Abordarea UE privind dreptul penal

 

Rezolutia Parlamentului European din 22 mai 2012 referitoare la abordarea UE privind dreptul penal (2010/2310(INI))

2013/C 264 E/02, P7_TA(2012)0208

Parlamentul European,

– avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE) si, in special, partea a treia titlul V capitolul 4 intitulat „Cooperarea judiciara in materie penala”,

– avand in vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si, in special, titlul VI privind justitia,

– avand in vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulata „Catre o politica a UE in materie penala: asigurarea punerii in aplicare eficace a politicilor UE prin intermediul dreptului penal” (COM(2011)0573),

– avand in vedere Concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind modele de dispozitii pentru indrumarea dezbaterilor Consiliului in domeniul dreptului penal,

– avand in vedere Rezolutia sa din 25 octombrie 2011 referitoare la criminalitatea organizata in Uniunea Europeana [1],

– avand in vedere Recomandarea Parlamentului European din 7 mai 2009 adresata Consiliului privind crearea unui spatiu UE al justitiei penale [2],

– avand in vedere studiile Parlamentului European privind „Armonizarea dreptului penal in UE” [3] si „Crearea unui spatiu UE al justitiei penale” [4],

– avand in vedere articolul 48 din Regulamentul sau de procedura,

– avand in vedere raportul Comisiei pentru libertati civile, justitie si afaceri interne (A7-0144/2012),

A. intrucat, in conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), Uniunea ofera cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne, in interiorul caruia este asigurata libera circulatie a persoanelor, in coroborare cu masuri adecvate privind, inter alia, prevenirea si combaterea criminalitatii;

B. intrucat, in conformitate cu articolul 83 din TFUE, Parlamentul si Consiliul pot stabili norme minime cu privire la definirea infractiunilor si a sanctiunilor in domeniul criminalitatii;

C. intrucat simultan articolul 83 alineatul (3) din TFUE introduce o procedura de suspendare, in cazul in care un membru al Consiliului considera ca masura legislativa propusa ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului sau de justitie penala, recunoscandu-se astfel, ca dreptul penal reflecta adesea valorile de baza, uzantele si optiunile oricarei societati, cu toate acestea respectandu-se pe deplin legislatia internationala privind drepturile omului;

D. intrucat, prin urmare, principiile subsidiaritatii si proportionalitatii, dupa cum se mentioneaza la articolul 5 din TUE, sunt relevante in mod special in cazul propunerilor legislative de reglementare a dreptului penal;

E. intrucat sistemele de drept penal si de procedura penala ale statelor membre s-au dezvoltat de-a lungul secolelor si fiecare stat membru are propriile caracteristici si particularitati si, in consecinta, domeniile de baza ale dreptului penal trebuie sa ramana in responsabilitatea statelor membre;

F. intrucat principiul recunoasterii reciproce castiga teren intr-un numar tot mai mare de domenii politice, in special in legatura cu hotararile si deciziile judecatoresti si este un principiu bazat pe incredere reciproca, care necesita instituirea unor standarde minime de protectie la cel mai inalt nivel posibil;

G. intrucat armonizarea dreptului penal in UE ar trebui sa contribuie la realizarea unei culturi juridice comune a UE in materie de combatere a criminalitatii, care se adauga la, dar nu substituie, traditiile juridice nationale, si are un impact pozitiv asupra increderii reciproce dintre sistemele judiciare ale statelor membre;

H. intrucat dreptul penal trebuie sa reprezinte un sistem legislativ coerent, reglementat de un set de principii fundamentale si de norme de buna guvernanta, respectand pe deplin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Conventia europeana a drepturilor omului si alte conventii internationale privind drepturile omului la care statele membre sunt semnatare;

I. intrucat, avand in vedere ca prin insasi natura sa dreptul penal poate sa limiteze anumite drepturi ale omului si libertati fundamentale ale persoanelor suspectate, acuzate sau condamnate, in plus fata de eventualul efect de stigmatizare al anchetelor penale, precum si ca utilizarea excesiva a legislatiei penale duce la o scadere a eficacitatii, dreptul penal trebuie aplicat in ultima instanta (ultima ratio) prin abordarea unei conduite clar definite si delimitate, care nu poate fi rezolvata eficient prin masuri mai putin severe si care aduce prejudicii semnificative societatii sau persoanelor fizice;

J. intrucat, in general, legislatia penala a UE ar trebui doar sa prevada pedepse pentru acte care au fost comise in mod intentionat sau, in situatii exceptionale, pentru actele care implica o neglijenta grava, si trebuie sa aiba la baza principiul raspunderii penale subiective (nulla poena sine culpa), cu toate ca, in anumite cazuri poate fi justificata prevederea raspunderii persoanelor juridice pentru anumite tipuri de infractiuni;

K. intrucat, in conformitate cu cerinta de lex certa, elementele unei infractiuni trebuie sa fie exprimate in mod precis pentru a i se asigura predictibilitatea in ceea ce priveste aplicarea, domeniul de aplicare si sensul;

L. intrucat, in cazul directivelor, statele membre isi pastreaza o anumita libertate cu privire la modul de transpunere a dispozitiilor in legislatia lor nationala, ceea ce inseamna ca, pentru a indeplini cerinta de lex certa, nu doar legislatia UE in sine, dar si transpunerea sa in legislatia nationala trebuie sa fie de cea mai inalta calitate;

M. intrucat introducerea dispozitiilor UE in materie de drept penal nu se limiteaza la domeniul libertatii, securitatii si justitiei, ci poate avea legatura cu numeroase politici diferite;

N. intrucat, pana in prezent, Uniunea Europeana adesea a elaborat ad-hoc dispozitii de drept penal, astfel creandu-se nevoia unei coerente crescute;

O. intrucat este nevoie ca Parlamentul sa isi dezvolte propriile proceduri pentru a asigura, impreuna cu colegislatorul, un sistem de drept penal coerent si de cea mai inalta calitate;

P. intrucat, pentru a facilita cooperarea in domeniul dreptului penal dintre Comisie, Consiliu si Parlament, este necesar un acord interinstitutional,

Q. intrucat articolul 67 alineatul (1) din TFUE prevede ca Uniunea reprezinta un spatiu de libertate, securitate si justitie, cu respectarea drepturilor fundamentale, a diferitelor sisteme judiciare si traditii ale statelor membre;

1. subliniaza faptul ca propunerile de dispozitii de drept penal material ale UE trebuie sa respecte pe deplin principiile subsidiaritatii si proportionalitatii;

2. reaminteste faptul ca dreptul penal trebuie sa respecte pe deplin drepturile fundamentale ale persoanelor suspectate, acuzate sau condamnate;

3. subliniaza faptul ca, in acest sens, nu este suficient sa se faca referiri la notiuni abstracte sau la efecte simbolice, ci trebuie demonstrata necesitatea dispozitiilor de drept penal material prin probe necesare care sa clarifice urmatoarele:

– dispozitiile penale vizeaza o conduita care cauzeaza prejudicii patrimoniale sau nepatrimoniale semnificative societatii, persoanelor sau unui grup de persoane;

– nu exista alte masuri mai putin invazive care sa vizeze o astfel de conduita,

– infractiunea respectiva este de o gravitate deosebita si are o dimensiune transfrontaliera sau are un impact negativ direct asupra punerii in aplicare eficiente a politicii Uniunii intr-un domeniu care a facut obiectul masurilor de armonizare;

– exista o nevoie de a combate in mod comun infractiunea in cauza, adica exista o valoare adaugata practica printr-o abordare comuna a UE, avand in vedere, inter alia, modul de raspandire si frecventa infractiunii in statele membre si

– in conformitate cu articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pedepsele propuse nu sunt disproportionate fata de infractiune;

4. recunoaste importanta celorlalte principii generale care reglementeaza dreptul penal, precum:

– principiul raspunderii penale subiective (nulla poena sine culpa), astfel prevazandu-se pedepse numai pentru acte care au fost comise in mod intentionat sau, in situatii exceptionale, pentru actele care implica o neglijenta grava,

– principiul securitatii juridice (lex certa): descrierea elementelor unei infractiuni trebuie sa fie exprimata in mod precis, astfel incat o persoana fizica sa poata sa prevada actiunile care vor atrage raspunderea sa penala,

– principiul neretroactivitatii si al lex mitior: exceptiile de la principiul retroactivitatii sunt permise numai daca sunt in beneficiul autorului faptei,

– interzicerea principiului ne bis in idem care interzice ca o persoana deja condamnata sau achitata definitiv pentru o infractiune in conformitate cu legislatia unui stat membru sa fie urmarita ori sanctionata din nou in cadrul unei proceduri judiciare dintr-un alt stat membru,

– prezumtia de nevinovatie, care prevede ca orice persoana acuzata de o infractiune este considerata nevinovata pana in momentul demonstrarii vinovatiei sale din punct de vedere juridic;

5. saluta recunoasterea de catre Comisie in Comunicarea sa recenta privind o politica a UE in materie de drept penal, a faptului ca primul demers in cadrul legislatiei in materie de drept penal ar trebui sa fie intotdeauna decizia de adoptare sau nu a masurilor de drept penal material;

6. incurajeaza Comisia sa propuna masuri care sa faciliteze o aplicare mai consistenta si coerenta la nivel national a dispozitiilor existente in materie de drept penal material al UE, fara a aduce atingere principiilor necesitatii si subsidiaritatii;

7. subliniaza faptul ca masurile de armonizare ar trebui propuse in primul rand cu scopul de a sprijini punerea in practica a principiului recunoasterii reciproce, mai degraba decat numai pentru a extinde domeniul de aplicare a dreptului penal armonizat al UE;

8. incurajeaza Comisia sa continue sa includa in evaluarile sale de impact testul privind necesitatea si proportionalitatea, sa se bazeze pe cele mai bune practici din statele membre care prezinta garantii inalte privind drepturile procedurale, sa includa o evaluare in conformitate cu lista sa de control in domeniul drepturilor fundamentale si sa introduca un test prin care sa se specifice modul in care propunerile sale reflecta principiile generale sus-mentionate care reglementeaza dreptul penal;

9. subliniaza necesitatea crearii de standarde unitare minime de protectie la cel mai inalt nivel posibil pentru persoanele suspecte si acuzate in cadrul proceselor penale in vederea consolidarii increderii reciproce;

10. incurajeaza Comisia si statele membre sa ia in considerare, de asemenea, masuri fara caracter legislativ care consolideaza increderea reciproca intre diferitele sisteme judiciare din statele membre, consolideaza coerenta si incurajeaza crearea unei culturi juridice comune impotriva criminalitatii in UE;

11. subliniaza nevoia unei abordari mai coerente si de inalta calitate din partea UE fata de dreptul penal si deplange abordarea fragmentata urmata pana in prezent;

12. saluta existenta in cadrul Comisiei a unui grup de coordonare interservicii privind dreptul penal si solicita Comisiei sa furnizeze Parlamentului informatii mai specifice privind mandatul si functionarea grupului;

13. solicita asigurarea in cadrul Comisiei a unei responsabilitati clare de coordonare pentru toate propunerile care contin dispozitii de drept penal, pentru a asigura astfel, o abordare coerenta;

14. saluta existenta unui grup de lucru al Consiliului privind dreptul penal material si solicita Consiliului sa furnizeze Parlamentului informatii specifice privind modul in care acest grup coopereaza cu alte grupuri de lucru ale Consiliului care trateaza dispozitii de drept penal in domenii politice, altele decat justitia si afacerile interne;

15. solicita un acord interinstitutional privind principiile si metodele de lucru ce reglementeaza propunerile de viitoare dispozitii de drept penal material ale UE si invita Comisia si Consiliul sa creeze un grup de lucru interinstitutional in cadrul caruia aceste institutii si Parlamentul sa poata sa elaboreze un astfel de acord si sa discute, consultand, unde este cazul, experti independenti, chestiuni generale in vederea asigurarii coerentei dreptului penal al UE;

16. considera ca grupul de lucru interinstitutional ar trebui sa contribuie la definirea unui domeniu si a unei aplicari adecvate pentru sanctiunile de drept penal la nivelul UE, precum si la examinarea legislatiei existente cu scopul de a reduce fragmentarea si conflictele de jurisdictie care caracterizeaza actuala abordare;

17. decide sa examineze modul in care o abordare coerenta a legislatiei UE privind dreptul penal material poate fi asigurata cel mai bine in cadrul Parlamentului si evidentiaza, in acest sens, lipsa actuala a unei comisii de coordonare, precum si rolul important pe care Serviciul sau Juridic ar putea eventual sa il joace;

18. subliniaza necesitatea crearii unui serviciu de informare in cadrul Parlamentului, care poate sprijini deputatii in activitatea zilnica, asigurand astfel calitatea activitatii Parlamentului, in calitate de colegiuitor;

19. indica faptul ca o abordare coerenta impune Parlamentului, inainte de adoptarea oricarei propuneri legislative privind dreptul penal material, sa aiba la dispozitie o analiza juridica a propunerii, in care se arata daca au fost integral indeplinite toate cerintele mentionate in prezenta rezolutie sau ce imbunatatiri ar fi inca necesare;

20. incredinteaza Presedintelui sarcina de a transmite prezenta rezolutie Consiliului, Comisiei, parlamentelor nationale ale statelor membre si Consiliului Europei.

 

[1] Texte adoptate, P7_TA(2011)0459.

[2] JO C 212 E, 5.8.2010, p. 116.

[3] http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=30499

[4] http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=30168

 

 

— ♦ —

..

.
Lucrarea urmareste sa aduca la zi cercetarile in domeniul cooperarii juridice si judiciare internationale in materie penala si sa abordeze de o maniera unitara diferitele forme de cooperare: extradarea si predarea in baza unui mandat european de arestare; predarea catre tribunalele internationale, cu precadere Curtea Penala Internationala; transferul de proceduri in materie penala; transferarea persoanelor condamnate; asistenta judiciara internationala in materie penala, inclusiv cea intre statele membre ale Uniunii Europene. Mai mult decat atat, intreaga lucrare isi propune sa aduca argumente juridice solide privind rolul pe care instrumentele juridice privind cooperarea internationala si europeana in materie penala il au nu doar in dezvoltarea dreptului international penal, ci si in stabilirea unor standarde comune privind dreptul penal international.
.
.
.
.
.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close