DCC nr. 503/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
In M. Of. nr. 87 din 4 februarie 2014 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 503/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Irina Maria Camarasescu in Dosarul nr. 33.722/3/2011 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 389D/2013.
La apelul nominal raspunde, pentru autoarea exceptiei, avocatul Ruxandra Liliana Cirjan, cu delegatie depusa la dosar. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul avocatului prezent, care solicita admiterea exceptiei. In acest sens, arata ca se promoveaza o inegalitate intre persoanele fizice si persoanele juridice, pe de-o parte, si stat, pe de alta parte. Plata taxei instituite de textul de lege criticat nu le-ar reveni persoanelor in cauza daca terenul respectiv nu ar apartine statului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, sens in care face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Sentinta civila din 22 iunie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 33.722/3/2011, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Irina Maria Camarasescu cu ocazia solutionarii unei actiuni in contencios administrativ avand ca obiect obligatia de a face.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor. Arata ca prin acestea se instituie o discriminare intre persoanele fizice sau juridice, pe de-o parte, si cele care reprezinta statul sau administreaza bunuri ale acestuia, pe de alta parte.
Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciaza ca este eminamente rolul statului de a determina sarcinile fiscale asupra bunurilor aflate in circuitul civil, in masura in care sunt respectate principiile proportionalitatii intre interesul public afirmat si imperativul salvgardarii dreptului la protectia bunurilor, iar, in acest sens, impunerea fata de beneficiarul unui drept de concesiune, locatiune, administrare ori folosinta asupra terenurilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, a unei sarcini fiscale cu regim juridic similar impozitului pe teren datorat de proprietarul terenului nu poate constitui o masura disproportionata si nici discriminatorie, intrucat se aplica in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se afla in situatiile prevazute de ipoteza normei respective.
Pe de alta parte, astfel cum s-a retinut si in considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 209/2009, principiul egalitatii in drepturi inscris in Constitutie priveste egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara a institui egalitatea intre cetateni si autoritatile publice sau intre cetateni si stat ori unitatile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public. Astfel, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca dispozitiile criticate au mai facut obiectul controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si cu o motivare similara. Curtea Constitutionala a retinut ca, in ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, textul de lege criticat se aplica in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se afla in situatiile prevazute de ipoteza normei respective. Pe de alta parte, principiul egalitatii in drepturi inscris in Constitutie priveste egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara a institui egalitatea intre cetateni si autoritatile publice sau intre cetateni si stat ori unitatile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public.
Avocatul Poporului arata ca instituirea unui regim juridic diferit in materia impozitarii cladirilor si terenurilor in situatia in care bunurile supuse impozitarii fac parte din domeniul public sau privat al statului ori unitatii administrativ-teritoriale nu reprezinta o incalcare a principiului egalitatii in fata legii. Acest principiu nu instituie egalitatea intre cetateni si autoritatile publice sau intre cetateni si unitatile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public, ci priveste numai egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Prin urmare, textul criticat se aplica in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se afla in situatiile prevazute de ipoteza normei respective. Pe de alta parte, scutirea unor autoritati publice de taxe sau impozite are o justificare obiectiva si rationala in faptul ca autoritatile respective (beneficiare de alocatii bugetare), fiind finantate de la bugetul de stat pentru a putea functiona, iar taxele respective facandu-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd sa fie obligate sa plateasca din buget o taxa care revine aceluiasi buget.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
Textul de lege criticat are urmatorul cuprins: “Pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, se stabileste taxa pe teren care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe teren.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorii exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, pronuntandu-se asupra constitutionalitatii prevederilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a statuat ca plata impozitului pe teren in cazul terenurilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, de catre concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, nu este de natura a incalca prevederile art. 56 alin. (2) din Constitutie. Legiuitorul este liber sa stabileasca impozite in masura in care acestea sunt proportionale, rezonabile si echitabile, conditie indeplinita in cazul de fata. Aceasta, cu atat mai mult cu cat concesionarea, inchirierea, ca si darea in administrare si in folosinta a terenurilor se fac in general pe termen foarte lung, prin conventii/acte intervenite intre partile interesate.
De asemenea, prin Decizia nr. 209 din 17 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, in ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea a retinut ca textul de lege criticat se aplica in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se afla in situatiile prevazute de ipoteza normei respective. Pe de alta parte, principiul egalitatii in drepturi inscris in Constitutie priveste egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara a institui egalitatea intre cetateni si autoritatile publice sau intre cetateni si stat ori unitatile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public.
Totodata, prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, Curtea a statuat ca exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite si taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activitati ori bunuri nu poate sa fie considerata, prin ea insasi, ca neconstitutionala. Dimpotriva, exceptarea de la impozite si taxe ori stabilirea unor reduceri in aceasta materie reprezinta o practica legislativa curenta, care corespunde fie necesitatii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor ratiuni economice.
Avand in vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziei mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Irina Maria Camarasescu in Dosarul nr. 33.722/3/2011 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 5 decembrie 2013.