Republicare oficiala. Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie

In M. Of. nr. 205 din 24 martie 2014 a fost republicata Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie.
Din cuprins:
*) Republicata in temeiul dispoziţiilor art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012 şi rectificata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificarile ulterioare, dandu-se textelor o noua numerotare.
Legea nr. 217/2003 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidaritaţii familiale, bazata pe prietenie, afecţiune şi intrajutorare morala şi materiala a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes naţional.
(2) Prevenirea şi combaterea violenţei in familie fac parte din politica integrata de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezinta o importanta problema de sanatate publica.
(3) Statul roman, prin autoritaţile competente, elaboreaza şi implementeaza politici şi programe destinate prevenirii şi combaterii violenţei in familie, precum şi protecţiei victimelor violenţei in familie.
ART. 2
Protecţia şi promovarea drepturilor victimelor violenţei in familie se realizeaza in conformitate cu urmatoarele principii:
a) principiul legalitaţii;
b) principiul respectarii demnitaţii umane;
c) principiul prevenirii savarşirii actelor de violenţa in familie;
d) principiul celeritaţii;
e) principiul parteneriatului;
f) principiul egalitaţii de şanse şi de tratament.
ART. 3
(1) In sensul prezentei legi, violenţa in familie reprezinta orice acţiune sau inacţiune intenţionata, cu excepţia acţiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarşita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violenţa in familie impiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertaţile fundamentale.
ART. 4
Violenţa in familie se manifesta sub urmatoarele forme:
a) violenţa verbala – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţari, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
b) violenţa psihologica – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune şi de suferinţa psihica in orice mod şi prin orice mijloace, violenţa demonstrativa asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţari verbale, afişare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
c) violenţa fizica – vatamarea corporala ori a sanataţii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, inţepare, taiere, ardere, strangulare, muşcare, in orice forma şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
d) violenţa sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, harţuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
e) violenţa economica – interzicerea activitaţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţa primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, acţiunea de sustragere intenţionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive in detrimentul sanataţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
f) violenţa sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventarii instituţiei de invaţamant, impunerea izolarii prin detenţie, inclusiv in locuinţa familiala, privare intenţionata de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
g) violenţa spirituala – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesitaţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
ART. 5
In sensul prezentei legi, prin membru de familie se inţelege:
a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemanatoare acelora dintre soţi sau dintre parinţi şi copii, in cazul in care convieţuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept drepturile faţa de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeşte persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic, cu excepţia celor care indeplinesc aceste atribuţii in exercitarea sarcinilor profesionale.
ART. 6
Victima violenţei in familie are dreptul:
a) la respectarea personalitaţii, demnitaţii şi a vieţii sale private;
b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c) la protecţie speciala, adecvata situaţiei şi nevoilor sale;
d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare sociala, precum şi la asistenţa medicala gratuita, in condiţiile prezentei legi;
e) la consiliere şi asistenţa juridica gratuita, in condiţiile legii.
ART. 7
(1) Autoritaţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia sa ia masurile necesare pentru prevenirea violenţei in familie şi pentru preintampinarea unor situaţii de incalcare repetata a drepturilor fundamentale ale victimelor violenţei in familie.
(2) Autoritaţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia sa asigure exercitarea dreptului la informare al victimelor violenţei in familie, potrivit competenţelor ce le revin, dupa caz, cu privire la:
a) instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale care asigura consiliere psihologica sau orice alte forme de asistenţa şi protecţie a victimei, in funcţie de necesitaţile acesteia;
b) organul de urmarire penala la care pot face plangere;
c) dreptul la asistenţa juridica şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vatamate, ale parţii vatamate şi ale parţii civile;
f) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de catre stat, potrivit legii.

CAPITOLUL II
Instituţii cu atribuţii in prevenirea şi combaterea violenţei in familie

ART. 8
(1) Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, prin structurile lor teritoriale, desemneaza personalul cu atribuţii in domeniul prevenirii şi combaterii violenţei in familie.
(2) Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, autoritaţile administraţiei publice locale, organizaţiile neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societaţii civile vor desfaşura, separat sau, dupa caz, in cooperare, activitaţi de prevenire şi combatere a violenţei in familie.
(3) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Varstnice este autoritatea publica centrala care elaboreaza politica de asistenţa sociala şi promoveaza drepturile victimelor violenţei in familie.
(4) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Varstnice, prin structurile sale specializate de la nivel central şi teritorial, elaboreaza şi aplica masuri speciale de integrare pe piaţa muncii a victimelor violenţei in familie.
(5) Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice au responsabilitatea elaborarii unei strategii la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei in familie, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare şi monitorizare a activitaţilor intreprinse, care se aproba prin hotarare a Guvernului*), la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Varstnice, a Ministerului Afacerilor Interne şi a Ministerului Dezvoltarii Regionale şi Administraţiei Publice.
————
*) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 1.156/2012 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei in familie pentru perioada 2013 – 2017 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei in familie pentru perioada 2013 – 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 819 din 6 decembrie 2012.

ART. 9
Ministerul Sanataţii, impreuna cu Ministerul Afacerilor Interne şi cu Ministerul Dezvoltarii Regionale şi Administraţiei Publice, elaboreaza şi difuzeaza materiale documentare privind cauzele şi consecinţele violenţei in familie.
ART. 10
Ministerul Educaţiei Naţionale realizeaza, cu sprijinul celorlalte ministere implicate şi in colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate in domeniu, programe educative pentru parinţi şi copii, in vederea prevenirii violenţei in familie.
ART. 11
Serviciul de probaţiune din cadrul tribunalului, in colaborare cu organizaţiile neguvernamentale care desfaşoara activitaţi specifice in domeniu sau cu specialiştii, va desfaşura activitaţi de reinserţie sociala a infractorilor condamnaţi pentru infracţiuni de violenţa in familie.
ART. 12
Autoritaţile prevazute la art. 8 asigura pregatirea şi perfecţionarea continua a persoanelor desemnate cu atribuţii in domeniul prevenirii şi combaterii violenţei in familie.
ART. 13
(1) Autoritaţile administraţiei publice locale au obligaţia sa ia urmatoarele masuri specifice:
a) sa includa problematica prevenirii şi combaterii violenţei in familie in strategiile şi programele de dezvoltare regionala, judeţeana şi locala;
b) sa acorde sprijinul logistic, informaţional şi material compartimentelor cu atribuţii in prevenirea şi combaterea violenţei in familie;
c) sa infiinţeze, direct sau in parteneriat, unitaţi de prevenire şi combatere a violenţei in familie şi sa susţina funcţionarea acestora;
d) sa dezvolte programe de prevenire şi combatere a violenţei in familie;
e) sa sprijine accesul agresorilor familiali la consiliere psihologica, psihoterapie, tratamente psihiatrice, de dezintoxicare şi dezalcoolizare;
f) sa elaboreze şi sa implementeze proiecte in domeniul prevenirii şi combaterii violenţei in familie;
g) sa işi prevada in bugetul anual sume pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor masuri de asistenţa sociala pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie;
h) sa suporte, din bugetul local, in cazurile sociale grave, cheltuielile cu intocmirea actelor juridice, precum şi pentru obţinerea certificatelor medico-legale pentru victimele violenţei in familie;
i) sa colaboreze la implementarea unui sistem de inregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţa in familie.
(2) Autoritaţile administraţiei publice locale desemneaza personalul specializat sa implementeze sistemul de inregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţa in familie.
(3) Primarii şi consiliile locale vor conlucra cu organizaţiile de cult, organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu oricare alte persoane juridice şi fizice implicate in acţiuni caritabile, acordandu-le sprijinul necesar in vederea indeplinirii obligaţiilor prevazute la alin. (1) şi (2).
(4) La nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se infiinţeaza, pe langa direcţiile generale de asistenţa sociala şi protecţia copilului judeţene/ale sectoarelor municipiului Bucureşti, echipa intersectoriala in domeniul prevenirii şi combaterii violenţei in familie, cu rol consultativ.
(5) Echipa intersectoriala are in componenţa sa cate un reprezentant al poliţiei, jandarmeriei, direcţiei de sanatate publica, al compartimentului violenţei in familie din cadrul direcţiei generale de asistenţa sociala şi protecţia copilului, al unitaţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie, precum şi al organizaţiilor neguvernamentale active in domeniu.
(6) Din echipa intersectoriala pot face parte, dar fara a se limita, şi reprezentanţii serviciilor de probaţiune, ai unitaţilor de medicina legala, precum şi ai altor instituţii cu atribuţii in domeniu.
(7) Echipa intersectoriala propune masuri de imbunataţire a activitaţii in domeniu, asigura cooperarea dintre instituţiile prevazute la alin. (5) şi (6) şi evalueaza anual activitatea in domeniu.
(8) Infiinţarea şi modul de organizare şi funcţionare a acestora se aproba prin hotarare a consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
ART. 14
Persoanele desemnate de autoritaţile publice pentru instrumentarea cazurilor de violenţa in familie vor avea urmatoarele atribuţii principale:
a) monitorizarea cazurilor de violenţa in familie din sectorul sau unitatea teritoriala deservita; culegerea informaţiilor asupra acestora; intocmirea unei evidenţe separate; asigurarea accesului la informaţii la cererea organelor judiciare şi a parţilor sau reprezentanţilor acestora;
b) informarea şi sprijinirea lucratorilor poliţiei care in cadrul activitaţii lor specifice intalnesc situaţii de violenţa in familie;
c) identificarea situaţiilor de risc pentru parţile implicate in conflict şi indrumarea acestora spre servicii de specialitate;
d) colaborarea cu instituţii locale de protecţie a copilului şi raportarea cazurilor, in conformitate cu legislaţia in vigoare;
e) indrumarea parţilor aflate in conflict in vederea medierii;
f) solicitarea de informaţii cu privire la rezultatul medierii;
g) instrumentarea cazului impreuna cu asistentul social.

CAPITOLUL III
Unitaţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie

ART. 15
(1) Unitaţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie sunt:
a) centre de primire in regim de urgenţa;
b) centre de recuperare pentru victimele violenţei in familie;
c) centre de asistenţa destinate agresorilor;
d) centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie;
e) centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei.
(2) Unitaţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie ofera gratuit servicii sociale destinate victimelor violenţei in familie.
ART. 16
(1) Unitaţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie pot fi publice, private sau in parteneriat public-privat.
(2) Unitaţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie pot fi infiinţate numai de catre furnizorii de servicii sociale, acreditaţi in condiţiile legii.
(3) Infiinţarea, organizarea şi funcţionarea unitaţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie se aproba prin hotarari ale consiliilor judeţene sau, dupa caz, ale consiliilor locale, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(4) Finanţarea unitaţilor publice pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie se asigura din bugetele locale.
(5) In cazul unitaţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie, utilizarea sumelor alocate de la bugetul de stat sau, dupa caz, de la bugetele locale se supune controlului organelor abilitate de lege.
(6) Instituţia care a acordat finanţarea sau subvenţia unitaţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie, publice, private şi in parteneriat public-privat, monitorizeaza folosirea fondurilor alocate.
(7) Asistarea sau, dupa caz, gazduirea victimelor, respectiv asistarea agresorilor in unitaţile prevazute la art. 15 alin. (1) lit. a) – c) se face in baza incheierii unui contract de acordare a serviciilor sociale. Pentru minori contractul de acordare a serviciilor sociale este semnat de parintele insoţitor sau, dupa caz, de reprezentantul legal.
ART. 17
(1) Centrele de primire in regim de urgenţa, denumite in continuare adaposturi, sunt unitaţi de asistenţa sociala, cu sau fara personalitate juridica, de tip rezidenţial, care asigura protecţie, gazduire, ingrijire şi consiliere victimelor violenţei in familie.
(2) Adaposturile asigura gratuit, pe o perioada determinata, asistenţa familiala atat victimei, cat şi minorilor aflaţi in ingrijirea acesteia, protecţie impotriva agresorului, asistenţa medicala şi ingrijire, hrana, cazare, consiliere psihologica şi consiliere juridica, potrivit instrucţiunilor de organizare şi funcţionare elaborate de autoritate.
(3) Primirea victimelor in adapost se face numai in caz de urgenţa sau cu aprobarea scrisa a directorului direcţiei generale de asistenţa sociala şi protecţia copilului, atunci cand izolarea victimei de agresor se impune ca masura de protecţie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul in incinta adapostului unde se gasesc victimele.
(4) Locaţia adaposturilor este secreta publicului larg.
(5) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţamantul acestora sau, dupa caz, al reprezentantului legal.
(6) Toate adaposturile trebuie sa incheie o convenţie de colaborare cu un spital sau cu alta unitate sanitara, care sa asigure ingrijirea medicala şi psihiatrica. Convenţia se incheie de catre consiliile locale, respectiv de catre consiliile sectoarelor municipiului Bucureşti sau, dupa caz, de catre consiliile judeţene, precum şi de organele de conducere ale furnizorilor de servicii sociale privaţi acreditaţi.
ART. 18
(1) Centrele de recuperare pentru victimele violenţei in familie sunt unitaţi de asistenţa sociala de tip rezidenţial, cu sau fara personalitate juridica, care asigura gazduirea, ingrijirea, consilierea juridica şi psihologica, sprijin in vederea adaptarii la o viaţa activa, inserţia profesionala a victimelor violenţei in familie, precum şi reabilitarea şi reinserţia sociala a acestora.
(2) Centrele de recuperare pentru victimele violenţei in familie vor incheia convenţii cu autoritaţile pentru ocuparea forţei de munca judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti in vederea acordarii suportului pentru integrarea in munca, readaptarea şi recalificarea profesionala a persoanelor asistate.
(3) Prevederile art. 17 alin. (5) şi (6) se aplica in mod corespunzator.
ART. 19
(1) Centrele de asistenţa destinate agresorilor sunt unitaţi de asistenţa sociala care funcţioneaza ca centre de zi, cu sau fara personalitate juridica, care asigura reabilitarea şi reinserţia sociala a acestora, masuri educative, precum şi servicii de consiliere şi mediere familiala.
(2) Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare şi dezintoxicare acordate prin centrele de asistenţa destinate agresorilor se asigura in spitalele sau unitaţile sanitare cu care s-au incheiat convenţii, in condiţiile prevazute la art. 17 alin. (6).
ART. 20
Centrele pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie sunt unitaţi de asistenţa sociala in regim de zi, cu sau fara personalitate juridica, care asigura asistenţa sociala, consiliere psihologica, juridica, precum şi informarea şi orientarea victimelor violenţei in familie.
ART. 21
Centrele pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei sunt unitaţi de asistenţa sociala, cu sau fara personalitate juridica, care ofera servicii de informare şi educare, asistenţa sociala şi un serviciu telefonic de urgenţa pentru informare şi consiliere.
ART. 22
(1) Persoanele condamnate pentru infracţiuni de violenţa in familie sunt obligate sa participe la programe speciale de consiliere şi reinserţie sociala organizate de catre instituţiile insarcinate cu executarea pedepsei in evidenţa carora se afla.
(2) Cazurile de violenţa in familie pot fi supuse medierii la cererea parţilor, conform legii.

CAPITOLUL IV
Ordinul de protecţie

ART. 23
(1) Persoana a carei viaţa, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenţa din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protecţie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmatoarele masuri – obligaţii sau interdicţii:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinţa familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, dupa caz, a copiilor, in locuinţa familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţa al agresorului numai asupra unei parţi a locuinţei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distanţe minime determinate faţa de victima, faţa de copiii acesteia sau faţa de alte rude ale acesteia ori faţa de reşedinţa, locul de munca sau unitatea de invaţamant a persoanei protejate;
e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitaţi sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza ori le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţa sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
h) incredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
(2) Prin aceeaşi hotarare, instanţa poate dispune şi suportarea de catre agresor a chiriei şi/sau a intreţinerii pentru locuinţa temporara unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitaţii de a ramane in locuinţa familiala.
(3) Pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.
ART. 24
(1) Durata masurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecator, fara a putea depaşi 6 luni de la data emiterii ordinului.
(2) Daca hotararea nu cuprinde nicio menţiune privind durata masurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului.
ART. 25
(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecatoriei de pe raza teritoriala in care işi are domiciliul sau reşedinţa victima.
(2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusa de victima personal sau prin reprezentant legal.
(3) Cererea poate fi introdusa in numele victimei şi de:
a) procuror;
b) reprezentantul autoritaţii sau structurii competente, la nivelul unitaţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii in materia protecţiei victimelor violenţei in familie;
c) reprezentantul oricaruia dintre furnizorii de servicii sociale in domeniul prevenirii şi combaterii violenţei in familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.
ART. 26
(1) Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se intocmeşte potrivit formularului de cerere prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta lege.
(2) Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru.
ART. 27
(1) Cererile se judeca de urgenţa, in camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.
(2) Citarea parţilor se face potrivit regulilor privind citarea in cauze urgente.
(3) La cerere, persoanei care solicita ordinul de protecţie i se poate acorda asistenţa sau reprezentare prin avocat.
(4) Asistenţa juridica a persoanei impotriva careia se solicita ordinul de protecţie este obligatorie.
(5) In caz de urgenţa deosebita, instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar in aceeaşi zi, pronunţandu-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fara concluziile parţilor.
(6) Procurorul are obligaţia de a informa persoana care solicita ordinul de protecţie asupra prevederilor legale privind protecţia victimelor infracţiunii.
(7) Judecata se face de urgenţa şi cu precadere, nefiind admisibile probe a caror administrare necesita timp indelungat.
(8) Pronunţarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face in cel mult 48 de ore de la pronunţare.
ART. 28
In cazurile prevazute la art. 25 alin. (3), victima poate renunţa, potrivit art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare, la judecarea cererii privind ordinul de protecţie.
ART. 29
(1) Ordinul de protecţie este executoriu.
(2) La cererea victimei sau din oficiu atunci cand imprejurarile cauzei impun astfel, instanţa va putea hotari ca executarea sa se faca fara somaţie sau fara trecerea vreunui termen.
ART. 30
(1) Hotararea prin care se dispune ordinul de protecţie este supusa numai recursului, in termen de 3 zile de la pronunţare, daca s-a dat cu citarea parţilor, şi de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor.
(2) Instanţa de recurs poate suspenda executarea pana la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al carei cuantum se va stabili de catre aceasta.
(3) Recursul se judeca cu citarea parţilor.
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
ART. 31
(1) Ordinul de protecţie se comunica de indata structurilor Poliţiei Romane in a caror raza teritoriala se afla locuinţa victimei şi a agresorului.
(2) Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre masurile prevazute la art. 23 alin. (1) se pune in executare de indata, de catre sau, dupa caz, sub supravegherea poliţiei.
(3) Pentru punerea in executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra in locuinţa familiei şi in orice anexa a acesteia, cu consimţamantul persoanei protejate sau, in lipsa, al altui membru al familiei.
(4) Organele de poliţie au indatorirea sa supravegheze modul in care se respecta hotararea şi sa sesizeze organul de urmarire penala in caz de sustragere de la executare.
ART. 32
Incalcarea oricareia dintre masurile prevazute la art. 23 alin. (1) şi dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotararii judecatoreşti şi se pedepseşte cu inchisoare de la o luna la un an. Impacarea inlatura raspunderea penala.
ART. 33
La expirarea duratei masurilor de protecţie, persoana protejata poate solicita un nou ordin de protecţie, daca exista indicii ca, in lipsa masurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizica sau psihica ori libertatea i-ar fi puse in pericol.
ART. 34
(1) Persoana impotriva careia s-a dispus o masura prin ordinul de protecţie pe durata maxima poate solicita revocarea ordinului sau inlocuirea masurii dispuse.
(2) Revocarea se poate dispune daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele condiţii:
a) agresorul a respectat interdicţiile sau obligaţiile impuse;
b) agresorul a urmat consiliere psihologica, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice alta forma de consiliere sau terapie care a fost stabilita in sarcina sa ori care i-a fost recomandata sau a respectat masurile de siguranţa, daca asemenea masuri s-au luat, potrivit legii;
c) daca exista indicii temeinice ca agresorul nu mai prezinta un real pericol pentru victima violenţei sau pentru familia acesteia.
(3) Cererea de revocare se soluţioneaza cu citarea parţilor şi a unitaţii de poliţie care a pus in executare ordinul de protecţie a carui revocare se solicita. Participarea procurorului este obligatorie.
ART. 35
Daca, odata cu soluţionarea cererii, instanţa constata existenţa uneia dintre situaţiile care necesita instituirea unei masuri de protecţie speciala a copilului, va sesiza de indata autoritatea publica locala cu atribuţii privind protecţia copilului.

CAPITOLUL V
Finanţarea in domeniul prevenirii şi combaterii violenţei in familie

ART. 36
Activitaţile in domeniul prevenirii şi combaterii violenţei in familie se finanţeaza din urmatoarele surse:
a) bugetul de stat;
b) bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale caror rambursare, dobanzi şi alte costuri se asigura din fonduri publice;
c) bugetele fondurilor externe nerambursabile;
d) bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi ale municipiilor, oraşelor şi comunelor;
e) donaţii, sponsorizari şi alte surse, in condiţiile legii.
ART. 37
(1) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Varstnice poate finanţa sau, dupa caz, cofinanţa programe de interes naţional care au ca scop prevenirea şi combaterea violenţei in familie, precum şi ocrotirea şi sprijinirea familiei in vederea creşterii calitaţii vieţii acesteia, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu aceasta destinaţie, din fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, precum şi din alte resurse, in condiţiile legii.
(2) Serviciile sociale in domeniul prevenirii şi combaterii violenţei in familie pot fi dezvoltate şi prin:
a) finanţarea in parteneriat a serviciilor sociale pentru asigurarea continuitaţii serviciului, in conformitate cu nevoia sociala şi cu principiul subsidiaritaţii;
b) finanţarea proiectelor-pilot pentru implementarea programelor din domeniul asistenţei sociale.
ART. 38
Programele de interes naţional prevazute la art. 37 alin. (1), complementare acţiunilor finanţate la nivel local, au urmatoarele obiective:
a) realizarea investiţiilor necesare pentru dezvoltarea, diversificarea, restructurarea şi buna funcţionare a unitaţilor de prevenire şi combatere a violenţei in familie;
b) susţinerea funcţionarii unitaţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie;
c) realizarea de studii, cercetari şi publicaţii in domeniu;
d) instruirea personalului de specialitate din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei in familie, in special instruirea personalului care işi desfaşoara activitatea in cadrul serviciilor sociale şi unitaţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie, precum şi instruirea personalului din cadrul instituţiilor cu competenţe in domeniu desemnat sa instrumenteze cazurile de violenţa in familie;
e) informarea, conştientizarea şi sensibilizarea opiniei publice privind drepturile victimelor violenţei in familie, precum şi fenomenul violenţei in familie;
f) menţinerea şi dezvoltarea sistemului de inregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţa in familie;
g) sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sanataţii şi de reinserţie sociala;
h) asistarea agresorilor prin tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare, psihologice şi psihiatrice;
i) iniţierea şi coordonarea parteneriatelor sociale in scopul prevenirii şi combaterii violenţei in familie;
j) orice alte obiective corespunzatoare domeniului de activitate al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Varstnice.
ART. 39
Finanţarea unitaţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei in familie se asigura din:
a) bugetele locale ale autoritaţilor administraţiei publice locale care au aprobat infiinţarea acestora, precum şi din subvenţii acordate in condiţiile legii;
b) sume din donaţii şi sponsorizari;
c) fonduri externe, rambursabile şi nerambursabile;
d) din alte surse, cu respectarea legislaţiei in domeniu.

CAPITOLUL VI
Sancţiuni

ART. 40
(1) Constituie contravenţii, daca potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, şi se sancţioneaza cu amenda intre 1.000 lei şi 5.000 lei urmatoarele fapte:
a) refuzul primirii in adapost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivata a asistentului social, ingrijire medicala gratuita celui aflat in suferinţa vizibila, pentru inlaturarea consecinţelor violenţelor;
b) schimbarea destinaţiei adapostului.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţioneaza cu amenda intre 500 lei şi 1.000 lei refuzul parasirii adapostului, indiferent de motiv, in momentul in care condiţiile care au determinat internarea au disparut.
(3) Constituie contravenţie şi se sancţioneaza cu amenda intre 500 lei şi 1.000 lei incercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a patrunde in incinta adapostului in care se afla sau crede ca se afla victima.
(4) Contravenţiile se constata şi sancţiunile se aplica, conform legii, de catre asistenţii sociali, primar sau imputerniciţii acestuia.
(5) Contravenţiilor le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile şi completarile ulterioare.

CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale

ART. 41
Prezenta lege*) intra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
————
*) Legea nr. 217/2003 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 367 din 29 mai 2003.