DCC nr. 540/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) din Codul fiscal si art. 40 din OUG nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale

 

In M. Of. nr. 101 din 10 februarie 2014 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 540/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale.

Din cuprins:

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Nairam Trading” S.R.L. din Cavnic in Dosarul nr. 8.359/100/2011 al Tribunalului Maramures – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 353D/2013.

La apelul nominal raspunde domnul Stelian Fatu, administratorul Societatii Comerciale “Nairam Trading” S.R.L., cu delegatie depusa la dosar. Lipseste cealalta parte, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului autoarei exceptiei, care solicita admiterea acesteia. In acest sens, arata ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 4 din Codul fiscal. Totodata, sustine ca se realizeaza o discriminare pe criteriul cifrei de afaceri ce duce, implicit, la o asezare injusta a sarcinilor fiscale. De asemenea, dispozitiile criticate nu respecta principiul neretroactivitatii legii, ajungandu-se astfel la plata unui impozit nedatorat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, sens in care face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 786/2009 si nr. 1.260/2011.

 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 26 martie 2013, pronuntata in Dosarul nr. 8.359/100/2011, Tribunalul Maramures – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Nairam Trading” S.R.L. intr-o cauza avand ca obiect o actiune in constatare.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca dispozitiile art. 40 sunt neconstitutionale intrucat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 a modificat Codul fiscal incepand cu data de 1 mai 2009, modificare interzisa de art. 4 alin. (1) din Codul fiscal, incalcandu-se astfel prevederile constitutionale prevazute de art. 1 alin. (5) si art. 16 alin. (2) din Legea fundamentala.

De asemenea, prin introducerea impozitului minim se incalca dispozitiile art. 135 alin. (1) din Constitutie, intrucat legiuitorul a discriminat societatile comerciale pe criteriul cifrei de afaceri prin grilele stabilite pentru plata impozitului minim garantat. Aceste dispozitii nu respecta nici principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat baza de calcul a impozitului minim pentru anul 2009 este constituita din veniturile totale inregistrate in anul 2008.

Tribunalul Maramures – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la discriminarea societatilor comerciale pe criteriul cifrei de afaceri prin grilele stabilite pentru plata impozitului minim garantat.

In ceea ce priveste celelalte critici de neconstitutionalitate, instanta apreciaza ca acestea sunt intemeiate. Prin art. 1 alin. (5) din Constitutie s-a instituit un veritabil principiu general al intregii reglementari constitutionale: caracterul normativ, obligatoriu, al Constitutiei si legilor adoptate in baza sa, precum si suprematia Constitutiei ca valoare fundamentala a oricarui stat de drept. Legiuitorul are libertate de a da forma veniturilor si cheltuielilor statului, insa aceasta libertate este contrabalansata si restransa de obligatia legiuitorului de a respecta aspectele procedurale ale principiului unui stat democratic guvernat de preeminenta dreptului, inclusiv principiile unei legislatii corecte. O garantie in acest sens este oferita de obligatia instituirii unei perioade de vacatio legis a carei durata sa fie potrivita in raport cu natura dispozitiei fiscale nou-introduse. Principiul statului democratic guvernat de preeminenta dreptului impune ca reglementarea legala si aplicarea legii sa nu surprinda cetatenii. Acestia trebuie sa aiba suficient timp pentru a se adapta la prevederile modificate si pentru a lua decizii cu privire la viitoarea lor conduita. Or, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, iar extinderea impozitului minim si la alte categorii de contribuabili a intrat in vigoare la data de 1 mai 2009, conform art. 40.

Totodata, apreciaza ca prin reglementarea introdusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 au fost impozitate in cursul anului fiscal 2009 persoane care in cursul anului fiscal 2008 nu au realizat profit sau impozitul pe profit a fost mai mic decat suma impozitului minim pentru transa de venituri totale corespunzatoare prevazute la alin. (3) al art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. Rezulta ca stabilirea impozitului minim in functie de veniturile totale inregistrate la data de 31 decembrie a anului fiscal 2008, iar nu in functie de veniturile realizate ulterior intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, are caracter retroactiv, fiind nesocotit astfel principiul constitutional consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie. Cu alte cuvinte, prin stabilirea unui impozit minim in anul 2009 in functie de situatii fiscale trecute, contribuabilii au fost expusi unor efecte juridice care nu au putut fi prevazute in anul 2008, acestia fiind in imposibilitate de a lua decizii de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul arata ca, in cadrul ierarhiei actelor normative, ordonantele simple si ordonantele de urgenta ale Guvernului au aceeasi forta juridica ca si Legea si, prin urmare, acestea pot contine prevederi care sa deroge de la dispozitii cuprinse in legi, fara ca astfel sa fie incalcata vreo dispozitie constitutionala. Delegarea legislativa, potrivit Curtii Constitutionale, constituie o procedura exceptionala de substituire a Guvernului in prerogativele legislative ale Parlamentului, astfel incat prin ordonanta Guvernul poate sa reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existenta. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin intermediul Deciziei nr. 102/1995.

Referitor la retroactivitatea invocata de autorul exceptiei, rezultata din luarea in considerare, pentru calculul impozitului, a veniturilor realizate la finalul anului precedent, precizeaza ca prin intermediul dispozitiilor criticate s-a instituit, in cazul anumitor categorii de platitori de impozit pe profit, obligatia de plata a unui impozit minim, stabilit in functie de veniturile realizate in anul precedent. Desi sunt luate in considerare, la stabilirea cuantumului impozitului, venituri realizate anterior intrarii in vigoare a actului normativ, norma nu poate fi considerata ca fiind retroactiva, deoarece impozitul este datorat doar pentru perioada ulterioara intrarii in vigoare a acestuia, prin urmare efectele sale se produc doar pentru viitor. Veniturile anului anterior sunt luate in considerare doar ca baza de calcul a impozitului, element indispensabil pentru stabilirea acestuia. In sustinerea acestor aprecieri sunt invocate deciziile nr. 123/2011 si nr. 1.260/2011.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinand Incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Prin Incheierea din 26 martie 2013, instanta de judecata a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009. Se observa ca art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 modifica dispozitiile art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, si dispozitiile art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009.

Anterior sesizarii Curtii, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanta de urgenta, aceasta a intrat in vigoare incepand cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2) – (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se abroga. Desi nu mai sunt in vigoare, dispozitiile art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal isi produc in continuare efectele juridice. Astfel, aceste prevederi constituie temeiul juridic utilizat pentru calculul impozitului datorat de autorul exceptiei. In acest caz, avand in vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, se constata ca instanta de contencios constitutional are competenta de a controla constitutionalitatea dispozitiilor legale ale art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chiar daca ele nu mai sunt in vigoare.

Dispozitiile de lege criticate au urmatorul continut:

– Art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:

“(1) Contribuabilii care desfasoara activitati de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizeaza aceste venituri in baza unui contract de asociere, si in cazul carora impozitul pe profit datorat pentru activitatile prevazute in acest articol este mai mic decat 5% din veniturile respective sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri inregistrate.

(2) Contribuabilii, cu exceptia celor prevazuti la alin. (1), la art. 13 lit. c) – e), art. 15 si 38, in cazul carora impozitul pe profit este mai mic decat suma impozitului minim pentru transa de venituri totale corespunzatoare, prevazute la alin. (3), sunt obligati la plata impozitului la nivelul acestei sume.

(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzatoare impozitului minim, stabilite in functie de veniturile totale inregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt urmatoarele:

________________________________________________

|  Venituri totale anuale  | Impozit minim anual |

|         (lei)            |        (lei)        |

|__________________________|_____________________|

| 0 – 52.000               |               2.200 |

|__________________________|_____________________|

| 52.001 – 215.000         |               4.300 |

|__________________________|_____________________|

| 215.001 – 430.000        |               6.500 |

|__________________________|_____________________|

| 430.001 – 4.300.000      |               8.600 |

|__________________________|_____________________|

| 4.300.001 – 21.500.000   |              11.000 |

|__________________________|_____________________|

| 21.500.001 – 129.000.000 |              22.000 |

|__________________________|_____________________|

| Peste 129.000.001        |              43.000 |

|__________________________|_____________________|

 

(4) Pentru incadrarea in transa de venituri totale prevazuta la alin. (3), se iau in calcul veniturile totale, obtinute din orice sursa, inregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad:

a) veniturile din variatia stocurilor;

b) veniturile din productia de imobilizari corporale si necorporale;

c) veniturile din exploatare, reprezentand cota-parte a subventiilor guvernamentale si a altor resurse pentru finantarea investitiilor;

d) veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementarilor legale;

e) veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorarilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementarilor legale;

f) veniturile realizate din despagubiri de la societatile de asigurare;

g) veniturile prevazute la art. 20 lit. d).”;

– Art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009:

“Prevederile art. 32 – 34 intra in vigoare la data de 1 mai 2009.”

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) potrivit caruia respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (2) referitor la principiul ca nimeni nu este mai presus de lege, art. 135 alin. (1) referitor la economia Romaniei.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, Curtea constata ca prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, a statuat ca prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie consfintesc caracterul de “stat de drept, democratic si social in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme” si, pentru ca aceasta prevedere sa nu ramana doar la stadiu declarativ, in art. 1 alin. (5) din Constitutie se instituie obligatia tuturor, inclusiv a autoritatilor publice, de a respecta Constitutia, suprematia acesteia si legile. In aceste conditii, Curtea a retinut ca art. 4 alin. (1) din Codul fiscal reprezinta un text de principiu ce consfinteste regula modificarii si completarii sale cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a normelor modificatoare si, prin urmare, pot aparea exceptii de la aceasta regula, fiind permise nu numai de Codul fiscal, ci si de art. 115 alin. (4) din Constitutie.

In momentul adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, Guvernul s-a aflat intr-o situatie extraordinara, care impunea masuri urgente menite tocmai sa consolideze situatia economica a tarii si sa mentina in efectivitate bugetul public national. Astfel, nu se poate sustine ca, prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, Guvernul ar fi luat masuri ce s-ar situa deasupra legii.

Totodata, instanta de contencios constitutional a statuat in jurisprudenta sa constanta ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei (Decizia nr. 123 din 1 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 280 din 21 aprilie 2011).

In ceea ce priveste critica potrivit careia se creeaza o discriminare intre societatile comerciale pe criteriul cifrei de afaceri, Curtea retine ca nici aceasta nu este intemeiata. Astfel, stabilirea obligatiei de plata a impozitelor si taxelor locale, precum si scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se intemeiaza pe principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevazut de art. 56 alin. (2) din Constitutie (Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004).

Principiul constitutional al justei asezari a sarcinilor fiscale implica un complex de conditii de care legiuitorul este tinut sa le respecte atunci cand instituie anumite obligatii fiscale in sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni. Prin urmare, asezarea justa a sarcinilor fiscale trebuie sa reflecte insusi principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situatii identice si sa tina cont, in acelasi timp, de capacitatea contributiva a contribuabililor, luand in considerare elementele ce caracterizeaza situatia individuala si sarcinile sociale ale acestora.

Astfel, este normal ca o societate comerciala care are o cifra de afaceri mai mare si implicit un profit mai mare sa plateasca un impozit mai mare, acest fapt fiind tocmai o expresie a asezarii juste a sarcinilor fiscale.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.260 din 27 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 12 ianuarie 2012, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, care adopta drept baza de calcul veniturile realizate la 31 decembrie 2008, nu sunt de natura sa incalce principiul neretroactivitatii legii civile, prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei. Dispozitiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal iau in considerare veniturile totale anuale care se incadreaza intre anumite marje si doar aplicarea impozitarii urma sa se faca incepand cu 1 mai 2009, respectiv de la o data ulterioara publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, in conformitate cu art. 78 din Constitutia Romaniei.

Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, atat considerentele, cat si solutiile pronuntate in deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala “Nairam Trading” – S.R.L. din Cavnic in Dosarul nr. 8.359/100/2011 al Tribunalului Maramures – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Tribunalului Maramures – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din data de 17 decembrie 2013.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close