Dubla impunere a veniturilor salariale: de la eliminare la evitare – un pas inainte
![]() |
![]() |
Mihaela Mitroi | Irina Preoteasa |
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Articolul lunii in Curierul fiscal nr. 5/2013
Dubla impunere a veniturilor nu poate avea decat efecte negative asupra bunei desfasurari a afacerilor chiar daca e doar temporara, urmand a fi corectate intr-un orizont de timp greu de estimat. In conditiile in care economia Romaniei este tot mai conectata la nivel international, este un fenomen absolut normal ca angajati ai companiilor din Romania sa fie trimisi in strainatate (detasati) de catre companiile multinationale care au infiintat subsidiare in Romania, dar si de catre companiile locale, din necesitatea de a avea personal calificat pe specificul afacerii. Pe langa costurile suplimentare cu mutarea personalului in alta tara (atat din punct de vedere logistic, dar si al suplimentarii pachetului salarial), este important de luat in calcul si implicatiile fiscale care pot creste costurile totale.
Acest articol trateaza, din punct de vedere al impozitului pe venit, situatia in care persoane angajate de o companie din Romania sunt trimise sa lucreze ca angajati detasati pe teritoriul altor tari (implicit sa desfasoare o activitate salariala in strainatate) continuand sa fie platite pentru activitatea salariala desfasurata in strainatate de catre angajatorul roman.
I. Cadrul legal inainte de februarie 2013
Din perspectiva legislatiei romane, pana la momentul februarie 2013, art. 55 pct. 4 lit. m) din Codul fiscal, prevedea ca „veniturile salariale platite de catre sau in numele unui angajator care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania, sunt impozabile indiferent de perioada de desfasurare a activitatii in strainatate”. In plus, in conformitate cu normele metodologice de aplicare, respectiv pct. 209 dat in aplicarea art. 91 din Codul fiscal, referitor la creditul fiscal extern, persoanele fizice rezidente in Romania, care desfasurau activitate salariala in strainatate si erau platite pentru aceasta activitate de catre angajatorul roman, se impuneau in Romania pentru veniturile realizate din activitatea salariala desfasurata in strainatate.
Pe de alta parte, potrivit marii majoritati a Conventiilor pentru Evitarea Dublei Impuneri incheiate de Romania cu alte state, respectiv articolul intitulat „Profesii dependente”, veniturile din salarii obtinute de un rezident roman pentru o activitate salariala exercitata in strainatate, devin impozabile in acea tara daca sederea acestuia acolo depaseste in total 183 de zile in orice perioada de 12 luni sau intr-un an fiscal/calendaristic. Considerand prevederile art. 1 pct. 4 din Codul fiscal conform caruia „daca orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care Romania este parte, se aplica prevederea acelui tratat”, regulile stabilite de Conventia aplicabila prevaleaza. In consecinta dreptul de impunere al venitului salarial este alocat de Conventie nu Romaniei ci celuilalt stat – respectiv statul unde angajatul isi desfasoara activitatea.
Ca o sumarizare, persoanele angajate de o companie din Romania trimise sa lucreze ca angajati detasati pe teritoriul altor tari continuand sa fie platite de catre angajatorul roman, se impuneau automat in Romania pentru veniturile realizate din activitatea salariala desfasurata in strainatate. Prin urmare, deoarece nu se putea opri retinerea impozitului salarial in Romania, pentru evitarea dublei impuneri, conform Conventiilor incheiate intre Romania si alte state, Romania trebuia sa acorde credit fiscal persoanelor care sufereau aceasta dubla impunere.
Dubla impunere poate fi eliminata prin depunerea unei declaratii anuale (impreuna cu documente justificative) in Romania, organul fiscal avand sarcina de a analiza dosarul si de a aproba rambursarea impozitului platit si nedatorat in Romania. Desi pasii par simpli, procedura de aprobare a rambursarii impozitului platit si nedatorat si implicit de eliminare a dublei impuneri putea dura pana la 2-3 ani, timp in care contribuabilii nu se puteau folosi de banii care li se cuveneau.
Tindem sa credem ca atat lungile negocieri ale contribuabililor cu autoritatile fiscale cat si nenumaratele cereri ce trebuiau solutionate pentru rambursarea impozitelor platite si nedatorate in Romania au determinat legiuitorul sa gaseasca solutii mai eficiente in vederea evitarii dublei impuneri a unor astfel de venituri salariale, in anumite conditii.
II. De la eliminare la evitare
Ca un prim pas, noile prevederi ale Codului fiscal, in vigoare incepand cu 2013, modifica art. 55 pct. 4 lit. m) mentionat mai sus, prin care veniturile salariale platite de catre sau in numele unui angajator care este rezident in Romania ori are sediul permanent in Romania, sunt impozabile in Romania numai daca Romania are drept de impunere – angajatorul roman nu mai trebuie astfel sa retina si sa plateasca impozitul pe salariu in Romania daca Romania nu are drept de impunere conform Conventiei de Evitare a Dublei Impuneri aplicabile.
Normele Metodologice de Aplicare a Codului fiscal publicate in martie 2013, vin in continuarea acestor prevederi si reglementeaza in detaliu conditiile in care veniturile din salarii ale persoanelor angajate de o companie din Romania si trimise sa lucreze in strainatate sunt in continuare impozabile in Romania sau nu.
– in extras –
.Puteti citi articolul integral achizitionand revista tiparita pe
sau abonandu-va la revista in format electronic pe