Rezolutia PE din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului in lume si politica UE in domeniu

Drepturile omului in lume si politica Uniunii Europene in domeniu

P7_TA(2012)0126

Rezolutia Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului in lume si politica Uniunii Europene in domeniu, inclusiv implicatiile pentru politica strategica a UE in domeniul drepturilor omului (2011/2185(INI))

2013/C 258 E/02

Parlamentul European,
– avand in vedere Raportul anual 2010 privind drepturile omului si democratia in lume al UE (11501/2/2011) publicat de Serviciul European de Actiune Externa la 26 septembrie 2011,
– avand in vedere Comunicarea comuna a Inaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si a Comisiei Europene catre Parlamentul European si Consiliu din 12 decembrie 2011, referitoare la drepturile omului si democratia in centrul actiunilor externe ale Uniunii Europene – catre o abordare mai eficienta (COM(2011)0886),
– avand in vedere Concluziile Consiliului privind intoleranta, discriminarea si violenta pe motive de religie sau credinta, adoptate la cea de a 3069-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe de la Bruxelles, la 21 februarie 2011,
– avand in vedere Rezolutia sa din 14 februarie 2006 referitoare la clauza privind drepturile omului si democratia in acordurile incheiate de Uniunea Europeana [1],
– avand in vedere Rezolutia sa din 25 februarie 2010 referitoare la cea de a treisprezecea sesiune a Consiliului Organizatiei Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului [2],
– avand in vedere Rezolutia sa din 19 mai 2010 referitoare la Conferinta de revizuire a Statutului de la Roma al Curtii Penale Internationale, din Kampala, Uganda [3], rezolutiile si declaratiile adoptate de Conferinta de revizuire din Kampala, Uganda, 31 mai- 11 iunie 2011 si angajamentele semnate de UE,
– avand in vedere Rezolutia sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de catre UE: confruntarea cu provocarile si invingerea dificultatilor [4],
– avand in vedere Decizia 2011/168/PESC a Consiliului din 21 martie 2011 privind Curtea Penala Internationala [5] si planul de actiune revizuit,
– avand in vedere Declaratia Organizatiei Natiunilor Unite privind aparatorii drepturilor omului, activitatile reprezentantilor speciali ai Secretarului General al ONU care se ocupa de situatia aparatorilor drepturilor omului, orientarile UE referitoare la aparatorii drepturilor omului, precum si Rezolutia sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE in favoarea aparatorilor drepturilor omului [6],
– avand in vedere rezolutia sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritatile si structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violentei impotriva femeilor [7],
– avand in vedere liniile directoare ale UE privind promovarea si protectia drepturilor copilului si liniile directoare privind copiii si conflictele armate, precum si numeroasele rezolutii anterioare ale Parlamentului European cu privire la aceste aspecte,
– avand in vedere Rezolutia sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea sociala a intreprinderilor in acordurile comerciale internationale [8],
– avand in vedere Rezolutia sa din 8 iunie 2011 referitoare la dimensiunea externa a politicii sociale, promovarea standardelor de munca si sociale si responsabilitatea sociala a intreprinderilor europene [9],
– avand in vedere Rezolutia sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE in favoarea democratizarii [10],
– avand in vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor si Pacific, pe de o parte, si Comunitatea Europeana si statele membre ale acesteia, pe de alta parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, precum si revizuirile sale ulterioare din februarie 2005 si iunie 2010,
– avand in vedere toate rezolutiile sale referitoare la cazurile urgente de incalcare a drepturilor omului, a democratiei si a statului de drept,
– avand in vedere Declaratia Organizatiei Natiunilor Unite din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranta si discriminare pe baza de religie si credinta,
– avand in vedere Rezolutia Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite 66/167 privind combaterea intolerantei, a stereotipurilor negative, a stigmatizarii, a discriminarii, a incitarii la violenta si a violentei impotriva persoanelor pe baza de religie sau credinta,
– avand in vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe din 20 iunie 2011 privind politica europeana de vecinatate, adoptate in cadrul celei de a 3101-a reuniuni a sa,
– avand in vedere Rezolutia sa din 27 octombrie 2011 referitoare la Tibet, in special la autoincendierea calugaritelor si a calugarilor [11],
– avand in vedere Rezolutia sa din 5 mai 2010 referitoare la delegarea puterii legislative [12],
– avand in vedere Declaratia Parlamentului European si a Consiliului cu privire la utilizarea actelor delegate in viitorul cadru financiar multianual (CFM) 2014-2020, anexata Rezolutiei sale legislative din 1 decembrie 2011 referitoare la proiectul comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de regulament al Parlamentului European si al Consiliului de modificare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1934/2006 privind stabilirea unui instrument financiar pentru cooperarea cu tarile industrializate si celelalte tari si teritorii cu venituri ridicate [13],
– avand in vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Fondul european pentru democratie, adoptate la 1 decembrie 2011, in cadrul celei de a 3130-a reuniuni a sa si Declaratia privind crearea unui Fond european pentru democratie, convenita de COREPER la 15 decembrie 2011,
– avand in vedere articolele 3 si 21 din Tratatul privind Uniunea Europeana,
– avand in vedere articolul 207 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene,
– avand in vedere orientarile Uniunii Europene in domeniul drepturilor omului,
– avand in vedere Rezolutia sa din 17 iunie 2010 referitoare la Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comertul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitala, tortura si alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante [14],
– avand in vedere Rezolutia sa din 7 octombrie 2010 referitoare la Ziua mondiala impotriva pedepsei cu moartea [15],
– avand in vedere Rezolutia sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului in lume si politica Uniunii Europene in aceasta privinta [16],
– avand in vedere adoptarea de catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, la 7 aprilie 2011, a Conventiei privind prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor si a violentei in familie,
– avand in vedere Rezolutia nr. 65/208 a Adunarii Generale a ONU din 21 decembrie 2010 referitoare la executiile extrajudiciare, sumare si arbitrare,
– avand in vedere rezolutiile Adunarii Generale a Natiunilor Unite 46/121, 47/134 si 49/179, referitoare la drepturile omului si saracia extrema, 47/196, referitoare la instituirea unei Zile internationale pentru eradicarea saraciei si 50/107, referitoare la celebrarea Anului international pentru eradicarea saraciei si proclamarea primului deceniu al Organizatiei Natiunilor Unite pentru eradicarea saraciei,
– avand in vedere documentele Consiliului Economic si Social al Natiunilor Unite E/CN.4/Sub.2/1996/13, E/CN4/1987/NGO/2, E/CN4/1987/SR.29 si E/CN.4/1990/15, privind drepturile omului si saracia extrema, E/CN.4/1996/25, privind dreptul la dezvoltare si Rezolutia 1996/25 privind exercitarea drepturilor economice, sociale si culturale a Subcomisiei ONU pentru prevenirea discriminarii si protectia minoritatilor,
– avand in vedere Raportul raportorului special al Organizatiei Natiunilor Unite referitor la saracia extrema si drepturile omului (A/66/265), care analizeaza legile, regulamentele si practicile care impun restrictii comportamentului in spatiul public al persoanelor care traiesc in saracie,
– avand in vedere Rezolutia 17 (13) a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 17 iunie 2011 privind saracia extrema si drepturile omului si toate celelalte rezolutii pertinente ale Consiliului pentru Drepturile Omului,
– avand in vedere Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic si Social European si Comitetul Regiunilor din 13 octombrie 2011, intitulata “Cresterea impactului politicii UE in domeniul dezvoltarii: o agenda a schimbarii” (COM(2011)0637),
– avand in vedere Rezolutiile nr. 1325, 1820, 1888, 1889 si 1960 ale Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite privind femeile, pacea si securitatea,
– avand in vedere Rezolutia nr. 65/276 a Adunarii Generale a ONU din 3 mai 2011 referitoare la participarea Uniunii Europene la activitatile Organizatiei Natiunilor Unite,
– avand in vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European si al Consiliului din 7 decembrie 2011 de stabilire a normelor si procedurilor comune pentru punerea in aplicare a instrumentelor Uniunii pentru actiuni externe (COM(2011)0842),
– avand in vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European si al Consiliului din 7 decembrie 2011 de instituire a unui instrument de finantare pentru promovarea democratiei si a drepturilor omului la scara mondiala (COM(2011)0844),
– avand in vedere Rezolutia sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinatate [17],
– avand in vedere Comunicarea comuna a Inaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si a Comisiei catre Consiliul European, Parlamentul European, Comitetul Economic si Social European si Comitetul Regiunilor din 8 martie 2011, intitulata “Un parteneriat pentru democratie si prosperitate impartasita cu tarile sud-mediteraneene” (COM(2011)0200),
– avand in vedere Comunicarea comuna a Inaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si a Comisiei din 25 mai 2011, intitulata “Un raspuns nou in contextul schimbarilor din tarile vecine” (COM(2011)0303),
– avand in vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011″O strategie reinnoita a Uniunii Europene 2011-2014 pentru responsabilitatea sociala a intreprinderilor” (COM(2011)0681) si “Studiul cadrului legal privind drepturile omului si mediul inconjurator aplicabil intreprinderilor europene care isi desfasoara activitatea in afara teritoriului Uniunii Europene” realizat de Universitatea din Edinburgh in octombrie 2010,
– avand in vedere Rezolutia sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului si standardele sociale si de mediu in acordurile comerciale internationale [18],
– avand in vedere recomandarea sa din 2 februarie 2012 adresata Consiliului privind o politica consecventa fata de regimurile carora UE le aplica masuri restrictive in privinta intereselor personale si comerciale ale liderilor lor pe teritoriul UE [19],
– avand in vedere Raportul din 16 mai 2011 al raportorului special al ONU (A/HRC/17/27) privind promovarea si protectia dreptului la libertatea de opinie si de exprimare, care subliniaza aplicabilitatea normelor si standardelor internationale privind dreptul la libertatea de opinie si de exprimare in cazul internetului, ca mijloc de comunicare,
– avand in vedere Raportul anual din 13 ianuarie 2012 al reprezentantului special al Secretarului General al ONU referitor la violenta impotriva copiilor, care reafirma ca protejarea copiilor impotriva violentei are ca fundament normativ drepturile omului si solicita ratificarea universala a protocoalelor optionale la Conventia privind drepturile copilului, precum si adoptarea unor legi nationale care sa interzica toate formele de violenta impotriva copiilor,
– avand in vedere Rezolutia sa din 11 mai 2011 referitoare la dezvoltarea politicii de securitate si aparare comune in urma intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona [20],
– avand in vedere Declaratia Universala a Drepturilor Omului si toate instrumentele internationale relevante privind drepturile omului,
– avand in vedere Carta Organizatiei Natiunilor Unite,
– avand in vedere toate conventiile Organizatiei Natiunilor Unite privind drepturile omului si protocoalele lor facultative [21],
– avand in vedere Declaratia ONU privind drepturile popoarelor indigene,
– avand in vedere Conventia europeana a drepturilor omului si negocierile in curs de desfasurare referitoare la aderarea UE la Conventie,
– avand in vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– avand in vedere articolul 48 si articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul sau de procedura,
– avand in vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe si avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum si avizul Comisiei pentru drepturile femeii si egalitatea de gen (A7-0086/2012),

A. intrucat tratatele fondatoare angajeaza Uniunea pe o cale care sa ii permita orientarea actiunilor sale externe dupa principiile democratiei, statului de drept, universalitatii si indivizibilitatii drepturilor omului si ale libertatilor fundamentale, dupa respectul pentru demnitatea umana si drepturile minoritatilor, dupa principiile egalitatii si solidaritatii, dupa respectarea principiilor prevazute de Carta Organizatiei Natiunilor Unite si dupa dreptul international;
B. intrucat justitia si statul de drept sunt pilonii pe care se sprijina o pace sustenabila, garantand drepturile omului si libertatile fundamentale; intrucat Statutul de la Roma al CPI aduce o contributie decisiva la respectarea drepturilor omului, la dreptul international si la combaterea impunitatii;
C. intrucat democratia, statul de drept, justitia si responsabilitatea reprezinta cele mai bune modalitati de protejare a drepturilor omului, a libertatilor fundamentale, a tolerantei si a egalitatii;
D. intrucat libertatea de gandire, de constiinta si de religie sta la baza Uniunii Europene si acest lucru ar trebui sa se reflecte in mod constant in actiunile sale externe;
E. intrucat exista o legatura intre drepturile omului si dezvoltare; intrucat drepturile omului sunt esentiale in atingerea si sustinerea ODM;
F. intrucat libertatea de constiinta, de religie, de opinie si de exprimare fara riscul unei pedepse din partea statului reprezinta drepturi universale fundamentale;
G. intrucat aparatorii drepturilor omului sunt actori esentiali in protejarea si promovarea drepturilor omului si in consolidarea democratiei;
H. intrucat organizatiile neguvernamentale sunt esentiale pentru dezvoltarea si succesul societatilor democratice si pentru promovarea intelegerii si tolerantei reciproce;
I. intrucat libertatea de religie sau de credinta continua sa se afle sub o amenintare crescanda, in multe parti ale lumii, din cauza restrictiilor guvernamentale si ale societatii, conducand la discriminare, intoleranta si violenta impotriva persoanelor si comunitatilor religioase, inclusiv impotriva reprezentantilor minoritatilor religioase;
J. intrucat trebuie sa se desprinda invataturi din esecurile anterioare ale Uniunii Europene in remodelarea actiunilor sale externe, consacrand, in acelasi timp, drepturile omului si democratia in centrul politicilor sale si promovand tranzitia in tarile cu regimuri autoritare si un sprijin de facto pentru aceste regimuri, in special unde preocuparile legate de stabilitate si securitate au compromis politica principiala de promovare a democratiei si a drepturilor omului; intrucat aceste esecuri au aratat nevoia redefinirii actualelor instrumente ale UE cu privire la acest domeniu si instituirii unor instrumente noi, precum Fondul european pentru democratie – un instrument specializat, proactiv, flexibil si, prin urmare, eficient din perspectiva costurilor, deciziilor si raspunsurilor, aflat la indemana UE, in masura sa utilizeze cunostinte aprofundate si perspective asupra situatiei locale din tarile de impact, prin intermediul cooperarii directe cu partenerii locali si al programelor de infratire intre partenerii europeni si locali si care utilizeaza, de asemenea, in mod direct sau prin intermediul refinantarii, resurse din partea UE, a statelor membre si din alte surse, pentru a sustine capacitatea societatii civile pentru opozitie democratica si actorii politici care lupta pentru schimbari democratice in tari nedemocratice si in tari in tranzitie, in conditii de siguranta reciproca si intr-un mod care poate fi negat, daca este necesar;
K. intrucat alegerile libere si corecte reprezinta doar un prim pas spre democratie, care este un proces pe termen lung, bazat pe respectarea drepturilor omului, pe statul de drept si pe buna guvernanta;
L. intrucat aplicarea clauzelor privind drepturile omului si a conditionalitatii legate de drepturile omului in acordurile de parteneriat dintre UE si tarile terte care implica ajutorul pentru dezvoltare al UE, ramane nesatisfacatoare;
M. intrucat anul 2010 a marcat cea de a zecea aniversare a Rezolutiei Consiliului de Securitate al ONU (RCSONU) 1325 (2000) privind femeile, pacea si securitatea; intrucat, cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare pentru punerea sa in aplicare in UE si in lume;
N. intrucat diferite state membre au experiente unice de oferit in ceea ce priveste infrangerea regimurilor autoritare din propriul lor trecut si intrucat experienta lor in materie de tranzitie ar trebui sa fie utilizata mai bine in relatiile Uniunii cu tarile partenere pentru consolidarea democratiei si a drepturilor omului;
O. intrucat Raportul anual pe 2010 al UE privind drepturile omului si democratia in lume ofera o prezentare generala a politicii UE in domeniu;
P. intrucat prezenta rezolutie urmareste sa analizeze, sa evalueze si, daca este necesar, sa formuleze critici constructive privind activitatile in domeniul drepturilor omului intreprinse de Comisie, de Consiliu, de Inaltul Reprezentant si de Serviciul European de Actiune Externa, precum si activitatile generale ale Parlamentului, cu scopul de a verifica actiunile UE si de a contribui la revizuirea politicii UE in acest domeniu,

Aspecte generale

1. subliniaza faptul ca, pentru ca Uniunea Europeana (UE) sa fie un actor credibil in relatiile externe, trebuie sa actioneze in mod coerent, in conformitate cu dispozitiile tratatului si cu obligatiile prevazute in acquis si sa evite coexistenta a doua regimuri de norme intre politica sa privind drepturile omului si alte politici externe, sau intre politicile interne si cele externe, precum si in cadrul relatiilor sale cu tarile terte, combinand aceasta abordare cu provocarea de a elabora documente de strategie nationala referitoare la drepturile omului si de a implementa planuri de actiune care sa acopere, de asemenea, democratizarea, reflectand particularitatea fiecarei tari in ceea ce priveste impactul si utilizand pe deplin instrumentele pertinente ale UE;
2. subliniaza ca trebuie luate masurile necesare pentru a asigura faptul ca drepturile omului si libertatile fundamentale nu vor fi compromise sau reduse in perioadele de criza economica;
3. subliniaza, de asemenea, ca politicile Uniunii ar trebui sa fie consecvente si exemplare in UE, precum si coerente si in conformitate cu valorile si principiile fundamentale pentru a spori la maximum credibilitatea UE la nivel global si eficacitatea politicilor in domeniul drepturilor omului; insista asupra faptului ca trebuie incluse indicatii clare de punere in aplicare a recomandarilor prezentate in raportul Fava din anul 2007 privind transportarea si detinerea ilegala de prizonieri si saluta initiativa de a redacta un raport parlamentar privind urmarirea acestei situatii; considera ca este regretabil faptul ca, in ciuda apelului explicit lansat de Parlamentul European in raportul Fava din anul 2007, un numar de state membre ale UE nu au reusit sa abordeze pe deplin si in mod deschis problema complicitatii lor la incalcarile drepturilor omului la nivel mondial, care au avut loc in contextul programului SUA de extradare si detentie secreta, precum si la incalcarile concomitente ale drepturilor omului pe plan intern; considera ca aceasta situatie este un obstacol grav in calea promovarii de catre UE a drepturilor omului in lume si a pretentiilor sale de autoritate morala; invita institutiile UE sa mentina presiunea asupra statelor membre in vederea efectuarii unor investigatii complete si deschise; subliniaza importanta continuarii demersurilor in privinta responsabilitatii in cazul detentiei secrete in contextul luptei impotriva terorismului;
4. reaminteste ca drepturile economice si sociale fac parte integranta din drepturile omului de la adoptarea Declaratiei universale a drepturilor omului (DUDO) in anul 1948; considera, prin urmare, ca este esential pentru UE sa contribuie la punerea in aplicare a acestor drepturi in tarile cel mai putin dezvoltate si in tarile in curs de dezvoltare cu care semneaza acorduri internationale, inclusiv acorduri comerciale;
5. considera ca reformarea directivelor privind acordarea azilului ar trebui sa puna capat preocuparilor constante referitoare la incalcarea drepturilor omului, precum si acuzatiilor cu privire la coexistenta a doua regimuri de norme ale statelor membre in acest domeniu; sustine ca statele membre ar trebui sa asigure tabele de corelatie pentru dispozitiile pertinente ale directivelor, pentru a permite controlul corespunzator al implementarii acestora; subliniaza ca exercitiul dificil de dezvoltare a unei politici comune constituie o posibilitate de creare a unor practici optime; subliniaza rolul pe care trebuie sa il aiba Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO); insista ca statele membre sa aiba un rol in reinstalarea refugiatilor si isi reinnoieste solicitarile vizand crearea unui veritabil program comun al UE de reinstalare a refugiatilor;
6. solicita Statelor Unite sa isi onoreze angajamentul de a inchide centrul de detentie de la Guantánamo Bay; indeamna statele membre sa isi intensifice eforturile pentru a reinstala detinutii din afara Europei eliberati de la Guantánamo care nu pot fi repatriati in statele lor de origine, intrucat sunt in pericol de moarte, tortura sau tratamente crude si inumane;
7. solicita UE, statelor membre si Comisiei sa adopte imediat masurile necesare in vederea asigurarii salvarii pe mare a migrantilor care incearca sa intre in Uniune si sa asigure coordonarea si cooperarea intre statele membre si autoritatile competente in vederea evitarii inecarii si mortii pe mare a sute de femei, copii si barbati;
8. incurajeaza negocierile cu privire la aderarea UE la Conventia Europeana a Drepturilor Omului;
9. saluta elaborarea de documente de strategie de tara privind drepturile omului si subliniaza faptul ca acestea ar trebui sa acopere si procesul de democratizare; solicita punerea prompta in aplicare a acestor strategii, prin planuri de actiune vizand completarea acestora, pe baza unor ample consultari cu organizatiile civile internationale si locale si a analizelor privind situatia si nevoile specifice din fiecare tara, cu utilizarea deplina a instrumentelor pertinente ale UE; insista asupra necesitatii de a utiliza aceste documente de strategie de tara ca documente de referinta care sa fie integrate in toate politicile si instrumentele de finantare externa pertinente; isi reitereaza solicitarea ca documentele de strategie de tara sa fie puse la dispozitia Parlamentului; subliniaza nevoia de consistenta si de evitare a standardelor duble;
10. accentueaza rolul esential jucat de societatea civila in protejarea si promovarea democratiei si a drepturilor omului; solicita incheierea desemnarii persoanelor de contact pentru societatea civila si aparatorii drepturilor omului in delegatiile UE; subliniaza faptul ca la baza organizarii contactelor UE cu societatea civila ar trebui sa stea un parteneriat autentic, inclusiv un dialog sistematic, oportun si periodic desfasurat in conditii de egalitate, ceea ce trebuie sa garanteze participarea activa a actorilor societatii civile in cadrul procesului de buna guvernare; subliniaza ca informatiile colectate in acest cadru trebuie valorizate, dar si protejate in cadrul politicilor Uniunii Europene, in special prin intermediul clauzelor privind democratia si drepturile omului; insista asupra necesitatii imbunatatirii schimbului de informatii intre diferitii actori implicati in procesul de aparare a drepturilor omului din lume, pentru a le permite sa cunoasca mai bine activitatile si actiunile intreprinse, in special in ceea ce priveste cazurile particulare si greutatile intampinate; in acest sens, subliniaza faptul ca ar trebui creat un mecanism de monitorizare a societatii civile pentru a asigura implicarea sa sistematica in punerea in aplicare a acordurilor si a programelor; totodata, saluta initiativele precum Forumul societatii civile al Parteneriatului estic si incurajeaza institutiile UE sa adopte mai multe recomandari si declaratii elaborate in cadrul PE-FSC din 2009 de la Bruxelles, din 2010 de la Berlin si din 2011 de la Poznań;
11. regreta faptul ca unele tari partenere ale UE initiaza procese politizate si trucate impotriva unor persoane, incalcand astfel drepturile omului si normele fundamentale ale statului de drept; este extrem de ingrijorat din cauza faptului ca, in ciuda apelurilor internationale, in aceste tari terte nu se adopta nicio masura pentru a garanta si a respecta drepturile persoanelor condamnate in cauze cu miza politica;
12. subliniaza faptul ca facilitarea participarii directe a cetatenilor la viata publica prin apartenenta lor directa la partide politice la nivel national si european constituie un drept esential la exprimare si democratie;
13. indeamna UE sa depuna eforturi suplimentare, sa integreze intr-un mod mai eficient drepturile omului si democratia in cadrul cooperarii pentru dezvoltare si sa asigure ca programele de dezvoltare ale UE contribuie la indeplinirea obligatiilor internationale privind drepturile omului de catre tarile partenere; solicita ca drepturile omului si democratia sa fie integrate in programele de legatura dintre ajutorul de urgenta, reconstructia si dezvoltarea (LRRD), datorita importantei vitale a acestora in procesul de tranzitie de la urgenta umanitara la dezvoltare;
14. saluta importanta deosebita acordata drepturilor omului, democratiei si statului de drept in cadrul Comunicarii privind cresterea impactului politicii UE in domeniul dezvoltarii: o agenda a schimbarii (COM(2011)0637), si subliniaza faptul ca democratia, respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, buna guvernare, pacea si securitatea reprezinta conditii prealabile pentru dezvoltare, avand o relatie de cooperare si de consolidare reciproca cu, reducerea saraciei si realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; reafirma importanta politicii de dezvoltare centrate pe drepturile omului si solicita UE sa stabileasca obiective specifice, masurabile, realizabile si limitate in timp privind drepturile omului si democratia in cadrul programelor sale de dezvoltare; solicita UE sa concentreze asistenta pentru dezvoltare pe imbunatatirea constructiei institutionale si pe dezvoltarea societatii civile din tarile beneficiare, intrucat aceste elemente sunt de o importanta cruciala pentru o buna guvernanta si pentru a asigura responsabilitatea si asumarea responsabilitatii in cadrul proceselor de dezvoltare; solicita consolidarea clauzelor referitoare la drepturile omului si conditionalitate din programele sprijinite de UE; invita Serviciul European de Actiune Externa si Comisia sa identifice noi modalitati de a asigura legaturi mai bune intre dialogurile privind drepturile omului cu tarile partenere si cooperarea pentru dezvoltare;
15. subliniaza faptul ca UE ar trebui sa se asigure ca exista o consolidare reciproca intre actiunile sale din domeniul politicii de dezvoltare, al consolidarii pacii, al prevenirii conflictelor si al securitatii internationale; subliniaza, in acest context, necesitatea de a elabora strategii corespunzatoare pentru tarile aflate in situatii instabile;
16. subliniaza interdependenta dintre saracia extrema si absenta drepturilor omului, precum si necesitatea dezvoltarii unui set de principii privind aplicarea unor standarde si criterii referitoare la drepturile omului in lupta impotriva saraciei extreme;
17. reitereaza faptul ca 70 % din populatia saraca a planetei traieste in zone rurale si ca supravietuirea si bunastarea acestor persoane depinde direct de resursele naturale, iar locuitorii saraci din zonele urbane sunt, de asemenea, dependenti de aceste resurse; solicita UE sa apere accesul populatiei la resursele naturale si esentiale ale tarilor lor, accesul la terenuri si securitatea alimentara ca un drept fundamental; regreta faptul ca un numar considerabil de oameni nu dispun de bunuri de baza, cum ar fi apa; atrage atentia asupra drepturilor prevazute de Pactul ONU privind responsabilitatea sociala, precum dreptul la alimentatie adecvata, la standarde sociale minime, la educatie, la ingrijiri medicale, la conditii de munca echitabile si favorabile si dreptul de a participa la viata culturala, care ar trebui tratate in mod egal.
Raportul anual al UE pentru 2010
18. subliniaza importanta Raportului anual al UE privind drepturile omului si democratia in cadrul analizei si al evaluarii politicii UE in domeniu; constata cu regret faptul ca, anul acesta, Inaltul Reprezentant/Vicepresedintele Comisiei (IR/VP) si/sau Serviciul European de Actiune Externa (SEAE), pentru prima data de la prezentarea Rapoartelor anuale privind drepturile omului in lume, nu au prezentat raportul plenului si incurajeaza cu fermitate IR/VP ca, pe viitor, sa prezinte Parlamentului fara intarziere rapoartele viitoare de acest tip;
19. regreta caracterul in general descriptiv al Raportului anual si atentia excesiva acordata actiunilor punctuale; reitereaza solicitarea sa privind asigurarea unei abordari mai sistematice, inclusiv utilizarea de indici si de repere pentru tarile individuale si analizarea, in raportul anual, a performantei in raport cu aceste obiective, pentru a facilita o evaluare fundamentata a performantei;
20. saluta sectiunea cuprinzatoare privind violenta impotriva femeilor si drepturile copilului din cadrul raportului anual din acest an; atrage atentia, in acest context, asupra flagelurilor precum avorturile fortate si in functie de sex, sterilizarea fortata si mutilarea genitala a femeilor; recunoaste prioritatea acordata sustinerii eforturilor de abolire la nivel mondial a pedepsei cu moartea si problemelor legate de reforma judiciara; sustine accentul practic pus de IR/VP pe actiunile UE in cadrul forumurilor internationale;
21. mentioneaza faptul ca raportul anual nu include o sectiune specifica referitoare la dezvoltare; subliniaza faptul ca in cadrul raportului anual, o sectiune tematica ar trebui sa fie dedicata “drepturilor omului si dezvoltarii”, in special dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona si avand in vedere actuala strategie integrata referitoare la drepturile omului;
22. indeamna IR/VP ca la elaborarea viitoarelor rapoarte anuale sa se consulte in mod activ, sistematic si transparent cu Parlamentul, in timp util si in mod cuprinzator cu ONG-urile pentru apararea drepturilor omului, cu invitarea publica a tuturor organizatiilor interesate sa-si ofere contributia, consolidand utilizarea retelelor de socializare si a mijloacelor media pentru a consulta cat mai multe organizatii; de asemenea, invita IR/VP sa se consulte in mod sistematic cu Parlamentul si sa raporteze cu privire la modul in care rezolutiile Parlamentului au fost luate in considerare; solicita IR/VP sa furnizeze in mod mai regulat informatii cu privire la stadiul de pregatire a viitoarelor rapoarte anuale oricand Parlamentul o solicita;
Integrare
23. ia act de declaratia IR/VP de la 13 decembrie 2011 care a raspuns solicitarii indelungate a Parlamentului privind numirea unui reprezentant special al UE pentru drepturile omului; solicita ca, in cazul in care un astfel de post este creat, reprezentantul special al Uniunii Europene sa dispuna de competente transsectoriale, care sa permita punerea in aplicare a unei politici coerente de integrare a drepturilor omului in totalitatea politicilor Uniunii Europene; avertizeaza, totusi, cu privire la orice incercare de a izola politica in materie de drepturile omului de strategiile generale de politica externa prin crearea unui astfel de reprezentant special;
24. considera ca este vital ca acordurile internationale, in special cu privire la comert, energie, readmisie, securitate si cooperare tehnica, sa nu fie in contradictie cu principiile fondatoare ale UE consacrate in articolul 21 din TUE; propune ca evaluarile de impact asupra drepturilor omului cu obiective de referinta sa fie efectuate inainte de initierea negocierilor cu privire la aceste acorduri, precum si pe durata etapei de negociere si sa fie monitorizate prin rapoarte regulate privind progresul, continand evaluarile realizate de institutiile si serviciile UE responsabile cu implementarea si evaluarile furnizate de organizatiile locale si internationale ale societatii civile ca parte a mecanismelor de monitorizare institutionalizate ale societatii civile; insista asupra utilizarii depline in aceasta privinta a articolului 218 din TUE in conformitate cu care Comisia este obligata sa informeze Parlamentul si Consiliul in cadrul tuturor etapelor negocierilor acordurilor internationale cu tarile terte; considera ca este extrem de important, in acest sens, sa furnizeze institutiilor UE cunostinte independente si de inalta specializare cu privire la situatiile individuale ale tarilor legate de drepturile omului si democratie;
25. recomanda ca, pentru a merge mai departe fata de ideile generale de integrare a drepturilor omului, sa se elaboreze o serie de masuri practice care trebuie sa fie obligatorii pentru toti functionarii UE care lucreaza in exterior, precum si pentru tot personalul statelor membre care participa la actiuni operationale ale agentiilor UE, inclusiv FRONTEX, si pentru expertii care lucreaza in numele Uniunii Europene, care sunt finantati cu mijloace ale UE si care ar trebui sa respecte normele si standardele acceptate la nivel international; subliniaza faptul ca instruirea cu privire la drepturile omului trebuie sa fie obligatorie pentru intregul SEAE si pentru departamentele competente ale Comisiei; recomanda ca sarcinile privind integrarea sa fie incluse in fisele de post ale functionarilor, ca parte a evaluarii anuale a personalului;
26. de asemenea, recomanda ca, de fiecare data cand se incalca grav drepturile omului de catre o tara partenera cu care a fost incheiat un acord international precum acordul de parteneriat si cooperare, UE sa ia masuri mai indraznete in aplicarea sanctiunilor corespunzatoare prevazute in clauzele privind drepturile omului din acordul respectiv, inclusiv o eventuala suspendare temporara a acordului;
27. subliniaza importanta elaborarii de programe de monitorizare adecvate pentru rapoartele privind misiunile UE de observare a alegerilor in cooperare stransa cu Parlamentul European, asigurand, de asemenea, conectarea acestor programe de monitorizare cu programele de dezvoltare;
28. subliniaza faptul ca, in integrarea aspectelor privind justitia internationala, trebuie sa se ia in considerare in mod sistematic lupta impotriva impunitatii si principiul complementaritatii in contextul mai amplu al schimburilor comerciale, al dezvoltarii si al asistentei acordate in domeniul statului de drept; subliniaza ca reabilitarea si reintegrarea in societate a victimelor, precum si a comunitatilor afectate, trebuie sa constituie preocuparea principala, cu un accent special pe grupurile vulnerabile, inclusiv femei, copii, tineri si persoane cu handicap; subliniaza importanta stabilirii de structuri constitutionale, inclusiv un sistem judiciar eficient, separarea puterilor si un sistem judiciar recunoscut si independent pentru a consolida promovarea drepturilor omului in orice tara; recomanda adaugarea Statutului de la Roma al CPI la pachetul de tratate internationale privind buna guvernanta si statul de drept care trebuie sa fie ratificat de tarile terte admise in Sistemul Generalizat de Preferinte Plus (SGP+); recomanda includerea in mod consecvent a clauzelor CPI in clauzele privind drepturile omului si democratia din acordurile UE cu tarile terte, avand in vedere ca aceste clauze urmeaza a fi considerate elemente esentiale ale acordurilor, acordandu-se o atentie speciala parteneriatelor strategice, precum si tarilor din cadrul politicii de vecinatate;
Actiunea UE in contextul Organizatiei Natiunilor Unite
29. saluta adoptarea de catre Adunarea Generala a ONU a Rezolutiei nr. 65/276 referitoare la participarea UE la activitatile ONU ca un punct de pornire modest al unui demers mai amplu de imbunatatire a rolului UE in cadrul organizatiei; subliniaza ca adoptarea unei viziuni unitare nu ar trebui sa dezavantajeze preocuparile cu privire la drepturile omului, din contra, considera ca, acum, UE trebuie sa insiste cu putere asupra exercitarii drepturilor sale si sa isi utilizeze statutul sau consolidat pentru a continua o strategie ambitioasa de promovare a drepturilor omului si a democratiei;
30. reitereaza solicitarea sa adresata Consiliului de a autoriza IR/VP sa redacteze linii directoare pentru consultarile periodice intre ambasadorii statelor membre si ambasadorii UE, in special intre cei care lucreaza la un nivel multilateral la Geneva si New York, astfel incat UE sa isi poata urmari cu succes agenda cu privire la ONU si sa actioneze pentru promovarea si apararea drepturilor omului;
31. saluta rolul constructiv jucat de UE in reformarea Consiliului pentru Drepturile Omului (HCR), in special sprijinul total al acesteia pentru independenta Biroului Inaltului Comisar pentru Drepturile Omului, apararea rolului procedurilor speciale si a mandatelor specifice pentru diferite tari, precum si pozitia sa de principiu privind indivizibilitatea tuturor drepturilor omului; recomanda UE si statelor sale membre sa isi declare opozitia categorica fata de practica anumitor grupuri regionale care sustin conceptul de “clean slates” (practica potrivit careia fiecare regiune propune un numar de candidati egal cu numarul de locuri) in cadrul alegerilor pentru HRC; saluta realizarea primului ciclu complet al revizuirii periodice universale (UPR) si recomanda statelor membre ale UE sa dea un bun exemplu, pornind de la informatiile obtinute in prima runda ulterior consultarilor de la nivel national; sustine includerea monitorizarii UPR in agenda UE a dialogurilor privind drepturile omului cu tari terte si in documentele de strategie de tara;
32. subliniaza faptul ca, pentru a atrage un consens cu privire la cat mai multe dintre propunerile sale in cadrul HCR, capacitatea de sensibilizare a UE trebuie urgent imbunatatita, inclusiv prin mobilizarea sprijinului IR/VP pentru a convinge capitalele tarilor terte sa sustina pozitiile UE; saluta abordarea pe termen mediu mai strategica privind pregatirea sesiunilor HCR existenta in cadrul Grupului de lucru pentru drepturile omului (COHOM) al Consiliului;
Politica UE privind Curtea Penala Internationala (CPI) si combaterea impunitatii
33. saluta actualizarea politicii UE privind CPI la 12 iulie 2011; remarca faptul ca Statutul de la Roma al CPI stabileste un mecanism de “ultima instanta” pentru a aduce in fata justitiei persoanele responsabile de crime impotriva umanitatii, genocid, crime de razboi si crima de agresiune, astfel cum este prevazut de principiul complementaritatii consacrat in Statutul de la Roma; recunoaste eforturile Comisiei de a stabili un “Set de instrumente de complementaritate al UE” care vizeaza sprijinirea dezvoltarii capacitatilor nationale si generarea vointei politice de a ancheta si urmari penal presupusele infractiuni internationale si subliniaza importanta consultarilor detaliate cu statele membre, Parlamentul European si organizatiile societatii civile pentru a finaliza setul de instrumente; saluta eforturile societatii civile din statele membre de a sprijini eforturile de complementaritate in tari unde au avut loc crime in temeiul dreptului international si incalcari masive ale drepturilor omului si incurajeaza continuarea acestor eforturi; incurajeaza UE si statele sale membre sa adopte o serie de orientari interne care sa stabileasca un cod de conduita in cazul contactelor cu persoanele cautate de CPI; solicita tuturor statelor membre (in special Republicii Cipru, Republicii Cehe, Ungariei, Italiei, Luxemburgului si Portugaliei) sa adopte acte legislative nationale cu privire la cooperarea cu Curtea si sa incheie acorduri-cadru cu CPI pentru a facilita cooperarea, in special pentru a asigura executarea mandatelor de arestare si a altor cereri ale Curtii;
34. saluta adoptarea in cadrul Conferintei de revizuire de la Kampala a amendamentelor la Statutul de la Roma cu privire la infractiunea de agresiune si la anumite crime de razboi si solicita tuturor statelor membre sa ratifice imediat aceste amendamente fundamentale si sa le puna in aplicare in cadrul sistemelor penale nationale proprii; solicita, in acest context, Consiliului si Comisiei sa isi investeasca propria autoritate internationala in interesul asigurarii si consolidarii universalitatii Statutului de la Roma, in vederea stabilirii unei definitii acceptate la nivel international a actelor de agresiune ce contravin dreptului international; saluta angajamentele asumate de UE, in special in ceea ce priveste combaterea impunitatii, ca o valoare fundamentala pe care trebuie sa o impartaseasca cu partenerii sai la semnarea de acorduri si solicita punerea in aplicare coerenta a acestor angajamente;
35. recomanda UE sa includa in mod sistematic clauzele CPI in acordurile cu tari terte si sa promoveze respectul fata de CPI, cooperarea cu aceasta si asistenta acordata acesteia in cadrul Acordului de la Cotonou si al dialogurilor dintre UE si organizatiile regionale, precum Uniunea Africana, Liga Araba, Organizatia Statelor Americane si OSCE, si tarile terte;
36. saluta sprijinul logistic si financiar acordat CPI de catre UE si de catre statele sale membre si recomanda continuarea acestuia; isi exprima profunda preocupare in ceea ce priveste rezultatul discutiilor privind bugetul din cadrul sesiunii din decembrie 2011 a Adunarii Statelor Parti, care ameninta ca nu va finanta Curtea in mod suficient, subminandu-i astfel capacitatea de a face dreptate si de a raspunde situatiilor noi; solicita UE si statelor sale membre sa arate un sprijin adecvat pentru functionarea Curtii, inclusiv prin adoptarea unui rol proactiv in predarea inculpatilor;
Politicile UE in sustinerea democratizarii
37. insista asupra faptului ca obiectivele privind dezvoltarea, democratia, drepturile omului, buna guvernanta si securitatea sunt interconectate; isi reitereaza convingerea ca toate actiunile externe ale UE trebuie sa combine o dimensiune politica ce sustine pluralismul, democratia si respectul pentru drepturile omului, libertatile fundamentale si statul de drept, precum si o dimensiune a dezvoltarii care pune accentul pe progresul socioeconomic, inclusiv eradicarea saraciei, lupta impotriva inegalitatii si nevoia fundamentala de alimente, pe baza dezvoltarii durabile; adauga, in acest context, ca programele de ajutor pentru dezvoltare ale UE ar trebui sa includa reforme concrete si substantiale pentru a asigura respectul pentru drepturile omului, transparenta, egalitatea de gen si lupta impotriva coruptiei in tarile beneficiare; remarca, in plus, ca o conditionalitate mai stricta si suspendarea ajutorului ar trebui aplicate in tarile beneficiare care nu tin seama in mod evident de drepturile omului si libertatile fundamentale si care nu adopta o legislatie care respecta obligatiile internationale;
38. considera ca abordarea bazata pe performanta “mai mult pentru mai mult” ar trebui sa conduca relatiile UE cu toate tarile terte si ca UE ar trebui sa acorde numai tarilor partenere un statut avansat daca sunt indeplinite cerintele clare privind drepturile omului si democratia si ca nu ar trebui sa ezite sa-l inghete daca aceste cerinte nu mai sunt respectate; este de parere ca acest lucru ar trebui sa fie luat in considerare in mod serios in cadrul viitoarelor negocieri cu Rusia cu privire la noul acord de parteneriat avansat;
39. solicita un sprijin sistematic pentru parlamentele nou-alese in mod liber si corect, mai ales in tarile in tranzitie sau in care a activat o misiune a UE de observare a alegerilor; considera ca un astfel de sprijin ar trebui finantat de Instrumentul european pentru democratie si drepturile omului (IEDDO) si instrumentele geografice;
40. saluta planurile de instituire a unui Fond european pentru democratie (FED), astfel cum s-a stabilit in Comunicarea comuna a IR/VP si a Comisiei, Concluziile Consiliului ale celei de a 3101-a si 3130-a reuniuni, care au dus la Declaratia cu privire la Fondul european pentru democratie, convenita in cadrul COREPER la 15 decembrie 2011, impreuna cu eforturile grupului de lucru pentru Fondul european pentru democratie creat in cadrul SEAE, in cooperare cu statele membre si institutiile UE; subliniaza functia potentiala a fondului, sub supravegherea Parlamentului, ca instrument flexibil si specializat de sustinere a actorilor care lupta pentru o schimbare democratica in tari nedemocratice si in tari in tranzitie; indeamna Consiliul sa asigure ca, printre alte actiuni ale sale, orice astfel de instrument completeaza activitatile instrumentelor existente, in special IEDDO, fara a infiinta structuri birocratice inutile; subliniaza faptul ca orice contributie a UE la bugetul Fundatii europene pentru democratie trebuie sa fie cu adevarat suplimentara si trebuie sa fie furnizata in deplina conformitate cu regulile financiare, respectand dreptul de monitorizare si de examinare al autoritatii bugetare;
Sprijinirea alegerilor
41. subliniaza importanta unui proces politic de sustinere, care nu se concentreaza doar pe perioada imediat anterioara si ulterioara alegerilor, ci se bazeaza pe continuitate; saluta atentia acordata de IR/VP “democratiei profunde”, in care procesele democratice sunt corelate cu drepturile omului, libertatea de exprimare si de asociere, libertatea religioasa si de credinta, statul de drept si buna guvernanta; subliniaza faptul ca, in acest context, dreptului la libertate religioasa ar trebui sa i se acorde, de asemenea, rolul proeminent care i se cuvine; subliniaza ca acest drept este de fapt recunoscut in general ca fiind unul din cele mai fundamentale dintre toate drepturile omului;
42. subliniaza inca o data ca este important sa se aleaga tari prioritare pentru misiunile de observare a alegerilor pe baza impactului pe care o misiune il poate avea in favorizarea unui proces de democratizare real si pe termen lung;
43. solicita Consiliului, Comisiei si SEAE sa elaboreze o strategie politica in legatura cu fiecare misiune a UE de observare a alegerilor, urmata de o evaluare a progresului democratic, care sa fie realizata la doi ani de la desfasurarea misiunii si prezentata in timpul dezbaterii privind drepturile omului, derulata anual intre Parlament si IR/VP; saluta angajamentul IR/VP de a se axa in cadrul observarii alegerilor pe participarea femeilor si a minoritatilor nationale, precum si a persoanelor cu handicap, in calitate de candidati, dar si de votanti [22];
44. subliniaza ca este important ca la finalul fiecarei misiuni de observare a alegerilor sa se redacteze, dupa caz, recomandari realistice si realizabile in cooperare cu alti actori internationali, aceste recomandari urmand sa fie diseminate si monitorizate de catre delegatiile UE; considera ca delegatiile permanente ale Parlamentului si adunarile parlamentare mixte ar trebui sa joace un rol pregnant in monitorizarea acestor recomandari si in analizarea progreselor inregistrate in domeniul drepturilor omului si al democratiei; sprijina, prin urmare, promovarea unui dialog periodic si durabil cu aceste parlamente ale tarilor terte; subliniaza necesitatea de a imbunatati metodologia de lucru a delegatiilor de observare a alegerilor ale Parlamentului European si de a creste competentele personalului si deputatilor participanti ai Parlamentului European;
Dialogurile si consultarile cu tarile terte pe teme privind drepturile omului
45. subliniaza ca participarea la un dialog structurat cu privire la drepturile omului, desi este binevenita, este utilizata prea des ca pretext pentru a evita discutarea acestor chestiuni la niveluri politice inalte, inclusiv la summiturile cu partenerii; solicita tuturor institutiilor UE, statelor membre si ambasadelor lor sa depuna eforturi mai mari pentru a integra aceste dialoguri in toate actiunile externe ale tarilor din UE; subliniaza nevoia de transparenta si de o consultare anterioara autentica a organizatiilor societatii civile, precum si de o dezbatere in urma dialogurilor, pentru a prezenta un raport cu privire la rezultate;
46. isi exprima, prin urmare, dezamagirea cu privire la lipsa progresului intr-o serie de dialoguri cu privire la drepturile omului (care in prezent sunt peste patruzeci) si ia act de opinia exprimata in anumite sectoare, si anume aceea ca, in anumite cazuri, consultarile UE cu privire la drepturile omului sunt instrumentalizate si au devenit mai curand un proces, si nu un mijloc de a obtine rezultate masurabile, tangibile;
47. regreta ca evaluarile realizate ulterior consultarilor/dialogurilor nu au dus la dezvoltarea unor indicatori sau a unor repere de performanta clare; recomanda cu tarie stabilirea unor obiective inaintea fiecarui dialog sau a fiecarei consultari si evaluarea acestora imediat dupa incheierea dialogului sau a consultarii respective, in mod transparent si cu implicarea cat mai multor parti interesate posibil; subliniaza necesitatea introducerii concluziilor acestor evaluari in cadrul sedintelor summiturilor si al altor legaturi dintre UE si partenerii sai, servind drept suport documentar si pentru actiunile bilaterale si multilaterale ale UE si ale statelor sale membre; considera ca trebuie sa se acorde o atentie deosebita acestor indicatori pentru a asigura eficacitatea clauzelor privind democratia si drepturile omului in toate acordurile Uniunii Europene, indiferent de natura lor;
48. subliniaza importanta si urgenta imbunatatirii modalitatilor si fondului acestor dialoguri, cu consultarea societatii civile; reitereaza faptul ca dialogurile pot fi constructive si pot avea un impact real pe teren numai daca sunt monitorizate prin actiuni concrete, luand in considerare obiectivele si liniile directoare ale UE cu privire la dialogurile pe tema drepturilor omului cu tarile terte, precum si daca sunt implementate masuri corective;
49. reaminteste faptul ca UE ar trebui sa utilizeze aceste dialoguri ca un instrument de semnalare a cazurilor individuale de incalcari ale drepturilor omului in tarile terte, precum cazurile prizonierilor politici si ale detinutilor, de exemplu din Vietnam si China, incarcerati pentru exercitarea pasnica a drepturilor fundamentale, precum libertatea de exprimare, de intrunire, de asociere si de religie; in plus, solicita UE sa utilizeze in mod periodic aceasta oportunitate si sa monitorizeze raspunsurile la cazurile individuale pe care le-a semnalat, sa monitorizeze aceste cazuri si sa le coordoneze indeaproape cu organizatiile din domeniul drepturilor omului implicate, precum si cu alte tari care poarta dialoguri pe tema drepturilor omului cu tara in cauza;
50. este dezamagit sa observe ca doar un numar limitat de evaluari a fost realizat si in mod neregulat, in pofida prevederii liniilor directoare conform careia dialogurile “trebuie evaluate de preferat o data la doi ani”; regreta cu tarie ca nu a existat o implicare sistematica a Parlamentului European in evaluarile la zi, inclusiv pentru Rusia si China; solicita formalizarea accesului Parlamentului European la aceste evaluari si o garantie ca acest lucru va fi realizat in cel mai accesibil si transparent mod posibil; aminteste ca liniile directoare prevad ca “societatea civila va fi implicata in acest exercitiu de evaluare” si considera ca implementarea acestui angajament impune stabilirea unui mecanism concret in acest sens;
51. se declara deosebit de preocupat de situatia din Mali din urma loviturii de stat din 22 martie 2012 si de faptul ca aceasta tara se confrunta cu “cea mai grava criza umanitara din ultimii sai douazeci de ani” din cauza nesigurantei alimentare de care sunt afectate trei milioane de persoane si a stramutarilor provocate de conflictele din nord; solicita deblocarea de catre Uniunea Europeana a unui ajutor umanitar suplimentar pentru a face fata acestei situatii; considera, de asemenea, ca este necesar ca Uniunea Europeana si statele sale membre sa promoveze o iesire pasnica din conflict, bazata pe protectia populatiilor, fara amestecul extern in afacerile politice ale tarii;
52. reafirma faptul ca drepturile femeii ar trebui sa reprezinte o parte importanta a dialogurilor privind drepturile omului desfasurate de catre UE si a dialogului politic al UE cu tarile terte cu care au fost semnate acorduri de cooperare sau de asociere, in conformitate cu clauzele privind drepturile omului din aceste acorduri si subliniaza inca o data ca ar trebui extinsa participarea femeilor in procesele de tranzitie pasnica, atat la masa negocierilor, cat si in roluri active; invita Comisia si Consiliul sa adopte toate masurile adecvate in cazul in care se incalca aceste dispozitii;
53. regreta ca, in ciuda tuturor apelurilor Parlamentului sau ale altor institutii internationale, Mihail Hodorkovski a fost condamnat in cadrul celui de-al doilea proces al sau, politizat si motivat din punct de vedere administrativ, care nu a respectat principiile unui sistem judiciar corect si independent, incalcand astfel in mod grav drepturile omului;
Clauzele privind drepturile omului si democratia
54. solicita ca toate relatiile contractuale cu tarile terte, atat cele industrializate, cat si cele in curs de dezvoltare, si, inclusiv, acordurile sectoriale, comerciale si acordurile de asistenta tehnica sau financiare sa includa clauze clar formulate obligatorii referitoare la drepturile omului si la democratie, fara exceptie; solicita Comisiei sa asigure o aplicare mai stricta a acestor clauze; reitereaza nevoia elaborarii unui repertoriu unic al obiectivelor de referinta in materie de drepturile omului si democratie, recunoscut de toate institutiile UE, care sa fie utilizat in scopuri descriptive si de evaluare; sugereaza ca punerea in aplicare a Conventiei Europene a drepturilor omului si a altor conventii internationale fundamentale privind drepturile omului ar putea reprezenta un element esential al unui astfel de obiectiv de referinta in materie de drepturile omului si democratie;
55. solicita Comisiei sa nu fie reticenta in a utiliza mecanismul de suspendare pentru conventii permanente ori de cate ori clauzele standard privind drepturile omului sunt incalcate in mod repetat;
56. subliniaza ca aplicarea clauzei actuale in acordurile de liber schimb (ALS), care trebuie sa fie prezentate curand in fata Parlamentului, ofera Parlamentului o sansa de a explora posibilitatea stabilirii unor repere privind drepturile omului, inainte de ratificare, pentru a obtine un progres concret si verificabil in ceea ce priveste drepturile omului; solicita inca o data Comisiei sa redacteze o noua “clauza-model” care sa mentioneze obligatiile internationale ale partilor si care sa includa o procedura de consultare si sa precizeze mecanismele politice si juridice care trebuie utilizate in cazul suspendarii unei cereri de cooperare pe motive de incalcare repetata sau sistemica a drepturilor omului, ce contravine dreptului international; considera ca mecanismul de aplicare a clauzei privind drepturile omului si democratia, astfel cum este solicitat de Parlament, este singura modalitate de a asigura punerea in aplicare autentica a acestor clauze si ar trebui considerat drept un mecanism de prevenire si alertare ce stabileste un dialog intre UE si tara partenera, care sa fie urmat de un mecanism de monitorizare; recomanda dezvoltarea unui sistem clar si progresiv de sanctiuni fara a aduce atingere unei eventuale suspendari finale; insista cu tarie asupra nevoii ca Parlamentul sa ia parte la procesul decizional alaturi de Comisie si de Consiliu in aceasta privinta;
57. subliniaza nevoia de a asigura o monitorizare eficienta a aplicarii angajamentelor asumate in privinta respectarii si a promovarii drepturilor omului si principiilor democratice; solicita utilizarea studiilor de impact privind drepturile omului si democratia, pe langa cele existente privind dezvoltarea durabila, luarea in considerare la negocieri a evaluarilor si a concluziilor continute in studii si reflectarea lor in acordurile finale;
58. propune utilizarea unor indicatori si a unor criterii obiective in studiile de impact asupra drepturilor omului si in evaluarea acestora;
Comertul si drepturile omului
59. asteapta elaborarea pe viitor a unui capitol cuprinzator referitor la drepturile omului, pe langa cele referitoare la societate si mediul inconjurator, in acordurile de liber schimb si, in contextul negocierilor in curs de desfasurare in prezent, regreta obiectiile la acest principiu exprimate de o parte dintre parteneri, precum India si Canada; solicita consolidarea capitolului privind dezvoltarea durabila din acorduri prin includerea unei proceduri de reclamatii deschise partenerilor sociali si societatii civile, prin stabilirea unui organism independent pentru a solutiona litigiile pertinente si prin posibilitatea de recurs la un mecanism de solutionare a litigiilor, cu dispozitii privind aplicarea de amenzi si suspendarea beneficiilor comerciale in cazul unei incalcari grave a standardelor de mediu si de munca implicate, echivalent cu mecanismele pentru dispozitiile privind accesul pe piata; subliniaza ca mecanismele de monitorizare si de aplicare a sistemului SPG+ ar trebui consolidate in continuare; solicita ca obiectivele privind responsabilitatea sociala a intreprinderilor (RSI) aplicabile intreprinderilor europene care activeaza in tari cu deficiente institutionale sa dobandeasca un caracter obligatoriu;
Politica europeana de vecinatate (PEV)
60. considera ca “Primavara araba” a demonstrat lacunele politicilor de pana acum ale UE in sustinerea eficienta a dorintei puternice a populatiei de a beneficia de democratie, de respectarea libertatilor fundamentale si de justitie si de a avea un guvern responsabil si reprezentativ in tarile in care acest lucru este negat; saluta, prin urmare, comunicarile comune ale Comisiei si ale IR/VP intitulate “Un raspuns nou in contextul schimbarilor din tarile vecine”, care exprima, printre alte aspecte, nevoia de a infiinta un Fond european pentru democratie, si “Un parteneriat pentru democratie si prosperitate impartasita cu tarile sud-mediteraneene”, precum si abordarea adoptata vizand angajamente comune si raspundere reciproca in ceea ce priveste valorile universale ale drepturilor omului, ale democratiei si ale statului de drept, de sporire a conditionalitatii pe baza de stimulente, de diferentiere a politicilor, de promovare a cooperarii multilaterale si subregionale, alaturi de principiul unei implicari intensificate a societatii civile; subliniaza faptul ca “Primavara araba” ar deveni un paradox daca ar evolua intr-o directie care neaga drepturile fundamentale ale femeilor, ale aparatorilor drepturilor omului, ale minoritatilor religioase si ale altor categorii sociale din asa-numitele tari ale Primaverii arabe;
61. considera ca, de la inceputul “Primaverii arabe”, ONG-urile nationale si cetatenii organizati joaca un rol esential in mobilizarea populatiei si in promovarea participarii acesteia la viata publica, in vederea informarii populatiei despre drepturile sale si oferirea posibilitatii de a intelege si imbratisa democratia; subliniaza faptul ca prioritatile politice in ceea ce priveste viitoarele reforme trebuie sa fie stabilite in urma consultarilor participative cu ONG-urile nationale si cu aparatorii drepturilor civile;
62. subliniaza nevoia de a sprijini, miscarile democratice din tarile vecine din est; si saluta noua abordare privind PEV, care are ca scop sporirea sustinerii acordate partenerilor implicati in crearea unei democratii profunde si durabile si sustinerea dezvoltarii economice favorabile incluziunii, precum si consolidarea celor doua dimensiuni regionale ale politicii europene de vecinatate;
63. sustine o abordare “mai mult pentru mai mult” bazata pe performanta si conforma noii viziuni a PEV; insista asupra faptului ca diferentierea ar trebui sa se bazeze pe criterii clar definite si pe standarde supuse unei monitorizari periodice si propune ca standardele prevazute in comunicari sa fie considerate drept obiective si sa fie completate prin standarde mai specifice, masurabile, fezabile si definite in timp; solicita SEAE si Comisiei sa asigure o metodologie clara si adecvata de evaluare a respectarii si promovarii democratiei si drepturilor omului de catre tarile PEV, sa prezinte rapoarte periodice care sa reprezinte baza alocarii fondurilor in temeiul abordarii “mai mult pentru mai mult” si sa includa aceste evaluari in rapoartele de activitate anuale; subliniaza faptul ca fondurile care nu pot fi alocate sau transferate din cauza unei evaluari negative ar trebui redistribuite catre alte proiecte intreprinse in tari partenere vecine cu Uniunea Europeana, atat din sud, cat si din est;
64. reliefeaza insemnatatea cruciala a participarii si a contributiei active ale societatii civile la procesele de guvernanta si la transformarea societatii, recunoscand nevoia de a include in astfel de procese reprezentante ale femeilor si reprezentanti ai grupurilor de minoritati; sustine cu putere o implicare mai mare alaturi de societatea civila in aceste procese, atat in ceea ce priveste un domeniu de actiune din ce in ce mai extins, cat si o atentie mai mare acordata includerii opiniilor societatii civile in procesul de elaborare de politici; in acest sens, saluta toate programele UE care au ca scop formarea tinerilor profesionisti si simplificarea programelor de schimb de studenti pentru resortisantii tarilor terte, deoarece acestea contribuie efectiv la dezvoltarea societatii civile; subliniaza nevoia unui sprijin structural si financiar independent pentru societatea civila; considera ca, dupa exemplul procesului de evaluare periodica universala al Consiliului ONU pentru drepturile omului, actorii societatilor civile locale si internationale ar trebui sa se implice in rapoartele Comisiei privind progresele inregistrate in domeniul PEV, prin prezentarea separata a propriilor evaluari care urmeaza sa fie adaugate respectivelor rapoarte; saluta actiunile intreprinse in directia infiintarii Facilitatii pentru societatea civila, precum si a Fondului european pentru democratie si solicita o finantare substantiala pentru acestea prin viitorul cadru financiar multianual; si insista ca, pe viitor, societatea civila trebuie sa fie implicata astfel incat sa contribuie direct, printr-un “mecanism de monitorizare institutionalizat al societatii civile”;
65. este profund preocupat de faptul ca patru dintre tarile partenere europene invecinate nu au semnat Protocolul optional la Conventia ONU impotriva torturii, ca unsprezece tari nu l-au ratificat si ca altele paisprezece nu au stabilit masurile preventive nationale necesare; solicita UE sa ia masuri urgente in vederea abordarii acestei deficiente;
66. considera ca promovarea si sustinerea nonviolentei reflecta o valoare internationala care constituie o modalitate adecvata de a apara si promova drepturile omului din interior, in special luand in considerare faptul ca metodologia neviolenta ofera rezultate eficiente in ceea ce priveste prevenirea conflictelor si sprijinul pentru democratie, statul de drept si societatea civila la nivel mondial; propune sa se acorde nonviolentei un rol relevant si cu greutate politica, in cadrul politicilor interne si externe ale Uniunii Europene, prin sprijinirea acelor initiative care pot sustine si dezvolta un activism neviolent si pasnic la nivel mondial prin diseminarea de asistenta practica in vederea sustinerii activistilor neviolenti si a aparatorilor drepturilor omului;
67. invita din nou VP/IR si statele membre sa actioneze in favoarea unei pozitii comune solide a UE privind consecintele misiunii de informare referitoare la conflictul din Gaza, solicitand in mod public aplicarea recomandarilor acesteia si responsabilitatea pentru toate incalcarile legislatiei internationale, indiferent de autorul prezumtiv, prin derularea unor investigatii independente, impartiale, transparente si eficiente; considera ca fara responsabilitate si dreptate, nu poate exista un proces de pace eficient in Orientul Mijlociu;
Instrumentele financiare externe, in special IEDDO
68. constata ca, desi au existat declaratii politice solide ale UE in favoarea drepturilor omului, s-a observat o atenuare spre finalul ciclului de programare si, ca urmare, angajamentele privind drepturile omului dispar din instrumentele specifice si din alocarile sectoriale la nivel de tara; remarca faptul ca, din nefericire, drepturile omului si democratia au fost, uneori, “marginalizate” in cadrul IEDDO, afectand integrarea acestor aspecte in toate instrumentele;
69. saluta Comunicarea Comisiei referitoare la “O agenda a schimbarii” si atentia deosebita pe care aceasta o acorda interdependentei obiectivelor privind dezvoltarea, democratia, drepturile omului, buna guvernanta si securitatea; saluta preocuparea sporita fata de angajamentele tarilor partenere in stabilirea gamei de instrumente si de modalitati la nivel de tara; in acelasi timp, subliniaza necesitatea eliminarii actualelor standarde duble si a evitarii lor pe viitor; saluta transpunerea acestei politici in Comunicarea Comisiei referitoare la “Abordarea viitoare a sprijinului bugetar destinat tarilor terte”, care prevede ca sprijinul bugetar general va fi furnizat numai atunci cand tarile partenere se angajeaza sa indeplineasca standardele internationale in domeniul drepturilor omului si al democratiei; solicita Comisiei si SEAE sa transpuna acest cadru politic in activitati concrete, operationale, masurabile si definite in timp, integrate in diverse domenii de cooperare si insotite de consolidarea necesara a cadrelor institutionale si a capacitatilor administrative;
70. recomanda insistent ca in cadrul viitoarelor instrumente de dezvoltare sa se puna accentul mai ales pe programe tematice, intrucat acestea abordeaza in special chestiuni legate de drepturile omului pentru a promova consolidarea reciproca a legaturilor dintre dezvoltare si drepturile omului;
71. constata ca, pentru sporirea la maximum a coerentei si a eficientei, este necesara o abordare strategica de combinare a diferitelor instrumente geografice si tematice in vederea protejarii si promovarii drepturilor omului, pe baza unei analize solide a contextului local care sa elimine actualele standarde duble si sa le evite pe viitor; saluta, in acest sens, angajamentul exprimat in Comunicarea comuna din 12 decembrie 2011 referitoare la drepturile omului si democratia in centrul actiunilor externe ale Uniunii Europene: catre o abordare mai eficienta de a lua in considerare strategiile de tara privind drepturile omului in cadrul ciclurilor de programare si de aplicare a asistentei din partea UE si invita IR/VP sa elaboreze o metodologie mai detaliata pentru punerea in aplicare a acestui angajament;
72. saluta propunerile Comisiei privind instrumentele de actiune externa de dupa 2014, in special atentia acordata nevoii de a introduce proceduri decizionale simplificate si flexibile, care sa permita adoptarea mai rapida a masurilor de punere in aplicare a programelor de actiune anuale si, astfel, acordarea asistentei; apreciaza amplele consultari realizate in cadrul societatii civile si are incredere ca documentele finale vor reflecta preocuparile semnalate de toate partile interesate;
73. saluta definitia mai clara a obiectivelor IEDDO si a domeniului sau de aplicare actualizat, ceea ce reflecta o axare mai puternica pe drepturile economice, sociale si culturale, pe libertatea de gandire, de constiinta si religioasa sau in materie de convingeri si pe sprijinirea democratiei; saluta noua posibilitate de a acorda direct subventii pentru finantarea actiunilor in cele mai dificile conditii sau situatii sau de a consolida sprijinul acordat aparatorilor drepturilor omului si organizatiilor neinregistrate;
74. subliniaza faptul ca in programarea IEDDO si a celorlalte instrumente trebuie sa se tina seama de prerogativele Parlamentului, acordand o atentie speciala drepturilor omului si democratiei; in consecinta, sustine in mod ferm ca documentele de strategie pentru aceste instrumente nu pot fi considerate drept acte de implementare si trebuie adoptate in conformitate cu procedura stabilita la articolul 290 din TFUE privind actele delegate;
Pedeapsa cu moartea
75. saluta rezultatul incununat de succes al Rezolutiei nr. 65/206 a Adunarii Generale a ONU din 21 decembrie 2010 referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea, care dovedeste consolidarea sustinerii mondiale pentru abolirea acestei pedepse si intensificarea sensibilizarii activistilor, a judecatorilor, a politicienilor si a populatiei in general; de asemenea, saluta rolul important pe care l-a jucat UE in garantarea acestei victorii; spera la un parteneriat puternic cu statele membre si SEAE in ceea ce priveste Rezolutia Adunarii Generale din 2012;
76. reitereaza faptul ca Uniunea este impotriva pedepsei cu moartea in orice circumstanta si solicita UE sa continue sa utilizeze, in scopul abolirii pedepsei cu moartea, cooperarea si diplomatia in toate forurile de la nivel mondial, in conformitate cu Orientarile UE privind pedeapsa cu moartea si, de asemenea, sa asigure ca dreptul la un proces echitabil este pe deplin respectat pentru fiecare persoana condamnata la executie, fara utilizarea torturii si a altor maltratari care au ca scop fortarea confesiunii; in tarile unde, in ciuda eforturilor UE si ale altor parti, se utilizeaza inca pedeapsa cu moartea, solicita respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor condamnate, inclusiv accesul deplin la informatii privind situatia lor, cel putin pentru familie si rudele apropiate, respectarea trupului neinsufletit si dreptul la o inmormantare decenta; condamna executia lui Dźmitryj Kanawałau si a lui Uładzisłaua Kawaliou, care au avut loc recent in Belarus; subliniaza faptul ca nu s-au respectat drepturile fundamentale, deoarece executiile s-au derulat in secret, fara a instiinta familiile si fara posibilitatea de a recupera trupurile condamnatilor pentru a le inmormanta cu respect; reaminteste faptul ca Uniunea Europeana este principalul donator de asistenta organizatiilor societatii civile care lupta impotriva pedepsei cu moartea; solicita Comisiei sa mentina lupta impotriva acestei pedepse crude si inumane printre prioritatile tematice in cadrul IEDDO;
77. subliniaza importanta continuarii de catre UE a monitorizarii conditiilor in care se desfasoara executiile in tarile care inca mentin pedeapsa cu moartea, precum si importanta sustinerii reformei juridice si constitutionale in vederea abolirii complete si totale a acestei pedepse;
78. solicita IR/VP, SEAE si Comisiei sa asigure indrumare cu privire la o politica exhaustiva in ceea ce priveste cetatenii UE care sunt condamnati la executie in tari terte, incluzand mecanisme puternice privind identificarea, acordarea de asistenta juridica si interventia juridica din partea UE;
79. saluta decizia Comisiei din 20 decembrie 2011 de a modifica Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 si, ca urmare, de a inaspri controalele asupra exporturilor de anumite medicamente care pot fi utilizate pentru executii si de anumite echipamente care pot fi utilizate pentru tortura; solicita Comisiei sa abordeze omisiunile ramase in regulament prin introducerea unei clauze generale privind utilizarea finala, care ar interzice exportul oricarui medicament care ar putea fi utilizat pentru tortura sau executii;
Controlul armelor
80. constata ca 60 % dintre cazurile individuale de incalcari si de abuzuri asupra drepturilor omului, atat in cadrul, cat si in afara conflictelor armate documentate de Amnesty International, au implicat in mod direct utilizarea de arme de calibru mic si de armament usor; recunoaste impactul foarte serios al armelor de calibru mic si al armamentului usor asupra exercitarii drepturilor copiilor si asupra protejarii copiilor impotriva violentelor; lauda spiritul de conducere de la nivel global aratat de UE in adoptarea unei pozitii comune obligatorii din punctul de vedere juridic privind exportul de arme in 2008, insa remarca necesitatea monitorizarii suplimentare a implementarii sale la nivelul UE; solicita UE sa dea dovada de spirit de lider in procesul de realizare a unui tratat international privind comertul cu arme la Conferinta ONU din acest an si sa asigure aprobarea unui tratat solid, obligatoriu din punct de vedere juridic;
81. isi exprima profunda ingrijorare cu privire la recrutarea copiilor ca soldati; solicita ca UE sa intreprinda actiuni imediate pentru ca dezarmarea, reabilitarea si reintegrarea acestora sa fie elemente centrale ale politicilor UE care au ca scop consolidarea drepturilor omului, protectia copiilor si inlocuirea violentei cu mecanisme politice de rezolvare a conflictelor;
Tortura si alte tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante
82. solicita tuturor statelor membre care inca nu au ratificat Protocolul optional la Conventia ONU impotriva torturii sa il ratifice, astfel incat sa se consolideze coerenta politicilor interne si externe;
83. solicita tuturor statelor membre, IR/VP si SEAE sa intervina in mod activ in problema drepturilor omului in privinta detinutilor si sa abordeze problema supraaglomerarii inchisorilor din interiorul si din afara Uniunii Europene;
84. subliniaza importanta recunoasterii formelor de tortura si a tratamentelor degradante in functie de gen (de exemplu, mutilarea genitala a femeilor (MGF) si violul) si insista ca eforturile coordonate ale UE care au ca scop combaterea torturii sa abordeze in mod corespunzator dimensiunea de gen in cazul torturii;
85. solicita Comisiei sa introduca in Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comertul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitala, tortura si alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante o clauza privind “utilizarea finala a torturii”, care sa permita statelor membre, pe baza unor informatii prealabile, sa autorizeze si, astfel, sa refuze exportul oricarui articol care constituie un risc semnificativ de a fi utilizat in aceste scopuri de catre utilizatorii finali propusi;
86. reaminteste cazul tragic al lui Serghei Magnitki, care a luptat impotriva coruptiei la nivel inalt si care a fost torturat pana la moarte de catre functionari; regreta faptul ca acest caz nu este inca solutionat si ca cei care sunt responsabili de moartea lui Serghei Magnitki nu au fost pedepsiti; indeamna autoritatile judiciare din Rusia sa reinceapa ancheta si sa indice si sa pedepseasca vinovatii;
Aparatorii drepturilor omului
87. saluta angajamentul politic al UE de a sprijini aparatorii drepturilor omului, ca o componenta permanenta a politicii UE privind relatiile externe in domeniul drepturilor omului, si numeroasele exemple pozitive de demersuri, observarile proceselor, vizitele la inchisoare si celelalte masuri concrete realizate de misiunile si delegatiile UE, cum ar fi reuniunile periodice, institutionalizate cu aparatorii drepturilor omului, insa este preocupat de lipsa implementarii liniilor directoare ale UE privind aparatorii drepturilor omului in anumite tari terte; considera ca IR/VP ar trebui sa formuleze recomandari pentru o actiune consolidata, adresate acelor misiuni in care aplicarea a fost in mod evident moderata;
88. indeamna UE si statele sale membre sa incurajeze misiunile si delegatiile UE sa isi demonstreze sprijinul si solidaritatea pentru activitatile intreprinse de catre aparatorii drepturilor omului si de catre organizatiile acestora, prin intruniri periodice, prin implicarea proactiva in activitatile acestora si prin includerea contributiilor acestora in procesul de elaborare de strategii de tara privind drepturile omului si democratia, precum si prin implicarea in activitatile Parlamentului European;
89. isi reitereaza solicitarea adresata UE de a aduce sistematic in atentie cazurile individuale ale aparatorilor drepturilor omului in cadrul dialogurilor privind drepturile omului pe care le are cu tarile terte unde aparatorii drepturilor omului continua sa sufere hartuiri si atacuri;
90. subliniaza importanta unei monitorizari sistematice a contactelor cu societatea civila independenta, precum si a unui acces mai direct si mai facil la delegatiile UE pentru aparatorii drepturilor omului in tari terte; saluta numirea, in cadrul delegatiilor si/sau al ambasadelor statelor membre, a unor ofiteri de legatura pentru aparatorii drepturilor omului si subliniaza ca acestia ar trebui sa fie functionari experimentati si formati in mod corespunzator ale caror functii sunt bine cunoscute atat intern, cat si extern; saluta foarte mult faptul ca IR/VP a indicat ca se va intalni intotdeauna cu aparatorii drepturilor omului pe parcursul vizitelor in tari terte si solicita ca aceasta practica sa fie urmata de toti comisarii cu atributii in domeniul relatiilor externe si ca rapoarte privind aceste contacte sa fie puse la dispozitia Parlamentului;
91. reaminteste rezolutia sa din 25 noiembrie 2010 cu privire la situatia din Sahara Occidentala; denunta reprimarea populatiei sahraoui din teritoriile ocupate si solicita respectarea drepturilor sale fundamentale, in special in materie de libertate de asociere, de exprimare si de organizarea manifestatiilor; solicita eliberarea celor 80 de prizonieri politici sahraoui, cu prioritate a celor 23 de persoane detinute din noiembrie 2010 fara proces in inchisoarea din Salé, in urma desfiintarii taberei din Gdeim Izik; isi reinnoieste cererea de aplicare a unui mecanism international pentru supravegherea drepturilor omului in Sahara Occidentala si de identificare a unei solutii juste si durabile pentru conflictul bazat pe dreptul la autodeterminare a poporului sahraoui, in conformitate cu rezolutiile Organizatiei Natiunilor Unite;
92. isi reitereaza solicitarea privind cooperarea la nivel interinstitutional cu privire la aparatorii drepturilor omului; considera ca aptitudinea UE de a interveni si coerenta dintre actiunile diferitelor institutii privind crizele urgente in favoarea aparatorilor drepturilor omului vor fi deservite in mod corespunzator de catre un sistem de alerta partajat bazat pe puncte focale si incurajeaza SEAE si Comisia sa exploreze aceasta posibilitate in continuare, impreuna cu Parlamentul European;
93. saluta angajamentul luat de catre Parlamentul European de a intensifica rolul Premiului Saharov si de a consolida reteaua Saharov si subliniaza rolul important al acestei retele, printre altele, in animarea cooperarii interinstitutionale in sprijinul aparatorilor drepturilor omului la nivel mondial; solicita tuturor institutiilor UE sa fie mai implicate si mai cooperante si, in acest context, saluta trimiterea pe care Raportul anual privind drepturile omului o face la Premiul Saharov; cu toate acestea, solicita din nou Consiliului si Comisiei sa tina legatura cu candidatii si laureatii Premiului Saharov pentru a asigura un dialog continuu si o monitorizare a situatiei drepturilor omului in tarile respective, pentru a oferi protectie celor care sunt persecutati in mod activ si pentru a raporta acest lucru Parlamentului European;
94. se angajeaza sa includa mai sistematic drepturile femeilor in propriile dezbateri si rezolutii privind drepturile omului si sa utilizeze reteaua Premiului Saharov si, in special, femeile care au castigat premiul pentru a pleda pentru drepturile femeilor in lume;
Femeile si drepturile omului
95. subliniaza rolurile, experientele si contributiile distincte ale femeilor in contextul pacii si securitatii; condamna utilizarea violentei sexuale in tari precum Republica Democratica Congo (RDC) si solicita toleranta zero fata de faptuitori, in special in randul fortelor militare si politienesti implicate in misiuni si operatiuni mandatate de UE; subliniaza cat de important este sa se asigure victimelor accesul la servicii de reabilitare multidisciplinare si holistice care includ configuratiile necesare de servicii de asistenta medicala si psihologica, precum si servicii juridice, sociale, comunale, profesionale si educationale, alaturi de un sprijin economic intermediar;
96. saluta faptul ca UE este un lider in aplicarea Rezolutiei nr. 1325 a CSONU si a rezolutiilor insotitoare; solicita Consiliului, Comisiei si SEAE sa isi intensifice eforturile pentru a reduce discrepanta dintre politica si practica si solicita statelor membre care nu au adoptat inca planuri nationale de actiune sa faca acest lucru de urgenta;
97. saluta crearea ONU Femei si invita UE sa coopereze indeaproape cu aceasta institutie la nivel international, regional si national pentru a asigura punerea in aplicare a drepturilor femeilor; solicita Comisiei si Consiliului sa se asigure ca femeile aflate in situatii conflictuale beneficiaza de un acces echitabil la sistemele publice de sanatate, la ingrijiri obstetrice si ginecologice adecvate, conform prevederilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii; subliniaza, in special, necesitatea promovarii educatiei in domeniul sanatatii si a unor programe adecvate privind sanatatea sexuala si a reproducerii, care detin o importanta primordiala in politica privind dezvoltarea si drepturile omului condusa de UE in relatie cu tarile terte;
98. saluta Carta femeilor adoptata de Comisie, care promoveaza egalitatea de gen, atat la nivelul UE, cat si la nivelul international, precum si planul de actiune al UE privind egalitatea de gen si afirmarea rolului femeilor in dezvoltare pentru perioada 2010-2015 si solicita intensificarea eforturilor de indeplinire a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului privind egalitatea de gen si sanatatea materna;
99. este preocupat de faptul ca, in Egipt, Consiliul Suprem al Fortelor Armate (SCAF) nu a anchetat rapoartele privind abuzurile sexuale impotriva protestatarelor, inclusiv asa-numitele “testari ale virginitatii” si amenintarile cu moartea impotriva protestatarelor;
100. saluta atentia acordata de IR/VP autonomizarii femeilor si solicita acestuia sa institutionalizeze Grupul operativ neoficial interinstitutional al UE privind femeile, pacea si securitatea (FPS), asigurandu-i un presedinte permanent, care va reprezenta si autoritatea centrala in domeniul egalitatii de gen din cadrul SEAE, ca parte a alocarii de resurse umane si financiare adecvate sarcinii sale;
101. solicita IR/VP sa promoveze egalitatea de sanse cu o distributie echilibrata geografic si din punct de vedere al genului in cadrul SEAE, astfel cum prevede Statutul functionarilor; indeamna IR/VP si statele membre sa propuna candidati femei de nivel superior pentru functii de conducere in SEAE si in cadrul misiunilor politicii de securitate si aparare comune (PSAC); saluta progresele inregistrate, in contextul misiunilor PSAC, in numirea de consilieri in materie de gen in aproximativ toate misiunile, precum si in asigurarea de formare in cadrul misiunilor; solicita Consiliului sa includa o trimitere la Rezolutia nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU in deciziile Consiliului de stabilire a mandatelor misiunilor; recomanda ca statele membre sa ofere intregului personal militar, precum si personalului civil detasat module standardizate de formare in materie de gen, anterior misiunilor;
102. saluta adoptarea Conventiei de referinta a Consiliului Europei privind prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor si a violentei domestice, creand un cadru cuprinzator pentru a preveni violenta, pentru a proteja victimele si pentru a pune capat impunitatii, si, de asemenea, solicita UE si tuturor statelor membre sa semneze si sa ratifice urgent aceasta Conventie;
103. condamna cu tarie mutilarea genitala a femeii (MGF) ca o practica anacronica si o incalcare barbara a integritatii corporale a femeilor si a fetelor, incalcare ce trebuie combatuta prin adoptarea unei legislatii care sa interzica aceasta practica; respinge cu fermitate orice trimitere la practica traditionala, culturala sau religioasa ca un factor atenuant; solicita Comisiei sa acorde o atentie specifica acestor practici traditionale daunatoare in strategia sa de a combate violenta impotriva femeilor; solicita SEAE sa dezvolte un set de instrumente specifice privind aceasta chestiune ca parte a procesului de implementare a strategiei din liniile directoare ale UE privind drepturile copiilor si violenta impotriva femeilor; felicita sefii de stat africani pentru adoptarea, in cadrul Summitului Uniunii Africane din iulie 2011, a unei decizii care sustine o rezolutie a Adunarii Generale a ONU de interzicere la nivel mondial a mutilarii genitale a femeii (MGF); de asemenea, condamna tratamentele crude, inumane si degradante, precum avorturile si sterilizarea fortate si solicita masuri specifice de combatere a acestora;
104. condamna cu tarie casatoriile fortate, care constituie o incalcare a drepturilor omului, astfel cum prevede articolul 16 din Declaratia universala a drepturilor omului; solicita Consiliului sa includa problemele “casatoriilor fortate” si a “avorturilor in functie de sexul copilului” in liniile directoare ale UE privind violenta impotriva femeilor si a fetelor; incurajeaza Comisia si Consiliul sa dezvolte indicatori si metode de colectare a datelor cu privire la aceste fenomene si incurajeaza SEAE sa includa aceste probleme in dezvoltarea si implementarea strategiilor de tara privind drepturile omului; in ceea ce priveste “casatoriile fortate”, solicita statelor membre sa adopte si sa puna in aplicare o legislatie de interzicere a acestor casatorii si sa elaboreze o definitie comuna, sa stabileasca planuri nationale de actiune si sa intensifice schimbul de bune practici;
105. aminteste ca Rezolutia Consiliului ONU pentru drepturile omului privind mortalitatea si morbiditatea materne care pot fi prevenite si Obiectivele de dezvoltare ale mileniului reafirma ca accesul la informatii, la educatie si la ingrijire medicala reprezinta drepturi de baza ale omului; subliniaza ca UE ar trebui, prin urmare, sa joace un rol important in prevenirea decesului femeilor insarcinate; solicita ca Programul de actiune de la Cairo sa fie implementat in aspectele legate de politica privind drepturile omului si dezvoltare, pentru a promova egalitatea de gen si drepturile femeilor si ale copiilor, inclusiv sanatatea sexuala si reproductiva si drepturile in acest domeniu;
Drepturile omului, libertatea religioasa si persecutarea crestinilor in lume
106. condamna cu asprime orice persecutie pe motiv de religie sau credinta; este angajat in continuare in realizarea libertatii religioase peste tot in lume, ca parte a eforturilor consolidate ale UE din cadrul actiunilor sale bilaterale si multilaterale; isi reitereaza preocuparea privind respectarea deplina si efectiva a dreptului la libertatea religioasa pentru toate minoritatile religioase din mai multe tari terte; solicita din nou Consiliului si Comisiei dezvoltarea imediata a unui set de instrumente privind promovarea dreptului la libertatea religioasa sau a credintei in cadrul politicii externe a UE, inclusiv a unor mecanisme de identificare a incalcarilor si a actiunilor pe care UE ar trebui sa le desfasoare in aceste cazuri, si implicarea Parlamentului, a organizatiilor societatii civile si a academicienilor in pregatirea acestuia; saluta actiunile derulate de UE in diferite forumuri ale ONU impotriva intolerantei si a discriminarii pe motiv de religie sau credinta si atitudinea sa ferma si principiala fata de rezolutiile privind combaterea defaimarii religiilor; sustine ca libertatea de intrunire este un aspect vital al dreptului la libertatea religioasa sau de credinta si subliniaza ca inregistrarea grupurilor religioase nu ar trebui sa constituie o conditie esentiala pentru practicarea credintei; solicita Agentiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene sa furnizeze Parlamentului European date exacte si fiabile privind incalcarile libertatii religioase sau de credinta in Uniunea Europeana si sa acorde consultanta privind modul in care acestea ar putea fi abordate;
107. subliniaza in special importanta angajarii intr-un dialog constructiv cu Organizatia Conferintei Islamice (OCI) cu privire la acest aspect; solicita Consiliului si Comisiei sa acorde o atentie speciala implementarii dreptului la libertatea religioasa sau a credintei in tarile candidate si in tarile PEV, in special in lumina Primaverii arabe; isi exprima profunda ingrijorare in ceea ce priveste numarul in crestere al actelor de intoleranta si de discriminare pe motive religioase din diverse tari; condamna cu fermitate toate actele de violenta indreptate impotriva crestinilor, evreilor, musulmanilor sau a altor comunitati religioase, precum si toate formele de discriminare si intoleranta, bazate pe criterii ce tin de religie sau de credinta, indreptate impotriva persoanelor credincioase, a apostatilor sau a necredinciosilor; subliniaza inca o data ca dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie este un drept fundamental al omului [23]; recunoaste ca in mai multe tari exista necesitatea tot mai stringenta a depunerii unor eforturi pentru solutionarea conflictelor si pentru reconciliere, inclusiv pentru dialogul dintre credinte la diferite niveluri, si indeamna UE si IR/VP Ashton sa abordeze, in dialogurile lor cu tarile terte, continuturile discriminatorii si provocatoare, de exemplu continuturile din mass-media, precum si obstacolele din calea liberei exercitari a credintei, in contextul initiativelor UE privind drepturile omului; considera ca in tarile terte unde minoritatile religioase se confrunta cu incalcari ale drepturilor lor, astfel de probleme nu pot fi solutionate prin protejarea si izolarea acestor minoritati “de” societatile din jur si, astfel, prin crearea unor “societati paralele”; in lumina evenimentelor recente din tari precum Nigeria, Egipt si Indonezia, indeamna SEAE si statele membre ale UE sa implementeze actiuni concrete pentru a contribui la prevenirea aparitiei unui ciclu de violente;
108. indeamna SEAE sa doteze Directia Generala pentru Afaceri Globale si Multilaterale cu mijloace permanente pentru a integra chestiunea libertatii religioase sau de credinta in directiile si unitatile geografice, coreland-o, de asemenea, cu promovarea drepturilor generale ale omului in cadrul aceleiasi DG si prezentand-o in cadrul organizatiilor internationale si multilaterale; incurajeaza SEAE sa raporteze anual cu privire la evolutia libertatii religioase sau de credinta in lume;
109. invita SEAE si alte institutii ale UE sa combata practicile inacceptabile, precum convertirea fortata si incriminarea/pedepsirea cazurilor de asa-zisa “apostazie”, exercitand presiune asupra tarilor terte, precum Pakistan, Iran si Arabia Saudita, care inca mai au astfel de practici, astfel incat acestea sa fie eliminate; solicita o pozitie la fel de ferma impotriva instrumentalizarii legislatiei in materie de blasfemie cu scopul de a persecuta membrii minoritatilor religioase;
110. invita institutiile competente sa coopereze indeaproape cu Comisia SUA pentru libertatea religioasa internationala in cadrul forurilor bilaterale si multilaterale, de exemplu Consiliul ONU pentru drepturile omului;
Discriminarea
111. condamna toate formele de incalcare a drepturilor omului, comise impotriva persoanelor discriminate pe criterii de ocupatie si descendenta, precum si accesul limitat la justitie pentru victime; solicita UE si statelor membre ale acesteia sa sustina proiectul ONU privind Principiile si orientarile pentru eliminarea eficienta a discriminarii pe criterii de ocupatie si descendenta;
112. saluta semnarea de catre UE a Conventiei ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) si adoptarea Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu handicap, in special domeniul de actiune nr. 8; condamna toate formele de discriminare pe motiv de handicap si solicita tuturor statelor sa ratifice si sa puna in aplicare UNCRPD; subliniaza ca este nevoie ca si UE sa monitorizeze punerea in aplicare a UNCRPD pe propriul teritoriu; regreta lipsa de actiune a UE cu privire la drepturile omului pentru persoanele cu handicap in cadrul strategiei UE-Africa;
113. saluta angajamentul Consiliului, al SEAE, al IR/VP, al Comisiei si al statelor membre in favoarea drepturilor omului pentru persoanele LGBT in cadrul relatiilor bilaterale cu tarile terte, in cadrul forurilor multilaterale si prin IEDDO; saluta reintroducerea de catre Adunarea Generala a ONU a orientarii sexuale ca un argument pentru protectia fata de executiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare si saluta eforturile UE in acest sens; solicita Comisiei sa sustina retragerea identitatii sexuale din lista de tulburari mintale si de comportament la negocierile celei de a unsprezecea versiuni a Clasificarii internationale a bolilor (ICD-11) si sa caute o reclasificare nepatologica; reafirma ca principiul nediscriminarii, inclusiv pe criterii de sex si de orientare sexuala, nu trebuie sa fie compromis in cadrul parteneriatului ACP-UE; isi reitereaza solicitarea realizarii de catre Comisie a unei foi de parcurs detaliate si cuprinzatoare impotriva homofobiei, transfobiei si discriminarii pe motive de orientare sexuala si de identitate sexuala, abordand, de asemenea, incalcarile drepturilor omului din aceste motive in lume; solicita statelor membre sa acorde azil persoanelor care fug de persecutie din tarile unde persoanele LGBT sunt incriminate, avand in vedere teama bine intemeiata fata de persecutie a solicitantilor si bazandu-se pe autoidentificarea lor ca lesbiene, gay, bisexuali si transsexuali;
114. saluta setul de instrumente adoptat in 2010 de Grupul de lucru pentru drepturile omului din cadrul Consiliului, cu scopul de a ajuta institutiile UE, statele membre, delegatiile si alte organisme sa reactioneze rapid in cazurile in care sunt incalcate drepturile omului in cazul persoanelor LGBT; invita Comisia sa abordeze cauzele structurale ale acestor incalcari si invita Consiliul sa actioneze in favoarea introducerii unor orientari obligatorii in acest domeniu;
115. subliniaza faptul ca nevoile comunitatilor traditionale ale minoritatilor nationale sunt specifice si diferite de cele ale altor grupuri minoritare si ca este necesar sa se asigure un tratament egal pentru aceste minoritati in ceea ce priveste educatia, serviciile medicale, serviciile sociale si alte servicii publice; de asemenea, subliniaza necesitatea promovarii, in toate domeniile vietii economice, sociale, politice si culturale, a unei egalitati depline si efective intre persoanele care apartin unei minoritati nationale si cele care apartin majoritatii;
116. solicita UE sa incurajeze guvernele tarilor in curs de dezvoltare sa organizeze o reforma funciara pentru a garanta titlurile de proprietate ale persoanelor indigene, ale populatiilor nomade si ale agricultorilor mici si mijlocii, in special ale femeilor, si pentru a preveni practicile de acaparare a terenurilor de catre corporatii; solicita UE sa impuna dreptul de acces la resurse naturale, in special pentru persoanele originare si indigene, in cadrul negocierilor acordurilor comerciale; incurajeaza toate statele membre sa urmeze exemplul Danemarcei, al Țarilor de Jos si al Spaniei si sa ratifice Conventia OIM 169 privind populatiile indigene si tribale, pentru a-si demonstra hotararea de a le oferi acestora o protectie reala; sustine campaniile actuale pentru ratificarea si implementarea Conventiei OIM 169 de catre statele nesemnatare, ca mijloc de demonstrare, printre altele, a angajamentului UE fata de cooperarea multilaterala si de ONU;
117. recomanda initiative pentru o legislatie a UE care sa asigure ca se acorda atentie politicilor UE privind drepturile omului si instrumentelor de cooperare pentru a elimina discriminarea pe motiv de casta, precum si actiuni in tarile care au sisteme de caste, inclusiv Nepal, India, Bangladesh, Pakistan, Sri Lanka si Yemen;
118. considera ca ar trebui sa se majoreze bugetul pentru noile si actualele linii de finantare destinate sustinerii societatii civile si a aparatorilor drepturilor omului, in special a celor proveniti din randul comunitatilor indigene; considera ca aceste linii ar trebui, de asemenea, sa isi demonstreze capacitatea de a raspunde in mod flexibil si rapid crizelor si situatiilor in curs de desfasurare de oriunde si sa isi optimizeze raportul calitate-pret si impactul; saluta faptul ca UE a contribuit foarte mult la activitatile de consolidare a capacitatii pentru pentru populatiile indigene in cadrul ONU; subliniaza ca este esentiala cresterea eficientei reprezentantilor populatiilor indigene in timpul evenimentelor organizate de ONU asigurand logistica, documentatia si informatiile adecvate; solicita UE sa continue aceasta contributie;
Drepturile copiilor
119. reaminteste Conventia ONU cu privire la drepturile copilului si necesitatea de a asigura protectia deplina a drepturilor prevazute in conventie si de a preveni erodarea acestor drepturi; saluta adoptarea de catre Adunarea Generala a ONU la 19 decembrie 2011 a Protocolului optional la Conventia cu privire la drepturile copilului referitor la o procedura de comunicare si solicita Consiliului si Comisiei sa isi intensifice eforturile pentru a obtine o ratificare universala a Conventiei cu privire la drepturile copilului si a protocoalelor optionale la aceasta si sa promoveze punerea efectiva in aplicare a acestora; de asemenea, solicita eforturi decisive pentru progresul punerii in aplicare a Orientarilor UE privind promovarea si protejarea drepturilor copilului si a strategiei UE in vederea combaterii tuturor formelor de violenta impotriva copiilor; solicita IR/VP si Serviciului European de Actiune Externa sa includa in rapoartele anuale ale UE privind drepturile omului o sectiune privind drepturile copilului;
120. atrage atentia asupra problemei grave existente in mai multe tari din Africa Subsahariana a copiilor acuzati de vrajitorie, care are consecinte grave care variaza de la excluziunea sociala la infanticid si la uciderea rituala a copiilor ca sacrificiu; constata ca statul are raspunderea de a proteja copiii de toate formele de violenta si de abuz si, in consecinta, solicita SEAE sa acorde o atentie speciala protejarii copiilor impotriva tuturor formelor de violenta si sortii acestor copii in dialogurile referitoare la drepturile omului cu guvernele tarilor in cauza si in programarea instrumentelor financiare externe;
Libertatea de exprimare si mass-media (sociala)
121. subliniaza faptul ca libertatea de exprimare si independenta si pluralismul mass-mediei sunt elemente esentiale pentru o democratie durabila, sporind la maximum implicarea societatii civile si autonomizand cetatenii; prin urmare, solicita un sprijin sporit in domeniul promovarii libertatii mass-mediei, al protejarii jurnalistilor independenti, al reducerii decalajul digital si al facilitarii accesului la internet;
122. indeamna Consiliul si Comisia sa includa in negocierile de aderare, in dialogurile privind drepturile omului si in orice contract privind drepturile omului, solicitarea de a pune capat oricarui discurs de incitare la ura din mass-media;
123. constata ca internetul, precum si mass-media sociala offline si online, a devenit unul dintre cele mai importante mijloace prin care persoanele isi exercita dreptul la libertatea de opinie si de exprimare, precum si ca internetul si mass-media sociala au jucat un rol important in promovarea drepturilor omului, a participarii democratice, a responsabilizarii, a transparentei, a dezvoltarii economice si a unor noi forme de acces public; totodata, subliniaza faptul ca, avand in vedere ca nu toate grupurile societatii, in special populatia varstnica si cea rurala, au acces la internet, nu trebuie sa se atenteze la demnitatea umana si condamna toate formele de discriminare din retelele de socializare; sustine elaborarea de norme concrete ale UE si de acorduri cu tarile terte care limiteaza accesul la comunicare si informatie prin intermediul cenzurii, al blocarilor de retea sau al subordonarii libertatii de informare intereselor economice; saluta potentialul pe care internetul si retelele sociale l-au demonstrat in desfasurarea Primaverii arabe; solicita o monitorizare mai buna a utilizarii internetului si a noilor tehnologii in regimurile autocratice care cauta sa le limiteze; solicita un sprijin sporit in domeniul promovarii libertatii mass-mediei, al protejarii jurnalistilor independenti si a bloggerilor, al reducerii decalajului digital si al facilitarii accesului nerestrictionat la informatii si comunicare si a accesului necenzurat la internet (libertatea digitala);
124. ia act de potentialul demonstrat de internet in promovarea si sprijinirea revolutiilor “Primaverii arabe”; constata, totusi, ca TIC pot fi, de asemenea, utilizate in mod neadecvat pentru a incalca drepturile omului si libertatile fundamentale si solicita, prin urmare, o monitorizare mai buna a utilizarii internetului si a noilor tehnologii in regimurile autocratice care cauta sa le limiteze; saluta initiativa Comisiei referitoare la strategia “No Disconnection”; invita Comisia sa depuna, in cursul anului 2013 cel tarziu, propuneri inteligente de reglementare, inclusiv imbunatatirea transparentei si a raspunderii companiilor cu sediul in UE, in vederea imbunatatirii monitorizarii exportului de produse si de servicii care au ca scop blocarea site-urilor, supravegherea in masa, monitorizarea intregului trafic de pe internet si a comunicatiilor (mobile), ascultarea conversatiilor private si transcrierea acestora, filtrarea rezultatelor cautarilor si intimidarea utilizatorilor de internet, inclusiv a aparatorilor drepturilor omului; considera ca furnizorii de servicii de telecomunicatii si internet trebuie sa invete din greselile trecute, precum decizia companiei Vodafone de a ceda in fata solicitarilor din partea autoritatilor egiptene in ultimele saptamani de regim Mubarak de a suspenda serviciile, de a disemina propaganda proguvernamentala si de a monitoriza adversarii si publicul in general, precum si companiile din alte state membre care au vandut tehnologii de telecomunicatii si tehnologii ale informatiilor altor state terte, cum ar fi Libia, Tunisia etc.; considera ca furnizorii de servicii de telecomunicatii si internet si producatorii de software trebuie sa invete din greselile trecute si ar trebui sa se implice alaturi de factorii de decizie politica, de ONG-uri si de activisti intr-un dialog deschis in vederea stabilirii de standarde minime comune pentru evaluarea impactului asupra drepturilor omului si pentru imbunatatirea transparentei;
125. saluta includerea unei interdictii asupra exporturilor de tehnologii si de servicii in masurile restrictive ale UE aplicate impotriva autoritatilor de la guvernare din Siria; constata ca aceasta interdictie ar trebui sa constituie un precedent pentru viitoarele masuri restrictive aplicate impotriva altor regimuri represive, in special fata de Iran; constata totusi ca politicile UE ar trebui sa fie precise pentru a fi eficace si pentru a nu-i afecta pe aparatorii drepturilor omului;
126. constata ca noile tehnologii permit, de asemenea, martorilor si aparatorilor drepturilor omului sa colecteze informatii si sa partajeze documente privind abuzurile impotriva drepturilor omului care mai tarziu ar putea fi folosite pentru a garanta justitia victimelor; saluta initiativele si codurile de conduita ale mai multor parti interesate, precum Global Network Initiative; observa totusi ca supravegherea democratica, apararea si promovarea drepturilor fundamentale sunt atributii principale ale guvernului; solicita Comisiei sa sustina dezvoltarea si raspandirea tehnologiilor de securitate digitala in vederea imputernicirii aparatorilor drepturilor omului prin mecanisme sigure de colectare, de codificare si de stocare pentru astfel de inregistrari sensibile, precum si utilizarea tehnologiei dematerializate (“cloud”) pentru a se asigura faptul ca astfel de materiale nu pot fi descoperite si sterse;
Activitatea economica si drepturile omului
127. reaminteste faptul ca UE insasi a stabilit obiectivul de promovare a responsabilitatii sociale a intreprinderilor (RSI) in cadrul politicilor externe si saluta apelul catre o aliniere mai buna a abordarilor europene si globale la RSI;
128. solicita Comisiei si statelor membre sa se asigure ca intreprinderile care intra sub incidenta legislatiei nationale sau comunitare nu sunt scutite de respectarea drepturilor omului si a normelor sociale, de sanatate si de mediu care li se impun in momentul in care isi stabilesc sediul sau isi desfasoara activitatile intr-o tara terta;
129. in plus, aminteste ca sustinerea drepturilor omului si a democratiei este strans legata de promovarea transparentei si a bunei guvernante; in acest sens, este de parere ca paradisurile fiscale si jurisdictiile offshore sunt in detrimentul luptei anticoruptie si raspunderii politice din tarile in curs de dezvoltare; solicita ca UE sa promoveze ratificarea si implementarea Conventiei ONU impotriva coruptiei la nivelul UE si la nivel mondial in cadrul sustinerii acordate de UE programelor privind buna guvernanta in tarile terte;
130. lauda UE pentru sprijinul sau in vederea dezvoltarii principiilor de indrumare ale ONU privind intreprinderile si drepturile omului si adoptarea lor unanima in Consiliul pentru drepturile omului; saluta sedinta de inaugurare a Grupului de lucru pentru intreprinderi si drepturile omului organizata in perioada 16- 20 ianuarie 2012 si solicita UE sa sustina si sa contribuie in continuare la mandatul acestui organism; subliniaza rolul esential pe care il joaca institutiile nationale pentru drepturile omului si cooperarea respectivelor organisme din UE si din tarile invecinate in evolutia implementarii Principiilor de indrumare ale ONU privind intreprinderile si drepturile omului, astfel cum sunt recunoscute, printre altele, in Rezolutia Consiliului ONU pentru drepturile omului nr. 17/4; saluta initiativele care au ca scop transferul de bune practici, coordonarea si animarea cooperarii dintre institutiile nationale pentru drepturile omului din UE si din tarile invecinate, precum programul 2009-2013 de cooperare dintre mediatorii din tarile membre ale Parteneriatului estic care a fost creat in comun de catre mediatorul polonez si mediatorul francez in vederea consolidarii capacitatii functiei mediatorilor, a organismelor guvernamentale si a organizatiilor neguvernamentale din tarile membre ale Parteneriatului estic, pentru protejarea drepturilor individuale si pentru construirea statelor democratice bazate pe suprematia legii; subliniaza nevoia ca astfel de actiuni sa fie coordonate in cadrul institutiilor UE si ca institutiile UE sa se bazeze pe experienta dobandita in acest domeniu;
131. saluta angajamentul UE de a lucra cu intreprinderile si partile interesate in 2012 in vederea dezvoltarii indrumarii cu privire la drepturile omului pentru sectoarele industriale si IMM-uri, pe baza Principiilor de indrumare ale ONU; solicita Comisiei sa aduca in discutie angajamentul sau de a publica, pana la sfarsitul anului 2012, un raport privind prioritatile UE in implementarea Principiilor si, prin urmare, sa emita rapoarte periodice privind progresul; insista ca toate intreprinderile europene sa isi indeplineasca obligatia de a respecta drepturile omului, in conformitate cu Principiile de indrumare ale ONU; solicita statelor membre ale UE sa dezvolte, pana la sfarsitul anului 2012, planuri nationale pentru implementarea acestora;
132. considera ca dezvaluirea de catre companiile mari a informatiilor sociale si de mediu, inclusiv a impactului asupra drepturilor omului, este vitala pentru transparenta si eficienta acestora; saluta scopul Consiliului international pentru raportare integrata (IIRC) de a dezvolta un cadru general acceptat de raportare integrata;
133. saluta studiul “Edinburgh” delegat de DG Intreprinderi privind deficientele de guvernanta in UE cu privire la intreprinderi si drepturile omului si solicita Comisiei sa prezinte propuneri legislative ca raspuns; solicita in special UE sa asigure ca victimele abuzurilor corporatiste din tari terte aduse de catre companii din UE au acces la sistemele de reclamatii si la mecanismele justitiei din statele membre ale UE, precum in cazul recent Trafigura;
134. constata ca intreprinderile transnationale se bazeaza tot mai mult pe societatile private din domeniul militar si de securitate (PMSC), ceea ce uneori a dus la incalcarea drepturilor omului de catre angajatii PMSC; considera ca este necesara adoptarea de masuri de reglementare ale UE, inclusiv a unui sistem normativ cuprinzator privind infiintarea, inregistrarea, autorizarea, monitorizarea si raportarea de catre aceste societati; solicita Comisiei sa propuna o recomandare care sa constituie punctul de plecare al unei directive destinate sa armonizeze masurile nationale care reglementeaza serviciile PMSC, inclusiv furnizorii de servicii si achizitiile de servicii, si elaborarea unui cod de conduita care sa constituie baza unei decizii de reglementare a exportului de servicii PMSC in tari terte; solicita IR/VP sa puna la dispozitia Parlamentului informatii detaliate privind angajarea de servicii PMSC in cadrul misiunilor PSAC si de politica externa si de securitate comuna (PESC), precizand cerintele profesionale si standardele corporative pe care contractantii trebuie sa le indeplineasca, regulamentele aplicabile, responsabilitatile si obligatiile juridice impuse acestora si mecanismele de monitorizare;
135. sprijina participarea unui numar tot mai mare de femei in consiliile administrative ale intreprinderilor la nivel national, european si international;
Intensificarea actiunilor Parlamentului European in domeniul drepturilor omului
136. isi reitereaza apelul adresat Consiliului si Comisiei de a prelua sistematic rezolutiile si alte comunicari ale Parlamentului pentru a raspunde in mod fundamentat; propune ca Parlamentul sa aiba in vedere crearea unui mecanism sistematic care sa asigure o monitorizare mai eficace si mai tangibila a deciziilor sale;
137. recunoaste nevoia integrarii preocuparilor privind drepturile omului in activitatea tuturor comisiilor si a delegatiilor parlamentare din domeniul relatiilor externe, inclusiv aplicand recomandarile provenite din rapoartele elaborate de grupuri de lucru ad hoc ale Parlamentului European; recomanda ca deputatii Parlamentului European sa se intalneasca sistematic cu aparatorii drepturilor omului in cadrul misiunilor lor oficiale in tarile terte, inclusiv cu activistii detinuti, cand este posibil, pentru a le asigura acestora o vizibilitate mai mare; saluta decizia privind sporirea resurselor de care dispune Subcomisia pentru drepturile omului, in contextul schimbarilor generate de Tratatul de la Lisabona;
138. saluta decizia luata de Biroul sau la 12 decembrie 2011 de a institui o directie pentru sustinerea democratiei in cadrul DG Politici Externe pentru a organiza si a conferi coerenta activitatii Parlamentului in ceea ce priveste promovarea democratiei;
Politica strategica a Uniunii Europene privind drepturile omului
Contextul general
139. saluta calduros revizuirea politicii UE privind drepturile omului si democratizarea, descrisa in Comunicarea comuna din 12 decembrie 2011, ca o perspectiva pozitiva a potentialului UE; solicita statelor membre ale UE sa se angajeze pe deplin in proces si sa aplice rezultatul sau in actiunile lor nationale, precum si la nivel european;
140. sustine faptul ca aceasta comunicare este ancorata in conceptul de universalitate si de indivizibilitate a drepturilor omului si ca aceasta comunicare axeaza actiunea UE pe promovarea aderarii la angajamentele si obligatiile existente ale tarilor terte conform dreptului international al omului si dreptului umanitar si incearca sa consolideze sistemul international de justitie;
141. confirma, ca urmare a Primaverii arabe, concentrarea pe abordarile personalizate “ascendente” si necesitatea de a muta respectul pentru drepturile omului in centrul politicii externe a UE; prin urmare, subliniaza faptul ca UE trebuie sa sustina si sa implice guvernele, parlamentele si societatea civila in procesul de respectare si de monitorizare a drepturilor omului; considera ca UE trebuie sa invete din greselile anterioare rezumate prin faptul ca, pana la izbucnirea razboiului civil in Libia, se desfasurau negocieri privind un acord-cadru si un acord de readmisie cu Libia, despre care Parlamentul European nu a fost informat in mod adecvat, in pofida dovezii uciderii a 1200 de prizonieri cu un deceniu in urma, a lungii liste de torturi, a disparitiilor fortate si a executiilor extrajudiciare; in acelasi timp, reafirma faptul ca parteneriatul UE privind procesul de democratizare si prosperitatea economica din sud trebuie sa se desfasoare in paralel cu angajamentele sale din tarile vecine din est; subliniaza faptul ca fondurile care nu pot fi alocate sau transferate statelor vecine cu Uniunea Europeana din cauza unei evaluari negative ar trebui sa fie redistribuite catre alte proiecte realizate in state partenere vecine cu Uniunea Europeana, atat din sud, cat si din est;
Proces
142. solicita acum un progres rapid, transparent si favorabil incluziunii, care trebuie facut spre o strategie a UE comuna, finala si ambitioasa, cu actiuni, calendare si responsabilitati clare si dezvoltata prin contributia deplina a partilor interesate pentru a pune “firul de argint” in actiune; se angajeaza sa contribuie in mod pozitiv impreuna cu Consiliul la acest proces interinstitutional, initial prin prezenta rezolutie si, apoi, printr-o rezolutie parlamentara ulterioara; considera ca acest proces ar trebui sa se incheie cu institutiile care vin impreuna sa adopte o strategie comuna care stabileste in mod clar rolul si responsabilitatile fiecarei institutii si care evalueaza in permanenta implementarea, inclusiv in legatura cu liniile directoare;
143. considera ca anumite masuri prezentate in cadrul comunicarii ar trebui avansate in paralel cu progresul spre o strategie generala, si anume numirea unui reprezentant special al UE pentru drepturile omului cu un profil public inalt si cu experienta internationala in promovarea drepturilor internationale ale omului si stabilirea unui COHOM cu sediul permanent la Bruxelles care ar trebui sa aprobe in mod obisnuit concluziile cu privire la situatia drepturilor omului in anumite tari ca urmare a dialogurilor privind drepturile omului si stabilirea unui calendar pentru completarea punctelor focale ale delegatiilor UE pentru drepturile omului si pentru identificarea ofiterilor de legatura pentru aparatorii drepturilor omului in toate tarile terte;
Continutul
144. saluta importanta acordata in Comunicare strategiilor de tara privind drepturile omului; considera ca ar trebui sa existe un model initial comun pentru a asigura un nivel de consistenta si ca, in toate cazurile, consultarea este necesara; subliniaza ca valoarea potentiala a strategiilor va fi indeplinita doar daca importanta acestora este recunoscuta de-a lungul relatiilor bilaterale cu tarile individuale si daca acestea sunt suficient de flexibile pentru a reactiona in mod consistent la evolutia situatiilor privind drepturile omului;
145. sustine propunerea personala a IR/VP pentru trei teme privind actiunea colectiva specifica a institutiilor pentru urmatorii trei ani; cauta criterii clare pentru procesul actual si viitor prin care sunt alese aceste teme; cauta o clarificare cu privire la modul in care aceste campanii ar permite progresul in domenii specifice fara a aduce prejudicii angajamentului cuprinzator al UE privind toate obligatiile in materie de drepturi ale omului;
146. subliniaza importanta acordata in cadrul revizuirii societatii civile ca un partener real in implementarea strategiei UE privind drepturile omului, si nu numai in realizarea proiectelor; recunoaste importanta speciala a aparatorilor drepturilor omului in acest proces; solicita UE sa recunoasca potentialul deplin al gamei de actori locali pentru a aduce schimbari in ceea ce priveste drepturile omului in interiorul unei tari si sa asigure o baza larga de sprijin pentru activitatea acestora;
147. este preocupat in special de degradarea situatiei in Turcia si de cresterea represiunii impotriva aparatorilor drepturilor omului, impotriva opozantilor guvernului, inclusiv a politicienilor, sindicalistilor, jurnalistilor, artistilor si, in special, impotriva comunitatii kurde;
148. sustine conceptul UE de “democratie profunda” dezvoltat de Inaltul Reprezentant; regreta ca nediscriminarea si criteriile de egalitate de gen nu au fost incluse in acest concept; solicita ca SEAE sa integreze pe deplin masuri si repere antidiscriminare pentru a asigura ca exista o concentrare clara asupra subiectului privind drepturile femeilor si ale minoritatilor, drepturile cetatenesti egale si participarea egala in politica;
149. indica faptul ca provocari majore persista in ceea ce priveste inadecvarea dialogurilor existente privind drepturile omului si monitorizarea si punerea in aplicare a clauzelor privind drepturile omului; reafirma ca aceste clauze trebuie incluse, de asemenea, in toate acordurile comerciale si sectoriale;
150. impartaseste parerea ca “diplomatia digitala” este un instrument nou si vivace; solicita SEAE sa dezvolte linii directoare clare pentru delegatiile sale cu privire la utilizarea optima a mijloacelor sociale si pentru dezvoltarea unui director de mijloace sociale actualizat in mod regulat pentru actorii UE;
151. remarca faptul ca la acest moment aproape jumatate dintre cei mai mari 100 de actori economici din lume sunt companii private; felicita Comisia in ceea ce priveste Comunicarea sa ambitioasa si de perspectiva privind RSI din 2011 si sustinerea sa clara pentru elaborarea principiilor de indrumare ale ONU cu privire la intreprinderi si drepturile omului, ambele trebuind sa stea la baza noii strategii;
152. recunoaste ca aceasta Comunicare accepta necesitatea ca toate activitatile de combatere a terorismului sa fie realizate in deplina conformitate cu drepturile internationale ale omului, cu dreptul umanitar si cu cel privind refugiatii; subliniaza ca acest principiu trebuie sa faca parte din discutiile cu privire la toate masurile noi de combatere a terorismului din cadrul UE si cu partenerii din tari terte; considera ca UE trebuie sa aduca in mod sistematic la cunostinta partenerilor strategici toate cazurile de masuri neconforme de combatere a terorismului si sa caute responsabilii pentru comiterea acestor incalcari atat in interiorul, cat si in afara UE; reafirma ca politica UE privind combaterea terorismului ar trebui sa faca referire in mod special la interzicerea absoluta a torturii in contextul combaterii terorismului, astfel cum este recunoscut in concluziile Consiliului din 29 aprilie 2008;
153. aplauda recunoasterea necesitatii de a aborda incalcarile drepturilor omului in cadrul statelor membre si de a asigura conformitatea UE cu obligatiile sale internationale pentru a consolida credibilitatea UE; solicita ca Grupului de lucru pentru drepturile fundamentale, drepturile cetatenilor si libera circulatie a persoanelor (FREMP) sa i se acorde un mandat complet pentru a analiza unde exista incalcari si pentru a cauta solutii;
154. considera combaterea impunitatii ca fiind un domeniu pentru actiunea UE prioritara; considera actualizarea instrumentelor UE privind CPI din 2011 ca fiind un progres considerabil care trebuie reflectat intr-o strategie de perspectiva a UE privind drepturile omului;
155. considera parte a crearii unei culturi reale a drepturilor umane si a democratiei, in special prin intermediul educatiei pentru cetatenia democratica si drepturile omului, faptul ca trebuie sa existe, de asemenea, o revizuire clara a rolului pe care il joaca functionarii geografici de birou si grupurile de lucru ale Consiliului si ca aceasta strategie este importanta pentru activitatea zilnica a acestora;
156. solicita un rol insemnat pentru Parlamentul European in promovarea transparentei si a raspunderii pentru implementarea strategiei UE privind drepturile omului; reitereaza faptul ca raportul anual realizat de Consiliu nu este echivalent in sine cu un mecanism de raspundere; reitereaza recomandarile privind integrarea formulate de Parlament in rapoartele sale anuale anterioare si in Documentul Comitetului politic si de securitate (CPS) din 1 iunie 2006 privind integrarea drepturilor omului in PESC si in alte politici ale UE, care inca nu au fost aplicate complet;
*
* *
157. incredinteaza Presedintelui sarcina de a transmite prezenta rezolutie Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Actiune Externa, guvernelor si parlamentelor statelor membre si ale statelor candidate, Organizatiei Natiunilor Unite, Consiliului Europei, precum si guvernelor tarilor si teritoriilor mentionate in prezenta rezolutie.

[1] JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.
[2] JO C 348 E, 21.12.2010, p. 6.
[3] JO C 161 E, 31.5.2011, p. 78.
[4] Texte adoptate, P7_TA(2011)0507.
[5] JO L 76, 22.3.2011, p. 56.
[6] JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69.
[7] Texte adoptate, P7_TA(2011)0127.
[8] JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101.
[9] Texte adoptate, P7_TA(2011)0260.
[10] Texte adoptate, P7_TA(2011)0334.
[11] Texte adoptate, P7_TA(2011)0474.
[12] JO C 81 E, 15.3.2011, p. 6.
[13] Texte adoptate, P7_TA(2011)0533.
[14] JO C 236 E, 12.8.2011, p. 107.
[15] JO C 371 E, 20.12.2011, p. 5.
[16] Texte adoptate, P7_TA(2010)0489.
[17] Texte adoptate, P7_TA(2011)0576.
[18] JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.
[19] Texte adoptate, P7_TA(2012)0018.
[20] Texte adoptate, P7_TA(2011)0228.
[21] Conventia ONU impotriva torturii; Conventia ONU privind drepturile copilului; Conventia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor; Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; Conventia internationala privind protectia tuturor persoanelor impotriva disparitiilor fortate.
[22] Drepturile omului si democratia in centrul actiunilor externe ale UE – catre o abordare mai eficienta, Comunicarea comuna, 12 decembrie 2011.
[23] Texte adoptate, P7_TA(2010)0489.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close