KPMG: Buletin informativ in materie de impozite indirecte

feature photo

Incepand cu data de 1 iulie 2013, Croatia a devenit cel de-al 28-lea Stat Membru al Uniunii Europene. Desi, din punct de vedere al impozitelor indirecte, acest fapt va atrage dupa sine beneficiul eliminarii controalelor vamale transfrontaliere, aceasta schimbare va genera obligatii declarative aditionale la nivelul contribuabililor care desfasoara activitati economice cu societati din Croatia (e.g. declaratia recapitulativa, declaratia Intrastat). Va rugam sa gasiti mai jos un sumar al deciziilor CEJ in materie de TVA, taxe vamale si accize emise in cursul lunii iunie 2013.

1. Taxa pe valoarea adaugata

Cazul C-62/12 Galin Kostov – activitati economice desfasurate de catre persoane fizice

In data de 13 iunie 2013, CEJ a deliberat in acest caz, care priveste o persoana fizica stabilita in Bulgaria, inregistrata in scopuri de TVA pentru activitatea economica desfasurata in calitate de executor judecatoresc privat. Cu toate acestea, exclusiv in anul 2009, dl. Kostov a obtinut si venituri nerecurente dintr-un contract de mandat, constituind remuneratie pentru o prestare de servicii taxabila.

Organele fiscale competente au fost de parere ca dl. Kostov avea obligatia de a colecta/plati TVA inclusiv pentru aceasta tranzactie. Intrucat acesta nu a fost de acord cu aceasta abordare, CEJ a fost intrebata daca o persoana fizica inregistrata in scopuri de TVA pentru o anumita activitatea economica se califica drept persoana impozabila si este obligata sa plateasca TVA pentru orice prestare de servicii ocazionala, ce nu are legatura cu activitatea sa principala.
CEJ a decis ca o persoana fizica care are deja calitatea de persoana impozabila din punct de vedere al TVA cu privire la activitatea de executor judecatoresc privat trebuie privita drept persoana impozabila pentru orice alte activitati economice efectuate in mod ocazional, cu conditia ca aceste activitati sa se califice drept activitati economice din perspectiva TVA.

Astfel, in lumina acestei decizii, in special persoanele fizice inregistrate ca platitori de TVA ar trebui sa analizeze cu atentie caracterul operatiunilor ocazionale desfasurate, pentru a putea vedea in ce masura intra sau nu in sfera de aplicare a TVA.

Pentru a vizualiza continutul integral al acestei decizii CEJ, va rugam sa accesati acest link.

Cazul C-125/12 Promociones y Construcciones BJ200SL – plata TVA in cazul tranzactiilor desfasurate in perioada de insolventa

In data de 13 iunie 2013, CEJ a deliberat in acest caz, care priveste o societate stabilita in Spania declarata in stare de insolventa si care a demarat procedura de insolventa voluntara. In vederea achitarii sumelor datorate creditorilor sai, societatii i s-a permis instrainarea a doua bunuri imobile, operatiune care s-a calificat drept o vanzare de bunuri taxabila.

Organele fiscale competente au avut indoieli cu privire la masura in care fie Promociones y Construcciones, fie cumparatorul bunurilor se califica drept persoana obligata la plata taxei aferente. Astfel, CEJ i s-au solicitat, in principiu, clarificari cu privire la definitia procedurii de insolventa, avand in vedere faptul ca, in Spania, in astfel de cazuri, persoana obligata la plata TVA este beneficiarul.

CEJ a decis ca notiunea de procedura de executare silita cuprinde nu doar vanzarea unui bun imobil realizata de catre debitorul impotriva caruia s-a pronuntat o hotarare in cadrul unei proceduri de lichidare a patrimoniului acestuia, ci si vanzarile din cadrul unei proceduri de insolventa care intervine anterior unei asemenea proceduri de lichidare, in masura in care aceasta livrare este necesara in vederea achitarii sumelor datorate creditorilor sai sau a restabilirii activitatii economice ori profesionale a debitorului respectiv.

Inclusiv legislatia in materie de TVA din Romania contine prevederi specifice cu privire la cazurile in care fie cumparatorul, fie vanzatorul, fie organul de executare silita este desemnat drept persoana obligata la plata taxei pentru astfel de livrari. Astfel, in lumina acestei decizii, contribuabilii implicati in astfel de tranzactii ar trebui sa aiba in vedere clarificarile aduse notiunii de ”bunuri supuse procedurii de executare silita”.

Pentru a vizualiza continutul integral al acestei decizii CEJ, va rugam sa accesati acest link.

Cazul C-219/12 Thomas Fuchs – dreptul de deducere a TVA aferente achizitiilor de instalatii fotovoltaice montate in locuinta personala

In data de 20 iunie 2013, CEJ a deliberat in acest caz, care priveste o persoana fizica stabilita in Austria, inregistrata in scopuri de TVA, care a livrat cu titlu continuu, unui furnizor de electricitate, energia electrica produsa din surse proprii, in schimbul rascumpararii la acelasi pret a energiei electrice necesare pentru acoperirea nevoilor proprii. In acest context, dl. Fuchs a solicitat rambursarea TVA aferente achizitiei instalatiei fotovoltaice utilizate pentru producerea electricitatii vandute.

Organele fiscale competente au considerat ca dl. Fuchs nu avea dreptul la deducerea TVA respective pe motiv ca operarea instalatiei fotovoltaice nu se califica drept o activitate economica. Intrucat acesta nu a fost de acord cu aceasta abordare, CEJ a fost intrebata daca exploatarea unei instalatii fotovoltaice conectate la o retea de electricitate, lipsita de o capacitate proprie de stocare a energiei electrice, aflate pe sau langa o cladire proprietate privata cu destinatia de locuinta, constituie o activitate economica la nivelul operatorului instalatiei.

CEJ a decis ca exploatarea unei astfel de instalatii fotovoltaice, chiar daca este montata intr-o locuinta personala, se califica drept activitate economica, din perspectiva TVA.

Aceasta decizie este importanta intrucat, in ultima perioada, tot mai multe persoane fizice decid sa produca energie electrica prin folosirea de echipamente solare sau eoliene. In masura in care decid sa se conecteze la sistemul national de transport al electricitatii si sa vanda integral energia produsa, este important sa aiba in vedere ca vor desfasura o activitate economica din perspectiva TVA, care le va da dreptul deducerii TVA platite pentru efectuarea investitiei aferente, precum si pentru alte bunuri/servicii achizitionate, direct legate de producerea energiei.

Pentru a vizualiza continutul integral al acestei decizii CEJ, va rugam sa accesati acest link.

Cazul C-259/12 Rodopi-M 91 OOD – amenda pentru declararea cu intarziere a unei facturi

In data de 20 iunie 2013, CEJ a deliberat in acest caz, care priveste o societate stabilita in Bulgaria care si-a dedus in anul 2009 TVA aferenta unei achizitii efectuate in acel an. In luna octombrie 2010, furnizorul a anulat operatiunea respectiva si i-a transmis societatii Rodopi factura de corectie. Cu toate acestea, Rodopi a inregistrat factura de corectie cu intarziere, ajustandu-si TVA aferenta si achitand-o la bugetul statului (inclusiv majorarile de intarziere aferente) in luna decembrie 2010.

Organele fiscale competente au considerat ca Rodopi avea obligatia de a declara factura de corectie in perioada fiscala in care a fost emisa si, prin urmare, i-au impus societatii o amenda in cuantumul taxei ajustate. Intrucat aceasta nu a fost de acord cu aceasta abordare, CEJ a fost intrebata daca o astfel de sanctiune este contrara principiului neutralitatii fiscale si principiului proportionalitatii.

CEJ a decis ca impunerea unei amenzi pentru nedeclararea in termenul legal a unor sume ce afecteaza pozitia de TVA de plata a contribuabilului nu contravine principiului neutralitatii fiscale.

Cu toate acestea, CEJ a decis ca ramane la latitudinea instantei locale sa stabileasca daca principiul proportionalitatii este respectat sau nu, tinand cont de perioada in care omisiunea a fost remediata, de gravitatea contraventiei si de existenta intentiei la nivelul societatii de evaziune fiscala sau de eludare a legii.

Astfel, in situatiile in care multitudinea de sanctiuni acoperite de catre legislatia din Romania nu par a fi proportionale cu contraventiile savarsite, contribuabilii ar trebui sa stie ca, potrivit acestei decizii, acestia au dreptul de a solicita instantelor locale reducerea cuantumului amenzilor impuse.

Pentru a vizualiza continutul integral al acestei decizii CEJ, va rugam sa accesati acest link.

Cazul C-653/11 Paul Newey – restructurarea activitatii economice in vederea reducerilor costurilor cu TVA

In data de 20 iunie 2013, CEJ a deliberat in acest caz, care priveste o persoana fizica stabilita in Marea Britanie, inregistrata in scopuri de TVA, pentru care TVA aferenta serviciilor de reclama achizitionate de la prestatori stabiliti tot in Marea Britanie, efectuate in vederea desfasurarii de prestarii de servicii de brokeraj (scutite de TVA fara drept de deducere) era nedeductibila si, prin urmare, reprezenta un cost. In vederea eliminarii acestor cheltuieli, dl. Newey a infiintat o societate in insula Jersey, un teritoriu din afara Comunitatii, care a inceput sa presteze serviciile de brokeraj si sa achizitioneze serviciile publicitare de la un prestator stabilit tot in Jersey. Cu toate acestea, societatea subcontracta integral serviciile tot de brokeraj de la dl. Newey, care aproba si continutul reclamelor achizitionate.

Organele fiscale competente au considerat ca dl. Newey era cel care presta, in fapt, serviciile de brokeraj si care beneficia efectiv de serviciile de reclama. Intrucat acesta nu a fost de acord cu aceasta abordare, CEJ a fost intrebata, in principiu, in ce masura prevederile unui contract sunt relevante in stabilirea realitatii economice/comerciale a unei tranzactii si daca structura din cazul de fata a generat obtinerea unui avantaj fiscal contrar sistemului TVA.
CEJ a decis ca prevederile contractuale, chiar daca constituie un element care trebuie luat in considerare, nu sunt esentiale pentru identificarea prestatorului si a beneficiarului unei operatiuni si ca se poate face abstractie de acestea in special in cazul in care se dovedeste ca nu reflecta realitatea economica si comerciala, ci constituie un aranjament pur artificial, lipsit de realitate economica, efectuat cu unicul scop de a obtine un avantaj fiscal (aspect de stabilit de catre instanta nationala).

Aceasta decizie a reiterat importanta principiului prevalentei economicului asupra juridicului, fara a se tine cont de prevederile contractuale, atunci cand acestea nu reflecta realitatea operatiunilor desfasurate. Prin urmare, intrucat in ultima vreme numerosi contribuabili si-au restructurat afacerile in vederea reducerii costurilor, din cauza dificultatilor economice, acestia ar trebui sa se asigure ca astfel de structuri au substanta comerciala si nu drept singur scop obtinerea unui avantaj fiscal.

Pentru a vizualiza continutul integral al acestei decizii CEJ, va rugam sa accesasi acest link.

Cazul C-155/12 RR Donnelley Global Turnkey Solutions Poland sp. z o.o. – regula de impozitare a prestarilor de servicii de depozitare

In data de 27 iunie 2013, CEJ a deliberat in acest caz, care priveste o societate stabilita in Polonia care presta catre clienti stabiliti in alte State Membre UE servicii care includeau introducerea marfurilor intr-un depozit situat in Polonia, plasarea acestora in spatii de depozitare adecvate, pastrarea acestor marfuri, ambalarea lor pentru clienti, precum si predarea, descarcarea si incarcarea marfurilor.

Organele fiscale competente au considerat ca aceste operatiuni se califica drept prestari de servicii in legatura cu bunuri imobile, impozabile in Polonia (i.e. acolo unde era situat depozitul). Intrucat RR nu a fost de acord cu aceasta abordare, CEJ a fost intrebata daca locul de impozitare al unor asemenea tranzactii se stabileste conform regulii generale B2B sau conform regulii de impozitare specifice prestarilor de servicii in legatura cu bunuri imobile.

CEJ a decis ca prestarile de servicii complexe de depozitare, care cuprind toate elementele mai sus mentionate, se califica drept prestari de servicii in legatura cu bunuri imobile doar daca depozitarea constituie serviciul principal dintr-o operatiune unica (aspect de stabilit de catre instanta locala) si doar daca beneficiarilor acestui serviciu li se acorda dreptul de a utiliza tot sau o parte din acel anume bun imobil.

Conform acestei decizii, se face distinctie intre cazurile in care beneficiarii care cumpara servicii de depozitare au acces in depozit si/sau dreptul de folosi depozitul partial sau integral sau nu. Prin urmare, contribuabilii care cumpara sau presteaza astfel de servicii ar trebui sa analizeze cu atentie prevederile contractuale aferente, avand in vedere faptul ca schimbarea locului impozitarii le-ar putea genera implicatii declarative sau chiar obligatii de plata aditionale.

Pentru a vizualiza continutul integral al acestei decizii CEJ, va rugam sa accesati acest link.

2. Taxe vamale si accize

Cazul C-667/11 Paltrade EOOD – perceperea retroactiva a taxei antidumping

Ca urmare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 966/2010 din 27 octombrie 2010 de deschidere a unei anchete privind eventuala eludare a masurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau otel originare din Republica Populara Chineza prin importuri de anumite elemente de fixare din fier sau otel expediate din Malaysia, indiferent daca au fost sau nu declarate ca fiind originare din aceasta tara si de supunere a acestor importuri la inregistrare (numit in continuare „Regulamentul”), societatea Paltrade din Varna, Bulgaria, a fost supusa unui control vamal in urma caruia i s-au stabilit obligatii suplimentare de plata (taxa antidumping si TVA).

Prin urmare, instanta din Bulgaria a solicitat CEJ sa raspunda in ce masura este permisa perceperea retroactiva a taxei antidumping chiar daca importul nu a fost inregistrat in conformitate cu prevederile Regulamentului, respectiv care este suma corespunzatoare pentru perceperea retroactiva a acestei taxe.

Astfel, decizia emisa de catre CEJ in data de 6 iunie 2013 este aceea ca perceperea retroactiva a taxei antidumping este permisa si in cazul in care importul nu a fost inregistrat, iar nivelul taxei pentru importurile efectuate de catre Paltrade EOOD este 85% din pretul net franco frontiera comunitara, inainte de vamuire.

Avand in vedere impactul negativ ce poate aparea la nivelul societatii importatoare de bunuri pentru care sunt prevazute taxe anti-dumping, recomandam societatilor sa acorde o atentie sporita reglementarilor vamale aplicabile acestor bunuri si informatiilor declarate in documentele vamale.

Pentru a vizualiza continutul integral al acestei decizii CEJ, va rugam sa accesati acest link.

Cazul C-542/11 Codirex Expeditie BV – momentul atribuirii destinatiei vamale

Societatea Codirex Expeditie a depozitat bunuri (i.e. un lot de carne de vita congelata) livrate din Brazilia in portul Rotterdam, in asteptarea atribuirii unei destinatii vamale a marfurilor. In timp ce bunurile erau depozitate, Codirex Expeditie a depus o declaratie vamala electronica in vederea plasarii bunurilor sub regimul vamal de tranzit Comunitar extern. La momentul acceptarii declaratiei vamale, bunurile aveau statutul de „bunuri depozitate temporar.”

Dupa aplicarea sigiliilor pe container, bunurile au fost livrate local societatii Eurofrigo BV, care, ulterior anchetei efectuate de catre autoritatile vamale, a mentionat ca lipsesc doua pachete din containerul sigilat. Ulterior, autoritatile vamale s-au adresat societatii Codirex Expeditie in vederea solicitarii de informatii suplimentare cu privire la pachetele lipsa, insa, neprimind nicio informare de la societate, acestea au emis o decizie de impunere pentru plata TVA si a taxelor vamale datorate pentru aceste lipsuri.

Curtea Suprema a solicitat CEJ sa se pronunte cu privire la momentul cand li se atribuie o destinatie vamala marfurilor necomunitare, declarate ca avand statutul de „marfuri depozitate temporar” in vederea plasarii sub regimul vamal de tranzit comunitar extern.

Raspunsul dat de catre CEJ prin decizia emisa in data de 27 iunie 2013 este acela ca marfurile necomunitare care au facut obiectul unei declaratii vamale acceptate de catre autoritatile vamale in vederea plasarii lor sub regimul vamal de tranzit comunitar extern si care au statutul de marfuri depozitate temporar sunt plasate sub acest regim vamal si obtin, astfel, o destinatie vamala la momentul acordarii liberului de vama.

Aceasta decizie vine sa reitereze faptul ca, pana la acordarea liberului de vama, bunurile se afla inca sub supraveghere vamala, orice sustragere de sub supravegherea vamala dand nastere unei datorii vamale. De asemenea, potrivit Codului Vamal al Romaniei, acest fapt poate constitui infractiune de contrabanda pedepsita cu inchisoare.

Pentru a vizualiza continutul integral al acestei decizii CEJ, va rugam sa accesati acest link.

Sursa: KPMG

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close