Directiva PE si a Consiliului de modificare a Directivei privind reutilizarea informatiilor din sectorul public

Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informatiilor din sectorul public

(Text cu relevanta pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 114,
avand in vedere propunerea Comisiei Europene,
dupa transmiterea proiectului de act legislativ catre parlamentele nationale,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [1],
hotarand in conformitate cu procedura legislativa ordinara [2],
intrucat:
(1) Documentele intocmite de organisme din sectorul public ale statelor membre constituie un rezervor de resurse vast, diversificat si valoros, care poate fi utilizat in serviciul economiei cunoasterii.
(2) Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind reutilizarea informatiilor din sectorul public [3] stabileste un numar minim de norme care guverneaza reutilizarea, precum si modurile practice privind facilitarea reutilizarii documentelor existente detinute de organismele din sectorul public ale statelor membre.
(3) Politicile de deschidere a datelor care incurajeaza punerea la dispozitie pe scara larga si reutilizarea informatiilor din sectorul public in scopuri private sau comerciale, cu constrangeri juridice, tehnice sau financiare minime sau inexistente, si care promoveaza circulatia informatiilor, nu numai pentru operatorii economici, ci si pentru publicul larg, pot juca un rol important in demararea dezvoltarii de noi servicii bazate pe mijloace inovatoare de combinare si utilizare a acestor informatii, pot stimula cresterea economica si promova angajamentul social. Cu toate acestea, acest lucru necesita conditii de concurenta echitabile la nivelul Uniunii in ceea ce priveste autorizarea sau interzicerea reutilizarii documentelor, obiectiv care nu poate fi atins daca este lasat in seama diferitelor norme si practici ale statelor membre sau ale organismelor din sectorul public in cauza.
(4) Permisiunea de a reutiliza documentele detinute de un organism din sectorul public adauga valoare pentru reutilizatori, pentru utilizatorii finali si pentru societate in general si, in numeroase cazuri, pentru organismul public propriu-zis, prin promovarea transparentei si a raspunderii si furnizarea de feedback din partea reutilizatorilor si a utilizatorilor finali, ceea ce permite organismului din sectorul public in cauza sa imbunatateasca calitatea informatiilor colectate.
(5) Dupa adoptarea primului set de norme privind reutilizarea informatiilor din sectorul public in 2003, cantitatea de date, inclusiv de date publice, a crescut intr-un ritm exponential la nivel mondial, fiind generate si colectate noi tipuri de date. In paralel, are loc o evolutie continua a tehnologiilor de analiza, exploatare si prelucrare a datelor. Progresul tehnologic rapid permite crearea de noi servicii si aplicatii pe baza utilizarii, cumularii sau combinarii datelor. Normele adoptate in 2003 nu mai tin pasul cu aceste schimbari rapide si, prin urmare, exista riscul pierderii oportunitatilor economice si sociale oferite de reutilizarea datelor publice.
(6) In acelasi timp, statele membre au stabilit politici de reutilizare in temeiul Directivei 2003/98/CE, iar unele dintre acestea au adoptat abordari ambitioase in materie de deschidere a datelor pentru a le permite cetatenilor si societatilor comerciale sa reutilizeze datele accesibile din sectorul public in conditii mai favorabile decat nivelul de baza prevazut de directiva respectiva. Pentru a impiedica transformarea diverselor norme din diferite state membre in obstacole pentru oferta transfrontaliera de produse si servicii si pentru a permite reutilizarea seturilor de date publice comparabile in cazul aplicatiilor paneuropene bazate pe acestea, este necesara o armonizare minima pentru a identifica datele publice care pot fi reutilizate pe piata interna de informatii, in mod coerent cu sistemul relevant privind accesul la informatiile respective.
(7) Directiva 2003/98/CE nu include nicio obligatie cu privire la accesul la documente si nicio obligatie de a permite reutilizarea documentelor. Decizia de a permite sau nu reutilizarea acestora apartine statelor membre sau organismului din sectorul public in cauza. In acelasi timp, Directiva 2003/98/CE are la baza normele nationale privind accesul la documente, iar autorizatia de reutilizare nu mai constituie, prin urmare, o obligatie impusa de directiva respectiva in cazul in care accesul este restrans (de exemplu, atunci cand norme nationale restrang accesul, permitandu-l doar cetatenilor sau societatilor care fac dovada unui interes special pentru a obtine accesul la documente) sau exclus (de exemplu, atunci cand norme nationale exclud accesul, din cauza caracterului sensibil al documentelor intemeiat, printre altele, pe motive de securitate nationala, de aparare sau de securitate publica). Anumite state membre au legat in mod expres dreptul de reutilizare de un drept de acces, pentru ca toate documentele care sunt in general accesibile sa poata fi reutilizate. In alte state membre, legatura dintre cele doua seturi de norme este mai putin evidenta, iar acest fapt constituie o sursa de insecuritate juridica.
(8) Prin urmare, Directiva 2003/98/CE ar trebui sa fie modificata, astfel incat sa prevada o obligatie clara din partea statelor membre de a lua masuri pentru ca toate documentele sa devina reutilizabile, cu exceptia cazurilor in care accesul este restrans sau exclus in temeiul unor norme nationale referitoare la accesul la documente si sub rezerva celorlalte exceptii prevazute in prezenta directiva. Modificarile aduse prin prezenta directiva nu urmaresc sa defineasca sau sa schimbe regimurile de acces din statele membre, care raman sub raspunderea acestora.
(9) Tinand seama de dreptul Uniunii si de obligatiile internationale asumate de statele membre si de Uniune, in special in temeiul Conventiei de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice si al Acordului privind aspectele legate de comert ale drepturilor de proprietate intelectuala, documentele asupra carora parti terte detin drepturi de proprietate intelectuala ar trebui sa fie excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2003/98/CE. In cazul in care o parte terta a fost proprietarul initial al unor drepturi de proprietate intelectuala asupra unui document detinut de biblioteci, inclusiv de biblioteci universitare, de muzee si de arhive si daca durata protectiei drepturilor respective nu a expirat, respectivul document ar trebui sa fie considerat, in sensul prezentei directive, drept document asupra caruia parti terte detin drepturi de proprietate intelectuala.
(10) Directiva 2003/98/CE ar trebui sa se aplice documentelor a caror punere la dispozitie se incadreaza in sfera misiunii de serviciu public a organismelor in cauza din sectorul public, astfel cum este definita misiunea de serviciu public prin lege sau prin alte norme obligatorii din statele membre in cauza. In lipsa unor astfel de norme, misiunea de serviciu public ar trebui definita in conformitate cu practica administrativa obisnuita din statele membre in cauza, cu conditia ca sfera misiunii de serviciu public sa fie transparenta si sa poata face obiectul unei cai de atac. Misiunea de serviciu public ar putea fi definita in general sau de la caz la caz, pentru fiecare dintre organismele din sectorul public.
(11) Prezenta directiva ar trebui pusa in aplicare si aplicata in deplina concordanta cu principiile referitoare la protectia datelor cu caracter personal, in conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date [4]. Este important de remarcat in special faptul ca directiva respectiva prevede ca statele membre ar trebui sa stabileasca conditiile in care operatiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt legale. In plus, unul dintre principiile directivei respective este ca datele cu caracter personal trebuie sa nu fie prelucrate in urma colectarii intr-un mod incompatibil cu scopurile determinate, explicite si legitime pentru care datele respective au fost colectate.
(12) Directiva 2003/98/CE nu ar trebui sa aduca atingere drepturilor, inclusiv drepturilor economice si morale, de care beneficiaza angajatii organismelor din sectorul public, conform normelor nationale.
(13) Mai mult, atunci cand un document este pus la dispozitie in vederea reutilizarii, organismul din sectorul public ar trebui sa isi pastreze dreptul de a exploata documentul respectiv.
(14) Domeniul de aplicare al Directivei 2003/98/CE ar trebui extins la biblioteci, inclusiv la biblioteci universitare, la muzee si arhive.
(15) Unul din principalele obiective ale instituirii pietei interne il constituie crearea unor conditii propice dezvoltarii de servicii la nivelul intregii Uniuni. Bibliotecile, muzeele si arhivele detin un volum important de resurse valoroase de informatii din sectorul public, mai ales de cand proiectele de digitalizare au permis cresterea volumului de materiale digitale din domeniul public. Aceste colectii din patrimoniul cultural si metadatele aferente constituie o posibila baza a produselor si serviciilor cu continut digital si prezinta un potential imens de reutilizare novatoare in sectoare precum educatia si turismul. Posibilitatile mai ample de reutilizare a materialului cultural din sectorul public ar trebui, printre altele, sa permita intreprinderilor din Uniune sa isi fructifice potentialul si sa contribuie la cresterea economica si la crearea de locuri de munca.
(16) Normele si practicile aplicate de statele membre referitoare la exploatarea resurselor culturale din sectorul public prezinta diferente importante, care ridica obstacole in calea valorificarii potentialului economic al resurselor respective. Continuand sa investeasca in digitalizare, numeroase biblioteci, muzee si arhive isi pun deja la dispozitie continutul care apartine domeniului public in vederea reutilizarii si cauta in mod activ posibilitati de reutilizare a continuturilor lor. Cu toate acestea, deoarece institutiile de cultura isi desfasoara activitatea in medii foarte diferite din punct de vedere normativ si cultural, practicile aplicate de aceste institutii in vederea valorificarii continutului s-au inscris intr-o evolutie divergenta.
(17) Deoarece diferentele dintre normele si practicile nationale sau lipsa claritatii impiedica buna functionare a pietei interne si dezvoltarea adecvata a societatii informationale in Uniune, ar trebui intreprinsa o minima armonizare a normelor si practicilor nationale in materie de reutilizare a materialelor culturale publice din librarii, muzee si arhive.
(18) Extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2003/98/CE ar trebui limitata la trei tipuri de institutii de cultura: biblioteci, inclusiv biblioteci universitare, muzee si arhive, deoarece colectiile acestora sunt si vor deveni intr-o tot mai mare masura un material valoros destinat reutilizarii sub forma a numeroase produse, cum ar fi aplicatiile mobile. Alte tipuri de institutii de cultura (precum orchestrele, operele, baletele si teatrele), inclusiv arhivele care fac parte din aceste institutii, ar trebui excluse in continuare din domeniul de aplicare, avand in vedere particularitatea lor, proprie “artei spectacolului”. Deoarece aproape toate materialele lor sunt protejate prin drepturi de proprietate intelectuala detinute de parti terte si, prin urmare, ar fi excluse din domeniul de aplicare al directivei respective, includerea lor in domeniul de aplicare ar avea efecte limitate.
(19) Digitalizarea reprezinta un mijloc important de crestere a gradului de accesibilitate si de reutilizare a materialului cultural in scopuri educationale, profesionale sau recreative. Aceasta ofera, de asemenea, importante oportunitati economice, facilitandu-se integrarea materialului cultural in serviciile si produsele digitale, ceea ce contribuie la crearea de locuri de munca si la cresterea economica. Aceste aspecte au fost evidentiate, intre altele, in Rezolutia Parlamentului European din 5 mai 2010 referitoare la “Europeana — etapele urmatoare” [5], in Recomandarea 2011/711/UE a Comisiei din 27 octombrie 2011 privind digitizarea si accesibilitatea online a materialului cultural si conservarea digitala [6] si in concluziile Consiliului din 10 mai 2012 privind digitizarea si accesibilitatea online a materialului cultural si conservarea digitala [7]. Aceste documente traseaza calea de urmat pentru abordarea aspectelor juridice, economice si organizatorice ale transpunerii in format digital si punerii la dispozitie online a patrimoniului cultural al Europei.
(20) Pentru a facilita reutilizarea, organismele din sectorul public ar trebui, acolo unde este posibil si adecvat, sa puna la dispozitie documentele in formate deschise si prelucrabile automat si sa le prezinte, insotite de metadate, la nivelul optim de precizie si granularitate, intr-un format care sa asigure interoperabilitatea, de exemplu prin prelucrarea lor in conformitate cu principiile de guvernare a cerintelor in materie de compatibilitate si de capacitate de utilizare aplicabile informatiilor spatiale in cadrul Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informatii spatiale in Comunitatea Europeana (INSPIRE) [8].
(21) Ar trebui sa se considere ca un document exista intr-un format prelucrabil automat daca formatul de fisier care il contine este structurat in asa fel incat aplicatiile software sa poata identifica, recunoaste si extrage cu usurinta date specifice din acesta. Datele codificate in fisiere care sunt structurate intr-un format prelucrabil automat sunt date prelucrabile automat. Formatele prelucrabile automat pot fi deschise sau protejate prin drepturi exclusive si pot fi standarde formale sau nu. Documentele codificate intr-un format de fisier care limiteaza aceasta prelucrare automata, deoarece datele nu pot fi extrase sau nu pot fi extrase cu usurinta din aceste documente, nu ar trebui considerate documente in format prelucrabil automat. Statele membre ar trebui, dupa caz, sa incurajeze utilizarea de formate deschise, prelucrabile automat.
(22) In cazul in care organismele din sectorul public percep taxe pentru reutilizarea documentelor, taxele respective ar trebui, in principiu, sa se limiteze la costurile marginale. Cu toate acestea, ar trebui sa se tina seama de necesitatea de a nu impiedica functionarea obisnuita a organismelor din sectorul public care sunt obligate sa genereze venituri care sa acopere o parte semnificativa a costurilor lor legate de indeplinirea misiunii lor de serviciu public sau a costurilor aferente colectarii, intocmirii, reproducerii si difuzarii anumitor documente puse la dispozitie in vederea reutilizarii. In astfel de cazuri, organismele din sectorul public ar trebui sa fie in masura sa impuna taxe superioare costurilor marginale. Respectivele taxe ar trebui sa fie stabilite pe baza unor criterii obiective, transparente si verificabile, iar venitul total obtinut prin punerea la dispozitie a documentelor si autorizarea reutilizarii lor nu ar trebui sa depaseasca costul colectarii, intocmirii, reproducerii si difuzarii, la care se adauga un profit rezonabil. Cerinta de a genera venituri pentru a acoperi o parte semnificativa a costurilor organismelor din sectorul public legate de indeplinirea misiunii lor de serviciu public sau a costurilor aferente colectarii, intocmirii, reproducerii si difuzarii anumitor documente nu trebuie sa fie prevazuta prin lege ci poate decurge, de exemplu, din practicile administrative in vigoare in statele membre. Statele membre ar trebui sa revizuiasca in mod regulat o astfel de cerinta.
(23) Bibliotecile, muzeele si arhivele ar trebui sa aiba dreptul de a impune taxe superioare costurilor marginale si cu scopul de a nu impiedica functionarea lor obisnuita. In cazul respectivelor organisme din sectorul public, venitul total obtinut prin punerea la dispozitie a documentelor si autorizarea reutilizarii lor in perioada contabila corespunzatoare nu ar trebui sa depaseasca costul colectarii, intocmirii, reproducerii, difuzarii, conservarii si al autorizatiei de a utiliza opere protejate prin drepturi, la care se adauga un profit rezonabil. In cazul bibliotecilor, muzeelor si arhivelor, avand in vedere particularitatile lor, la calculul profitului rezonabil ar putea fi luate in considerare preturile aplicate de sectorul privat pentru reutilizarea unor documente identice sau similare.
(24) Limitele superioare ale taxelor stabilite in prezenta directiva nu aduc atingere dreptului statelor membre de a aplica taxe inferioare sau de a nu aplica taxe.
(25) Statele membre ar trebui sa stabileasca criteriile aplicabile perceperii unor taxe superioare costurilor marginale. In aceasta privinta, de exemplu, statele membre pot stabili aceste criterii in normele nationale sau pot desemna unul sau mai multe organisme adecvate, altele decat insusi organismul din sectorul public, competente sa stabileasca acest tip de criterii. Organismul respectiv ar trebui sa fie organizat in conformitate cu sistemele constitutionale si juridice ale statelor membre. Ar putea fi un organism existent, care dispune de competente de executie bugetara si se afla sub raspundere politica.
(26) In ceea ce priveste orice reutilizare a documentului, organismele din sectorul public pot impune o serie de conditii, dupa caz prin intermediul unei licente,precum recunoasterea sursei si confirmarea modificarii documentului, sub orice forma, de catre reutilizator. Orice licente de reutilizare a informatiilor din sectorul public ar trebui sa impuna, in orice caz, cat mai putine restrictii in materie de reutilizare, de exemplu limitandu-le la o indicare a sursei. Licentele deschise disponibile online, care ofera mai multe drepturi de reutilizare fara limitari tehnologice, financiare sau geografice si care se bazeaza pe formatele de date deschise ar trebui sa joace un rol important in acest sens. Prin urmare, statele membre ar trebui sa incurajeze utilizarea licentelor deschise, care ar trebui sa devina, eventual, o practica standard in intreaga Uniune.
(27) Comisia a sprijinit elaborarea unui tablou de bord online privind informatiile din sectorul public, cuprinzand indicatori de performanta relevanti pentru reutilizarea informatiilor din sectorul public din toate statele membre. Printr-o actualizare periodica a acestui tablou de bord, se va contribui la schimbul de informatii dintre statele membre si la disponibilitatea informatiilor in legatura cu politicile si practicile din intreaga Uniune.
(28) Caile de atac ar trebui sa includa posibilitatea unei revizuiri de catre un organism de control impartial. Organismul respectiv ar putea fi o autoritate nationala deja existenta, precum autoritatea nationala din domeniul concurentei, autoritatea nationala de reglementare a accesului la documente sau o autoritate nationala judiciara. Organismul in cauza ar trebui sa fie organizat in conformitate cu sistemele constitutionale si juridice ale statelor membre si nu ar trebui sa aduca atingere niciuneia dintre caile de atac de care dispun, sub o alta forma, solicitantii reutilizarii. Cu toate acestea, organismul in cauza ar trebui sa fie distinct de mecanismul aplicat de statul membru pentru stabilirea criteriilor de impunere a unor taxe superioare costurilor marginale. Caile de atac ar trebui sa includa posibilitatea de revizuire a deciziilor nefavorabile, precum si a deciziilor care, desi permit reutilizarea, ar putea afecta totusi solicitantii din alte motive, in special prin normele aplicate pentru impunerea taxelor. Procedura de revizuire ar trebui sa fie prompta, raspunzand nevoilor unei piete aflate in schimbare rapida.
(29) La stabilirea principiilor de reutilizare a documentelor, ar trebui respectate normele privind concurenta, evitandu-se, pe cat posibil, eventualele intelegeri exclusive dintre organismele din sectorul public si parteneri privati. Cu toate acestea, pentru a oferi un serviciu de interes public, uneori poate fi necesara acordarea unui drept exclusiv de reutilizare a anumitor documente din sectorul public. Aceasta s-ar putea intampla, printre alte cazuri, daca niciun editor comercial nu ar dori sa publice informatiile fara a detine acest drept de exclusivitate. Pentru a tine seama de acest aspect problematic, Directiva 2003/98/CE autorizeaza, cu conditia unei revizuiri periodice, acorduri de exclusivitate in cazul in care este necesar un drept exclusiv pentru a presta un serviciu de interes public
(30) In urma extinderii domeniului de aplicare al Directivei 2003/98/CE la biblioteci, inclusiv biblioteci universitare, muzee si arhive, este indicat sa se ia in considerare divergentele actuale dintre statele membre in ceea ce priveste digitalizarea resurselor culturale, care nu ar putea fi reglementate in mod eficace de normele in vigoare prevazute de directiva mentionata cu privire la acordurile exclusive. Exista numeroase acorduri de cooperare intre biblioteci, inclusiv bibliotecile universitare, muzee si arhive si, respectiv, parteneri privati, care presupun digitalizarea unor resurse culturale si prin care se acorda drepturi exclusive partenerilor privati. Experienta a demonstrat ca aceste parteneriate public-private pot facilita utilizarea judicioasa a colectiilor culturale, accelerand, in acelasi timp, accesul publicului la patrimoniul cultural.
(31) In cazul in care exista un drept exclusiv care se aplica digitalizarii resurselor culturale, ar putea fi necesara o anumita perioada de exclusivitate pentru a oferi partenerului privat posibilitatea de a-si recupera investitia. Aceasta perioada ar trebui totusi sa fie limitata in timp si cat mai scurta posibil, pentru a respecta principiul potrivit caruia materialul apartinand domeniului public ar trebui sa ramana in domeniul public dupa ce este transpus in format digital. Perioada de-a lungul careia dreptul de exclusivitate de a digitaliza resurse culturale ramane in vigoare nu ar trebui sa depaseasca, in general, 10 ani. Orice perioada de exclusivitate mai lunga de 10 ani ar trebui sa faca obiectul unei revizuiri, luandu-se in considerare schimbarile tehnologice, financiare si administrative care au avut loc in mediul in cauza de la incheierea acordului. In plus, orice parteneriat public-privat privind digitalizarea resurselor culturale ar trebui sa acorde institutiei de cultura partenere drepturi depline asupra utilizarii resurselor culturale digitalizate dupa expirarea parteneriatului.
(32) Pentru a lua in considerare in mod corespunzator contractele si alte acorduri prin care se acorda drepturi exclusive si care au fost incheiate inainte de intrarea in vigoare a prezentei directive, ar trebui instituite masuri tranzitorii adecvate pentru protectia intereselor partilor interesate, in cazul in care drepturile lor exclusive nu se incadreaza la exceptiile autorizate in temeiul prezentei directive. Respectivele masuri tranzitorii ar trebui sa permita drepturilor exclusive ale partilor sa ramana in vigoare pana la expirarea contractului sau, in cazul contractelor cu durata nedeterminata sau al contractelor cu o durata foarte lunga, sa fie mentinute pe o perioada suficient de indelungata pentru a le permite partilor sa ia masurile corespunzatoare. Masurile tranzitorii in cauza nu ar trebui sa se aplice contractelor sau altor acorduri incheiate dupa intrarea in vigoare a prezentei directive dar anterior aplicarii masurilor nationale de transpunere a prezentei directive, pentru a se evita situatiile in care se incheie contracte sau alte acorduri pe termen lung care nu sunt conforme cu prezenta directivacu scopul de a eluda viitoarele masuri nationale de transpunere care urmeaza sa fie adoptate. Prin urmare, contractele si alte acorduri incheiate dupa data intrarii in vigoare a prezentei directive, dar inainte de data aplicarii masurilor nationale de transpunere ar trebui sa respecte prezenta directiva cu incepere de la data aplicarii masurilor nationale de transpunere a prezentei directive.
(33) Deoarece obiectivele prezentei directive, si anume facilitarea crearii de produse si servicii informationale la nivelul intregii Uniuni pe baza documentelor din sectorul public pentru a asigura utilizarea transfrontaliera efectiva a documentelor din sectorul public, pe de o parte de catre intreprinderile private, in special intreprinderile mici si mijlocii, pentru produsele si serviciile informationale cu valoare adaugata, si pe de alta parte de catre cetateni, pentru a facilita libera circulatie a informatiilor si comunicarea, nu pot fi realizate in mod satisfacator de statele membre si, avand in vedere domeniul de aplicare paneuropean al actiunii propuse, acestea pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii, astfel cum este prevazut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana. In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este enuntat in respectivul articol, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru indeplinirea acestor obiective.
(34) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si se observa principiile recunoscute in special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul la protectia datelor cu caracter personal (articolul 8) si dreptul la proprietate (articolul 17). Nicio dispozitie din prezenta directiva nu ar trebui sa faca obiectul unei interpretari sau puneri in aplicare care nu este conforma cu Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
(35) Este necesar ca statele membre sa informeze Comisia in legatura cu amploarea reutilizarii informatiilor din sectorul public, cu conditiile in care este aceasta posibila, precum si cu practicile in materie de cai de atac.
(36) Comisia ar trebui sa asiste statele membre in punerea in aplicare a prezentei directive intr-o maniera coerenta, prin elaborarea de orientari, in special cu privire la licentele standard recomandate, la seturile de date si la taxarea reutilizarii documentelor, dupa consultarea cu partile interesate.
(37) Prin urmare, Directiva 2003/98/CE ar trebui modificata in consecinta,
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
Articolul 1
Directiva 2003/98/CE se modifica dupa cum urmeaza:
1. Articolul 1 se modifica dupa cum urmeaza:
(a) alineatul (2) se modifica dupa cum urmeaza:
(i) litera (a) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(a) documentelor a caror punere la dispozitie constituie o activitate care nu se incadreaza in sfera misiunii de serviciu public a organismelor in cauza din sectorul public, astfel cum este definita prin lege sau prin alte norme obligatorii din statul membru, sau in lipsa unor astfel de norme, astfel cum este definita in conformitate cu practica administrativa obisnuita din statul membru in cauza, cu conditia ca sfera misiunii de serviciu public sa fie transparenta si sa poata face obiectul unei cai de atac;”;
(ii) litera (c) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(c) documentelor la care accesul este exclus in temeiul regimurilor de acces din statele membre, inclusiv din urmatoarele motive:
– protectia securitatii nationale (si anume, securitatea statului), apararea sau siguranta publica;
– confidentialitatea statistica;
– confidentialitatea comerciala (de exemplu, secretele de afaceri, profesionale sau de intreprindere);”;
(iii) se introduc urmatoarele litere:
“(ca) documentelor la care accesul este restrans in temeiul regimurilor de acces din statele membre, inclusiv cazurilor in care cetatenii sau intreprinderile trebuie sa faca dovada unui interes special pentru a obtine accesul la documente;
(cb) partilor din documente care contin doar sigle, steme si insemne;
(cc) documentelor la care accesul este exclus sau restrans in temeiul regimurilor de acces din motive legate de protectia datelor cu caracter personal si partilor din documente accesibile in temeiul respectivelor regimuri care contin date cu caracter personal a caror reutilizare a fost definita prin lege ca fiind incompatibila cu legislatia privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal;”;
(iv) litera (e) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(e) documentelor detinute de institutii de invatamant si cercetare, inclusiv organizatii constituite pentru transferul rezultatelor cercetarii, scoli si universitati, cu exceptia bibliotecilor universitare; si”;
(v) litera (f) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(f) documentelor detinute de institutii de cultura, altele decat muzeele, bibliotecile si arhivele.”;
(b) alineatul (3) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(3) Prezenta directiva se bazeaza pe regimurile de acces din statele membre si nu le aduce atingere.”;
(c) la alineatul (4), cuvantul “comunitara” se inlocuieste cu cuvantul “Uniunii”.
2. La articolul 2 se adauga urmatoarele puncte:
“6. “format prelucrabil automat” inseamna un format de fisier structurat astfel incat sa permita aplicatiilor software sa identifice, sa recunoasca si sa extraga cu usurinta date specifice, inclusiv declaratii individuale de fapt, si structura interna a acestora;
7. “format deschis” inseamna un format de fisier care este independent de platformele utilizate si care se afla la dispozitia publicului fara nicio restrictie de natura sa impiedice reutilizarea documentelor in cauza;
8. “standard formal deschis” inseamna un standard care a fost stabilit in scris si care contine specificatii privind cerintele cu privire la modalitatea de asigurare a interoperabilitatii software-ului;
9. “universitate” inseamna orice organism din sectorul public care organizeaza studii superioare postliceale la a caror absolvire se acorda diplome universitare.”
3. Articolul 3 se inlocuieste cu urmatorul text:
“Articolul 3
Principiu general
(1) Sub rezerva dispozitiilor alineatului (2), statele membre se asigura ca documentele care intra sub incidenta prezentei directive in conformitate cu articolul 1 sunt reutilizabile in scopuri comerciale sau necomerciale in conformitate cu conditiile stabilite in capitolele III si IV.
(2) In cazul documentelor asupra carora bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele si arhivele detin drepturi de proprietate intelectuala, statele membre se asigura ca, daca este permisa reutilizarea acestui tip de documente, ele sunt reutilizabile in scopuri comerciale sau necomerciale in conformitate cu conditiile stabilite in capitolele III si IV.”
4. La articolul 4, alineatele (3) si (4) se inlocuiesc cu urmatorul text:
“(3) In cazul unei decizii nefavorabile, organismele din sectorul public comunica solicitantului motivele refuzului, pe baza prevederilor relevante ale regimului de acces din statul membru in cauza sau a dispozitiilor de drept intern adoptate in temeiul prezentei directive, in special a articolului 1 alineatul (2) literele (a)-(cc) sau a articolului 3. In cazul in care decizia nefavorabila a fost luata in temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (b), organismul din sectorul public mentioneaza persoana fizica sau juridica titulara a drepturilor, in cazul in care este cunoscuta, sau la detinatorul licentei de la care organismul din sectorul public a obtinut materialul in cauza. Nu este necesar ca bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele si arhivele sa includa o astfel de mentiune.
(4) Orice decizie privind reutilizarea cuprinde o trimitere la caile de atac, in cazul in care solicitantul doreste sa conteste decizia. Printre caile de atac se numara posibilitatea revizuirii de catre un organism de control impartial, care dispune de cunostintele de specialitate adecvate, cum ar fi autoritatea nationala din domeniul concurentei, autoritatea nationala de reglementare a accesului la documente sau o autoritate judiciara nationala, si ale carui decizii sunt obligatorii pentru organismul din sectorul public in cauza.”
5. Articolul 5 se inlocuieste cu urmatorul text:
“Articolul 5
Formate disponibile
(1) Organismele din sectorul public isi pun la dispozitie documentele in orice format preexistent sau in orice limba disponibila si, daca este posibil si adecvat, in formate deschise si prelucrabile automat, impreuna cu metadatele lor. Atat formatele, cat si metadatele, ar trebui, in masura posibilului, sa respecte standardele formale deschise.
(2) Alineatul (1) nu impune o obligatie pentru organismele din sectorul public de a crea sau adapta documente sau de a furniza extrase din documente pentru a se conforma alineatului respectiv, in cazul in care acest demers ar necesita eforturi disproportionate, care depasesc amploarea unei simple operatiuni.
(3) Organismele din sectorul public nu pot fi obligate, in temeiul prezentei directive, sa continue productia si stocarea unui anumit tip de documente, in vederea reutilizarii acestora de o organizatie din sectorul privat sau public.”
6. Articolul 6 se inlocuieste cu urmatorul text:
“Articolul 6
Principii de taxare
(1) In cazul in care se percep taxe pentru reutilizarea documentelor, taxele respective se limiteaza la costurile marginale suportate in legatura cu reproducerea, punerea la dispozitie si difuzarea.
(2) Alineatul (1) nu se aplica:
(a) organismelor din sectorul public obligate sa genereze venituri pentru a acoperi o parte semnificativa a costurilor lor legate de indeplinirea misiunii de serviciu public care le revine;
(b) cu titlu de exceptie, documentelor pentru care organismul din sectorul public in cauza este obligat sa genereze venituri suficiente pentru a acoperi o parte semnificativa a costurilor aferente colectarii, intocmirii, reproducerii si difuzarii lor. Cerintele respective sunt definite prin lege sau prin alte norme obligatorii din statul membru. In lipsa unor astfel de norme, cerintele se definesc in conformitate cu practica administrativa obisnuita din statul membru in cauza;
(c) bibliotecilor, inclusiv bibliotecilor universitare, muzeelor si arhivelor.
(3) In cazurile mentionate la alineatul (2) literele (a) si (b), organismele din sectorul public in cauza calculeaza cuantumul total al taxelor pe baza unor criterii obiective, transparente si verificabile, care urmeaza sa fie stabilite de statele membre. Venitul total obtinut de organismele respective prin punerea la dispozitie a documentelor si autorizarea reutilizarii lor in perioada contabila corespunzatoare nu depaseste costul colectarii, intocmirii, reproducerii si difuzarii, la care se adauga un profit rezonabil. Taxele se calculeaza in conformitate cu principiile contabile aplicabile organismelor din sectorul public in cauza.
(4) In cazul in care organismele din sectorul public mentionate la alineatul (2) litera (c) impun taxe, venitul total obtinut prin punerea la dispozitie a documentelor si autorizarea reutilizarii lor in perioada contabila corespunzatoare nu depaseste costul colectarii, intocmirii, reproducerii, difuzarii, conservarii si obtinerii autorizatiei de a utiliza opere protejate prin drepturi, la care se adauga un profit rezonabil. Taxele se calculeaza in conformitate cu principiile contabile aplicabile organismelor din sectorul public in cauza.”
7. Articolul 7 se inlocuieste cu urmatorul text:
“Articolul 7
Transparenta
(1) In cazul taxelor standard pentru reutilizarea documentelor detinute de organisme din sectorul public, orice conditie aplicabila si cuantumul real al respectivelor taxe, inclusiv baza de calcul a acestor taxe, sunt prestabilite si publicate, prin mijloace electronice ori de cate ori este posibil si adecvat.
(2) In cazul altor taxe pentru reutilizare decat cele mentionate la alineatul (1), organismul in cauza din sectorul public indica in prealabil factorii care sunt luati in considerare la calcularea taxelor in cauza. La cerere, organismul in cauza din sectorul public indica si modul in care au fost calculate aceste taxe in legatura cu respectiva cerere de reutilizare.
(3) Cerintele mentionate la articolul 6 alineatul (2) litera (b) sunt prestabilite. Acestea se publica prin mijloace electronice ori de cate ori este posibil si adecvat.
(4) Organismele din sectorul public se asigura ca persoanele care adreseaza cereri de reutilizare a documentelor sunt informate cu privire la caile de atac disponibile pentru deciziile sau practicile care ii privesc.”
8. La articolul 8, alineatul (1) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(1) Organismele din sectorul public pot acorda permisiunea reutilizarii neconditionate sau pot impune o serie de conditii, daca este cazul prin intermediul unei licente. Conditiile respective nu trebuie sa limiteze in mod inutil posibilitatile de reutilizare si nu trebuie utilizate pentru restrictionarea concurentei.”
9. Articolul 9 se inlocuieste cu urmatorul text:
“Articolul 9
Masuri practice
Statele membre adopta masuri practice care sa faciliteze cautarea documentelor disponibile pentru reutilizare, cum ar fi listele de resurse ale principalelor documente, impreuna cu metadatele relevante, accesibile, in cazurile in care acest lucru este posibil si oportun, online si in formate prelucrabile automat, si situri portal cu legaturi spre listele de resurse. In cazurile in care acest lucru este posibil, statele membre faciliteaza cautarea in mai multe limbi a documentelor.”
10. Articolul 11 se modifica dupa cum urmeaza:
(a) la alineatul (2) se introduce urmatorul paragraf:
“Digitalizarea resurselor culturale nu intra sub incidenta prezentului alineat.”;
(b) se introduce urmatorul alineat:
“(2a) Fara a aduce atingere alineatului (1), in cazul in care un drept exclusiv priveste digitalizarea resurselor culturale, perioada de exclusivitate nu depaseste, in general, 10 ani. In cazul in care perioada respectiva depaseste 10 ani, durata acesteia face obiectul unei revizuiri pe parcursul celui de al 11-lea an si, ulterior, daca este cazul, o data la sapte ani.
Acordurile prin care se stabilesc drepturile exclusive mentionate la primul paragraf sunt transparente si se fac publice.
In cazul in care exista un drept exclusiv mentionat la primul paragraf, organismul din sectorul public in cauza primeste in mod gratuit, ca parte a acordurilor respective, o copie a resurselor culturale digitalizate. Copia respectiva este disponibila in scopul reutilizarii la expirarea perioadei de exclusivitate.”;
(c) alineatul (3) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(3) Acordurile de exclusivitate in vigoare la 1 iulie 2005 carora nu li se aplica exceptiile prevazute la alineatul (2) inceteaza la sfarsitul contractului sau, in orice caz, la 31 decembrie 2008 cel tarziu.”;
(d) se adauga urmatorul alineat:
“(4) Fara a aduce atingere alineatului (3), acordurile de exclusivitate in vigoare la 17 iulie 2013 care nu se incadreaza la exceptiile prevazute in conformitate cu alineatele (2) si (2a) inceteaza la sfarsitul contractului sau, in orice caz, cel mai tarziu la 18 iulie 2043.”
11. Articolul 13 se inlocuieste cu urmatorul text:
“Articolul 13
Revizuirea
(1) Comisia revizuieste modul de punere in aplicare a prezentei directive pana la 18 iulie 2018 si comunica rezultatele respectivei revizuiri Parlamentului European si Consiliului, insotite de eventualele propuneri de modificare a directivei.
(2) O data la trei ani, statele membre prezinta Comisiei un raport privind informatiile din sectorul public disponibile in vederea reutilizarii, conditiile in care sunt puse la dispozitie respectivele informatii si practicile in materie de cai de atac. Pe baza respectivului raport, care se face public, statele membre intreprind o revizuire a punerii in aplicare a articolului 6, in special in ceea ce priveste impunerea de taxe superioare costului marginal.
(3) Revizuirea mentionata la alineatul (1) are ca obiect in special domeniul de aplicare si impactul prezentei directive, inclusiv masura in care a crescut reutilizarea documentelor din sectorul public, efectele principiilor aplicate taxarii si reutilizarea textelor oficiale cu caracter legislativ si administrativ, interactiunea dintre normele referitoare la protectia datelor cu caracter personal si posibilitatile de reutilizare, precum si posibilitatile viitoare de a aduce imbunatatiri bunei functionari a pietei interne si de dezvoltare a industriei europene a continutului.”
Articolul 2
(1) Pana la 18 iulie 2015 statele membre adopta si publica actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.
Statele membre pun in aplicare respectivele acte incepand cu 18 iulie 2015.
(2) Atunci cand statele membre masurile respective, ele cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 3
Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 26 iunie 2013.

Pentru Parlamentul European
Presedintele
M. Schulz

Pentru Consiliu
Presedintele
A. Shatter

[1] JO C 191, 29.6.2012, p. 129.
[2] Pozitia Parlamentului European din 13 iunie 2013 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial) si Decizia Consiliului din 20 iunie 2013.
[3] JO L 345, 31.12.2003, p. 90.
[4] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
[5] JO C 81 E, 15.3.2011, p. 16.
[6] JO L 283, 29.10.2011, p. 39.
[7] JO C 169, 15.6.2012, p. 5.
[8] JO L 108, 25.4.2007, p. 1.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close