Instrucțiuni practice pentru parți, referitoare la cauzele cu care este sesizata Curtea de Justitie a UE

Cuprins

I. DISPOZIȚII GENERALE

Etapele procedurii in fața Curții și caracteristicile lor esențiale

Reprezentarea parților in fața Curții

Cheltuielile cu procedura in fața Curții și asistența judiciara

Anonimatul

II. FAZA SCRISA A PROCEDURII

Finalitatea fazei scrise a procedurii

Faza scrisa a procedurii in trimiterile preliminare

Faza scrisa a procedurii in acțiunile directe

Cererea introductiva

Memoriul in aparare

Replica și duplica

Cererea de procedura accelerata

Cererile de suspendare a executarii sau de masuri provizorii (Procedura de masuri provizorii)

Faza scrisa a procedurii in recursuri

Cererea de recurs

Memoriul in raspuns

Recursul incident

Memoriul in raspuns la recursul incident

Memoriile in replica și in duplica

Recursurile formulate in temeiul articolului 57 din statut

Intervenția in acțiunile directe și in recursuri

Cererea de intervenție

Memoriul in intervenție

Observațiile cu privire la memoriul in intervenție

Cererile de intervenție tardive

Intervenția in cadrul unei cereri de masuri provizorii sau al unei proceduri accelerate

Excluderea intervenției in materia trimiterilor preliminare

Forma și structura actelor de procedura

Depunerea și transmiterea actelor de procedura

III. FAZA ORALA A PROCEDURII

Finalitatea ședinței de audiere a pledoariilor

Cererea de organizare a unei ședințe

Convocarea la ședința și necesitatea unui raspuns rapid la aceasta convocare

Masuri de luat in vederea participarii la ședința

Desfașurarea obișnuita a unei ședințe de audiere a pledoariilor

Prima faza a ședinței: pledoariile

Finalitatea pledoariilor

Timpul de susținere a pledoariei și eventuala prelungire a acestuia

Numarul pledanților

A doua faza a ședinței: intrebarile membrilor Curții

A treia faza a ședinței: replicile

Implicațiile și constrangerile interpretarii simultane

Urmarile ședinței de audiere a pledoariilor

IV. DISPOZIȚII FINALE

CURTEA DE JUSTIȚIE,

avand in vedere Regulamentul de procedura din 25 septembrie 2012 [1], in special articolul 208,

intrucat:

(1) La 25 septembrie 2012, Curtea de Justiție a adoptat, cu aprobarea Consiliului, un nou regulament de procedura care a abrogat Regulamentul de procedura din 19 iunie 1991, astfel cum a fost modificat ultima data la 24 mai 2011. Intrat in vigoare la 1 noiembrie 2012, textul menționat urmarește, printre altele, sa adapteze structura și conținutul regulamentului de procedura al Curții la evoluția contenciosului sau și in special la numarul in continua creștere de trimiteri preliminare formulate de instanțele statelor membre ale Uniunii, completand și clarificand in același timp, cu privire la mai multe aspecte importante, normele aplicabile desfașurarii procedurii in fața Curții.

(2) In interesul unei bune administrari a justiției și dintr-o preocupare de lizibilitate sporita, se impune, in consecința, sa se inlocuiasca Instrucțiunile practice privind acțiunile directe și recursurile, adoptate in temeiul regulamentului de procedura anterior, și sa se ofere parților și reprezentanților lor instrucțiuni practice intemeiate pe noul Regulament de procedura, ținand seama in special de experiența dobandita in punerea in aplicare a acestuia din urma.

(3) Aceste noi instrucțiuni, care sunt aplicabile tuturor categoriilor de cauze cu care este sesizata Curtea, nu au vocația de a se substitui dispozițiilor relevante din statut și din Regulamentul de procedura. Obiectul lor este acela de a permite parților și reprezentanților lor sa ințeleaga mai bine conținutul acestor dispoziții și sa aiba o imagine mai precisa cu privire la desfașurarea procedurii in fața Curții și in special la constrangerile la care este supusa aceasta, in particular cele care au legatura cu examinarea și cu traducerea actelor de procedura sau cu interpretarea simultana a observațiilor prezentate in ședințele de audiere a pledoariilor. Intr-un context caracterizat, pe de o parte, printr-o creștere constanta a numarului de cauze cu care este sesizata instanța și, pe de alta parte, printr-o complexitate sporita a materiilor in cauza, respectarea și luarea in considerare a prezentelor instrucțiuni constituie astfel, atat pentru parți, cat și pentru Curte, cea mai buna garanție a unei examinari optime a cauzelor de catre instanța.

(4) Dintr-o preocupare de clarificare, este necesar, pe de alta parte, sa se integreze in aceste noi instrucțiuni anumite dispoziții de natura mai practica – anterior incluse in Ghidul destinat reprezentanților parților, in Instrucțiunile pentru grefierul Curții sau in scrisorile de convocare la ședințe –, referitoare la depunerea și la notificarea actelor de procedura, precum și la desfașurarea concreta a fazei orale a procedurii.

ADOPTA PREZENTELE INSTRUCȚIUNI PRACTICE:

I. DISPOZIȚII GENERALE

Etapele procedurii in fața Curții și caracteristicile lor esențiale

1. Sub rezerva unor dispoziții speciale prevazute de Protocolul privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumit in continuare “statutul”) sau de Regulamentul de procedura, procedura in fața Curții cuprinde, ca regula generala, o faza scrisa și o faza orala. Faza scrisa a procedurii are ca obiectiv sa se expuna Curții obiecțiile, motivele sau argumentele parților din procedura sau, in materie preliminara, observațiile pe care persoanele interesate prevazute la articolul 23 din statut ințeleg sa le formuleze in legatura cu intrebarile adresate de instanțele statelor membre ale Uniunii. In ceea ce privește faza orala, care ii succeda, aceasta urmarește sa permita Curții sa aprofundeze cunoașterea cauzei prin eventuala audiere a acestor parți sau persoane interesate in cadrul unei ședințe de audiere a pledoariilor și, daca este cazul, prin audierea concluziilor avocatului general.

Reprezentarea parților in fața Curții

2. In conformitate cu dispozițiile articolului 19 din statut, parțile din procedura aflata pe rolul Curții trebuie sa fie obligatoriu reprezentate de o persoana autorizata in mod corespunzator in acest scop. Cu excepția statelor membre, a celorlalte state parți la Acordul privind Spațiul Economic European (denumit in continuare “Acordul privind SEE”), a Autoritații de Supraveghere a Asociației Europene a Liberului Schimb (denumita in continuare “AELS”), precum și a instituțiilor Uniunii, care sunt reprezentate de un agent numit pentru fiecare cauza, celelalte parți din procedura trebuie sa fie reprezentate de un avocat care are dreptul sa iși exercite profesia in fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind SEE. Dovada acestei calitați trebuie sa poata fi facuta, in urma unei simple cereri, in orice stadiu al procedurii. In temeiul articolului 19 al șaptelea paragraf din statut, sunt asimilați avocaților profesorii universitari resortisanți ai unui stat membru a carui legislație le recunoaște dreptul de a pleda.

3. In cauzele preliminare, Curtea ține totuși seama, in ceea ce privește reprezentarea parților din litigiul principal, de normele procedurale aplicabile in fața instanței care a sesizat-o. Orice persoana care are dreptul sa reprezinte o parte in fața acelei instanțe poate, așadar, sa o reprezinte și in fața Curții, iar, daca normele procedurale naționale nu impun nicio reprezentare, parțile din litigiul principal au dreptul de a-și prezenta ele insele observațiile scrise sau orale. In caz de indoiala in aceasta privința, Curtea poate oricand sa solicite informațiile pertinente de la aceste parți, de la reprezentanții lor sau de la instanța care a sesizat-o.

4. Indiferent de titlul sau de calitatea lor, persoanele chemate sa pledeze in fața Curții sunt obligate sa poarte roba. In cazul in care se organizeaza o ședința de audiere a pledoariilor, agenții și avocații care participa la ședința respectiva sunt, așadar, invitați sa iși aduca propria roba; Curtea pune cateva robe la dispoziția parților sau a reprezentanților care nu dispun de una.

Cheltuielile cu procedura in fața Curții și asistența judiciara

5. Sub rezerva dispozițiilor enunțate la articolul 143 din Regulamentul de procedura, procedura in fața Curții este gratuita, acesteia nefiindu-i datorata nicio taxa pentru introducerea unei acțiuni sau pentru depunerea unui act de procedura. Cheltuielile de judecata prevazute la articolul 137 și urmatoarele din Regulamentul de procedura cuprind exclusiv cheltuielile așa-zise “recuperabile”, și anume sumele eventual datorate martorilor și experților și cheltuielile necesare efectuate de parți in legatura cu procedura in fața Curții, care privesc remunerarea reprezentantului lor și cheltuielile de deplasare și de ședere la Luxemburg ale acestuia in cazul in care se organizeaza o ședința de audiere a pledoariilor. Curtea se pronunța asupra sarcinii suportarii cheltuielilor de judecata și a cuantumului acestora prin hotararea sau ordonanța prin care se finalizeaza judecata, in timp ce, in materie preliminara, competența de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecata ocazionate de procedura aparține instanței de trimitere.

6. In cazul in care o parte sau, in materie preliminara, o parte din litigiul principal se afla in imposibilitatea de a face fața, in totalitate sau in parte, cheltuielilor cu procesul, aceasta poate oricand solicita sa beneficieze de asistența judiciara in condițiile prevazute la articolele 115-118 și, respectiv, 185-189 din Regulamentul de procedura. Pentru a putea fi luate in considerare, asemenea cereri trebuie totuși sa fie insoțite de toate informațiile și inscrisurile justificative necesare care permit Curții evaluarea starii materiale reale a solicitantului. Intrucat, in materie preliminara, Curtea statueaza la cererea unei instanțe a unui stat membru, parțile din litigiul principal trebuie sa solicite mai intai beneficiul unei eventuale asistențe judiciare la instanța menționata sau la autoritațile competente ale statului membru vizat, asistența acordata de Curte neavand decat caracter subsidiar prin raportare la asistența acordata la nivel național.

7. Este util sa se aminteasca faptul ca, atunci cand admite cererea de asistența judiciara, Curtea suporta, daca este cazul in limitele stabilite de completul de judecata, numai cheltuielile legate de asistarea și de reprezentarea solicitantului in fața Curții. In conformitate cu normele cuprinse in Regulamentul de procedura, aceste cheltuieli pot fi recuperate ulterior de Curte prin decizia prin care se finalizeaza judecata și prin care se pronunța asupra cheltuielilor de judecata, iar completul de judecata care s-a pronunțat asupra cererii de asistența judiciara poate, in plus, sa retraga oricand beneficiul acestei asistențe in cazul in care condițiile care au determinat admiterea cererii se schimba pe parcursul judecații.

Anonimatul

8. Atunci cand o parte considera necesar ca identitatea sa ori anumite date care o privesc sa nu fie divulgate in cadrul unei cauze cu care este sesizata Curtea, ea are posibilitatea sa se adreseze Curții pentru ca aceasta sa procedeze, daca este cazul, la o anonimizare totala sau parțiala a cauzei respective. Pentru a i se garanta eficacitatea, o asemenea cerere trebuie totuși sa fie formulata cat mai rapid posibil. Ca urmare a utilizarii tot mai raspandite a noilor tehnologii ale informației și ale comunicarii, anonimizarea se dovedește a fi astfel mult mai dificil de pus in aplicare atunci cand comunicarea referitoare la cauza vizata a fost deja publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau, in materie preliminara, atunci cand cererea de decizie preliminara a fost deja notificata persoanelor interesate prevazute la articolul 23 din statut, la aproximativ o luna dupa depunerea cererii la Curte.

II. FAZA SCRISA A PROCEDURII

Finalitatea fazei scrise a procedurii

9. Faza scrisa a procedurii joaca un rol esențial in ințelegerea cauzei de catre Curte, in masura in care ea trebuie sa permita acesteia din urma ca, din lectura memoriilor sau a observațiilor depuse, sa dobandeasca o idee precisa cu privire la obiectul cauzei cu care este sesizata și la implicațiile acesteia. Deși acest obiectiv este comun in ceea ce privește examinarea tuturor cauzelor cu care este sesizata Curtea, desfașurarea și contururile fazei scrise a procedurii difera totuși in funcție de natura acțiunii. In timp ce, in materia acțiunilor directe sau a recursurilor, parțile sunt invitate sa iși exprime poziția cu privire la memoriile depuse de celelalte parți din procedura, faza scrisa a procedurii in trimiterile preliminare se caracterizeaza prin absența contradictorialitații, persoanele interesate prevazute la articolul 23 din statut fiind doar invitate sa iși faca cunoscute eventualele observații cu privire la intrebarile adresate de o instanța naționala, fara sa aiba in principiu cunoștința de poziția celorlalte persoane interesate referitoare la aceleași intrebari. De aici rezulta cerințe distincte atat in ceea ce privește forma și intinderea observațiilor menționate, cat și in ceea ce privește desfașurarea ulterioara a procedurii.

Faza scrisa a procedurii in trimiterile preliminare

10. Data fiind natura necontencioasa a procedurii in materie preliminara, depunerea de observații scrise de catre persoanele interesate prevazute la articolul 23 din statut nu este supusa niciunui formalism particular. Atunci cand o cerere de decizie preliminara le este notificata de Curte, acestea din urma pot astfel sa prezinte, daca doresc, un memoriu in care sa iși expuna punctul de vedere cu privire la cererea formulata de instanța de trimitere. Finalitatea acestui memoriu – care trebuie depus intr-un termen, care nu poate fi prelungit, de doua luni (la care se adauga un termen invariabil pentru considerente de distanța de 10 zile) de la notificarea cererii de decizie preliminara – este aceea de a lamuri Curtea cu privire la conținutul cererii respective și mai ales asupra raspunsurilor care ar trebui date la intrebarile adresate de instanța de trimitere.

11. Deși aceasta expunere trebuie sa fie completa și sa cuprinda in particular argumentația pe care ar putea sa se intemeieze raspunsul Curții la intrebarile adresate, nu este totuși necesar sa se revina asupra cadrului juridic sau factual al litigiului enunțat in decizia de trimitere decat daca acesta necesita observații complementare. Sub rezerva unor imprejurari speciale sau a unor dispoziții specifice din Regulamentul de procedura care prevad o limitare a intinderii inscrisurilor din considerente de urgența a cauzei, observațiile scrise depuse intr-o cauza preliminara nu ar trebui sa depașeasca 20 de pagini.

Faza scrisa a procedurii in acțiunile directe

Cererea introductiva

12. Data fiind natura sa contencioasa, faza scrisa a procedurii in materia acțiunilor directe este supusa unor reguli mai stricte. Acestea sunt enunțate la articolul 119 și urmatoarele (titlul IV) din Regulamentul de procedura și se refera atat la obligația de reprezentare a parților de catre un agent sau un avocat, cat și la cerințele de forma legate de conținutul și de prezentarea memoriilor. Rezulta in special din articolul 120 din Regulamentul de procedura ca cererea introductiva trebuie sa cuprinda, pe langa numele și domiciliul reclamantului și indicarea parții impotriva careia este formulata cererea introductiva, indicarea precisa a obiectului litigiului, motivele și argumentele invocate, susținute, daca este necesar, de probe sau propuneri de probe, precum și concluziile reclamantului. Nerespectarea acestor cerințe determina inadmisibilitatea cererii introductive, care, in afara unor imprejurari speciale, nu ar trebui sa depașeasca 30 de pagini.

13. In plus, astfel cum reiese din articolul 120 litera (c) din Regulamentul de procedura, cererea introductiva trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu o expunere sumara a motivelor invocate. Aceasta expunere – care nu trebuie sa depașeasca doua pagini – este destinata facilitarii redactarii avizului, referitor la fiecare cauza cu care este sesizata Curtea, care trebuie publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul de procedura.

Memoriul in aparare

14. Prevazut la articolul 124 din Regulamentul de procedura, memoriul in aparare trebuie sa indeplineasca, in esența, aceleași condiții de forma precum cererea introductiva și trebuie sa fie depus in termen de doua luni de la notificarea acesteia din urma. Acest termen – la care se adauga termenul invariabil pentru considerente de distanța de 10 zile – nu poate fi prelungit decat cu titlu excepțional și in urma formularii unei cereri corespunzator motivate, depusa in timp util, in care sunt expuse imprejurarile de natura sa justifice o asemenea prelungire.

15. Intrucat cadrul juridic al procesului este stabilit prin cererea introductiva, argumentația dezvoltata in memoriul in aparare trebuie structurata, pe cat posibil, in funcție de motivele sau obiecțiile enunțate in cererea introductiva. Pe parcursul procesului, prezentarea de motive noi este interzisa, cu excepția cazului in care acestea se intemeiaza pe elemente de drept sau de fapt care au aparut in cursul procedurii. Pe de alta parte, cadrul juridic și factual al litigiului nu trebuie sa fie expus in memoriul in aparare decat in masura in care prezentarea acestuia in cererea introductiva este contestata sau impune precizari suplimentare. La fel ca cererea introductiva, in afara unor imprejurari speciale, memoriul in aparare nu ar trebui sa depașeasca 30 de pagini.

Replica și duplica

16. In cazul in care considera necesar, reclamantul și paratul iși pot completa argumentația, primul printr-o replica, iar al doilea printr-o duplica. Aceste memorii sunt supuse acelorași reguli de forma precum cererea introductiva și memoriul in aparare, insa, avand in vedere caracterul lor facultativ și complementar, sunt in mod obligatoriu mai scurte decat acestea din urma. Intrucat cadrul și motivele sau obiecțiile aflate in centrul litigiului au fost expuse (sau contestate) in mod detaliat in cererea introductiva și in memoriul in aparare, singura

finalitate a replicii și a duplicii este sa permita reclamantului și paratului sa iși precizeze poziția sau sa iși detalieze argumentația cu privire la o problema importanta, președintele putand de asemenea, pe de alta parte, in temeiul articolului 126 din Regulamentul de procedura, sa precizeze el insuși aspectele la care ar trebui sa se refere aceste acte. Prin urmare, in afara unor imprejurari speciale, o replica și o duplica nu ar trebui sa depașeasca fiecare 10 pagini. Aceste acte trebuie depuse la grefa in termenele stabilite de Curte, prelungirea acestora nefiind acordata de președinte decat cu titlu excepțional și in urma unei cereri corespunzator motivate.

Cererea de procedura accelerata

17. Atunci cand natura cauzei impune examinarea acesteia in termen scurt, reclamantul sau paratul poate cere Curții sa judece cauza potrivit unei proceduri accelerate, care deroga de la prevederile Regulamentului de procedura. Prevazuta la articolul 133 din regulamentul menționat, aceasta posibilitate este totuși condiționata de depunerea, prin inscris separat, a unei cereri exprese in acest sens, in care sunt expuse in mod detaliat imprejurarile de natura sa justifice judecarea cauzei potrivit unei astfel de proceduri și implica, atunci cand o asemenea cerere este admisa, o adaptare a fazei scrise a procedurii. Termenele obișnuite de depunere a memoriilor sunt astfel scurtate, la fel ca intinderea acestora din urma, și, in temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedura, o replica, o duplica sau un memoriu in intervenție nu poate fi depus decat daca președintele apreciaza a fi necesar.

Cererile de suspendare a executarii sau de masuri provizorii (Procedura referitoare la masurile provizorii)

18. O acțiune directa poate fi insoțita și de o cerere de suspendare a executarii sau de o cerere de masuri provizorii, prevazute la articolul 278 și, respectiv, la articolul 279 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit in continuare “TFUE”). Cu toate acestea, in conformitate cu dispozițiile articolului 160 din Regulamentul de procedura, o asemenea cerere este admisibila numai daca provine de la solicitantul care a atacat actul respectiv in fața Curții sau de la alta parte din cauza cu care este sesizata Curtea și trebuie formulata prin inscris separat in care se indica atat obiectul litigiului și imprejurarile care demonstreaza urgența pronunțarii, cat și motivele de fapt și de drept care justifica la prima vedere dispunerea masurii solicitate. Ca regula generala, cererea se notifica atunci celeilalte parți din procedura, careia președintele ii stabilește un termen scurt pentru prezentarea de observații scrise sau orale. In cazuri de urgența deosebita, președintele poate admite cererea, in mod provizoriu, chiar inainte de prezentarea unor asemenea observații. Intr-o astfel de situație, decizia prin care se pune capat procedurii referitoare la masurile provizorii nu va putea fi totuși adoptata decat dupa ce cealalta parte a fost ascultata.

Faza scrisa a procedurii in recursuri

19. Faza scrisa a procedurii prezinta, in materia recursului, numeroase similitudini cu desfașurarea acestei faze in cadrul acțiunilor directe. Normele relevante figureaza la articolul 167 și urmatoarele (titlul V) din Regulamentul de procedura, care precizeaza atat conținutul obligatoriu al unei cereri de recurs și al unui memoriu in raspuns, cat și cuprinsul concluziilor lor.

Cererea de recurs

20. Astfel cum reiese din articolele 168 și 169 din Regulamentul de procedura – care completeaza, in aceasta privința, articolele 56-58 din statut –, un recurs nu se formuleaza impotriva actului unei instituții, al unui organ, al unui oficiu sau al unei agenții a Uniunii, ci impotriva deciziei prin care Tribunalul s-a pronunțat asupra unei acțiuni formulate in prima instanța. Din aceasta precizare rezulta ca concluziile recursului trebuie sa urmareasca in mod obligatoriu anularea, in tot sau in parte, a deciziei Tribunalului, astfel cum figureaza ea in dispozitivul acesteia din urma, iar nu anularea actului atacat la Tribunal. Sub sancțiunea inadmisibilitații, motivele și argumentele de drept invocate in recurs – care, in afara unor imprejurari speciale, nu ar trebui sa depașeasca 25 de pagini – trebuie, pe de alta parte, sa identifice cu precizie aspectele din motivarea deciziei menționate care sunt contestate și sa expuna in mod detaliat motivele pentru care aceasta din urma ar fi afectata de o eroare de drept.

21. Pentru a facilita redactarea avizului publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, in conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul de procedura, recurentul trebuie, in plus, sa includa in cererea sa o expunere sumara a acestor motive, cu o intindere maxima de doua pagini, și sa depuna la grefa inscrisurile și mijloacele materiale de proba necesare prin care se atesta respectarea cerințelor prevazute la articolul 19 din statut și reluate la articolul 119 din Regulamentul de procedura.

Memoriul in raspuns

22. Orice parte din cauza relevanta care s-a aflat pe rolul Tribunalului poate depune un memoriu in raspuns intr-un termen, care nu poate fi prelungit, de doua luni de la notificarea recursului catre partea respectiva, la care se adauga termenul invariabil pentru considerente de distanța de 10 zile. Conținutul acestui memoriu este supus cerințelor stabilite la articolul 173 din Regulamentul de procedura și, in conformitate cu articolul 174 din același regulament, concluziile sale trebuie sa urmareasca admiterea sau respingerea, in tot sau in parte, a recursului. Argumentația juridica cuprinsa in memoriul in raspuns trebuie, pe cat posibil, sa fie structurata in funcție de motivele invocate de recurent, insa nu este necesar ca, in acest memoriu, sa fie amintit cadrul juridic și factual al litigiului, cu excepția cazului in care prezentarea acestuia in cererea de recurs este contestata sau impune precizari. In schimb, contestarea admisibilitații, in tot sau in parte, a acestui recurs trebuie sa fie inclusa in insuși corpul memoriului in raspuns, posibilitatea – prevazuta la articolul 151 din Regulamentul de procedura – de a ridica prin inscris separat o excepție de inadmisibilitate a acțiunii nefiind aplicabila recursurilor. La fel ca cererea de recurs, sub rezerva unor imprejurari speciale, memoriul in raspuns nu ar trebui sa depașeasca 25 de pagini.

Recursul incident

23. Daca, atunci cand ii este notificat recursul, o parte din cauza relevanta care s-a aflat pe rolul Tribunalului dorește sa conteste decizia acestuia din urma cu privire la un aspect care nu a fost evocat in cererea de recurs, acea parte trebuie sa formuleze recurs incident impotriva deciziei Tribunalului. Acest recurs trebuie formulat prin inscris separat in același termen, care nu poate fi prelungit, ca termenul de depunere a memoriului in raspuns și trebuie sa indeplineasca cerințele enunțate la articolele 177 și 178 din Regulamentul de procedura. Motivele și argumentele de drept pe care le conține trebuie sa fie in mod obligatoriu diferite de cele invocate in memoriul in raspuns.

Memoriul in raspuns la recursul incident

24. In cazul in care se formuleaza un asemenea recurs incident, recurentul, la fel ca orice alta parte din cauza relevanta care s-a aflat pe rolul Tribunalului care are interes in admiterea sau in respingerea acestui recurs, poate depune un memoriu in raspuns, al carui obiect este limitat la motivele invocate in recursul incident. In conformitate cu articolul 179 din Regulamentul de procedura, acest memoriu trebuie depus intr-un termen, care nu poate fi prelungit, de doua luni de la notificarea recursului incident (la care se adauga termenul invariabil pentru considerente de distanța de 10 zile).

Memoriile in replica și in duplica

25. Indiferent daca sunt formulate cu titlu principal sau incident, recursul și memoriul in raspuns pot fi completate cu un memoriu in replica și cu un memoriu in duplica, pentru a da, de exemplu, parților posibilitatea sa iși exprime poziția asupra unei excepții de inadmisibilitate sau asupra unor elemente noi invocate in memoriul in raspuns. Spre deosebire de normele aplicabile acțiunilor directe, aceasta posibilitate este totuși condiționata de obținerea unei autorizari exprese din partea președintelui Curții. In acest scop, recurentul (sau partea care a formulat recursul incident) este invitat sa depuna, intr-un termen de șapte zile de la notificarea memoriului in raspuns (sau a memoriului in raspuns la recursul incident) – termen la care se adauga termenul invariabil pentru considerente de distanța de 10 zile –, o cerere motivata in mod corespunzator in care sunt expuse motivele pentru care, in opinia sa, este necesara o replica. Aceasta cerere – care nu ar trebui sa depașeasca trei pagini – trebuie sa fie comprehensibila prin ea insași, fara sa fie necesar sa se faca trimitere la recurs sau la memoriul in raspuns.

26. Data fiind natura particulara a recursurilor, care sunt limitate la examinarea unor chestiuni de drept, președintele poate, in plus, daca admite cererea de depunere a unei replici, sa limiteze obiectul și numarul de pagini ale unui asemenea memoriu, precum și ale memoriului in duplica care ii urmeaza acestuia. Respectarea acestor indicații este o condiție esențiala pentru buna desfașurare a procedurii, depașirea numarului de pagini autorizat sau evocarea altor chestiuni in replica sau in duplica determinand returnarea acestui memoriu autorului sau.

Recursurile formulate in temeiul articolului 57 din statut

27. Normele enunțate la punctele 19-26 din prezentele instrucțiuni nu sunt totuși in integralitate aplicabile recursurilor formulate impotriva deciziilor Tribunalului prin care se respinge o cerere de intervenție sau a deciziilor adoptate ca urmare a unei cereri de masuri provizorii formulate in temeiul articolului 278 sau al articolului 279 TFUE. Potrivit articolului 57 al treilea paragraf din statut, asemenea recursuri sunt astfel supuse aceleiași proceduri ca o cerere de masuri provizorii introdusa direct la Curte. Prin urmare, se acorda parților un termen scurt pentru depunerea eventualelor lor observații cu privire la recurs, iar Curtea se pronunța asupra acestuia din urma fara parcurgerea unei faze scrise adiționale și chiar fara parcurgerea unei faze orale.

Intervenția in acțiunile directe și in recursuri

Cererea de intervenție

28. In conformitate cu articolul 40 din statut, statele membre și instituțiile Uniunii, pe de o parte, și, in condițiile prevazute la al doilea și la al treilea paragraf ale acestui articol, statele terțe parți la Acordul privind SEE, Autoritatea de Supraveghere a AELS, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și orice alta persoana fizica sau juridica, pe de alta parte, pot interveni in litigiile supuse Curții pentru a susține, in tot sau in parte, concluziile uneia dintre parți. Pentru a putea fi luata in considerare, cererea de intervenție trebuie sa fie depusa in termenul prevazut la articolul 130 alineatul (1) (acțiuni directe) sau la articolul 190 alineatul (2) (recursuri) din Regulamentul de procedura și sa indeplineasca condițiile enunțate la articolul 130 alineatele (2)-(4) din același regulament.

Memoriul in intervenție

29. In cazul in care se admite cererea de intervenție, intervenientului i se comunica toate actele de procedura notificate parților, cu excepția, daca este cazul, a unor inscrisuri sau mijloace materiale de proba secrete sau confidențiale. Intervenientul dispune de o luna de la primirea acestor acte pentru a depune un memoriu in intervenție. Deși acest memoriu trebuie sa indeplineasca cerințele prevazute la articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, conținutul sau este totuși in mod necesar mai succint decat memoriul parții susținute, iar intinderea lui nu ar trebui sa depașeasca 10 pagini. Astfel, intrucat intervenția prezinta un caracter accesoriu in raport cu litigiul principal, intervenientul trebuie sa se abțina sa repete in memoriul sau motivele sau argumentele care figureaza in inscrisurile parții pe care o susține și nu trebuie sa expuna decat motive sau argumente suplimentare, care consolideaza teza parții respective. Reproducerea cadrului juridic și factual al litigiului este superflua, cu excepția cazului in care prezentarea acestuia in memoriile parților principale este contestata sau impune precizari suplimentare.

Observațiile cu privire la memoriul in intervenție

30. Dupa depunerea memoriului in intervenție, președintele poate stabili, daca considera necesar, un termen pentru prezentarea de scurte observații cu privire la acest memoriu. Depunerea unor asemenea observații, a caror intindere nu ar trebui sa depașeasca cinci pagini, are totuși un caracter facultativ. Unicul obiectiv al unor asemenea observații este acela de a da parților principale posibilitatea sa reacționeze la alegații inexacte sau sa iși exprime poziția cu privire la motivele sau argumentele noi invocate de intervenient. In absența unor astfel de elemente, se recomanda sa se renunțe la depunerea de asemenea observații pentru a nu se prelungi in mod inutil durata fazei scrise a procedurii.

Cererile de intervenție tardive

31. In masura in care indeplinește condițiile enunțate la articolul 130 alineatele (2)-(4) din Regulamentul de procedura, Curtea poate lua in considerare și o cerere de intervenție depusa dupa expirarea termenului prevazut la articolul 130 alineatul (1) sau la articolul 190 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, cu condiția totuși ca ea sa ii parvina inainte de luarea deciziei de deschidere a fazei orale a procedurii prevazute la articolul 60 alineatul (4) din regulamentul menționat. In acest caz, intervenientul iși va putea prezenta eventualele observații in cadrul ședinței de audiere a pledoariilor, daca aceasta se organizeaza.

Intervenția in cadrul unei cereri de masuri provizorii sau al unei proceduri accelerate

32. Situația este, in principiu, aceeași in cadrul unei cereri de masuri provizorii sau in cazul aplicarii unei proceduri accelerate. In afara unor imprejurari speciale care justifica depunerea de observații scrise, persoana sau entitatea autorizata sa intervina in cadrul unei asemenea proceduri nu iși va putea valorifica observațiile decat oral, daca se organizeaza o ședința.

Excluderea intervenției in materia trimiterilor preliminare

33. Regulile care preceda, referitoare la intervenție, nu sunt, in schimb, aplicabile trimiterilor preliminare. Data fiind natura necontencioasa a acestei categorii de cauze și funcția particulara a Curții atunci cand este chemata sa se pronunțe cu titlu preliminar asupra interpretarii sau validitații dreptului Uniunii, numai persoanele interesate prevazute la articolul 23 din statut sunt autorizate sa prezinte observații, scrise sau orale, cu privire la intrebarile adresate Curții de instanțele statelor membre.

Forma și structura actelor de procedura

34. Independent de elementele care preceda și de dispozițiile referitoare la conținutul actelor de procedura care rezulta din prevederile statutului și ale Regulamentului de procedura, memoriile și observațiile scrise depuse in fața Curții trebuie sa indeplineasca anumite cerințe suplimentare destinate sa faciliteze lectura și examinarea acestor acte de catre Curte, in special pe cale electronica. Aceste cerințe privesc atat forma și prezentarea actelor de procedura, cat și structura și intinderea lor.

35. In planul condițiilor de forma, mai intai, este imperativ ca memoriile sau observațiile depuse de parți sa fie prezentate intr-un mod care sa permita gestionarea electronica a acestor acte de catre Curte și in special sa faca posibila scanarea lor și recunoașterea caracterelor. In aceasta optica, trebuie sa se țina seama de urmatoarele cerințe:

– memoriul sau observațiile trebuie redactate pe hartie alba, neliniata, de format A4 și trebuie sa figureze pe o singura fața a foii (recto), iar nu pe cele doua fețe ale acesteia (recto-verso);

– caracterele utilizate pentru text trebuie sa aparțina unui font obișnuit (de exemplu, Times New Roman, Courier sau Arial) și trebuie sa aiba o dimensiune de cel puțin 12 puncte in text și de cel puțin 10 puncte pentru notele de subsol, cu o distanța intre randuri de 1,5, iar marginile paginii, orizontale și verticale, de cel puțin 2,5 cm (sus, jos, la stanga și la dreapta);

– toate paragrafele memoriului sau ale observațiilor trebuie sa fie numerotate in mod continuu, in ordine crescatoare;

– paginile memoriului sau ale observațiilor, inclusiv eventualele anexe ale acestora și opisul lor, trebuie de asemenea sa fie numerotate in mod continuu, in ordine crescatoare, in colțul din dreapta sus;

– in sfarșit, atunci cand nu au fost transmise Curții pe cale electronica, paginile memoriului sau ale observațiilor trebuie sa fie prinse in așa fel incat sa poata fi desfacute cu ușurința, fara sa se utilizeze mijloace de prindere fixe, cum ar fi lipici sau capse.

36. Pe langa aceste cerințe de forma, actele de procedura depuse in fața Curții trebuie sa fie redactate in așa fel incat sa fie posibil sa se ințeleaga structura și conținutul lor inca de la primele pagini. Pe langa indicarea, pe prima pagina a memoriului sau a observațiilor respective, a titlului acestui act, a numarului cauzei (daca a fost deja comunicat de grefa) și a parților vizate de aceasta (parțile din litigiul principal, reclamantul și paratul sau parțile din cauza relevanta care s-a aflat pe rolul Tribunalului), memoriul sau observațiile depuse incep cu o scurta expunere a planului adoptat de autorul lor sau cu un cuprins. Acest memoriu sau aceste observații se incheie in mod obligatoriu cu concluziile autorului lor sau, in materie preliminara, cu raspunsurile pe care acesta le propune la intrebarile adresate de instanța de trimitere.

37. Deși actele transmise Curții nu sunt supuse, in ceea ce privește conținutul lor, niciunei alte cerințe decat cele care rezulta din statut și din Regulamentul de procedura, trebuie totuși ținut seama de faptul ca asemenea acte reprezinta baza de studiu al dosarului de catre Curte și ca trebuie, in general, sa fie traduse de Curte sau de instituția de la care emana. Prin urmare, in interesul unei bune desfașurari a procedurii, precum și in interesul parților inseși, memoriile sau observațiile depuse trebuie redactate intr-un limbaj simplu și precis, fara sa se recurga la termeni tehnici proprii unui sistem juridic național. Repetițiile trebuie evitate, iar frazele scurte trebuie sa fie, pe cat posibil, preferate frazelor lungi și complexe, insoțite de incidente și de subordonate.

38. Atunci cand, in memoriul sau in observațiile lor, parțile invoca un text sau o reglementare particulara, din dreptul național sau din dreptul Uniunii, referințele acelui text sau ale acelei reglementari trebuie sa fie furnizate cu precizie, atat in ceea ce privește data

adoptarii și, daca este posibil, data publicarii documentului respectiv, cat și in ceea ce privește aplicabilitatea in timp a acestuia. De asemenea, atunci cand citeaza un extras sau un pasaj dintr-o decizie jurisprudențiala sau din concluziile unui avocat general, parțile sunt rugate sa precizeze atat numele și numarul cauzei vizate, cat și referințele exacte ale extrasului sau ale pasajului respectiv.

39. In sfarșit, trebuie amintit ca argumentația juridica a parților sau a persoanelor interesate prevazute la articolul 23 din statut trebuie sa figureze in memoriile sau in observațiile scrise, iar nu in eventualele anexe la acestea, care, in general, nu sunt traduse. Numai inscrisurile menționate in insuși corpul memoriului sau al observațiilor și care sunt necesare pentru a ilustra sau pentru a susține conținutul acestuia trebuie anexate la memoriul sau la observațiile in cauza. Pe de alta parte, depunerea de anexe nu este acceptata, in temeiul articolului 57 alineatul (4) din Regulamentul de procedura, decat daca este insoțita de un opis al anexelor. Acest opis trebuie sa cuprinda pentru fiecare inscris anexat numarul anexei, o scurta indicare a naturii sale, precum și menționarea paginii sau a paragrafului din memoriu sau din observații in care este citat inscrisul și care justifica depunerea lui.

Depunerea și transmiterea actelor de procedura

40. Numai actele expres prevazute de normele de procedura pot fi depuse la grefa. Aceste acte trebuie depuse in termenele stabilite, cu respectarea cerințelor enunțate la articolul 57 din Regulamentul de procedura. Depunerea poate fi efectuata pe cale electronica sau prin poșta ori prin remiterea fizica a actului in cauza la grefa Curții sau, in afara programului de lucru al grefei, la recepția cladirilor Curții (Rue du Fort Niedergrünewald), unde funcționarul de serviciu va confirma primirea actului prin inscrierea pe acesta a datei și a orei depunerii.

41. Modul cel mai sigur și cel mai rapid de depunere a unui act de procedura este depunerea efectuata prin intermediul aplicației e-Curia. Aceasta aplicație, comuna celor trei instanțe care compun Curtea de Justiție a Uniunii Europene, este operaționala din anul 2011. Ea permite depunerea și notificarea actelor de procedura pe cale exclusiv electronica, fara a fi necesar sa se realizeze copii certificate pentru conformitate cu originalul ale actului transmis Curții sau sa se adauge la aceasta transmitere o transmitere pe cale poștala. Modalitațile de acces la aplicația e-Curia și condițiile de utilizare a acesteia sunt descrise cu precizie in Decizia Curții din 13 septembrie 2011 referitoare la depunerea și la comunicarea de acte de procedura prin intermediul aplicației e-Curia, precum și in condițiile de utilizare la care se refera aceasta decizie. Aceste documente sunt disponibile pe site-ul internet al Curții (la rubrica “Curtea de Justiție – Procedura”).

42. Daca un act de procedura nu este transmis Curții prin intermediul aplicației menționate mai sus, el poate fi de asemenea adresat Curții prin poșta. Plicul care conține actul trebuie adresat grefei Curții la urmatoarea adresa: Rue du Fort Niedergrünewald – L-2925 Luxemburg. In aceasta privința, este util sa se aminteasca faptul ca, in temeiul articolului 57 alineatul (7) din Regulamentul de procedura, numai data și ora depunerii originalului la grefa sunt luate in considerare in privința termenelor procedurale. Prin urmare, pentru a evita decaderea, se recomanda in mod deosebit efectuarea trimiterii respective prin scrisoare recomandata sau prin scrisoare expres, cu mai multe zile inainte de expirarea termenului stabilit pentru depunerea actului.

43. La ora actuala, este de asemenea posibil sa se transmita grefei copia originalului semnat al unui act de procedura prin fax (+ 352 433766) sau in anexa unui e-mail (ecj.registry@curia.europa.eu). Depunerea unui act de procedura prin una dintre aceste modalitați este valabila, din perspectiva respectarii termenelor de procedura, numai cu condiția ca originalul semnat al actului, insoțit de anexele și de copiile prevazute la articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, sa parvina el insuși grefei in cel mult 10 zile de la trimiterea acelui fax sau a acelui e-mail. Prin urmare, originalul respectiv trebuie sa fie expediat fara intarziere, imediat dupa transmiterea copiei, fara a i se aduce corecturi sau modificari, nici macar minore. In cazul in care exista diferențe intre originalul semnat și copia transmisa anterior, se ia in considerare numai data depunerii originalului semnat.

III. FAZA ORALA A PROCEDURII

44. Astfel cum rezulta din articolul 20 al patrulea paragraf din statut, faza orala a procedurii cuprinde, in esența, doua etape distincte: audierea parților sau a persoanelor interesate prevazute la articolul 23 din statut și prezentarea concluziilor avocatului general. Potrivit dispozițiilor articolului 20 al cincilea paragraf din statut, Curtea poate totuși decide, in cazul in care considera ca respectiva cauza nu pune o problema noua de drept, ca aceasta sa fie judecata fara concluziile avocatului general. In ceea ce privește organizarea unei ședințe de audiere a pledoariilor, ea nu are un caracter sistematic.

Finalitatea ședinței de audiere a pledoariilor

45. Avand in vedere importanța pe care o prezinta faza scrisa a procedurii in cadrul cauzelor cu care este sesizata Curtea și sub rezerva aplicarii articolului 76 alineatul (3) din Regulamentul de procedura, criteriul determinant pentru organizarea unei ședințe nu este atat formularea unei cereri exprese in acest sens, cat aprecierea pe care o efectueaza Curtea insași cu privire la potențialul aport al ședinței respective la soluționarea litigiului sau la determinarea raspunsurilor pe care ar putea sa le dea la intrebarile adresate de o instanța a unui stat membru. Prin urmare, Curtea organizeaza o ședința de fiecare data cand ea poate contribui la o ințelegere mai buna a cauzei și a implicațiilor acesteia, indiferent daca parțile sau persoanele interesate prevazute la articolul 23 din statut au formulat sau nu au formulat o cerere in acest sens.

Cererea de organizare a unei ședințe

46. Daca aceste parți sau persoane interesate considera ca intr-o cauza trebuie organizata o ședința, ele au, in orice caz, obligația ca, imediat dupa notificarea incheierii fazei scrise a procedurii, sa indice Curții prin scrisoare motivele pentru care doresc sa fie ascultate de aceasta. Motivarea menționata – care nu poate fi confundata cu un memoriu sau cu observații scrise și care nu ar trebui sa depașeasca trei pagini – trebuie sa rezulte dintr-o apreciere concreta a utilitații unei ședințe de audiere a pledoariilor pentru partea respectiva și sa indice elementele din dosar sau argumentele pe care aceasta parte considera necesar sa le dezvolte sau sa le combata mai amplu in cadrul ședinței. O motivare cu caracter general care se refera, de exemplu, la importanța cauzei sau a chestiunilor care trebuiesc soluționate de Curte nu este suficienta.

Convocarea la ședința și necesitatea unui raspuns rapid la aceasta convocare

47. Atunci cand decide sa organizeze o ședința de audiere a pledoariilor intr-o anumita cauza, Curtea stabilește data și ora exacte ale acesteia, iar parțile sau persoanele interesate prevazute la articolul 23 din statut sunt convocate de indata de grefa, care le informeaza și cu privire la compunerea completului de judecata in fața caruia a fost trimisa cauza de catre Curte, la masurile de organizare a procedurii decise de aceasta și, daca este cazul, la absența concluziilor avocatului general. Pentru a permite Curții sa organizeze aceasta ședința in condiții optime, parțile sau persoanele interesate menționate sunt invitate sa raspunda la scrisoarea grefei intr-un termen scurt indicand in special daca au intenția sa participe efectiv la ședința, precum și numele avocatului sau al agentului care le va reprezenta in cadrul acesteia. Un raspuns tardiv la scrisorile de convocare ale grefei risca sa compromita buna organizare a ședinței, atat din punctul de vedere al timpului de susținere a pledoariei alocat de Curte parții in cauza, cat și din perspectiva constrangerilor legate de gestionarea serviciului de interpretare.

Masuri de luat in vederea participarii la ședința

48. Atat din cauza condițiilor, uneori dificile, de circulație la Luxemburg, cat și a masurilor de securitate aplicabile la accesul in cladirile Curții, se recomanda sa se ia masurile necesare pentru a fi prezent in sala unde se vor ține pledoariile, in ziua ședinței, cu mult timp inainte de ora stabilita pentru deschiderea acesteia. Astfel, inainte de inceperea ședinței, se obișnuiește ca membrii completului de judecata sa aiba cu reprezentanții parților sau ai persoanelor interesate prevazute la articolul 23 din statut o scurta intrevedere referitoare la organizarea ședinței. Judecatorul raportor și avocatul general pot, cu aceasta ocazie, sa invite reprezentanții menționați mai sus sa aduca, in ședința, precizari suplimentare cu privire la anumite chestiuni sau sa aprofundeze un anumit aspect particular al cauzei respective.

Desfașurarea obișnuita a unei ședințe de audiere a pledoariilor

49. Deși desfașurarea unei ședințe poate varia in funcție de circumstanțele proprii fiecarei cauze, o ședința in fața Curții cuprinde, ca regula generala, trei parți distincte: pledoariile propriu-zise, intrebarile membrilor Curții și replicile.

Prima faza a ședinței: pledoariile

Finalitatea pledoariilor

50. Sub rezerva unor imprejurari speciale, ședința incepe in mod obișnuit cu pledoariile parților sau ale persoanelor interesate prevazute la articolul 23 din statut. Aceste pledoarii vizeaza, in primul rand, sa dea curs eventualelor cereri de concentrare a pledoariilor și sa raspunda la intrebarile pe care Curtea le-a putut adresa parților sau persoanelor interesate, inainte de ședința, in temeiul articolului 61 sau al articolului 62 din Regulamentul de procedura și, daca este cazul, sa scoata apoi in evidența aspectele pe care pledantul le considera deosebit de importante pentru decizia Curții in special in materie preliminara, prin raportare la observațiile scrise prezentate de ceilalți participanți la procedura.

51. Intrucat Curtea cunoaște deja cauza la sfarșitul fazei scrise a procedurii, este inutil ca, in cadrul ședinței, sa se aminteasca conținutul memoriilor sau al observațiilor scrise depuse și in particular cadrul juridic și factual al cauzei. Numai aspectele decisive pentru decizia Curții trebuie sa fie aduse in atenția acesteia. Trebuie totuși precizat ca, atunci cand, anterior ședinței, Curtea a invitat parțile sau persoanele interesate menționate sa iși concentreze pledoariile asupra unei chestiuni sau asupra unui aspect particular al cauzei, numai acea chestiune sau acel aspect ar trebui in principiu sa fie abordate in cursul acestor pledoarii. Pe cat posibil, participanții la ședința care susțin aceeași teza sau impartașesc aceeași poziție trebuie in plus sa se organizeze inainte de ședința pentru a se evita sa se expuna din nou argumente deja prezentate.

Timpul de susținere a pledoariei și eventuala prelungire a acestuia

52. Timpul de susținere a pledoariei este stabilit de președintele completului de judecata, dupa consultarea judecatorului raportor și, daca este cazul, a avocatului general insarcinat cu cauza. In principiu, acest timp de susținere a pledoariei este stabilit la 15 minute, indiferent de completul de judecata in fața caruia este trimisa cauza, aceasta durata putand totuși sa fie prelungita sau scurtata in funcție de natura sau de complexitatea deosebita a cauzei, de numarul și de statutul procedural al participanților la ședința, precum și de eventualele masuri de organizare a procedurii. Prelungirea timpului de susținere a pledoariei alocat poate, in mod excepțional, sa fie acordata de președintele completului de judecata la cererea corespunzator motivata a unei parți sau a unei persoane interesate prevazute la articolul 23 din statut. Pentru a putea fi luata in considerare, o asemenea cerere trebuie totuși sa fie formulata de partea sau de persoana interesata respectiva in raspunsul sau la scrisoarea de convocare la ședința și, in orice caz, sa parvina Curții cu cel puțin doua saptamani inainte de data efectiva a ședinței.

Numarul pledanților

53. Pentru motive legate de buna desfașurare a ședinței, pledoariile parților sau ale persoanelor interesate prezente la ședința trebuie sa fie susținute, pentru fiecare dintre ele, de o singura persoana. Cu titlu excepțional, o a doua persoana poate fi totuși autorizata sa pledeze atunci cand natura sau complexitatea deosebita a cauzei o justifica și sub rezerva prezentarii unei cereri corespunzator motivate in acest sens in raspunsul parții sau al persoanei interesate la scrisoarea de convocare la ședința și, in orice caz, cu cel puțin doua saptamani inainte de data efectiva a ședinței. Daca este acordata, aceasta autorizare nu implica totuși nicio prelungire a timpului de susținere a pledoariei, cei doi pledanți trebuind sa iși imparta timpul de susținere a pledoariei alocat parții vizate.

A doua faza a ședinței: intrebarile membrilor Curții

54. Pe langa intrebarile care pot fi adresate sau clarificarile care pot fi dorite de membrii Curții in cursul pledoariilor, pledanții pot fi invitați, la sfarșitul acestor pledoarii, sa raspunda la intrebari suplimentare ale membrilor Curții. Aceste intrebari au ca obiect completarea cunoașterii dosarului de catre aceștia din urma și permit pledanților sa clarifice sau sa aprofundeze anumite aspecte care, daca este cazul, necesita precizari suplimentare la sfarșitul fazei scrise a procedurii și al pledoariilor.

A treia faza a ședinței: replicile

55. La capatul acestor dezbateri, reprezentanții parților sau ai persoanelor interesate prevazute la articolul 23 din statut au, in sfarșit, posibilitatea de a replica pe scurt, in cazul in care considera necesar. Aceste replici, de o durata maxima de cinci minute fiecare, nu constituie un al doilea tur de pledoarii. Unicul obiectiv al acestora este sa permita pledanților sa reacționeze pe scurt la observațiile sau la intrebarile formulate in cursul ședinței de ceilalți participanți la aceasta sau de membrii Curții. Daca doi pledanți au fost autorizați sa ia cuvantul pentru o parte, numai unul dintre ei este autorizat sa ia cuvantul in replica.

Implicațiile și constrangerile interpretarii simultane

56. Indiferent daca este vorba de pledoarii, de replici sau de raspunsuri la intrebarile Curții, pledanții trebuie sa țina seama de faptul ca intervențiile lor sunt deseori urmarite de membrii completului de judecata prin intermediul interpretarii simultane. Prin urmare, in interesul unei bune desfașurari a ședinței și in vederea garantarii calitații interpretarii furnizate, reprezentanții parților sau ai persoanelor interesate prevazute la articolul 23 din statut sunt invitați ca, daca au la dispoziție un text, chiar și succint, note de pledoarii sau un plan al intervenției lor, sa il/le transmita in prealabil Direcției de interpretare, fie prin fax (+ 352 43033697), fie prin e-mail (interpret@curia.europa.eu). Acest text sau aceste note de pledoarii sunt destinate exclusiv interpreților și nu sunt nici transmise membrilor completului de judecata și avocatului general insarcinat cu cauza, și nici depuse la dosar.

57. In cadrul ședinței propriu-zise, se recomanda totuși sa nu se citeasca un text. Pentru facilitarea interpretarii, se recomanda sa se vorbeasca in mod liber, pe baza unor note bine structurate. In orice caz, este indispensabil sa se vorbeasca cu moderație la microfon, cu un ritm natural și nu prea rapid, anunțand in prealabil planul intervenției care urmeaza sa fie efectuata și privilegiind in mod sistematic frazele scurte și simple.

Urmarile ședinței de audiere a pledoariilor

58. Participarea activa a parților sau a persoanelor interesate prevazute la articolul 23 din statut ia sfarșit odata cu terminarea ședinței. Sub rezerva ipotezei, excepționala, a redeschiderii fazei orale a procedurii, prevazuta la articolul 83 din Regulamentul de procedura, parțile sau persoanele interesate menționate nu mai sunt autorizate sa formuleze observații scrise sau orale, de exemplu ca reacție la concluziile avocatului general, atunci cand președintele completului de judecata a dispus inchiderea ședinței de audiere a pledoariilor.

IV. DISPOZIȚII FINALE

59. Prezentele instrucțiuni practice abroga și inlocuiesc Instrucțiunile practice privind acțiunile directe și recursurile din 15 octombrie 2004 (JO L 361, p. 15), astfel cum au fost modificate la 27 ianuarie 2009 (JO L 29, p. 51).

60. Prezentele instrucțiuni practice se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Ele intra in vigoare in ziua urmatoare publicarii lor.

Adoptat la Luxemburg, 25 noiembrie 2013.

[1] JO L 265, 29.9.2012, p. 1, astfel cum a fost modificat la 18 iunie 2013 (JO L 173, 26.6.2013, p. 65).

 

— ♦ —

..

.
Procedura trimiterii preliminare reprezintă o coordonată esenţială în dialogul dintre instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).
După ce în primii trei ani de la aderare, din România au fost trimise doar două cereri pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, în ultimii doi ani numărul acestora crescut exponenţial. Are loc, însă, un dialog adevărat între instanţele româneşti şi Curtea de Justiţie, sunt pregătiţi instanţele şi avocaţii pentru ca acest incident procedural să nu devină o povară inutilă pentru acţiunea naţională? Lucrarea analizează toate trimiterile preliminare provenite de la instanţele judecătoreşti româneşti, alături de alte elemente aflate în legătură cu trimiterea preliminară, precum ar fi: repartizarea competenţelor între instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie în cadrul acestui dialog judiciar; modul de redactare al unei trimiteri preliminare şi cerinţele minime care trebuie îndeplinite în acest sens; actul de procedură al instanţei naţionale atunci când dispune iniţierea dialogului; suspendarea unei acţiuni în situaţia în care există o trimitere preliminară înregistrată la CJUE care are acelaşi obiect, retragerea trimiterii preliminare, refuzul trimiterii sau procedura în faţa instanţei naţionale după primirea răspunsului de la CJUE.

În acelaşi context, în cuprinsul lucrării, prezentarea acelor trimiteri preliminare provenite din România, care au suscitat o atenţie specială din partea profesioniştilor, este însoţită de o evaluare a practicii judecătoreşti aferente obiectului respectivelor trimiteri preliminare, încercându-se astfel o evaluare de ordin mai general a coerenţei interpretării şi aplicării pe cale judiciară a dreptului Uniunii Europene.
.
.
.
.
.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close