Aviz. Comitetul Regiunilor. Descentralizarea in UE si rolul autonomiei locale si regionale in elaborarea si punerea in aplicare a politicilor UE

Avizul Comitetului Regiunilor privind descentralizarea in Uniunea Europeana si rolul autonomiei locale si regionale in elaborarea si punerea in aplicare a politicilor UE

2013/C 139/08

COMITETUL REGIUNILOR

– intelege prin descentralizare suma tuturor masurilor luate la nivel politic pentru a consolida rolul autoritatilor subnationale in procesul de luare a deciziilor la nivel national si european si pentru a realiza un transfer al competentelor de la nivelul administratiei centrale catre institutii aflate la nivel local si regional;
– nutreste convingerea ca administratiile locale si regionale functionale si descentralizarea eficienta ar trebui sa se bazeze pe principiile subsidiaritatii, proportionalitatii si guvernantei pe mai multe niveluri;
– este convins ca, in calitate de principiu politico-juridic, subsidiaritatea reprezinta o forta motrice decisiva pentru descentralizare, pentru ca astfel competentele sunt localizate la nivelul la care pot fi puse cel mai bine in practica;
– observa ca criza economica si financiara a dovedit a avea o functie de catalizator pentru reforme si schimbari; astfel, in unele state au avut loc procese de reorganizare teritoriala a autoritatilor locale si regionale, realizandu-se uneori modificari considerabile in organizarea institutionala a structurilor de putere;
– atrage atentia asupra faptului ca un proces de descentralizare coerent nu poate fi incununat cu succes decat atunci cand transferul de competente catre autoritatile subnationale este acompaniat de o alocare corespunzatoare de mijloace financiare;
– in lumina observatiei ca regiunile care se finanteaza mai ales din resurse proprii reusesc sa gestioneze fondurile disponibile intr-o maniera responsabila si dispun, prin urmare, de bugete publice solide, recomanda statelor membre sa se bazeze intr-o mai mare masura pe resursele financiare proprii decat pe sistemele de transfer;
– scoate in evidenta legatura pozitiva intre descentralizare si o politica regionala solida si durabila la nivel european;
– subliniaza ca o viziune de viitor pentru Europa trebuie sa includa nivelul regional si local, in conditiile in care legitimitatea Uniunii Europene deriva, intre altele, din legitimitatea nivelurilor subnationale;
– recomanda depunerea unor eforturi comune de catre toate nivelurile de guvernare in vederea depasirii crizei europene a datoriilor publice si solicita o participare cu drepturi egale a autoritatilor locale si regionale la elaborarea planurilor de reforma europene si nationale.
Raportor: Prof. Franz SCHAUSBERGER (AT-PPE), delegat al landului Salzburg la Comitetul Regiunilor

I. RECOMANDARI POLITICE
COMITETUL REGIUNILOR

Avantajele descentralizarii
1. intelege prin descentralizare suma tuturor masurilor luate la nivel politic pentru a consolida rolul autoritatilor subnationale in procesul de luare a deciziilor la nivel national si european si pentru a realiza un transfer al competentelor de la nivelul administratiei centrale catre institutii aflate la nivel local si regional;
2. recunoaste ca nu exista nicio obligatie pentru statele membre ale UE de a opta pentru un anumit model de structura institutionala sau pentru descentralizarea, transferul sau partajarea competentelor intre diferitele modele de guvernanta; doreste insa sa evidentieze totodata ca UE, in special prin articolul 4 alineatul (2) din Tratatul UE, respecta, de asemenea, autonomia locala si/sau regionala;
3. atrage atentia asupra faptului ca, in multe domenii politice, nivelul descentralizat de executie este considerabil mai eficient, atat din punct de vedere al costurilor, cat si din punct de vedere al calitatii si apropierii de cetateni a serviciului;
4. subliniaza importanta procesului de identificare a cetatenilor europeni cu regiunile si orasele lor, precum si rolul decisiv al acestora ca o contrapondere la internationalizarea din ce in ce mai accentuata, care a dus la anonimizarea pietelor fortei de munca si a relatiilor economice;
5. este convins ca descentralizarea si institutiile locale si regionale care stau la baza acesteia contribuie in mod decisiv la reducerea disparitatilor economice si sociale existente intre regiunile Europei, putand astfel fi diminuat impactul negativ al exodului rural din regiunile sarace catre aglomerarile urbane si al migrarii dintr-un stat membru in altul, care slabeste piata fortei de munca;
6. multumeste Congresului autoritatilor locale si regionale al Consiliului Europei (CALRE) si diferitelor parti interesate pentru participarea lor la consultare si pentru contributiile lor si analizele elaborate de experti furnizate;
Raspunderea fundamentala a CoR cu privire la monitorizarea descentralizarii
7. subliniaza faptul ca, in calitate de reprezentant al autoritatilor subnationale (adica locale si regionale) in cadrul procesului legislativ si decizional de la nivelul UE, este raspunzator de monitorizarea aplicarii principiului subsidiaritatii, fiind foarte interesat de evaluarea constanta a situatiei descentralizarii in UE si in tarile implicate in procesul de aderare;
8. semnaleaza ca, in avizul sau adoptat recent cu privire la dezvoltarea unei culturi europene a guvernantei pe mai multe niveluri, care a fost elaborat in continuarea Cartii albe a CoR pe aceeasi tema, si-a anuntat intentia de a urmari cu atentie procesul de descentralizare in statele membre si in tarile implicate in procesul de aderare;
9. considera ca lucrarile detaliate si sistematice efectuate pe aceasta tema de Consiliul localitatilor si regiunilor europene si de CALRE reprezinta o confirmare a propriilor eforturi in acest sens si intentioneaza sa utilizeze rezultatele obtinute de cele doua organizatii pentru activitatea sa;
10. reaminteste ca ultimul aviz elaborat de Comitetul Regiunilor pe aceasta tema dateaza din 7 iulie 2005 si ca, intre timp, au avut loc importante modificari si evolutii de ordin institutional, politic si juridic cu privire la descentralizare in UE;
Evolutia descentralizarii in Europa de la publicarea ultimului aviz pe aceasta tema in 2005
11. constata ca Tratatul de la Lisabona din 2009 a dus la consolidarea principiului subsidiaritatii si la ancorarea identitatii regiunilor si localitatilor in tratat, ceea ce a incurajat apoi mai multe state membre sa planifice sau sa implementeze reforme institutionale pentru o descentralizare mai cuprinzatoare si pentru o consolidare a nivelului local si regional;
12. constata, prin urmare, ca, in general, descentralizarea a luat amploare in majoritatea statelor membre. CoR este insa profund ingrijorat de tendintele antagoniste din unele state membre, in care autonomia financiara a autoritatilor locale si regionale sau autonomia administrativa a nivelului local au fost reduse in mod substantial;
13. constata insa in acelasi timp ca atat criza financiara si economica izbucnita in 2009, cat si criza datoriilor publice inceputa in 2010 au avut efecte negative asupra procesului de intensificare a descentralizarii si ca raportul dintre statele nationale si institutiile europene a suferit modificari, cu repercusiuni inclusiv asupra nivelului subnational;
14. in acest context, constata cu satisfactie ca – nu in ultimul rand ca urmare a initiativei CoR – conceptul de guvernanta pe mai multe niveluri s-a impus in dezbaterile politice europene, fapt care ar putea contribui de asemenea la combaterea unor eventuale tendinte negative cu privire la descentralizare;
15. semnaleaza ca in unele state membre care au aderat la UE incepand cu 2004, procesul de transformare legat de descentralizare nu a fost incheiat in intregime si este, prin urmare, constient ca unele din aceste state, precum si statele din cadrul Parteneriatului estic se confrunta cu provocari majore pentru a-si putea continua dezvoltarea economica si sociala in vederea cresterii prosperitatii;
16. constata ca ultimele extinderi au aratat ca insuficienta implicare a autoritatilor locale si regionale in procesul de integrare a pus atat guvernele nationale, cat si institutiile europene in fata unor provocari si probleme majore in ceea ce priveste punerea in practica a politicilor UE si realizarea reformelor necesare, ceea ce, in ultima instanta, i-a afectat si pe cetatenii Europei;
17. constata cu satisfactie ca, de la adoptarea Cartei europene a autonomiei locale de catre Consiliul Europei in 1985, marea majoritate a membrilor Consiliului Europei si toate statele membre ale UE au ratificat aceasta Carta, care urmareste garantarea si consolidarea autonomiei locale in Europa, pe baza principiilor democratiei, apropierii de cetateni si descentralizarii;
18. a salutat si a sprijinit initiativa Consiliului Europei pentru o Carta europeana a democratiei regionale si prezentarea unui proiect in acest sens cu ocazia Congresului din 2008, care urmareste stabilirea principiilor fundamentale ale democratiei regionale in Europa; regreta faptul ca aceasta initiativa a fost blocata de cateva tari membre ale Consiliului Europei, dar recunoaste ca ministrii responsabili pentru administratia locala si regionala au reusit, in 2009, sa adopte cel putin Cadrul de referinta pentru democratia regionala;
Descentralizarea si criza financiara
19. observa cu mare atentie ca, in contextul repercusiunilor actualei crize economice si financiare, repartizarea competentelor, in special chestiunea descentralizarii fiscale, a ajuns si ea in centrul dezbaterii publice la nivel national si european – deseori plecandu-se de la presupunerea eronata ca comportamentul nivelului subnational este unul din factorii care obstructioneaza atingerea obiectivelor bugetare la nivel national, in ciuda faptului ca statele nationale sunt principalele responsabile de criza;
20. observa cu ingrijorare transformarea crizei financiare, izbucnita in 2009, intr-o criza a datoriilor publice, care reprezinta o amenintare considerabila pentru economia reala din regiuni si orase, cu efecte negative inclusiv asupra echilibrului social din statele membre;
21. Comitetul Regiunilor observa cu preocupare starea autonomiei locale si regionale in unele tari europene, cauzata de reformele intreprinse in vederea rationalizarii administratiei locale si regionale si a asigurarii viabilitatii acesteia. In multe state membre, criteriile de natura economica, care primeaza in contextul actualei crize economice si financiare, au dus la denaturarea temeliilor democratice ale autonomiei locale si regionale, slabind-o profund;
22. se opune categoric ideii ca actuala criza economica si a datoriilor si masurile de austeritate necesare in toata Europa sa serveasca drept pretext in unele state pentru o centralizare sporita a competentelor, pentru o descentralizare fara finantare adecvata si pentru simplificarea, reducerea sau chiar eliminarea structurilor subnationale, ceea ce va duce in cele din urma la slabirea democratiei locale si regionale; este vorba de o tendinta bazata pe presupunerea eronata ca serviciile publice vor deveni mai rentabile daca sunt transferate la nivelul administratiei centrale;
23. sustine in schimb ca, dat fiind ca sunt institutiile cele mai apropiate de cetateni, autoritatile locale cunosc nevoile acestora si se afla in pozitia cea mai avantajoasa pentru a le defini si a raspunde la acestea in perioada de criza;
24. respinge cu fermitate o astfel de politica, deoarece contravine principiului subsidiaritatii, conform caruia deciziile politice si in materie de reglementare trebuie luate la nivelul cel mai potrivit pentru atingerea obiectivelor urmarite si cat mai aproape de cetatean;
25. constata evolutii paralele si in tarile care se pregatesc pentru aderarea la UE, respectiv in tarile invecinate din Europa;
26. este obligat sa constate ca, in baza unor argumente economice legate de criza financiara si a datoriilor, comasarea localitatilor este prezentata in foarte multe cazuri ca o modalitate pentru reducerea cheltuielilor, fara sa existe intotdeauna o fundamentare suficienta prin studii si analize; admite insa si faptul ca, in unele regiuni, comasarea localitatilor poate fi o strategie utila, tinand cont, de exemplu, de schimbarile demografice;
27. subliniaza faptul ca aceste rationamente nu trebuie sa ignore posibila pierdere cauzata in acest mod a proximitatii fata de cetateni si ca posibilitatile de a reduce cheltuielile prin cooperari transfrontaliere si intre autoritati locale si regionale trebuie sa aiba prioritate. Desfiintarea unor localitati prin comasare ar trebui sa fie luata in considerare cu o prudenta deosebita – ea poate fi o strategie utila in regiuni, tinand cont, de exemplu, de schimbarile demografice; in ceea ce priveste cooperarea intre autoritatile locale, este ingrijorat in legatura cu eforturile Comisiei Europene de a obstructiona realizarea in comun a sarcinilor printr-o astfel de cooperare, cerintele depasind jurisprudenta relevanta a Curtii Europene de Justitie.
28. subliniaza in acest context importanta infratirilor dintre localitati, a retelelor europene de orase si regiuni si a programelor europene bilaterale si multilaterale de cooperare teritoriala, precum si a Gruparii europene de cooperare teritoriala (GECT), instrumente care contribuie substantial la simplificarea cooperarii regiunilor si localitatilor in sectoare conexe cum ar fi serviciile de interes public, transporturile sau protectia mediului;

Situatia actuala a descentralizarii in Europa [1]
29. constata pe baza unor rapoarte recente ca trei din cele 27 de state membre ale UE au, din punct de vedere formal, o structura federala, un stat membru este cvasi-federal, iar celelalte pot fi caracterizate drept state unitare cu forme de organizare diferite, unele dintre ele avand o structura de organizare teritoriala eterogena in pofida statutului lor formal de stat unitar (sistem asimetric); constata ca unsprezece state membre dispun de un singur nivel, noua state dispun de doua niveluri de guvernare, iar sapte sunt organizate in trei niveluri subnationale;
30. observa cu mare atentie faptul ca, in multe state, criza economica si financiara a dovedit a avea o functie de catalizator pentru reforme si schimbari; astfel, in unele state au avut loc procese de reorganizare teritoriala a autoritatilor locale si regionale, realizandu-se uneori modificari considerabile in organizarea institutionala a structurilor de putere, fara ca aceste schimbari sa mearga in mod obligatoriu in directia unei descentralizari mai ample;
31. face trimitere la analizele efectuate la solicitarea CoR cu privire la situatia actuala a descentralizarii si repartizarea competentelor in statele membre;
Principii pentru organizarea autonomiei locale si regionale
32. nutreste convingerea ca administratiile locale si regionale functionale si descentralizarea eficienta ar trebui sa se bazeze pe principiile subsidiaritatii, proportionalitatii si guvernantei pe mai multe niveluri;
33. considera ca este extrem de important ca guvernanta locala si regionala sa fie exercitata de organe alese in mod democratic, reprezentative in sens amplu, care sa fie obligate sa isi asuma responsabilitatea fata de cetatenii lor. Proximitatea fata de cetateni a unei astfel de politici reprezinta valoarea adaugata a democratiei locale si regionale, intrucat buna guvernanta si transparenta contribuie la legitimitatea si responsabilitatea structurilor locale si regionale, sporind increderea in acestea;
34. considera ca este absolut necesar ca deciziile cu privire la initierea de reforme in vederea descentralizarii competentelor si resurselor financiare sa corespunda asteptarilor si necesitatilor concrete ale cetatenilor si ale autoritatilor locale si regionale; admite insa si faptul ca se pot organiza referendumuri in cazurile in care sunt justificate de importanta masurilor care urmeaza sa fie adoptate si in conformitate cu constitutia statului membru respectiv;
35. constata cu satisfactie ca integrarea europeana a contribuit substantial la procesul de descentralizare regionala si locala. In ceea ce priveste tarile candidate si tarile Parteneriatului estic, descentralizarea dezbatuta in prezent sau in curs de realizare in aceste tari poate contribui substantial la insusirea mai rapida si mai usoara a acquis-ului comunitar si la dobandirea in cele din urma a capacitatii de a-si indeplini obligatiile care le revin in calitate de state membre ale UE;
36. in acelasi timp, face trimitere la recunoasterea indirecta a democratiei locale si regionale prin tratatele UE [articolul 10 TUE, articolul 20 alineatul (2) TFUE si articolul 40 din Carta drepturilor fundamentale ale UE], ceea ce demonstreaza ca UE, indiferent de neutralitatea sa principiala fata de structura institutionala a statelor membre, considera ca democratia locala si regionala reprezinta un fundament al propriei sale legitimitati;
37. in acest context, invita toate statele membre ale UE care nu au facut inca acest lucru sa stabileasca pentru autoritatile lor subnationale un cadru juridic corespunzator la cel mai inalt nivel cu putinta (de preferinta in constitutie);
38. atrage atentia asupra faptului ca nu urmareste obiectivul crearii unor entitati regionale cu valoare pur statistica, ci infiintarea unor niveluri subnationale ale autonomiei politice si administrative, stiut fiind ca, la aceste niveluri, masurile si actele juridice adoptate de UE pot fi puse in aplicare mult mai bine;
39. impartaseste opinia, intre altele a CALRE, conform careia la stabilirea numarului unitatilor descentralizate din tarile europene ar trebui sa se tina seama si de marimea geografica a tarii respective; in acest sens, face trimitere la asa-numitul Manifest de la Salerno, prezentat in 2012 de asociatia Arco Latino, care contine recomandari valoroase cu privire la dezvoltarea viitoare a nivelurilor administrative intermediare;
40. solicita ca descentralizarea, care, conform devizei Uniunii “Uniti in diversitate”, reprezinta un factor-cheie pentru promovarea diversitatii culturale, sa fie sprijinita de institutiile europene, inclusiv pentru a stimula perceptia apartenentei entitatilor teritoriale la categoria entitatilor teritoriale europene;
41. mentioneaza in acest context ca structurile administrative si de guvernanta descentralizate prezinta avantaje esentiale, cum ar fi o mai corecta apreciere a necesitatilor si dorintelor cetatenilor, (co-)elaborarea de politici care pot contribui la promovarea unei cresteri economice durabile si competitive, o mai buna politica economica si investitii la nivel local si regional, consolidarea autonomiei si a democratiei locale si regionale;
42. subliniaza inca odata ca, in conformitate cu principiile bunei guvernante si ale bunei legiferari, autoritatile locale si regionale, precum si autoritatile responsabile pentru punerea in aplicare la nivel subnational a politicilor UE ar trebui sa fie implicate cat mai timpuriu si in mod mai activ si eficient in elaborarea si punerea in aplicare a politicilor si actelor juridice ale UE;
43. in acest context, considera ca punerea efectiva in aplicare a Acordului de cooperare dintre Comisia Europeana si CoR reprezinta un instrument important si indispensabil pentru o astfel de implicare;
44. prin urmare, invita din nou statele membre in care autoritatile regionale dispun de competente legislative sa creeze mecanismele necesare, astfel incat autoritatile regionale sa participe la acele procese decizionale ale UE care privesc chestiunile cu relevanta pentru acestea. Acest lucru nu ar trebui sa se aplice numai parlamentelor regionale, care se sesizeaza in temeiul mecanismului rapid de alerta privind subsidiaritatea, ci si guvernelor regionale, care ar trebui sa participe la elaborarea punctelor nationale de vedere in Consiliu sau la alcatuirea delegatiilor nationale;
Guvernanta pe mai multe niveluri si legatura intre o autonomie regionala si locala eficace si functionala si aplicarea corecta a principiului subsidiaritatii
45. reaminteste ca guvernanta pe mai multe niveluri garanteaza cooperarea tuturor nivelurilor de guvernare si administratie in cadrul exercitarii competentelor acestora si al procesului de luare a deciziilor; astfel, subsidiaritatea si guvernanta pe mai multe niveluri merg mana in mana cu o autonomie locala si regionala puternica;
46. de asemenea, reaminteste ca Tratatul de la Lisabona subliniaza pentru prima data in mod explicit ca principiul subsidiaritatii se refera la intreg spectrul de guvernare si administratie al UE, adica la nivelul european, national, local si regional. Principiile subsidiaritatii si proportionalitatii sunt premisele unei bune functionari in practica a guvernantei pe mai multe niveluri;
47. este convins ca, in calitate de principiu politico-juridic, subsidiaritatea reprezinta o forta motrice decisiva pentru descentralizare, pentru ca astfel competentele sunt localizate la nivelul la care pot fi puse cel mai bine in practica;
48. intentioneaza sa-si continue cooperarea cu CALRE cu privire la monitorizarea aplicarii Cartei europene a autonomiei locale, precum si a situatiei actuale a democratiei locale si regionale in statele membre ale UE si in tarile candidate;
49. isi reitereaza intentia de a elabora o Carta a UE privind guvernanta pe mai multe niveluri, respectiv de a-si continua lucrarile incepute in acest sens [2];

Descentralizarea financiara
50. constata cu satisfactie ca, in conformitate cu ultimul raport al Comisiei Europene privind finantele publice in Uniunea economica si monetara [3], se observa o tendinta de sporire a descentralizarii fiscale in statele membre ale UE, cheltuielile si veniturile de la nivel local sau regional avand o pondere din ce in ce mai mare. Raportul scoate in evidenta ca veniturile proprii, in sensul unor taxe sau impozite percepute in mod autonom la nivel subnational, reprezinta instrumente de finantare mai eficiente decat transferurile dinspre guvernul central, dar si faptul ca perceperea unor taxe si impozite proprii ale nivelurilor subnationale are loc in mai putin de 50 % din cazuri, fara ca cota lor sa fi crescut din 1995 pana astazi;
51. atrage atentia asupra faptului ca un proces de descentralizare coerent nu poate fi incununat cu succes decat atunci cand transferul de competente catre autoritatile subnationale este acompaniat de o alocare corespunzatoare si suficienta de mijloace financiare; reaminteste ca atat Carta europeana a autonomiei locale, cat si cadrul de referinta pentru democratie regionala al Consiliului Europei prevad obligatii si masuri corespunzatoare in acest sens pentru statele semnatare;
52. critica in acest context ultimele evolutii din unele state membre, in care transferul de competente nu este insotit de alocarea corespunzatoare de resurse financiare sau competente de percepere a unor venituri financiare, fapt care duce la ineficienta autonomiei regionale sau locale, ceea ce este apoi folosit drept argument in favoarea unor masuri de centralizare;
53. subliniaza ca descentralizarea nu contribuie prin ea insasi la o crestere exagerata a cheltuielilor la nivelul autoritatilor subnationale; aceasta este mai degraba cauzata de o punere in aplicare eronata a masurilor de descentralizare, fara o descentralizare fiscala corespunzatoare;
54. citeaza inca o data Raportul Comisiei Europene privind finantele publice in Uniunea economica si monetara, conform caruia regiunile care se finanteaza preponderent din mijloace proprii dau dovada de mai multa responsabilitatea la utilizarea mijloacelor financiare disponibile, dispunand astfel de bugete publice mai solide; prin urmare, incurajeaza statele membre sa substituie, in masura posibilitatilor, transferurile cu mijloace financiare proprii;
55. constata cu ingrijorare ca multe regiuni si localitati se confrunta cu dificultati financiare grave in urma unor speculatii financiare riscante; propune sa fie elaborate instrumente si strategii adecvate pentru a aborda aceste situatii;
56. in ceea ce priveste proiectele cofinantate de UE care sunt orientate catre indeplinirea unor obiective precum cele stabilite de Strategia Europa 2020, solicita Comisiei Europene sa clarifice cadrul legislativ, astfel incat sa se asigure un echilibru intre cerintele de cofinantare din partea bugetelor autoritatilor locale si regionale si calcularea deficitului lor public;
57. scoate in evidenta legatura pozitiva intre descentralizare si o politica regionala solida si durabila la nivel european si reaminteste in acest context de studiile efectuate, conform carora mai ales politica de coeziune da rezultate mai bune in statele membre descentralizate;
58. atrage in acelasi timp atentia asupra faptului ca mai ales statele membre centralizate, in care toate regiunile sunt eligibile conform Obiectivului 1, sufera de o punere in aplicare ineficienta a politicii de coeziune, in conditiile in care, deseori, autoritatile centrale nu sunt familiarizate cu problemele si provocarile regionale ale diferitelor proiecte; prin urmare, solicita ca in viitor, administrarea diferitelor fonduri in statele membre sa aiba loc cu implicarea nivelurilor subnationale;

Descentralizarea si tendintele independentiste
59. este convins ca o descentralizare corect inteleasa poate contribui substantial la satisfactia cetatenilor din regiuni si localitati si intari statul in ansamblul sau;
60. este insa convins ca a refuza pe termen lung dialogul serios intre diferitele niveluri de guvernare, a ignora permanent dorintele si solicitarile formulate de regiuni privind descentralizarea unor competente si alocarea resurselor financiare necesare poate alimenta revendicarile de autonomie, iar in cazuri speciale, revendicarile de independenta; reaminteste in acest context ca o aplicare si o acceptare consecventa si coerenta a principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii la nivel european asigura cel mai bun cadru pentru a raspunde preocuparilor legitime de la diferite niveluri;
61. monitorizeaza atent extinderea tendintelor independentiste in anumite regiuni din statele membre ale UE si din tari candidate si cauzele acestora, care sunt foarte diferite din punct de vedere istoric, politic si economic;
62. propune in acest context sa fie analizate cauzele acestor tendinte in cazurile respective, pentru a dezbate si a intelege motivele acestora si a gasi solutii coerente si pasnice pentru toate partile implicate;
63. declara ca, potrivit articolului 4 alineatul (2) din TUE, evolutia unei regiuni in directia independentei trebuie privita in principiu drept o chestiune interna a statului respectiv;
64. reaminteste ca, in cazul in care o regiune obtine independenta si doreste sa adere la UE, aceasta ar trebui sa prezinte Consiliului o candidatura oficiala si sa urmareasca procedura de aderare prevazuta la articolul 49 din TUE, ca orice alt stat care doreste sa devina stat membru al Uniunii Europene;
Viziuni pentru viitorul Europei
65. participa cu interes deosebit la dezbaterea recent initiata despre diferitele viziuni privind viitorul Europei si se asteapta ca nivelurile subnationale sa fie implicate din faza initiala in aceasta dezbatere, pe care o considera o provocare importanta pentru propriile sale activitati;
66. subliniaza ca o viziune de viitor pentru Europa trebuie sa includa nivelul regional si local, in conditiile in care legitimitatea Uniunii Europene deriva, intre altele, din legitimitatea nivelurilor subnationale;
67. considera necesara organizarea unei conferinte pe aceste teme si intentioneaza sa-si formuleze si sa-si prezinte ideile privind viitorul UE, idei care converg spre necesitatea unei recunoasteri mai cuprinzatoare a democratiei locale si regionale in cadrul noilor tratate;
68. recomanda sa se examineze masura in care descentralizarea insotita de o autonomie locala si eventual regionala eficienta poate fi considerata una din premisele aderarii la Uniunea Europeana;
Recomandari
69. recomanda aprofundarea dialogului institutiilor europene cu autoritatile locale si regionale in vederea unei cooperari directe intre regiuni si localitati si organele Uniunii Europene;
70. recomanda punerea in practica a sinergiilor de catre toate nivelurile de guvernare in vederea depasirii crizei europene a datoriilor publice si solicita o participare cu drepturi egale a autoritatilor locale si regionale la elaborarea planurilor de reforma europene si nationale;
71. invita statele membre sa efectueze orice reorganizare teritoriala sau viitoare reforma a administratiei locale intr-un mod chibzuit, judicios si bine planificat, tinand seama de Carta europeana a autonomiei locale si de Cadrul de referinta european pentru democratie regionala, care garanteaza si consolideaza autonomia locala pe baza principiilor democratiei, proximitatii si descentralizarii;
72. propune sa se acorde o mai mare importanta exemplelor de bune practici din regiunile si localitatile de succes, pentru a da un impuls dezbaterii publice cu privire la descentralizare, in special in statele cu structura centralista, aratand, prin intermediul unor exemple de succes, care sunt avantajele descentralizarii;
73. invita Comisia Europeana sa sprijine si mai mult programele speciale de formare a administratiei locale si regionale in vederea elaborarii unor proiecte de sprijin adecvate, urmarind cu si mai mare atentie ca alocarea fondurilor UE sa aiba loc in baza unor criterii obiective si nu dupa bunul plac al politicienilor;
74. solicita din nou Comisiei Europene ca rapoartele anuale privind progresele inregistrate sa contina un capitol de sine statator privind situatia autonomiei locale si regionale din tara candidata respectiva;
75. saluta faptul ca raportul anual al Comisiei privind finantele publice in Uniunea economica si monetara pentru 2012 a continut pentru prima data un capitol de sine statator dedicat descentralizarii fiscale si situatiei finantelor locale si regionale, precum si reformelor de descentralizare fiscala in curs in statele membre; incurajeaza Comisia Europeana sa repete aceasta monitorizare a finantelor publice de la nivel subnational si in urmatorii ani;
76. propune ca studiul mentionat anterior privind situatia descentralizarii si alocarea de competente in interiorul statelor membre sa fie completat cu informatii suplimentare privind relatia intre descentralizarea competentelor, pe de o parte, si alocarea de mijloace financiare prin descentralizare fiscala, pe de alta parte; subliniaza utilitatea acestui instrument pentru monitorizarea aplicarii corecte a principiului subsidiaritatii.

Bruxelles, 12 aprilie 2013
Presedintele Comitetului Regiunilor
Ramón Luis Valcárcel Siso
[1] Acest paragraf preia informatii cuprinse in ultimul raport privind finantele publice la nivel subnational in UE, elaborat de Consiliul localitatilor si regiunilor europene (CLRE) si Dexia Crédit Local, precum si informatii din Raportul Comisiei Europene privind finantele publice in spatiul economic si monetar european.
[2] A se vedea avizele CoR 89/2009 fin si 273/2011 fin.
[3] http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/european_economy/2012/public-finances-in-emu-2012_en.htm (in engleza).