Exceptie de neconstitutionalitate admisa

 

In M. Of. nr. 318 din 30 aprilie 2014 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 107/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) şi ale art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitaţii.

Din cuprins:

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitaţii, excepţie ridicata de Adrian Octav Fulea in Dosarul nr. 5.300/2/2011 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formeaza obiectul Dosarului nr. 734D/2013 al Curţii Constituţionale.

Dezbaterile au avut loc in şedinţa publica din 18 februarie 2014, in prezenţa autorului excepţiei Adrian Octav Fulea, a parţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii, prin consilier juridic, Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusa la dosar, şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate in incheierea de şedinţa de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, in temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amanat pronunţarea pentru data de 27 februarie 2014, data la care Curtea a pronunţat prezenta decizie.

 

CURTEA,

avand in vedere actele şi lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 24 octombrie 2013, pronunţata in Dosarul nr. 5.300/2/2011, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionala cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitaţii.

Excepţia a fost ridicata de Adrian Octav Fulea intr-o cauza avand ca obiect soluţionarea recursului formulat impotriva Sentinţei civile nr. 1.334 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţata intr-o cauza prin care a fost respinsa ca tardiv formulata o contestaţie impotriva unei adeverinţe emise de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, in esenţa, ca definiţia noţiunii de “colaborator al Securitaţii” cuprinsa in art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 este incompleta, intrucat nu doar informatorii au colaborat cu organele securitaţii.

De asemenea, arata ca prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 sunt discriminatorii, deoarece stabilesc ca adeverinţele din care rezulta ca persoana verificata a avut sau nu calitatea de lucrator al Securitaţii sau de colaborator al acesteia pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti in termen de 30 de zile, termen care se calculeaza de la momentul publicarii pe pagina de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii.

Calcularea acestui termen de la momentul publicarii pe pagina de internet, şi nu de la momentul comunicarii adeverinţei, prin scrisoare recomandata, creeaza discriminari intre persoanele care pot utiliza internetul şi cele care nu il pot utiliza.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) şi ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 nu este intemeiata, sens in care invoca deciziile Curţii Constituţionale nr. 530 din 9 aprilie 2009 şi nr. 436 din 15 aprilie 2010.

In ceea ce priveşte prevederile art. 10 alin. (2) din ordonanţa de urgenţa menţionata, instanţa judecatoreasca apreciaza ca acest text de lege este neconstituţional, deoarece, in cazul promovarii unei cereri de anulare a adeverinţelor prevazute la art. 8 lit. b) şi art. 9, parţile nu au un reper sigur al termenului in care pot contesta actul, ceea ce face ca accesul lor la justiţie sa fie limitat. De asemenea, textul de lege este neconstituţional, deoarece acesta prevede, atat pentru destinatar, cat şi pentru terţi, acelaşi termen de 30 de zile in care poate fi atacat actul administrativ, fara a opera o diferenţiere, actul fiind adus la cunoştinţa doar destinatarului sau, prin comunicare. Astfel, se creeaza confuzii şi incertitudini care pot constitui veritabile obstacole in calea exercitarii efective a dreptului de acces liber la justiţie. Prin urmare, terţii – persoane vatamate intr-un drept sau interes legitim – se gasesc in imposibilitatea obiectiva de a cunoaşte existenţa unui act administrativ adresat altui subiect de drept.

Aşadar, prevederile art. 10 alin. (2) din ordonanţa de urgenţa condiţioneaza formularea unei cereri in justiţie intr-un termen de cel mult 30 de zile, astfel incat este evident ca accesul la instanţa al persoanei vatamate, alta decat destinatarul actului administrativ atacat, este practic blocat, intrucat instanţa de judecata va respinge cererea ca tardiv introdusa, in condiţiile in care reclamantul a luat cunoştinţa de existenţa actului ulterior implinirii termenului de 30 de zile.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 2 lit. b) şi ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituţionale, intrucat nu instituie niciun privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei legale.

De asemenea, apreciaza ca art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 este neconstituţional, in masura in care este interpretat in sensul ca persoanele interesate pot contesta adeverinţele publicate pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti in termen de 30 de zile de la publicare, fara sa existe şi vreo alta forma/modalitate prin care se poate lua cunoştinţa de aceste adeverinţe. Arata ca nu orice persoana are posibilitatea sa utilizeze internetul, aspect de natura a institui o discriminare pe criteriul averii, fara o motivare obiectiva şi rezonabila. Astfel, lipsa posibilitaţilor materiale de a suporta cheltuielile legate de accesul la internet creeaza premisele acestei discriminari, restrangand in acelaşi timp accesul liber la justiţie.

Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

 

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele şi celelalte inscrisuri depuse la dosar de autorul excepţiei, susţinerile parţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmatoarele:

Curtea Constituţionala a fost legal sesizata şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate il constituie prevederile art. 2 lit. b) şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitaţii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Prevederile art. 2 lit. b) au urmatorul cuprins: “In inţelesul prezentei ordonanţe de urgenţa, termenii şi expresiile de mai jos au urmatoarea semnificaţie: (…)

b) colaborator al Securitaţii – persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce forma, precum note şi rapoarte scrise, relatari verbale consemnate de lucratorii Securitaţii, prin care se denunţau activitaţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat ingradirea drepturilor şi libertaţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse in declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date in timpul anchetei şi procesului, in stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetata, fie judecata şi condamnata, nu este considerata colaborator al Securitaţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborarii cu Securitatea, nu implinisera 16 ani, nu sunt avute in vedere de prezenta definiţie, in masura in care se coroboreaza cu alte probe. Colaborator al Securitaţii este şi persoana care a inlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntara la dispoziţia Securitaţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care il deţinea, precum şi cei care, avand calitatea de rezidenţi ai Securitaţii, coordonau activitatea informatorilor;”.

In legatura cu aceste prevederi de lege, Curtea reţine ca, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, instanţa de contencios constituţional a admis, in parte, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca sintagmele “indiferent sub ce forma” şi “relatari verbale consemnate de lucratorii Securitaţii” din cuprinsul art. 2 lit. b) teza intai din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. Ca urmare, in temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie şi al art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prevederile legale constatate ca fiind neconstituţionale au incetat sa mai produca efecte juridice.

Prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008, ce constituie, de asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, au urmatorul cuprins:

“(1) Notele de constatare şi adeverinţele emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii se comunica persoanelor verificate, precum şi persoanelor care au solicitat verificarea, in cazul verificarii la cerere, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

(2) Adeverinţele prevazute la art. 8 lit. b) şi art. 9 se publica de indata pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii şi pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de catre orice persoana interesata, in termen de 30 de zile de la publicarea lor.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse in art. 16 privind egalitatea in drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertaţilor.

1. Examinand excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008, Curtea constata urmatoarele:

Prevederile legale criticate fac parte din capitolul II “Proceduri privind accesul la dosar şi deconspirarea Securitaţii”, secţiunea a 3-a “Dispoziţii procedurale comune”, şi instituie prin art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 reguli referitoare la comunicarea notelor de constatare şi a adeverinţelor emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii. Totodata, art. 10 alin. (2) din acelaşi act normativ instituie norme privind publicarea şi contestarea adeverinţelor din care rezulta ca persoana verificata nu a avut calitatea de lucrator al Securitaţii sau de colaborator al acesteia şi a adeverinţelor care atesta inexistenţa datelor sau documentelor privind calitatea de lucrator al Securitaţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana supusa verificarii.

Astfel, comunicarea notelor de constatare şi a adeverinţelor constituie, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008, o obligaţie legala a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii, avand ca efect inştiinţarea persoanelor verificate şi a persoanelor care au solicitat verificarea cu privire la rezultatul verificarii. Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii, adoptat prin Hotararea Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii nr. 2/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2009, nu stabilesc şi un termen pentru comunicarea adeverinţei, ci doar pentru publicarea acesteia pe pagina proprie de internet, respectiv “de indata”. In acest sens sunt prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 şi ale art. 36 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii.

In plus, din activitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii rezulta ca intre momentul publicarii pe pagina proprie de internet şi momentul comunicarii adeverinţei exista diferenţe semnificative. Astfel, in cauza in care a fost invocata excepţia de neconstituţionalitate, comunicarea adeverinţei a fost efectuata dupa aproximativ 7 luni de la momentul publicarii pe pagina proprie de internet.

De asemenea, Curtea reţine ca Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 nu stabileşte producerea unor efecte juridice in raport de momentul comunicarii adeverinţei, ci doar in raport de momentul publicarii acesteia pe pagina de internet, in sensul ca termenul de contestare a adeverinţei curge de la momentul publicarii pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii, fara a distinge intre persoanele care au solicitat verificarea, persoana care a facut obiectul verificarii şi orice alte persoane interesate.

Sub acest aspect, Curtea constata ca pot fi identificate doua categorii distincte de persoane interesate de posibila contestare a adeverinţelor prevazute de art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008, şi anume: persoanele carora li se comunica adeverinţa, in condiţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008, şi orice alte persoane, care au posibilitatea de a contesta adeverinţa in termen de 30 de zile de la publicarea pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii, in condiţiile art. 10 alin. (2) din ordonanţa de urgenţa menţionata.

Curtea apreciaza ca, in raport de maniera de redactare a textului art. 10 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008, condiţiile şi termenul prevazute de art. 10 alin. (2) din ordonanţa de urgenţa pentru contestarea adeverinţelor de catre persoanele interesate, altele decat cele carora li s-a comunicat adeverinţa, nu pot fi extinse pentru ipoteza de la art. 10 alin. (1) din ordonanţa de urgenţa. Aceasta, deoarece, aşa cum a fost evidenţiat mai sus, nu exista o identitate de situaţii juridice care sa justifice interpretarea potrivit careia, indiferent daca este vorba de persoana careia i s-a comunicat adeverinţa sau de orice alta persoana interesata, termenul de 30 de zile pentru contestarea la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal curge de la publicarea adeverinţei pe pagina de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii.

Sub acest aspect, in acord cu jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionala reitereaza ca, in instituirea regulilor de acces la justiţie, legiuitorul este ţinut de respectul principiului egalitaţii cetaţenilor in faţa legii şi a autoritaţilor publice, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Principiul egalitaţii in faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, in funcţie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea, in acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

Aplicand aceste considerente in cauza de faţa, Curtea reţine ca, in ceea ce priveşte contestarea adeverinţei, persoana careia i se comunica adeverinţa, deşi se afla intr-o situaţie juridica distincta, beneficiaza de un tratament juridic identic cu cel aplicabil altor persoane interesate, devenind astfel terţ in propria cauza.

Astfel, in cauza dedusa judecaţii instanţei de fond, acţiunea autorului excepţiei a fost respinsa ca tardiv formulata, intrucat acesta, deşi avea calitatea de persoana care a solicitat verificarea unei persoane in ceea ce priveşte colaborarea cu Securitatea, fiind indreptaţit, potrivit legii, la comunicarea rezultatului verificarii, nu a formulat contestaţia in termenul de 30 de zile de la publicarea adeverinţei pe pagina de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii.

In aceeaşi ordine de idei, Curtea constata ca nerespectarea termenului pentru contestarea adeverinţei ar fi imputabila persoanei careia i se comunica adeverinţa numai in situaţia in care prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 ar institui reguli privind condiţiile sesizarii instanţei judecatoreşti şi termenul in care contestaţia poate fi formulata, ţinand cont de momentul comunicarii adeverinţei.

De altfel, Curtea observa ca normele generale in materia contenciosului administrativ stabilesc producerea unor efecte juridice in cazul termenelor pentru formularea plangerii prealabile sau a acţiunii in anularea actului administrativ in raport de momentul comunicarii (a se vedea in acest sens art. 7 şi art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificarile şi completarile ulterioare).

De asemenea, astfel cum s-a statuat in jurisprudenţa Curţii Constituţionale, accesul liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie implica, intre altele, adoptarea de catre legiuitor a unor reguli de procedura clare, in care sa se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele in care justiţiabilii işi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la caile de atac (a se vedea Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006).

In aceste condiţii, Curtea constata ca prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum sunt redactate, sunt generatoare de dificultaţi in planul interpretarii şi aplicarii legii şi creeaza, fara o motivare obiectiva sau raţionala, un impediment in exercitarea efectiva a dreptului de a se adresa justiţiei pentru apararea drepturilor şi intereselor legitime.

Pentru considerentele de mai sus, Curtea constata ca prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, deoarece contrar dispoziţiilor art. 16 şi art. 21 din Constituţie, lipsesc de eficienţa juridica actul comunicarii, astfel incat persoana careia i se comunica adeverinţa nu are un reper cert privind calea de atac, termenul in care aceasta poate fi exercitata şi momentul de la care acesta incepe sa curga.

Chiar daca in ipoteza de faţa este in discuţie o omisiune legislativa, Curtea, in virtutea rolului sau de garant al supremaţiei Constituţiei, nu poate ignora viciul de neconstituţionalitate existent, deoarece tocmai omisiunea şi imprecizia legislativa sunt cele care genereaza incalcarea dreptului fundamental de acces liber la justiţie al persoanelor carora li se comunica adeverinţa, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010).

Referitor la prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine ca o asemenea reglementare are o justificare obiectiva şi rezonabila, constand in preocuparea legiuitorului de a asigura respectarea interesului general al societaţii romaneşti faţa de consemnarea publica a celor care au fost lucratori sau colaboratori ai Securitaţii, astfel incat orice persoana interesata sa aiba posibilitatea de a lua la cunoştinţa şi, eventual, de a contesta in faţa instanţei judecatoreşti adeverinţele emise de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii. Corelativ dreptului pe care legea il instituie, este in sarcina persoanei interesate obligaţia de a depune minimum de diligenţa in vederea respectarii acesteia.

Pe de alta parte, sfera persoanelor interesate de contestarea adeverinţelor emise de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii este ab initio variabila şi imposibil de predeterminat, astfel incat, in mod obiectiv, soluţia legislativa nu ar fi putut cuprinde referiri la comunicarea adeverinţei tuturor persoanelor interesate.

Pe cale de consecinţa, Curtea constata ca prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 nu incalca principiul egalitaţii in drepturi sau accesul liber la justiţie.

2. Examinand excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine ca, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat ca sintagmele “indiferent sub ce forma” şi “relatari verbale consemnate de lucratorii Securitaţii” cuprinse in art. 2 lit. b) teza intai din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. In aceste condiţii, Curtea constata ca, in cauza de faţa, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit carora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioara a Curţii Constituţionale”. Reţinand ca acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit anterior sesizarii Curţii, excepţia cu acest obiect urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila.

3. Referitor la celelalte prevederi cuprinse in art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine, in acord cu jurisprudenţa sa, ca definirea, prin normele de lege criticate, a termenului de “colaborator al Securitaţii” inlatura orice echivoc de natura sa genereze interpretari speculative (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009).

De asemenea, Curtea a reţinut ca aprecierea intrunirii cumulative a condiţiilor prevazute de lege pentru constatarea calitaţii de colaborator al Securitaţii revine instanţei judecatoreşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. Asemenea aspecte reprezinta, aşadar, probleme ce ţin exclusiv de interpretarea şi aplicarea legii, fiind de competenţa instanţei judecatoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţa numai asupra constituţionalitaţii actelor cu privire la care a fost sesizata (a se vedea, in sensul celor de mai sus, Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013).

Avand in vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate işi pastreaza valabilitatea şi in cauza de faţa.

In fine, Curtea constata ca invocarea dispoziţiilor art. 57 din Constituţie nu are relevanţa in soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, in privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a art. 10 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008,

 

CURTEA CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicata de Adrian Octav Fulea in Dosarul nr. 5.300/2/2011 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constata ca prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitaţii sunt neconstituţionale.

2. Respinge, ca inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza intai din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitaţii, in privinţa sintagmelor “indiferent sub ce forma” şi “relatari verbale consemnate de lucratorii Securitaţii”, excepţie ridicata de acelaşi autor in acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecatoreşti.

3. Respinge, ca neintemeiata, excepţia de neconstituţionalitate ridicata de acelaşi autor in acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecatoreşti şi constata ca celelalte prevederi cuprinse in art. 2 lit. b) şi prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitaţii sunt constituţionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva şi general obligatorie.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronunţata in şedinţa din data de 27 februarie 2014.