderi, care fusese stabilita in 2007 la 10 milioane EUR, trebuie ridicata la 15 milioane EUR, pentru a tine seama de inflatie si de alti factori relevanti (printre altele, de impactul asupra PIB-ului si somajului).
Raportor dl Christophe ROUILLON (FR-PSE), primarul comunei Coulaines
Comunicarea Comisiei referitoare la
Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor aflate in dificultate (JO C 244, 1.10.2004 p. 2)

I. RECOMANDARI POLITICE
COMITETUL REGIUNILOR
Observatii generale
1. subliniaza ca revizuirea orientarilor privind ajutoarele de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor aflate in dificultate se inscrie in cadrul reformei generale de modernizare a politicii UE in materie de ajutoare de stat. In acest context, revendicarile formulate in avizul sau privind reforma generala [1] se aplica prin analogie, adica mai ales: simplificarea efectiva a regulilor, imbunatatirea modalitatilor de aplicare practica a acestora si accelerarea sau chiar facilitarea procedurilor, concentrarea pe cazuri care au un impact important asupra pietei interne;
2. subliniaza ca, pentru autoritatile locale si regionale sunt importante ajutoarele de stat destinate salvarii si restructurarii intreprinderilor aflate in dificultate, date fiind mizele pe care le implica aceste ajutoare in termeni de coeziune teritoriala, economica si sociala, dar si din cauza ca autoritatile teritoriale sunt furnizori majori ai acestor tipuri de ajutoare;
3. ca atare, si in ciuda faptului ca regulile aplicabile ajutoarelor de stat tin de competenta exclusiva a Uniunii Europene si ca, de aceea, nu se aplica principiul subsidiaritatii, participarea autoritatilor locale si regionale in revizuirea acestor orientari este utila in raport cu realitatile economice si sociale, cu legitimitatea democratica si este conforma normelor guvernantei pe mai multe niveluri;
4. astfel, reaminteste ca autoritatile teritoriale, in masura in care sunt responsabile de politica ocuparii fortei de munca si de sprijinirea intreprinderilor aflate in restructurare, participa de asemenea activ la eforturile in materie de educatie, formare profesionala, securizare a programelor profesionale, si revitalizare a posibilitatilor de ocupare a fortei de munca, care raspund unor necesitati in materie de anticipare si insotire a restructurarilor;
5. saluta decizia Comisiei Europene din 28 septembrie 2012 de a prelungi pentru a doua oara orientarile din 2004 si de demara, in primavara anului 2013, o a doua consultare cu privire la revizuirea lor. Intr-adevar, prelungirea si noua consultare ar trebui sa permita concretizarea principiilor reformei generale a ajutoarelor de stat si imbunatatirea participarii la revizuire a tuturor partilor interesate. Astfel, o prima consultare desfasurata intr-un rastimp foarte scurt, intre decembrie 2010 si februarie 2011 [2], nu a determinat reactii decat din 19 state membre si de la 9 organizatii, dar de la nicio autoritate teritoriala. Ca atare, Comitetul Regiunilor solicita sa i se trimita o sesizare pentru a participa la a doua consultare, prevazuta pentru primavara anului 2013, astfel incat sa rezulte o pozitie comuna a autoritatilor teritoriale din Europa;
6. pe de alta parte, considera ca, prin prelungirea orientarilor actuale, vor fi trase invataminte referitoare la impactul crizei asupra ajutoarelor de stat destinate salvarii si restructurarii intreprinderilor aflate in dificultate. In acest context, Comitetul isi exprima surprinderea in legatura cu faptul ca raportul Comisiei cuprinzand actualizarea din anul 2012 a tabloului de bord privind ajutoarele de stat [3] nu ofera date distincte privind evolutia volumului ajutoarelor de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor aflate in dificultate si ca analiza impactului crizei asupra ajutoarelor de stat se limiteaza la ajutoarele acordate sectorului financiar. Se reaminteste distinctia pe care o face Comisia intre ajutoarele de stat ce nu sunt legate de criza, care au atins in 2011 suma de 64,3 miliarde EUR (ceea ce reprezinta 0,5% din PIB-ul UE) si ajutoarele acordate sectorului financiar, care in 2011 au insumat 714,7 miliarde EUR (adica 5,7% din PIB-ul UE);
7. cu toate acestea, considera in orice caz ca interventia autoritatilor publice in favoarea intreprinderilor aflate in dificultate nu se poate limita la perioadele de criza. Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor aflate in dificultate si-au dovedit utilitatea dupa 1994 in contexte economice diferite, obiectivul urmarit fiind definirea unui cadru european pentru a putea pastra locurile de munca si coeziunea economica, sociala si teritoriala, in conditii foarte bine definite. Ca atare, obiectivele orientarilor formulate in 1994 si reiterate in 1999 si 2004 raman de actualitate;
8. isi reafirma prin urmare opozitia – deja exprimata in 2004 [4] – cu privire la obiectivul unei reduceri cantitative si nediferentiate a ajutoarelor de stat in raport cu PIB-ul (reamintit la punctul 3 din textul actualelor orientari);
9. este de acord cu faptul ca finantarea trebuie alocata in mod explicit restructurarii care vizeaza dezvoltarea unor activitati comerciale inovatoare si competitive. Ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare nu ar trebui sa impiedice iesirea de pe piata a intreprinderilor fara perspective de viitor si sa produca astfel efecte care contravin principiilor unei “economii sociale de piata cu grad ridicat de competitivitate” si care ar fi pagubitoare atat pentru libera concurenta, cat si pentru consumatori si contribuabili. Ele se pot dovedi utile in schimb daca raspund obiectivului de a ajuta intreprinderile care sunt structural rentabile sa depaseasca o perioada de instabilitate, sa protejeze locurile de munca si expertiza industriala, sa mentina structura economica a unui teritoriu, sa indeplineasca – daca este cazul – misiuni de interes public sau chiar sa mentina o structura de piata concurentiala, pentru a evita o situatie de monopol sau de oligopol si sa permita intreprinderilor avand o activitate strategica pentru Uniunea Europeana sa depaseasca situatiile tranzitorii de tensiuni in concurenta pe plan global;
10. considera ca regulile aplicabile ajutoarelor de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor aflate in dificultate reprezinta un element esential al mecanismelor de care dispune Uniunea Europeana pentru a face fata mizelor globalizarii. In acest context, Comitetul isi reafirma sprijinul pentru mentinerea Fondului european de ajustare la globalizare, care permite ameliorarea capacitatii statelor si regiunilor de a gestiona efectele crizei si de a ajuta la introducerea unor masuri active pe piata muncii pentru lucratorii afectati de restructurari;
11. cu toate acestea, subliniaza ca este necesar ca actorii sociali din intreprinderi, statele si regiunile sa intervina cat mai devreme cu putinta, inainte de restructurari, si in mod proactiv, pentru a reduce efectele restructurarilor asupra locurilor de munca, atunci cand este posibil, sau pentru a introduce adaptari in perioadele impuse de supracapacitate si a proceda la ajustari;
12. solicita ca grupul operativ interservicii al Comisiei Europene sa intervina in cazul restructurarilor. Comisia a subliniat eficienta functiei grupului operativ in dosarele din sectorul industriei automobilului, in care aceasta s-a dovedit activa prin faptul ca a acordat consiliere in legatura cu utilizarea resurselor (furnizand asistenta tehnica, reducand perioadele de asteptare, consiliind cu privire la utilizarea cea mai eficienta a resurselor, asigurand monitorizare si elaborand rapoarte);
13. ca atare, solicita un temei juridic mai formal si mai solid pentru aceasta institutie (grupul operativ), astfel incat sa-si poata indeplini misiunile in mod legitim si eficient;
14. considera ca acest grup operativ ar putea reprezenta punctul de plecare pentru constructia unei platforme de schimb, coordonare sau chiar de negociere intre Comisia Europeana si partile interesate, in special cu partenerii sociali de la diverse niveluri, pentru a putea aborda rezonabil si in mod realist aceste chestiuni ale ajutoarelor de stat;
15. in acest context, reitereaza nevoia stabilirii unor noi moduri de guvernanta, corelate cu evolutia politicii industriale;
16. considera ca, in cazul in care vor fi introduse proceduri de audiere in fata Comisiei Europene a partilor interesate de ajutoarele de stat astfel incat aceste parti interesate sa poata sa-si expuna preocuparile legate de restructurari, vor trebui ascultati si concurentii care ar putea fi afectati negativ de ajutoarele de stat;
17. solicita Comisiei Europene sa creeze o baza de date accesibila online, care sa contina informatii exhaustive privind toate ajutoarele de stat de la nivelurile regional, national si al UE; prin aceasta initiativa s-ar putea spori transparenta punerii in aplicare a sistemelor de ajutor si s-ar atinge doua obiective: reducerea sarcinii administrative si sporirea raspunderii politice in materie de ajutoare publice;
Cu privire la definitii si la domeniul de aplicare a orientarilor (partea a doua)
18. se pronunta pentru pastrarea actualei definitii a intreprinderii aflate in dificultate (punctele 10 si 11), pentru ca si-a demonstrat eficienta in practica dupa 2004 si pentru ca permite ordonarea in functie de prioritati a ajutoarelor varsate intr-un stadiu cat mai avansat cu putinta si, prin urmare, a unei sume putin mai scazute in raport cu ajutoarele varsate intreprinderilor a caror viabilitate pe termen mediu este compromisa;
19. cu toate acestea, considera ca trebuie aduse clarificari cu privire la interactiunea dintre dispozitivul ajutoarelor de stat in sectorul serviciilor de interes economic general (SIEG) si orientarile pentru ajutoarele de stat destinate salvarii si restructurarii intreprinderilor aflate in dificultate. Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensatiilor pentru obligatia de serviciu public (2011) [5] stipuleaza – in mod regretabil – ca “ajutorul acordat prestatorilor de SIEG aflati in dificultate va fi evaluat in conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor aflate in dificultate” (punctul 9). In mod concret, aceasta inseamna ca o intreprindere in dificultate care ar putea fi viabila daca recurge la compensatii pentru furnizarea de SIEG ar trebui – in virtutea acestei dispozitii – sa intre sub incidenta regimului de ajutoare de stat destinate salvarii si restructurarii intreprinderilor aflate in dificultate, in ciuda faptului ca acest regim este greoi din punct de vedere administrativ si presupune apelul la ajutoare de stat. Ca atare, Comitetul recomanda amendarea textului de la punctul 9 al Cadrului Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensatiilor pentru obligatia de serviciu public;
20. se opune posibilitatii de a restrange domeniul de aplicare a orientarilor la intreprinderi ce fac obiectul procedurilor oficiale de insolvabilitate, dat fiind ca salvarea unei intreprinderi insolvabile implica riscuri juridice foarte mari si ca o salvare incununata de succes reprezinta, in special pentru IMM-uri, o exceptie si ca, oricum, metoda cea mai eficienta este abordarea dificultatilor intreprinderilor inainte de interventia procedurilor colective;
21. considera ca distinctia intre ajutoarele pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor (punctele 15 si 16) poate fi pastrata in forma sa actuala;
22. propune introducerea unor praguri de minimis pentru notificarea ajutoarelor de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor. O astfel de masura ar permite excluderea apriorica a ajutoarelor care nu determina efecte de denaturare a concurentei si ar reprezenta si o contributie importanta la reducerea sarcinii administrative ce impovareaza serviciile Comisiei si, totodata, statele membre si autoritatile locale si regionale. Aceste praguri minime specifice ajutoarelor de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor ar putea fi stabilite la o valoare de garantie de 200000 EUR pentru IMM-uri si de 500000 EUR pentru celelalte intreprinderi. Daca este necesar, ajutoarele pentru salvare si restructurare ar putea fi incluse in domeniul de aplicare al Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare (RGEC), atunci cand ele sunt destinate IMM-urilor. Aceasta masura ar permite autoritatilor publice sa ofere o solutie rapida la situatiile dificile cu care se confrunta aceste intreprinderi care, date fiind dimensiunile lor reduse, nu afecteaza sau afecteaza in mica masura concurenta si schimburile din cadrul pietei interne;
Ajutorul de salvare
23. solicita prelungirea perioadei maxime pentru masurile de ajutorare pentru salvare, stabilita in prezent la sase luni (punctul 25). Intr-adevar, experienta practica arata ca aceasta perioada este adesea prea scurta in raport cu complexitatea elaborarii unui plan de continuare, mai ales atunci cand acest plan se face prin preluarea activelor. Pe de alta parte, trebuie sa se tina seama de perioada de investigare de catre Comisie a planurilor de restructurare, care se poate intinde pe cateva luni; uneori poate sa treaca un an intre notificarea ajutorului si luarea deciziei de catre Comisie. Ca atare, propune ca perioada maxima pentru masurile de ajutorare pentru salvare sa fie stabilita la sase luni si sa poata fi prelungita o singura data, pentru alte sase luni;
Masuri compensatorii
24. considera ca efectele negative ale masurilor compensatorii, sub forma cesionarii activelor, trebuie luate mai bine in considerare de catre Comisie. Intr-adevar, in situatia actuala, intreprinderea care beneficiaza de ajutor poate fi constransa sa renunte la anumite active esentiale pentru dezvoltarea sa ulterioara. Pe de alta parte, masurile compensatorii pot produce un efect negativ asupra concurentei in cazul in care este posibil sa determine o restrangere a ofertei pe piata relevanta. De aceea, Comitetul solicita o examinare a fiecarui caz in parte, pe baza unei analize de piata concentrate pe denaturarile efective ale concurentei, si recomanda ca masurile compensatorii sub forma vanzarilor de active sa se concentreze pe segmentele de piata caracterizate de supracapacitate;
25. considera ca masurile compensatorii care impun anumite comportamente ce corespund unor optiuni manageriale sau strategice ale intreprinderii, precum interzicerea cheltuielilor de extindere si achizitiile, interzicerea publicitatii etc. ar trebui sa fie mai bine valorificate cu titlu de contrapartida;
26. se declara favorabil stabilirii unor masuri compensatorii specifice pentru contributiile exceptionale ale autoritatilor publice, intre care interzicerea varsarii de dividende in timpul perioadei de restructurare. Este vorba nu doar de o exigenta morala, ci si de necesitatea prevenirii unui eventual efect de transfer al sarcinii financiare a restructurarii de la capitalul privat catre stat;
27. propune aplicarea prin analogie la ajutoarele de stat de la nivel national, regional si local a clauzei de eternitate a operatiilor, definita la articolul 57 din actualul Regulament general privind fondurile structurale. Astfel, acest articol prevede recuperarea sumelor acordate ca ajutoare in cazul in care investitia nu este mentinuta timp de cinci ani sau, in cazul IMM–urilor, timp de trei ani. Intreprinderea care a facut obiectul unei proceduri de recuperare ca urmare a unei delocalizari nu mai poate beneficia de fonduri structurale;
28. considera ca participatiile subcontractantilor sau ale angajatilor intreprinderii ar trebui sa poata fi cuprinse in calculul propriilor contributii, in masura in care se deosebesc clar de orice forma de ajutor si dovedesc increderea partilor interesate in viabilitatea propriei intreprinderi;
Contributia intreprinderii
29. declara ca principiul contributiei intreprinderii ramane indispensabil pentru responsabilizarea acesteia. Cu toate acestea, considera ca pragurile actuale (punctul 44) pentru intreprinderile de dimensiuni medii (cel putin 40%) si cel pentru intreprinderile mari (cel putin 50%) sunt greu de atins de intreprinderile aflate in dificultate si nu tin seama de trasaturile financiare specifice din sectoarele respective. Ca atare, Comisia ar trebui sa inlocuiasca pragurile actuale cu un interval cuprins intre o rata minima de 20% pentru intreprinderile de dimensiuni medii si una de 30% pentru intreprinderile mari, astfel incat sa se poata dispune de o marja de apreciere adaptata la situatia intreprinderii respective;
Suma maxima acordata ca ajutor ce cumuleaza ajutorul pentru salvare si pentru restructurare in cazul aceleiasi intreprinderi
30. considera ca suma maxima admisa acordata ca ajutor (pentru salvare si pentru restructurare) aceleiasi intreprinderi, care fusese stabilita in 2007 la 10 milioane EUR, trebuie ridicata la 15 milioane EUR, pentru a tine seama de inflatie si de alti factori relevanti (printre altele, de impactul asupra PIB-ului si somajului);
Analiza contrafactuala
31. considera ca analiza contrafactuala prezentata in anexa actuala la orientari nu este adaptata la necesitatea unor termene de reactie foarte scurte. Astfel, in perioada foarte scurta de pregatire a planului de salvare si/sau de restructurare, modelarea stiintifica a diverselor scenarii posibile nu poate avea prioritate in raport cu solutiile rapide asteptate de clienti, furnizori, partenerii financiari sau de angajati. Prin urmare, se propune eliminarea anexei la orientari.
Bruxelles, 11 aprilie 2013
Presedintele Comitetului Regiunilor
Ramón Luis Valcárcel Siso
[1] CdR 1528/2012.
[2] http://ec.europa.eu/competition/consultations/2010_restructuring_aid/index.html
[3] COM(2012) 778 final, 21.12.2012.
[4] CdR 518/2004 fin.
[5] JO C 8, 11.1.2012, p. 15–22.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close