Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 februarie 2014 privind conditiile de intrare si de sedere a resortisantilor tarilor terte in scopul ocuparii unui loc de munca in calitate de lucratori sezonieri
Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 februarie 2014 privind conditiile de intrare si de sedere a resortisantilor tarilor terte in scopul ocuparii unui loc de munca in calitate de lucratori sezonieri
PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 79 alineatul (2) literele (a) si (b),
avand in vedere propunerea Comisiei Europene,
dupa transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor nationale,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European (1),
avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
hotarand in conformitate cu procedura legislativa ordinara (3),
intrucat:
(1)
In vederea instituirii treptate a unui spatiu de libertate, securitate si justitie, Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE) prevede adoptarea unor masuri in materie de azil, imigratie si protectia drepturilor resortisantilor tarilor terte.
(2)
TFUE prevede dezvoltarea de catre Uniune a unei politici comune in materie de imigratie, menita sa asigure, in toate etapele, gestionarea eficienta a fluxurilor migratoare si un tratament echitabil pentru resortisantii din tari terte in situatie de sedere legala in statele membre. In acest scop, Parlamentul European si Consiliul urmeaza sa adopte masuri privind conditiile de intrare si de sedere a resortisantilor tarilor terte si privind definirea drepturilor acestora.
(3)
Programul de la Haga, adoptat de Consiliul European la 4 noiembrie 2004, a recunoscut faptul ca migratia legala va avea un rol important in consolidarea dezvoltarii economice si a solicitat Comisiei sa prezinte un plan de politica in domeniul migratiei legale, care sa includa procedurile de admisie si care sa poata raspunde cu promptitudine fluctuatiei cererilor de forta de munca provenind din migratie de pe piata muncii.
(4)
Consiliul European din 14-15 decembrie 2006 a convenit asupra unei serii de masuri pentru anul 2007. Masurile respective includ elaborarea unor politici bine gestionate in materie de imigratie legala care sa respecte pe deplin competentele nationale, menite sa sprijine statele membre pentru a raspunde nevoilor actuale si viitoare de forta de munca. De asemenea, Consiliul a solicitat explorarea mijloacelor de facilitare a migratiei temporare.
(5)
Pactul european privind imigratia si azilul, adoptat de Consiliul European la 16 octombrie 2008, exprima angajamentul Uniunii si al statelor sale membre de a desfasura o politica echitabila, eficace si coerenta pentru a face fata provocarilor si oportunitatilor pe care le reprezinta migratia. Pactul reprezinta baza politicii comune in materie de imigratie, ghidata de un spirit de solidaritate intre statele membre si de cooperare cu tarile terte, avand drept fundament o gestionare corespunzatoare a fluxurilor migratorii, atat in interesul tarilor-gazda, cat si in interesul tarilor de origine si al migrantilor insisi.
(6)
Programul de la Stockholm, adoptat de Consiliul European la 11 decembrie 2009, recunoaste ca imigrarea fortei de munca poate contribui la cresterea competitivitatii si a vitalitatii economice si ca, in contextul provocarilor demografice importante cu care se va confrunta Uniunea in viitor in sensul cresterii cererii de forta de munca, politicile flexibile in materie de imigratie vor aduce o contributie importanta la dezvoltarea economica si a performantei Uniunii pe termen lung. Acesta pune, de asemenea, in evidenta importanta asigurarii unui tratament echitabil resortisantilor tarilor terte in situatie de sedere legala pe teritoriul statelor membre si a optimizarii legaturii dintre migratie si dezvoltare. Acesta invita Comisia si Consiliul sa continue punerea in aplicare a planului de politica privind migratia legala prevazut in Comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2005.
(7)
Prezenta directiva ar trebui sa contribuie la gestionarea eficace a fluxurilor de migratie pentru categoria specifica a migratiei temporare sezoniere si la asigurarea unor conditii decente de munca si de viata pentru lucratorii sezonieri, prin instituirea unor norme corecte si transparente privind admisia si sederea si prin definirea drepturilor lucratorilor sezonieri, oferind in acelasi timp stimulente si garantii pentru a preveni depasirea perioadei permise de sedere temporara sau transformarea sederii temporare in sedere pe termen lung. In plus, normele prevazute de Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului (4) vor contribui la evitarea transformarii sederii temporare in sedere ilegala.
(8)
Statele membre ar trebui sa puna in aplicare prezenta directiva fara discriminare pe motive de sex, rasa, culoare, origine etnica sau sociala, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice sau de alta natura, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere, handicap, varsta sau orientare sexuala, in special in conformitate cu Directiva 2000/43/CE a Consiliului (5) si cu Directiva 2000/78/CE a Consiliului (6).
(9)
Prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere principiului preferintei acordate cetatenilor Uniunii in ceea ce priveste accesul pe piata muncii din statele membre, astfel cum a fost exprimat in dispozitiile relevante din actele de aderare.
(10)
Prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere dreptului statelor membre de a stabili contingentele de admisie a resortisantilor din tari terte care intra pe teritoriile lor in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera, astfel cum prevede TFUE.
(11)
Prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere conditiilor de prestare a serviciilor prevazute la articolul 56 din TFUE. In special, prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere conditiilor de munca si de ocupare a unui loc de munca care, in conformitate cu Directiva 96/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului (7), se aplica lucratorilor detasati de catre o intreprindere stabilita intr-un stat membru pentru a presta un serviciu pe teritoriul unui alt stat membru.
(12)
Prezenta directiva ar trebui sa reglementeze raporturile de munca directe dintre lucratorii sezonieri si angajatori. Totusi, in situatia in care legislatia nationala a unui stat membru permite admisia de resortisanti ai tarilor terte in calitate de lucratori sezonieri prin agentii de ocupare a fortei de munca sau prin agentii de ocupare temporara a fortei de munca stabilite pe teritoriul acestuia si care au un contract direct cu lucratorul sezonier, aceste agentii nu ar trebui sa fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.
(13)
Atunci cand vor transpune prezenta directiva, dupa caz si cu consultarea corespunzatoare a partenerilor sociali, statele membre ar trebui sa enumere acele sectoare de ocupare a fortei de munca ce includ activitati care se desfasoara in functie de succesiunea anotimpurilor. Activitatile care se desfasoara in functie de succesiunea anotimpurilor sunt in mod tipic specifice sectoarelor precum agricultura si horticultura, in special in perioada plantatului si recoltatului, sau turismul, in special in perioada vacantelor.
(14)
Atunci cand legislatia nationala prevede aceasta si in conformitate cu principiul nediscriminarii, astfel cum este enuntat la articolul 10 din TFUE, statele membre sunt autorizate sa aplice resortisantilor anumitor tari terte un tratament mai favorabil in raport cu cel aplicat resortisantilor altor tari terte, la punerea in aplicare a dispozitiilor facultative ale prezentei directive.
(15)
Ar trebui sa fie posibil sa se solicite admisia in calitate de lucrator sezonier numai daca resortisantul tarii terte isi are resedinta in afara teritoriului statelor membre.
(16)
Admisia in scopurile prezentei directive ar trebui sa poata fi refuzata numai pentru motive temeinic justificate. In special, ar trebui sa poata fi refuzata admisia daca un stat membru considera, pe baza unei evaluari a faptelor, ca resortisantul tarii terte vizate reprezinta o potentiala amenintare pentru ordinea publica, siguranta publica sau sanatatea publica.
(17)
Prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere aplicarii Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European si a Consiliului (8).
(18)
Prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere in mod negativ drepturilor acordate resortisantilor tarilor terte care se gasesc deja in situatie de sedere legala intr-un stat membru in scopul ocuparii unui loc de munca.
(19)
In situatia unui stat membru care aplica acquis-ul Schengen integral, Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European si al Consiliului (9) (Codul de vize), Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European si al Consiliului (10) (Codul frontierelor Schengen) si Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului (11) se aplica in integralitate. Ca atare, pentru sederi care nu depasesc 90 de zile, conditiile admisiei lucratorilor sezonieri pe teritoriul statelor membre care aplica acquis-ul Schengen integral sunt reglementate de respectivele instrumente, in timp ce prezenta directiva ar trebui sa reglementeze numai criteriile si cerintele pentru accesul la piata muncii. In cazul statelor membre care nu aplica integral acquis-ul Schengen, cu exceptia Regatului Unit si Irlandei, se aplica numai Codul frontierelor Schengen. Dispozitiile acquis-ului Schengen mentionate in prezenta directiva apartin acelei parti a acquis-ului Schengen la care Irlanda si Regatul Unit nu participa, drept pentru care dispozitiile respective nu li se aplica.
(20)
Criteriile si cerintele de admisie, motivele de refuz si de retragere sau de neprelungire/nereinnoire, in cazul sederilor care nu depasesc 90 de zile, ar trebui sa fie definite in prezenta directiva in masura in care se refera la ocuparea unui loc de munca in calitate de lucrator sezonier. La eliberarea vizelor de scurta sedere in scopul desfasurarii unei activitati sezoniere, se aplica in mod corespunzator dispozitiile relevante ale acquis-ului Schengen privind conditiile de intrare si sedere pe teritoriul statelor membre, precum si motivele de refuz, prelungire, anulare sau revocare a vizelor respective. In special, orice decizie privind refuzul, anularea sau revocarea unei vize si motivele pe care aceasta se intemeiaza ar trebui notificate solicitantului, in conformitate cu articolul 32 alineatul (2) si cu articolul 34 alineatul (6) din Codul de vize, prin intermediul formularului standard din anexa VI la Codul de vize.
(21)
Pentru lucratorii sezonieri care sunt admisi pentru sederi mai mari de 90 de zile, prezenta directiva ar trebui sa defineasca atat conditiile pentru admisia si sederea pe teritoriu, cat si criteriile si cerintele pentru accesul la piata muncii din statele membre.
(22)
Prezenta directiva ar trebui sa instituie un sistem de intrare flexibil, bazat pe cerere si pe criterii obiective, cum ar fi un contract de munca valabil sau o oferta ferma de angajare care sa determine aspectele esentiale ale contractului sau ale raportului de munca.
(23)
Statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea sa efectueze un test prin care sa se demonstreze ca un post nu poate fi ocupat cu resurse de pe piata interna a fortei de munca.
(24)
Statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea de a respinge o cerere de admisie, in special atunci cand resortisantul tarii terte nu a respectat obligatia, derivata dintr-o decizie anterioara de admisie ca lucrator sezonier, de a parasi teritoriul statului membru vizat la expirarea autorizatiei acordate in scopul unei activitati sezoniere.
(25)
Statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea de a solicita angajatorului sa coopereze cu autoritatile competente si sa furnizeze toate informatiile relevante necesare pentru a impiedica un eventual abuz precum si utilizarea necorespunzatoare a procedurii prevazute in prezenta directiva.
(26)
Dispozitiile privind instituirea unei proceduri unice care sa conduca la un permis unic combinat, care sa autorizeze atat sederea, cat si munca, ar trebui sa contribuie la simplificarea normelor care se aplica in prezent in statele membre. Acest lucru nu ar trebui sa aduca atingere dreptului statelor membre de a desemna autoritatile competente si modalitatea in care acestea ar trebui sa fie implicate in procedura unica, in conformitate cu particularitatile nationale ale organizarii si practicii administrative.
(27)
Desemnarea autoritatilor competente in temeiul prezentei directive nu ar trebui sa aduca atingere rolului si responsabilitatilor care revin altor autoritati si, dupa caz, partenerilor sociali, in conformitate cu legislatia si/sau practica nationala, in ceea ce priveste examinarea cererii si luarea unei decizii cu privire la aceasta.
(28)
Prezenta directiva ar trebui sa ofere o anumita flexibilitate statelor membre in ceea ce priveste autorizatiile care urmeaza sa fie eliberate pentru admisia (intrarea, sederea si ocuparea unui loc de munca) lucratorilor sezonieri. Eliberarea unei vize de lunga sedere in conformitate cu articolul 12 alineatul (2) litera (a) nu ar trebui sa aduca atingere posibilitatii statelor membre de a elibera o autorizatie prealabila de ocupare a unui loc de munca in statul membru vizat. Cu toate acestea, pentru a garanta faptul ca conditiile de incadrare in munca prevazute in prezenta directiva au fost verificate si respectate, autorizatiile respective ar trebui sa precizeze clar ca au fost eliberate in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera. In cazul in care se elibereaza numai vize de scurta sedere, statele membre ar trebui sa utilizeze in acest scop rubrica „observatii” a autocolantului de viza.
(29)
Pentru toate sederile care nu depasesc 90 de zile, statele membre ar trebui sa opteze pentru eliberarea fie a unei vize de scurta sedere, fie a unei vize de scurta sedere insotita de un permis de munca in cazurile in care resortisantul tarii terte solicita o viza in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001. In situatia in care resortisantul tarii terte nu are obligatia de detine viza si in situatia in care statul membru nu a aplicat articolul 4 alineatul (3) din respectivul regulament, statele membre ar trebui sa ii elibereze un permis de munca ca autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera. Pentru sederile care depasesc 90 de zile, statele membre ar trebui sa opteze pentru eliberarea uneia dintre urmatoarele autorizatii: o viza de lunga sedere, un permis de lucrator sezonier sau un permis de lucrator sezonier insotit de o viza de lunga sedere, daca viza de lunga sedere este necesara in temeiul legislatiei nationale pentru intrarea pe teritoriu. Nicio dispozitie din prezenta directiva nu ar trebui sa impiedice statele membre sa elibereze un permis de munca direct angajatorului.
(30)
Atunci cand se solicita o viza numai in scopul de a intra pe teritoriul unui stat membru si resortisantul tarii terte indeplineste conditiile pentru a i se elibera un permis de lucrator sezonier, statul membru vizat ar trebui sa acorde resortisantului tarii terte toate facilitatile pentru a obtine viza necesara si ar trebui sa asigure faptul ca autoritatile competente coopereaza eficient in acest scop.
(31)
Durata maxima de sedere ar trebui sa fie determinata de catre statele membre si ar trebui sa se limiteze la o perioada intre cinci si noua luni, ceea ce, impreuna cu definirea activitatii sezoniere, ar trebui sa asigure faptul ca activitatea are realmente un caracter sezonier. Ar trebui sa se prevada in acest sens posibilitatea prelungirii contractului sau a schimbarii angajatorului in limita perioadei maxime de sedere, cu conditia indeplinirii in continuare a criteriilor de admisie. Aceasta ar trebui sa contribuie la reducerea riscurilor de abuz cu care s-ar putea confrunta lucratorii sezonieri in cazul in care ar fi subordonati unui angajator unic si, in acelasi timp, ar oferi un raspuns flexibil nevoilor reale de forta de munca ale angajatorilor. Posibilitatea angajarii lucratorului sezonier la un alt angajator in conditiile stabilite de prezenta directiva nu ar trebui sa ofere lucratorului sezonier posibilitatea de a-si cauta un loc de munca pe teritoriul statelor membre atunci cand nu are un loc de munca.
(32)
Atunci cand decide cu privire la prelungirea sederii sau la reinnoirea autorizatiei in scopul unei activitati sezoniere, statele membre ar trebui sa fie in masura sa ia in considerare situatia de pe piata muncii.
(33)
In cazurile in care un lucrator sezonier a fost admis pentru o sedere care nu depaseste 90 de zile si in situatiile in care statul membru a decis sa prelungeasca sederea pentru mai mult de 90 de zile, viza de scurta sedere ar trebui sa fie inlocuita fie printr-o viza de lunga sedere, fie printr-un permis de lucrator sezonier.
(34)
Tinand seama de anumite aspecte ale migratiei circulare, de perspectivele de ocupare a unui loc de munca de catre lucratorii sezonieri din tarile terte pentru o perioada care sa depaseasca un sezon, precum si de interesele angajatorilor din Uniune de a se putea baza pe o forta de munca mai stabila si deja formata, ar trebui sa se prevada posibilitatea unor proceduri simplificate de admisie pentru resortisantii de buna credinta ai tarilor terte care au fost admisi ca lucratori sezonieri intr-un stat membru cel putin o data in cei cinci ani anteriori si care au respectat intotdeauna toate criteriile si conditiile prevazute de prezenta directiva pentru intrarea si sederea in statul membru vizat. Aceste proceduri nu ar trebui sa aduca atingere sau sa eludeze caracterul sezonier al activitatii.
(35)
Statele membre ar trebui sa depuna toate eforturile pentru a asigura faptul ca sunt puse la dispozitia solicitantilor informatiile referitoare la conditiile de intrare si de sedere, inclusiv drepturile si obligatiile, precum si garantiile procedurale, astfel cum sunt prevazute in prezenta directiva, precum si toate documentele justificative necesare pentru o cerere de sedere si de ocupare a unui loc de munca pe teritoriul unui stat membru in calitate de lucrator sezonier.
(36)
Statele membre ar trebui sa aplice angajatorilor sanctiuni eficace, proportionale si disuasive, in cazul nerespectarii obligatiilor care le revin in temeiul prezentei directive. Sanctiunile respective ar putea sa reprezinte masurile prevazute la articolul 7 din Directiva 2009/52/CE si ar trebui sa includa, dupa caz, raspunderea angajatorului de a plati compensatii lucratorilor sezonieri. Ar trebui sa fie instituite instrumentele necesare pentru a permite lucratorilor sezonieri sa obtina compensatiile la care sunt indreptatiti chiar daca nu se mai gasesc pe teritoriul statului membru in cauza.
(37)
Ar trebui sa fie stabilite norme procedurale referitoare la examinarea cererilor de admisie in calitate de lucrator sezonier. Respectivele norme procedurale ar trebui sa fie eficace si gestionabile in raport cu volumul normal de lucru al administratiilor statelor membre, precum si transparente si echitabile, astfel incat sa ofere un nivel adecvat de securitate juridica persoanelor in cauza.
(38)
In cazul vizelor de scurta sedere, garantiile procedurale sunt reglementate de dispozitiile relevante ale acquis-ului Schengen.
(39)
Autoritatile competente ale statelor membre ar trebui sa decida cu privire la cererile de autorizatii in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera cat mai rapid cu putinta dupa introducerea acestora. In ceea ce priveste cererile de prelungire sau reinnoire, atunci cand sunt introduse in perioada de valabilitate a autorizatiei, statele membre ar trebui sa ia toate masurile adecvate pentru a asigura faptul ca lucratorul sezonier nu este obligat sa isi intrerupa raportul de munca cu acelasi angajator sau impiedicat sa isi schimbe angajatorul, din cauza unor proceduri administrative in curs. Solicitantii ar trebui sa isi introduca cererea de prelungire sau reinnoire cat mai rapid posibil. In orice caz, lucratorului sezonier ar trebui sa i se permita sa stea pe teritoriul statului membru vizat, si, dupa caz, sa continue sa munceasca pana la luarea unei decizii finale referitoare la cererea de prelungire sau de reinnoire de catre autoritatile competente.
(40)
Data fiind natura activitatii sezoniere, statele membre ar trebui sa fie incurajate sa nu perceapa taxe pentru prelucrarea cererilor. In eventualitatea ca totusi un stat membru decide sa perceapa taxe, acestea nu ar trebui sa fie disproportionate sau excesive.
(41)
Lucratorii sezonieri ar trebui sa beneficieze de o cazare care sa asigure un standard de viata adecvat. Autoritatea competenta ar trebui sa fie informata de orice schimbare a acesteia. Atunci cand cazarea este asigurata de angajator sau prin intermediul acestuia, chiria nu ar trebui sa fie excesiva in raport cu remuneratia neta a lucratorului sezonier si cu calitatea cazarii respective; chiria lucratorului sezonier nu ar trebui sa fie dedusa in mod automat din salariul lucratorului sezonier; angajatorul ar trebui sa puna la dispozitia lucratorului sezonier un contract de inchiriere sau un document echivalent in care sa se precizeze conditiile de inchiriere ale locuintei, iar angajatorul ar trebui sa asigure faptul ca respectiva cazare indeplineste standardele generale de sanatate si siguranta in vigoare in statul membru respectiv.
(42)
Resortisantilor tarilor terte care detin un document de calatorie valabil si o autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera eliberate in temeiul prezentei directive de un stat membru care aplica acquis-ul Schengen integral li se permite sa intre pe teritoriul statului membru care aplica acquis-ul Schengen integral si sa circule in mod liber pe acest teritoriu, o perioada de pana la 90 de zile in decursul oricarei perioade de 180 de zile in conformitate cu Codul frontierelor Schengen si cu articolul 21 din Conventia de punere in aplicare a acordului Schengen din 14 iunie 1985 intre guvernele statelor din Uniunea Economica Benelux, Republicii Federale Germania si Republicii Franceze privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune (12) (Conventia de punere in aplicare a acordului Schengen).
(43)
Avand in vedere situatia deosebit de vulnerabila a lucratorilor sezonieri din tarile terte si caracterul temporar al activitatii lor, este necesar sa se asigure protectia eficace a drepturilor lucratorilor sezonieri din tari terte, inclusiv in domeniul securitatii sociale, sa se verifice periodic respectarea si deplina garantare a principiului egalitatii de tratament cu lucratorii care sunt resortisanti ai statului membru gazda, conform conceptului de salariu egal pentru aceeasi munca la acelasi loc de munca, aplicand contracte colective si alte acorduri referitoare la conditiile de munca care au fost incheiate la orice nivel sau pentru care exista reglementari in conformitate cu legislatia si practicile nationale, in aceleasi conditii ca cele aplicate cetatenilor statului membru gazda.
(44)
Prezenta directiva ar trebui sa se aplice fara a aduce atingere drepturilor si principiilor continute in Carta Sociala Europeana din 18 octombrie 1961 si, atunci cand este relevant, in Conventia Europeana referitoare la statutul juridic al lucratorului migrant din 24 noiembrie 1977.
(45)
Lucratorilor sezonieri din tarile terte ar trebui sa li se aplice, in plus fata de dispozitiile legislative, administrative si normative valabile pentru lucratorii resortisanti ai statului membru gazda, si sentintele arbitrale si acordurile si contractele colective incheiate la orice nivel, in conformitate cu legislatia si practicile nationale din statul membru gazda, in aceleasi conditii ca cele aplicate resortisantilor statului membru gazda.
(46)
Lucratorii sezonieri din tari terte ar trebui sa beneficieze de tratament egal in ceea ce priveste acele ramuri ale securitatii sociale mentionate la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului (13). Prezenta directiva nu armonizeaza legislatia in materie de securitate sociala a statelor membre si nu reglementeaza asistenta sociala. Aceasta ar trebui sa se limiteze la aplicarea principiului egalitatii de tratament in domeniul securitatii sociale in cazul persoanelor care intra sub incidenta sa. Prezenta directiva nu ar trebui sa confere mai multe drepturi decat cele pe care legislatia Uniunii existenta in domeniul securitatii sociale le acorda deja in cazul resortisantilor tarilor terte care prezinta interese transfrontaliere intre statele membre.
Dat fiind caracterul temporar al sederii lucratorilor sezonieri si fara a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European si al Consiliului (14), statele membre ar trebui sa poata exclude prestatiile familiale si ajutoarele de somaj de la dreptul la un tratament egal al lucratorilor sezonieri cu resortisantii respectivelor state membre si sa poata restrange dreptul la un tratament egal in ceea ce priveste educatia si formarea profesionala, precum si beneficiile fiscale.
Prezenta directiva nu reglementeaza reintregirea familiei. De asemenea, prezenta directiva nu confera drepturi in legatura cu situatii care nu intra sub incidenta dreptului Uniunii, cum ar fi, de exemplu, cazul membrilor de familie care isi au resedinta intr-o tara terta. Acest lucru nu ar trebui, totusi, sa aduca atingere dreptului urmasilor care beneficiaza de drepturi derivate din dreptul lucratorului sezonier, de a primi pensie de urmas, atunci cand acestia isi au resedinta intr-o tara terta. Acest aspect nu ar trebui sa aduca atingere aplicarii in mod nediscriminatoriu de catre statele membre a legislatiei nationale in materie de norme de minimis privind contributiile la sistemele de pensii. Ar trebui sa se instituie instrumente pentru a garanta incadrarea efectiva in sistemul de securitate sociala pe durata sederii si, dupa caz, exportul drepturilor dobandite ale lucratorilor sezonieri.
(47)
Dreptul Uniunii nu restrange competenta statelor membre de a-si organiza propriile regimuri de securitate sociala. In lipsa unei armonizari la nivelul Uniunii, fiecare stat membru stabileste conditiile in temeiul carora se acorda prestatii de securitate sociala, precum si valoarea acestor prestatii si perioada pentru care sunt acordate. Cu toate acestea, atunci cand isi exercita aceasta competenta, statele membre ar trebui sa respecte dreptul Uniunii.
(48)
Orice restrangeri ale dreptului la tratament egal in domeniul securitatii sociale in temeiul prezentei directive nu ar trebui sa aduca atingere drepturilor conferite in aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1231/2010.
(49)
Pentru a garanta respectarea in mod adecvat a prezentei directive si, in special, a dispozitiilor privind drepturile, conditiile de munca si cazarea, statele membre ar trebui sa garanteze existenta unor instrumente adecvate pentru monitorizarea angajatorilor si, dupa caz, realizarea, pe teritoriile lor, a unor inspectii eficiente si corespunzatoare. Selectarea angajatorilor care urmeaza sa fie inspectati ar trebui sa se bazeze in primul rand pe o evaluare a riscului efectuata de autoritatile competente din statele membre, tinand seama de factori cum ar fi sectorul in care o intreprindere este activa si orice antecedent legat de incalcarea obligatiilor.
(50)
Pentru a facilita respectarea prezentei directive, statele membre ar trebui sa creeze instrumente eficiente prin care lucratorii sezonieri sa poata solicita reparatii in justitie si sa poata formula reclamatii, direct sau prin intermediul unor parti terte relevante, precum sindicatele sau alte asociatii. Acest lucru este considerat necesar pentru a aborda situatiile in care lucratorii sezonieri nu au cunostinta de existenta instrumentelor care garanteaza respectarea directivei sau ezita sa le utilizeze in nume propriu de teama unor eventuale consecinte. Lucratorii sezonieri ar trebui sa aiba acces la protectie judiciara in cazul in care sunt persecutati ca urmare a formularii unei reclamatii.
(51)
Deoarece obiectivele prezentei directive, in special cele privind introducerea unei proceduri speciale de admisie, adoptarea conditiilor de intrare si de sedere in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera de catre resortisanti ai tarilor terte si definirea drepturilor acestora in calitate de lucratori sezonieri nu pot fi realizate in mod satisfacator de catre statele membre dar, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), tinand seama de politicile in materie de imigrare si ocupare a fortei de munca la nivel european si national. In conformitate cu principiul proportionalitatii, definit la articolul mentionat, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor mentionate.
(52)
Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, in special articolul 7, articolul 15 alineatul (3), articolul 17, articolul 27, articolul 28, articolul 31 si articolul 33 alineatul (2), in conformitate cu articolul 6 din TUE.
(53)
In conformitate cu Declaratia politica comuna a statelor membre si a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011 (15), statele membre s-au angajat sa insoteasca, in cazurile justificate, notificarea masurilor lor de transpunere cu unul sau mai multe documente care sa explice relatia dintre componentele unei directive si partile aferente din instrumentele nationale de transpunere. In ceea ce priveste prezenta directiva, legiuitorul considera ca transmiterea unor asemenea documente este justificata.
(54)
In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul nr. 21 privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei in ceea ce priveste spatiul de libertate, securitate si justitie, anexat la TUE si la TFUE, si fara a aduce atingere articolului 4 din protocolul mentionat, aceste state membre nu participa la adoptarea prezentei directive si nu le revine nicio obligatie in temeiul acesteia si aceasta nu li se aplica.
(55)
In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul nr. 22 privind pozitia Danemarcei anexat la TUE si la TFUE, Danemarca nu participa la adoptarea prezentei directive si ii revine nicio obligatie in temeiul acesteia si aceasta nu i se aplica,
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Articolul 1
Obiect
(1) Prezenta directiva stabileste conditiile de intrare si de sedere a resortisantilor tarilor terte in scopul ocuparii unui loc de munca in calitate de lucratori sezonieri si defineste drepturile lucratorilor sezonieri.
(2) Pentru sederi care nu depasesc 90 de zile, prezenta directiva se aplica fara a aduce atingere acquis-ului Schengen, in special Codului de vize, Codului frontierelor Schengen si Regulamentului (CE) nr. 539/2001.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezenta directiva se aplica resortisantilor tarilor terte care isi au resedinta in afara teritoriilor statelor membre si care solicita admisia, sau care au fost admisi in conditiile prezentei directive, pe teritoriul unui stat membru in scopul ocuparii unui loc de munca in calitate de lucratori sezonieri.
Prezenta directiva nu se aplica resortisantilor tarilor terte care, la data cererii, isi au resedinta pe teritoriul unui stat membru, cu exceptia cazurilor mentionate la articolul 15.
(2) La transpunerea prezentei directive, daca este cazul in consultare cu partenerii sociali, statele membre determina in cadrul unei liste acele sectoare de ocupare a fortei de munca care includ activitati care se desfasoara in functie de succesiunea anotimpurilor. Statele membre pot sa modifice, daca este cazul, lista respectiva, in consultare cu partenerii sociali. Statele membre informeaza Comisia cu privire la aceste modificari.
(3) Prezenta directiva nu se aplica resortisantilor dintr-o tara terta:
(a)
care desfasoara activitati in numele intreprinderilor stabilite intr-un alt stat membru in cadrul unei prestari de servicii in sensul articolului 56 din TFUE, inclusiv resortisantii unor tari terte care sunt detasati in cadrul prestarii de servicii de intreprinderile stabilite intr-un stat membru, in conformitate cu Directiva 96/71/CE;
(b)
care sunt membri de familie ai unor cetateni ai Uniunii care si-au exercitat dreptul de libera circulatie in interiorul Uniunii, in conformitate cu Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului (16);
(c)
care, impreuna cu membrii familiilor lor si indiferent de cetatenia lor, beneficiaza de drepturi in materie de libera circulatie echivalente cu cele ale cetatenilor Uniunii in temeiul acordurilor fie dintre Uniune si statele sale membre, fie dintre Uniune si tari terte.
Articolul 3
Definitii
In intelesul prezentei directive, se aplica urmatoarele definitii:
(a)
„resortisant al unei tari terte” inseamna orice persoana care nu este cetatean al Uniunii in sensul articolului 20 alineatul (1) din TFUE;
(b)
„lucrator sezonier” inseamna un resortisant al unei tari terte care isi mentine resedinta principala intr-un stat tert si locuieste legal si temporar pe teritoriul unui stat membru, pentru a desfasura o activitate care se desfasoara in functie de succesiunea anotimpurilor, in temeiul unuia sau mai multor contracte de munca incheiate pe o perioada determinata direct intre resortisantul tarii terte si un angajator stabilit in statul membru respectiv;
(c)
„activitate care se desfasoara in functie de succesiunea anotimpurilor” inseamna o activitate care depinde, intr-o anumita perioada a anului, de un eveniment periodic sau de o succesiune de evenimente legate de conditii sezoniere pe durata carora nivelul de forta de munca necesar este considerabil superior nivelului obisnuit pentru operatiunile curente;
(d)
„permis de lucrator sezonier” inseamna o autorizatie eliberata folosind modelul prevazut de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului (17), care cuprinde o trimitere la activitatea sezoniera si confera titularului dreptul de sedere si de munca pe teritoriul unui stat membru pentru o sedere care depaseste 90 de zile, in conditiile prezentei directive;
(e)
„viza de scurta sedere” inseamna o autorizatie eliberata de un stat membru in conformitate cu articolul 2 punctul 2 litera (a) din Codul de vize sau eliberata in conformitate cu legislatia nationala a statelor membre care nu aplica integral acquis-ul Schengen;
(f)
„viza de lunga sedere” inseamna o autorizatie eliberata de un stat membru in conformitate cu articolul 18 din Conventia de punere in aplicare a Acordului Schengen sau eliberata in conformitate cu legislatia nationala a statelor membre care nu aplica integral acquis-ul Schengen;
(g)
„procedura unica de solicitare” inseamna procedura care, pe baza unei cereri unice introduse de catre resortisantul unei tari terte in vederea obtinerii dreptului de sedere si de munca pe teritoriul unui stat membru, are drept rezultat o decizie privind aceasta cerere de permis de lucrator sezonier;
(h)
„autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera” inseamna oricare dintre autorizatiile mentionate la articolul 12 care confera titularului lor dreptul de sedere si de munca pe teritoriul statului membru care a eliberat autorizatia in temeiul prezentei directive;
(i)
„permis de munca” inseamna orice autorizatie eliberata de un stat membru in conformitate cu legislatia nationala in scopul muncii pe teritoriul respectivului stat membru.
Articolul 4
Dispozitii mai favorabile
(1) Prezenta directiva se aplica fara a se aduce atingere dispozitiilor mai favorabile prevazute de:
(a)
dreptul Uniunii, inclusiv acordurile bilaterale si multilaterale incheiate de Uniune sau de Uniune si statele membre, pe de o parte, si una sau mai multe tari terte, pe de alta parte;
(b)
acordurile bilaterale sau multilaterale incheiate intre unul sau mai multe state membre si una sau mai multe tari terte.
(2) Prezenta directiva nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta sau de a mentine dispozitii mai favorabile pentru resortisantii tarilor terte carora li se aplica articolele 18, 19, 20, 23 si 25.
CAPITOLUL II
CONDITII DE ADMISIE
Articolul 5
Criterii si cerinte de admisie pentru ocuparea unui loc de munca in calitate de lucrator sezonier pentru sederi care nu depasesc 90 de zile
(1) Orice cerere de admisie intr-un stat membru in conditiile prevazute de prezenta directiva pentru o sedere care nu depaseste 90 de zile este insotita de:
(a)
un contract de munca valabil sau, daca se prevede astfel in legislatia nationala sau in normele sau practica administrative nationale, o oferta ferma de angajare ca lucrator sezonier in statul membru in cauza din partea unui angajator stabilit in acel stat membru, care sa precizeze:
(i) locul si tipul de munca;
(ii) durata angajarii
(iii) remuneratia
(iv) programul de lucru pe saptamana sau luna
(v) durata tuturor concediilor platite;
(vi) dupa caz, alte conditii de munca relevante; si
(vii) daca este posibil, data inceperii activitatii;
(b)
documente justificative in sensul ca s-a incheiat o asigurare de sanatate sau, daca acest lucru este prevazut de legislatia nationala, ca s-a depus cerere pentru incheierea unei asigurari de sanatate pentru toate riscurile in privinta carora resortisantii statului membru vizat sunt in mod normal acoperiti, pentru perioadele in care nu se ofera o astfel de asigurare si beneficiile corespunzatoare in contextul sau drept rezultat al muncii depuse in statul membru vizat;
(c)
documentele justificative care atesta ca lucratorul sezonier va dispune de o cazare adecvata sau ca i se va oferi o cazare adecvata, in conformitate cu articolul 20.
(2) Statele membre impun respectarea de catre cerintele mentionate la alineatul (1) litera (a) a legislatiei, contractelor colective si/sau practicilor aplicabile.
(3) In baza documentatiei furnizate in temeiul alineatului (1), statele membre impun lucratorului sezonier sa nu recurga la sistemele sale de asistenta sociala.
(4) In cazul in care contractul de munca sau oferta ferma de angajare precizeaza exercitarea de catre resortisantul statului tert a unei profesii reglementate, astfel cum este definita in Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European si a Consiliului (18), statul membru poate cere solicitantului sa prezinte o documentatie care sa ateste faptul ca resortisantul statului tert indeplineste conditiile prevazute de legislatia nationala pentru exercitarea respectivei profesii reglementate.
(5) La examinarea unei cereri de autorizatie mentionate la articolul 12 alineatul (1), statele membre care nu aplica integral acquis-ul Schengen verifica faptul ca resortisantul tarii terte:
(a)
nu prezinta un risc de imigratie ilegala;
(b)
intentioneaza sa paraseasca teritoriul statelor membre cel tarziu la data expirarii autorizatiei.
Articolul 6
Criterii si cerinte de admisie pentru ocuparea unui loc de munca in calitate de lucrator sezonier pentru sederi care depasesc 90 de zile
(1) Orice cerere de admisie intr-un stat membru in conditiile prevazute de prezenta directiva pentru o sedere care depaseste 90 de zile este insotita de:
(a)
un contract de munca valabil sau, daca se prevede astfel in legislatia nationala, in normele sau practica administrative nationale, o oferta ferma de angajare ca lucrator sezonier in statul membru in cauza din partea unui angajator stabilit in acel stat membru, care sa precizeze:
(i)
locul si tipul de munca;
(ii)
durata angajarii;
(iii)
remuneratia;
(iv)
programul de lucru pe saptamana sau luna;
(v)
durata tuturor concediilor platite;
(vi)
dupa caz, alte conditii de munca relevante; si
(vii)
daca este posibil, data inceperii activitatii;
(b)
documente justificative in sensul ca s-a incheiat o asigurare de sanatate sau, daca acest lucru este prevazut de legislatia nationala, ca s-a depus cerere pentru incheierea unei asigurari de sanatate, pentru toate riscurile in privinta carora resortisantii statului membru sunt in mod normal acoperiti, pentru perioadele in care nu se ofera o astfel de asigurare si beneficiile corespunzatoare in contextul sau drept rezultat al muncii depuse in statul membru vizat;
(c)
documentele justificative care atesta ca lucratorul sezonier dispune de o cazare adecvata sau ca i se va oferi o cazare adecvata, in conformitate cu articolul 20.
(2) Statele membre impun respectarea de catre cerintele mentionate la alineatul (1) litera (a) a legislatiei, contractelor colective si/sau practicilor aplicabile.
(3) In baza documentatiei prevazute in temeiul alineatului (1), statele membre impun lucratorului sezonier sa detina resurse suficiente pe durata sederii sale pentru a se intretine fara a recurge la sistemele acestora de asistenta sociala.
(4) Nu sunt admisi resortisantii tarilor terte care sunt considerati a reprezenta o amenintare pentru ordinea publica, siguranta publica sau sanatatea publica.
(5) La examinarea unei cereri de autorizatie mentionate la articolul 12 alineatul (2), statele membre verifica daca resortisantul tarii terte nu prezinta un risc de imigratie ilegala si intentioneaza sa paraseasca teritoriul statelor membre cel tarziu la data expirarii autorizatiei.
(6) In cazul in care contractul de munca sau oferta ferma de angajare precizeaza exercitarea de catre resortisantul statului tert a unei profesii reglementate, astfel cum este definita in Directiva 2005/36/CE, statul membru poate impune solicitantului sa prezinte o documentatie care sa ateste faptul ca resortisantul statului tert indeplineste conditiile prevazute de legislatia nationala pentru exercitarea respectivei profesii reglementate.
(7) Statele membre impun resortisantilor tarilor terte sa detina un document de calatorie valabil in conformitate cu legislatia nationala. Statele membre impun ca durata de valabilitate a documentului de calatorie sa acopere cel putin durata de valabilitate a autorizatiei in scopul unei activitati sezoniere.
De asemenea, statele membre pot sa impuna urmatoarele cerinte:
(a)
durata de valabilitate a documentului de calatorie sa depaseasca cu cel putin trei luni durata de sedere preconizata;
(b)
documentul de calatorie sa fi fost eliberat in ultimii zece ani; si
(c)
documentul de calatorie sa contina cel putin doua pagini albe.
Articolul 7
Contingentele de admisie
Prezenta directiva nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a stabili contingentele de admisie de resortisanti provenind din tari terte care intra pe teritoriul sau in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera. Pe aceasta baza, o cerere de autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera poate sa fie considerata inadmisibila sau sa fie respinsa.
Articolul 8
Motive de respingere
(1) Statele membre resping o cerere de autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera in situatia in care:
(a)
articolul 5 sau articolul 6 nu este respectat; sau
(b)
documentele prezentate in conformitate cu articolul 5 sau 6 au fost dobandite prin frauda, au fost falsificate ori au fost modificate.
(2) Statele membre resping, dupa caz, o cerere de autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera in situatia in care:
(a)
angajatorul a fost sanctionat in conformitate cu legislatia nationala pentru munca nedeclarata si/sau ilegala;
(b)
intreprinderea angajatorului este lichidata sau a fost lichidata in temeiul legislatiilor nationale in materie de insolventa sau nu desfasoara activitati economice; sau
(c)
angajatorul a fost sanctionat in temeiul articolului 17.
(3) Statele membre pot sa verifice daca locul de munca vacant in cauza ar putea fi ocupat de resortisanti ai statului membru vizat sau de alti cetateni ai Uniunii, sau de resortisanti ai tarilor terte cu sedere legala in statul membru respectiv, caz in care pot respinge cererea. Prezentul alineat se aplica fara a aduce atingere principiului preferintei acordate cetatenilor Uniunii, astfel cum este enuntat in dispozitiile relevante ale actelor de aderare.
(4) Statele membre pot respinge o cerere de autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera in situatia in care:
(a)
angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile legale in ceea ce priveste securitatea sociala, impozitarea, drepturile lucratorilor, conditiile de munca sau conditiile de ocupare a unui loc de munca, astfel cum prevede legislatia si/sau contractele colective aplicabile;
(b)
in cele 12 luni imediat precedente datei cererii, angajatorul a eliminat un loc de munca cu norma intreaga pentru a crea locul de munca vacant pe care incearca sa il ocupe recurgand la prezenta directiva; sau
(c)
resortisantul tarii terte nu si-a indeplinit obligatiile care decurg dintr-o decizie anterioara privind admisia in calitate de lucrator sezonier.
(5) Fara a aduce atingere alineatului (1), orice decizie referitoare la respingerea unei cereri ia in considerare circumstantele specifice ale cazului, inclusiv interesele lucratorului sezonier, si respecta principiul proportionalitatii.
(6) Motivele de refuz al eliberarii unei vize de scurta sedere sunt reglementate de dispozitiile relevante din Codul de vize.
Articolul 9
Retragerea autorizatiei in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera
(1) Statele membre retrag autorizatia in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera in situatia in care:
(a)
documentele justificative prezentate in conformitate cu articolul 5 sau 6 au fost dobandite prin frauda, au fost falsificate ori au fost modificate; sau
(b)
titularul locuieste in alt scop decat cel pentru care i-a fost autorizata sederea.
(2) Statele membre retrag, dupa caz, autorizatia in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera in situatia in care:
(a)
angajatorul a fost sanctionat in conformitate cu legislatia nationala pentru munca nedeclarata si/sau ilegala;
(b)
intreprinderea angajatorului este lichidata sau a fost lichidata in temeiul legislatiei nationale in materie de insolventa sau nu desfasoara activitati economice; sau
(c)
angajatorul a fost sanctionat in temeiul articolului 17.
(3) Statele membre pot retrage autorizatia in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera in oricare dintre urmatoarele situatii in care:
(a)
articolul 5 sau 6 nu sunt respectate sau nu mai sunt respectate;
(b)
angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile legale in ceea ce priveste securitatea sociala, impozitarea, drepturile lucratorilor, conditiile de munca sau conditiile ocuparii unui loc de munca, astfel cum prevede legislatia si/sau contractele colective aplicabile;
(c)
angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile in baza contractului de munca;
(d)
in cele 12 luni imediat precedente datei cererii, angajatorul a eliminat un loc de munca cu norma intreaga pentru a crea locul de munca vacant pe care incearca sa il ocupe recurgand la prezenta directiva.
(4) Statele membre pot retrage autorizatia in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera in cazul in care resortisantul tarii terte solicita protectie internationala in temeiul Directivei 2011/95/UE a Parlamentului European si a Consiliului (19) ori protectie in conformitate cu legislatia nationala, cu obligatiile internationale sau cu practica statului membru vizat.
(5) Fara a aduce atingere alineatului (1), orice decizie referitoare la retragerea autorizatiei ia in considerare circumstantele specifice ale cazului, inclusiv interesele lucratorului sezonier, si respecta principiul proportionalitatii.
(6) Motivele de anulare sau revocare a unei vize de scurta sedere sunt reglementate de dispozitiile relevante din Codul de vize.
Articolul 10
Obligatia de a coopera
Statele membre pot impune angajatorului sa furnizeze toate informatiile relevante, necesare pentru acordarea, prelungirea sau reinnoirea autorizatiei in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera.
CAPITOLUL III
PROCEDURA SI AUTORIZATII IN SCOPUL OCUPARII UNUI LOC DE MUNCA SEZONIERA
Articolul 11
Accesul la informatii
(1) Statele membre asigura solicitantilor accesul cu usurinta la informatiile referitoare la toate documentele justificative necesare cererii si informatiile referitoare la intrare si sedere, inclusiv drepturile si obligatiile si garantiile procedurale ale lucratorului sezonier.
(2) Atunci cand statele membre elibereaza autorizatii in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera resortisantilor tarilor terte, pun la dispozitia acestora, de asemenea, informatii in scris despre drepturile si obligatiilor care le revin in temeiul prezentei directive, inclusiv procedurile referitoare la reclamatii.
Articolul 12
Autorizatii in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera
(1) Pentru sederi care nu depasesc 90 de zile, statele membre elibereaza resortisantilor tarilor terte care indeplinesc criteriile prevazute la articolul 5 si carora nu li se aplica motivele prevazute la articolul 8 una dintre urmatoarele autorizatii in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera, fara a aduce atingere normelor privind eliberarea vizelor de scurta sedere prevazute in Codul de vize si in Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului (20):
(a)
o viza de scurta sedere, care indica faptul ca este eliberata in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera;
(b)
o viza de scurta sedere si un permis de munca care indica faptul ca acestea sunt eliberate in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera; sau
(c)
un permis de munca care indica faptul ca este eliberat in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera, in situatia in care resortisantul tarii terte este exonerat de obligatia de a detine viza in conformitate cu anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 si ca respectivul stat membru nu aplica acestuia articolul 4 alineatul (3) din acelasi regulament.
La transpunerea prezentei directive, statele membre acorda fie autorizatiile mentionate la literele (a) si (c), fie autorizatiile mentionate la literele (b) si (c).
(2) Pentru sederile care depasesc 90 de zile, statele membre elibereaza resortisantilor tarilor terte care intrunesc criteriile de la articolul 6 si carora nu li se aplica motivele prevazute la articolul 8 una dintre urmatoarele autorizatii in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera:
(a)
o viza de lunga sedere, care sa indice ca este eliberata in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera;
(b)
un permis de lucrator sezonier;
(c)
un permis de lucrator sezonier si o viza de lunga sedere, daca viza de lunga sedere este necesara in temeiul legislatiei nationale pentru intrarea pe teritoriu.
La transpunerea prezentei directive, statele membre pun la dispozitie numai una dintre autorizatiile mentionate la literele (a), (b) si (c).
(3) Fara a aduce atingere acquis-ului Schengen, statele membre stabilesc daca o cerere urmeaza a fi introdusa de resortisantul tarii terte si/sau de angajator.
Obligatia statelor membre de a stabili daca cererea trebuie sa fie introdusa de un resortisant al unei tari terte si/sau de catre angajatorul acestuia nu aduce atingere niciunei dispozitii conform careia in procedura sunt implicate ambele parti.
(4) Permisul de lucrator sezonier mentionat la alineatul (2) primul paragraf literele (b) si (c) se elibereaza de catre autoritatile competente din statele membre, utilizand modelul prevazut in Regulamentul (CE) nr. 1030/2002. Statele membre introduc o mentiune pe permis, specificand faptul ca acesta este eliberat in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera.
(5) In situatia vizelor de lunga sedere, statele membre introduc o mentiune prin care se precizeaza, la rubrica „observatii” pe autocolantul de viza, ca este eliberata in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera in conformitate cu punctul 12 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1683/95.
(6) Statele membre pot indica informatii suplimentare referitoare la raportul de munca al lucratorului sezonier pe suport tiparit, sau pot stoca aceste date in format electronic, astfel cum se prevede la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 si la punctul 16 de la litera (a) din anexa la acesta.
(7) Atunci cand se solicita o viza numai in scopul de a intra pe teritoriul unui stat membru si resortisantul tarii terte indeplineste conditiile pentru a i se elibera un permis de lucrator sezonier in temeiul alineatului (2) primul paragraf litera (c), statul membru vizat acorda resortisantului tarii terte toate facilitatile pentru a obtine viza necesara.
(8) Eliberarea unei vize de lunga sedere in conformitate cu alineatul (2) primul paragraf litera (a) nu aduce atingere posibilitatii statelor membre de a elibera o autorizatie prealabila de a munci in statul membru vizat.
Articolul 13
Solicitarea unui permis de lucrator sezonier
(1) Statele membre desemneaza autoritatile competente sa primeasca si sa decida cu privire la cererile de permise de lucrator sezonier, precum si sa elibereze astfel de permise.
(2) O cerere de permis de lucrator sezonier se introduce in cadrul unei proceduri unice de solicitare.
Articolul 14
Durata sederii
(1) Statele membre stabilesc o durata maxima de sedere pentru lucratorii sezonieri, durata care nu poate fi mai mica de cinci si mai mare de noua luni in orice interval de doisprezece luni. La expirarea duratei respective, resortisantul tarii terte paraseste teritoriul statului membru, cu exceptia cazului in care statul membru in cauza a emis un permis de sedere in temeiul legislatiei nationale sau al legislatiei Uniunii din alte motive decat ocuparea unui loc de munca sezoniera.
(2) Statele membre pot stabili o perioada maxima in orice interval de 12 luni in cursul careia un angajator poate angaja lucratori sezonieri. Aceasta perioada dureaza cel putin cat perioada maxima de sedere stabilita in temeiul alineatului (1).
Articolul 15
Prelungirea sederii sau reinnoirea autorizatiei in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera
(1) Pe durata maxima mentionata la articolul 14 alineatul (1) si cu conditia respectarii articolului 5 sau 6 si a neindeplinirii motivelor prevazute la articolul 8 alineatul (1) litera (b), la articolul 8 alineatul (2) si, daca este cazul, la articolul 8 alineatul (4), statele membre acorda lucratorilor sezonieri o prelungire a sederii, in cazul in care lucratorii sezonieri isi prelungesc contractul cu acelasi angajator.
(2) Statele membre pot decide, in conformitate cu legislatia nationala, sa permita lucratorilor sezonieri sa isi prelungeasca contractul cu acelasi angajator si sa isi prelungeasca sederea de mai multe ori, cu conditia sa nu se depaseasca durata maxima mentionata la articolul 14 alineatul (1).
(3) Pe durata maxima mentionata la articolul 14 alineatul (1) si cu conditia respectarii dispozitiilor articolului 5 sau 6 si a neindeplinirii motivelor prevazute la articolul 8 alineatul (1) litera (b), la articolul 8 alineatul (2) si, daca este cazul, la articolul 8 alineatul (4), statele membre acorda lucratorilor sezonieri o prelungire a sederii, in cazul in care urmeaza a fi angajati de un alt angajator.
(4) Statele membre pot decide, in conformitate cu legislatia nationala, sa permita angajarea lucratorilor sezonieri de catre un alt angajator si prelungirea sederii acestora de mai multe ori, cu conditia sa nu se depaseasca durata maxima mentionata la articolul 14 alineatul (1).
(5) In sensul alineatelor (1)-(4), statele membre accepta introducerea unei cereri atunci cand un lucrator sezonier admis in temeiul prezentei directive se afla pe teritoriul statului membru vizat.
(6) Statele membre pot refuza prelungirea sederii sau reinnoirea autorizatiei in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera in cazul in care locul de munca vacant ar putea fi ocupat de resortisanti ai statului membru vizat sau de alti cetateni ai Uniunii, sau de resortisanti ai tarilor terte cu sedere legala in statul membru respectiv. Prezentul alineat se aplica fara a aduce atingere principiului preferintei acordate cetatenilor Uniunii, astfel cum este enuntat in dispozitiile relevante ale actelor de aderare.
(7) Statele membre refuza prelungirea sederii sau reinnoirea autorizatiei in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera in cazul in care a fost atinsa durata maxima a sederii, astfel cum este definita la articolul 14 alineatul (1).
(8) Statele membre pot refuza prelungirea sederii sau reinnoirea autorizatiei in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera daca resortisantul tarii terte solicita protectie internationala in temeiul Directivei 2011/95/UE sau in cazul in care resortisantul tarii terte solicita protectie in temeiul legislatiei nationale, al obligatiilor internationale sau al practicii statului membru vizat.
(9) Articolul 9 alineatul (2) si articolul 9 alineatul (3) literele (b), (c) si (d) nu se aplica unui lucrator sezonier care solicita sa fie angajat de un alt angajator in conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol atunci cand aceste dispozitii se aplica angajatorului anterior.
(10) Motivele pentru prelungirea vizelor de scurta sedere sunt reglementate de dispozitiile relevante din Codul de vize.
(11) Fara a aduce atingere articolului 8 alineatul (1), orice decizie referitoare la o cerere de prelungire sau de reinnoire ia in considerare circumstantele specifice ale cazului, inclusiv interesele lucratorului sezonier, si respecta principiul proportionalitatii.
Articolul 16
Facilitarea reintrarii
(1) Statele membre faciliteaza reintrarea resortisantilor tarilor terte care au fost admisi in statul membru respectiv ca lucratori sezonieri cel putin o data in ultimii cinci ani si care au respectat pe deplin, pe durata fiecareia dintre sederi, conditiile aplicabile lucratorilor sezonieri stabilite in prezenta directiva.
(2) Facilitatea mentionata la alineatul (1) poate include una sau mai multe masuri, printre care:
(a)
scutirea de la cerinta de a prezenta unul sau a mai multe dintre documentele mentionate la articolul 5 sau 6;
(b)
eliberarea mai multor permise de lucrator sezonier in cadrul unui act administrativ unic;
(c)
o procedura accelerata de obtinere a unei decizii privind cererea unui permis de lucrator sezonier sau a unei vize de lunga sedere;
(d)
examinarea cu prioritate a cererilor de admisie in calitate de lucrator sezonier, inclusiv luarea in considerare a admisiei anterioare atunci cand se ia decizia privind cerere in conditiile epuizarii contingentelor de admisie.
Articolul 17
Sanctiuni impotriva angajatorilor
(1) Statele membre prevad sanctiuni impotriva angajatorilor care nu si-au indeplinit obligatiile care le revin in temeiul prezentei directive, inclusiv interdictia pentru angajatorii care si-au incalcat in mod grav obligatiile care le revin in temeiul prezentei directive de a angaja lucratori sezonieri. Sanctiunile respective sunt eficiente, proportionale si disuasive.
(2) Statele membre garanteaza faptul ca, in cazul in care autorizatia in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera este retrasa in temeiul articolului 9 alineatul (2) si al articolului 9 alineatul (3) literele (b), (c) si (d), angajatorului ii revine raspunderea pentru plata unei compensatii catre lucratorul sezonier in conformitate cu procedurile din legislatia nationala. Orice raspundere acopera toate obligatiile restante pe care angajatorul ar fi trebuit sa respecte in cazul in care nu ar fi fost retrasa autorizatia in scopul unei activitati sezoniere.
(3) In cazul in care angajatorul este un subcontractant care nu a respectat prezenta directiva iar contractantul principal si eventualii subcontractanti intermediari nu si-au indeplinit obligatiile de diligenta definite in legislatia nationala, contractantului principal si eventualilor subcontractanti intermediari:
(a)
li se pot aplica sanctiunile definite la alineatul (1);
(b)
le poate reveni raspunderea, in plus fata de angajator sau in locul acestuia, pentru plata unei eventuale compensatii datorate lucratorului sezonier in conformitate cu alineatul (2);
(c)
le poate reveni raspunderea, in plus fata de angajator sau in locul acestuia, pentru plata eventualelor plati restante datorate lucratorului sezonier in conformitate cu legislatia nationala.
Statele membre pot sa prevada in legislatia nationala norme mai stricte privind raspunderea.
Articolul 18
Garantii procedurale
(1) Autoritatile competente dintr-un stat membru adopta o decizie cu privire la cererea pentru o autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera. Autoritatile competente notifica in scris decizia solicitantului, in conformitate cu procedurile de notificare prevazute in legislatia nationala, de indata ce este posibil, insa in termen de maxim 90 de zile de la data introducerii cererii complete.
(2) In cazul unei cereri de prelungire a sederii sau de reinnoire a autorizatiei in temeiul articolului 15, statele membre adopta toate masurile adecvate pentru a asigura faptul ca lucratorul sezonier nu este obligat sa isi intrerupa raportul de munca cu acelasi angajator sau impiedicat sa isi schimbe angajatorul, din cauza unor proceduri administrative in curs.
In cazul in care valabilitatea autorizatiei in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera expira pe durata procedurii de prelungire sau de reinnoire, statele membre, in conformitate cu legislatia nationala, permit sederea lucratorului sezonier pe propriul teritoriu pana cand autoritatile competente iau o decizie cu privire la cerere, cu conditia ca cererea sa fi fost introdusa in perioada de valabilitate a autorizatiei si ca perioada mentionata la articolul 14 alineatul (1) sa nu fi expirat.
In cazul aplicarii celui de al doilea paragraf, statele membre pot decide, printre altele:
(a)
sa elibereze permise de sedere nationale temporare sau autorizatii echivalente pana la luarea unei decizii; sau
(b)
sa permita lucratorului sezonier sa munceasca in perioada pana la luarea unei decizii.
Pe durata examinarii cererii de prelungire sau de reinnoire se aplica dispozitiile relevante din prezenta directiva.
(3) In cazul in care informatiile sau documentele furnizate in sprijinul cererii sunt incomplete, autoritatile competente comunica solicitantului, intr-un termen rezonabil, informatiile suplimentare necesare si stabilesc un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. Termenul mentionat la alineatul (1) se suspenda pana la primirea de catre autoritatile competente a informatiilor suplimentare necesare.
(4) Motivarea unei decizii prin care se declara inadmisibila o cerere de autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera sau prin care se respinge o cerere de autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera sau prin care se refuza prelungirea sederii sau reinnoirea autorizatiei in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera se notifica in scris solicitantului. Motivarea unei decizii de retragere a autorizatiei in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera se notifica in scris atat lucratorului sezonier, cat si, daca acest lucru se prevede in legislatia nationala, angajatorului.
(5) Orice decizie prin care se declara inamisibila o cerere de autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera sau prin care se respinge cererea, se refuza prelungirea sederii sau reinnoirea unei autorizatii in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera sau se retrage o autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera poate fi atacata in justitie in statul membru vizat, in conformitate cu legislatia nationala. Notificarea scrisa precizeaza instanta sau autoritatea administrativa la care poate fi introdusa calea de atac si termenul pentru introducerea caii de atac.
(6) Garantiile procedurale referitoare la vizele de scurta sedere sunt reglementate de dispozitiile relevante din Codul de vize.
Articolul 19
Taxe si costuri
(1) Statele membre pot pretinde plata unor taxe de prelucrare a cererilor in conformitate cu prezenta directiva. Nivelul unor astfel de taxe nu poate fi disproportionat sau excesiv. Taxele pentru vizele de scurta sedere sunt reglementate prin dispozitiile relevante ale acquis-ului Schengen. In cazul in care taxele respective se achita de catre resortisantul unei tari terte, statele membre pot sa prevada ca dreptul acestuia de a-i fi rambursate taxele de catre angajator, in conformitate cu legislatia nationala.
(2) Statele membre pot solicita angajatorilor de lucratori sezonieri sa asigure plata pentru:
(a)
costul calatoriei dus-intors intre locul de origine al lucratorului sezonier si locul de munca din statul membru vizat;
(b)
costul asigurarii de sanatate mentionate la articolul 5 alineatul (1) litera (b) si la articolul 6 alineatul (1) litera (b).
Atunci cand costurile mentionate la prezentul articol sunt acoperite de catre angajatori, se interzice recuperarea respectivelor costuri de la lucratorul sezonier.
Articolul 20
Cazare
(1) Statele membre solicita dovezi care sa ateste ca lucratorul sezonier va beneficia, pe toata durata sederii, de cazare de natura sa ii asigure un nivel de trai adecvat, in conformitate cu legislatia si/sau practica nationala. Autoritatea competenta este informata cu privire la orice schimbare survenita in legatura cu cazarea lucratorului sezonier.
(2) In cazul in care cazarea este organizata de catre angajator sau prin intermediul acestuia:
(a)
lucratorului sezonier i se poate solicita plata unei chirii al carei cost nu poate fi excesiv in raport cu remuneratia sa neta si cu calitatea cazarii. Chiria nu se poate retine automat din salariul lucratorului sezonier;
(b)
angajatorul pune la dispozitia lucratorului sezonier un contract de inchiriere sau un document echivalent in care sunt precizate in mod clar conditiile de inchiriere pentru cazare;
(c)
angajatorul asigura faptul ca, in ceea ce priveste cazarea, sunt indeplinite standardele generale in materie de sanatate si siguranta in vigoare in statul membru vizat.
Articolul 21
Plasamentul de catre serviciile publice de ocupare a fortei de munca
Statele membre pot stabili ca plasamentul lucratorilor sezonieri se realizeaza numai de catre serviciile publice de ocupare a fortei de munca.
CAPITOLUL IV
DREPTURI
Articolul 22
Drepturi conferite pe baza autorizatiei in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera
Pe durata de valabilitate a autorizatiei mentionate la articolul 12, titularul se bucura de cel putin urmatoarele drepturi:
(a)
dreptul de intrare si de sedere pe teritoriul statului membru care elibereaza autorizatia;
(b)
accesul liber pe intreg teritoriul statului membru care elibereaza autorizatia, in conformitate cu legislatia nationala;
(c)
dreptul de a exercita activitatile lucrative concrete pentru care au fost angajati in temeiul autorizatiei, in conformitate cu legislatia nationala.
Articolul 23
Dreptul la tratament egal
(1) Lucratorii sezonieri beneficiaza de tratament egal in raport cu resortisantii statului membru gazda, cel putin in ceea ce priveste:
(a)
conditiile de incadrare in munca, inclusiv varsta minima de incadrare in munca si conditiile de munca, inclusiv remunerarea si concedierea, programul de lucru, concediul si zilele libere, precum si cerintele in materie de sanatate si siguranta la locul de munca;
(b)
dreptul la greva si la actiuni sindicale, in conformitate cu legislatia si practicile nationale ale statului membru gazda, libertatea de asociere si de afiliere, precum si apartenenta la o organizatie care reprezinta lucratorii sau la orice organizatie ai carei membri desfasoara o activitate specifica, inclusiv drepturile si beneficiile conferite de aceste organizatii, printre care dreptul la negocieri si la incheierea unor contracte colective, fara a aduce atingere dispozitiilor nationale privind ordinea publica si siguranta publica;
(c)
platile restante care urmeaza a fi efectuate de catre angajatori, referitoare la eventualele remuneratii restante catre resortisantul tarii terte;
(d)
ramurile securitatii sociale, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004;
(e)
accesul la bunuri si servicii si la furnizarea bunurilor si serviciilor puse la dispozitia publicului, cu exceptia cazarii, fara a aduce atingere libertatii contractuale in conformitate cu legislatia Uniunii sau legislatia nationala;
(f)
serviciile de consiliere cu privire la locurile de munca sezoniera oferite de oficiile de ocupare a fortei de munca;
(g)
educatia si formarea profesionala;
(h)
recunoasterea diplomelor, a certificatelor si a altor calificari profesionale, in conformitate cu procedurile nationale relevante;
(i)
beneficiile fiscale, in masura in care se considera ca lucratorul sezonier isi are domiciliul fiscal in statul membru in cauza.
Lucratorii sezonieri care se muta intr-o tara terta sau urmasii acestor lucratori sezonieri care isi au resedinta intr-o tara terta si care dobandesc drepturi de la lucratorul sezonier respectiv, primesc pensii legale in temeiul incadrarii in munca anterioare a lucratorului sezonier si dobandite in conformitate cu legislatia prevazuta la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, in aceleasi conditii si la acelasi nivel ca resortisantii statelor membre in cauza atunci cand se muta intr-o tara terta.
(2) Statele membre pot restrange dreptul la tratament egal:
(i)
in temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (d), prin excluderea prestatiilor familiale si a ajutorului de somaj, fara a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 1231/2010;
(ii)
in temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (g), prin restrangerea aplicarii sale in ceea ce priveste educatia si formarea profesionala direct legata de activitatea profesionala concreta si prin excluderea burselor si imprumuturilor studentesti si a altor burse si imprumuturi;
(iii)
in temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (i), in ceea ce priveste beneficiile fiscale, prin restrangerea aplicarii sale la cazurile in care resedinta inregistrata sau resedinta obisnuita a membrilor familiei unui lucrator sezonier, pentru care acesta solicita beneficii, se afla pe teritoriul statului membru vizat.
(3) Dreptul la tratament egal prevazut la alineatul (1) nu aduce atingere dreptului statelor membre de a retrage sau de a refuza prelungirea sau reinnoirea autorizatiei in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera in conformitate cu articolele 9 si 15.
Articolul 24
Monitorizarea, evaluarea si inspectiile
(1) Statele membre adopta masuri care sa impiedice eventualele abuzuri si sa sanctioneze nerespectarea prezentei directive. Masurile respective includ monitorizarea, evaluarea si, dupa caz, inspectia, in conformitate cu legislatia sau cu practicile administrative nationale.
(2) Statele membre asigura faptul ca serviciile insarcinate cu inspectia muncii sau autoritatile competente si, cand acest lucru este prevazut de legislatia nationala pentru lucratorii nationali, organizatiile care reprezinta interesele lucratorilor au acces la locul de munca si, cu acordul lucratorului, la locul de cazare.
Articolul 25
Facilitarea reclamatiilor
(1) Statele membre garanteaza existenta unor instrumente eficace cu ajutorul carora lucratorii sezonieri pot formula reclamatii impotriva angajatorilor lor, direct sau prin intermediul unor terti care, in conformitate cu criteriile stabilite de legislatia lor nationala, au un interes legitim in ceea ce priveste asigurarea respectarii prezentei directive, sau impotriva unei autoritati competente a statului membru, in cazul in care in legislatia nationala prevede aceasta.
(2) Statele membre garanteaza partilor terte care, in conformitate cu criteriile stabilite de legislatia lor nationala, au un interes legitim in asigurarea respectarii prezentei directive, posibilitatea de a initia, in numele sau in sprijinul unui lucrator sezonier si cu aprobarea acestuia, orice procedura administrativa sau civila, cu exceptia procedurilor si deciziilor privind vizele de scurta sedere, prevazuta pentru punerea in aplicare a prezentei directive.
(3) Statele membre garanteaza accesul lucratorilor sezonieri, in aceleasi conditii ca alti lucratori aflati intr-o pozitie similara, la masurile de protectie impotriva concedierii sau a altor tratamente defavorabile din partea angajatorului, aplicate ca reactie la o reclamatie formulata la nivel de intreprindere sau la o actiune in justitie urmarind sa impuna respectarea prezentei directive.
CAPITOLUL V
DISPOZITII FINALE
Articolul 26
Statistici
(1) Comisiei i se comunica de catre statele membre date statistice privind numarul autorizatiilor in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera eliberate pentru prima data si, in masura posibilului, numarul resortisantilor tarilor terte a caror autorizatie in scopul ocuparii unui loc de munca sezoniera a fost prelungita, reinnoita sau retrasa. Statisticile respective sunt defalcate in functie cetatenie si, in masura posibilului, in functie de durata de valabilitate a autorizatiei si in functie de sectorul economic.
(2) Statisticile mentionate la alineatul (1) se refera la perioade de referinta de un an calendaristic si sunt comunicate Comisiei in termen de sase luni de la sfarsitul anului de referinta. Primul an de referinta este 2017.
(3) Statisticile mentionate la alineatul (1) sunt comunicate in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European si al Consiliului (21).
Articolul 27
Raportarea
La fiecare trei ani si pentru prima data pana la 30 septembrie 2019, Comisia prezinta un raport Parlamentului European si Consiliului privind aplicarea prezentei directive in statele membre si propune modificarile necesare.
Articolul 28
Transpunerea
(1) Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 30 septembrie 2016. Statele membre comunica de indata Comisiei textul acestor dispozitii.
Atunci cand statele membre adopta aceste dispozitii, acestea contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere cu ocazia publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.
Articolul 29
Intrarea in vigoare
Prezenta directiva intra in vigoare in ziua urmatoare datei publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 30
Destinatari
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre, in conformitate cu tratatele.
Adoptata la Strasbourg, 26 februarie 2014.
Pentru Parlamentul European
Presedintele
M. SCHULZ
Pentru Consiliu
Presedintele
D. KOURKOULAS
(1) JO C 218, 23.7.2011, p. 97.
(2) JO C 166, 7.6.2011, p. 59.
(3) Pozitia Parlamentului European din 5 februarie 2014 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial) si Decizia Consiliului din 17 februarie 2014.
(4) Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sanctiunile si masurile la adresa angajatorilor de resortisanti din tari terte aflati in situatie de sedere ilegala (JO L 168, 30.6.2009, p. 24).
(5) Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre persoane, fara deosebire de rasa sau origine etnica (JO L 180, 19.7.2000, p. 22).
(6) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca (JO L 303, 2.12.2000, p. 16).
(7) Directiva 96/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).
(8) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele si procedurile comune aplicabile in statele membre pentru returnarea resortisantilor tarilor terte aflati in situatie de sedere ilegala (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).
(9) Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, p. 1).
(10) Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de catre persoane (Codul frontierelor Schengen) (JO L 105, 13.4.2006, p. 1).
(11) Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei tarilor terte ai caror resortisanti trebuie sa detina viza pentru trecerea frontierelor externe si a listei tarilor terte ai caror resortisanti sunt exonerati de aceasta obligatie (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).
(12) JO L 239, 22.9.2000, p. 19.
(13) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).
(14) Regulamentul (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European si al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de extindere a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 si a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 la resortisantii tarilor terte care nu fac obiectul regulamentelor respective exclusiv pe motive de cetatenie (JO L 344, 29.12.2010, p. 1).
(15) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(16) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 si de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE si 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(17) Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de sedere pentru resortisantii tarilor terte (JO L 157, 15.6.2002, p. 1).
(18) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoasterea calificarilor profesionale (JO L 255, 30.9.2005, p. 22).
(19) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca resortisantii tarilor terte sau apatrizii pentru a putea beneficia de protectie internationala, la un statut uniform pentru refugiati sau pentru persoanele eligibile pentru obtinerea de protectie subsidiara si la continutul protectiei acordate (JO L 337, 20.12.2011, p. 9).
(20) Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viza (JO L 164, 14.7.1995, p. 1).
(21) Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migratiei si protectiei internationale si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucratorii straini (JO L 199, 31.7.2007, p. 23).
