Scutirea de la impozitare a profitului reinvestit cu bune si cu rele
Dragos Patroi
consultant fiscal, cadru universitar asociat ASE Bucuresti
In sfarsit, prin OUG nr. 19 / 2014 a fost introdusa una dintre masurile fiscale cele mai frecvent cerute de mediul de afaceri, si anume scutirea de la impozitare a profitului reinvestit. Desi cu aplicabilitate limitata in timp (aferenta perioadei 01 iulie 2014 – 31 decembrie 2016), masura in sine reprezinta un adevarat balon de oxigen, deoarece profitul investit in echipamente tehnologice, masini, utilaje si instalatii de lucru, este scutit de impozit – evident, in cazul contribuabililor care inregistreaza in vectorul fiscal aceasta obligatie fiscala de plata.
In acest context, se impune mentiunea ca reglementarile fiscale in cauza sunt incidente in cazul echipamentelor noi, utilizate in scopul activitatii economice si care se regasesc in subgrupa 2.1 din catalogul mijloacelor fixe, adoptat prin HG nr. 2139/2004, cu modificarile ulterioare. Si aici constatam un mare minus al actualelor prevederi legale: eventualele investitii in bunuri imobile – cladiri (cu destinatia sediu social sau puncte de lucru ale firmelor) nu se califica pentru aplicarea scutirii de la impozitare a profitului reinvestit in acest sens, desi acest fapt ar fi putut constitui un puternic stimulent pentru revigorarea activitatii economice pe piata constructiilor – sa nu uitam, unul din principalele motoare ale cresterii economice din perioada 2006 – 2008.
Am auzit mai multe opinii ca prevederea respectiva nu constituie nici o noutate, deoarece a mai fost aplicabila si pana la 31 decembrie 2010. Nimic mai fals, pentru ca, in forma actuala a acestei reglementari, vorbim de o scutire in adevaratul sens al cuvantului, in termeni reali, nu doar de o amanare la plata impozitului pe profit (ca in trecut), deosebirea esentiala fiind data de faptul ca echipamentele respective pot fi supuse acum si amortizarii fiscale, cu deducerea implicita a cheltuielii aferente din baza impozabila a profitului – e adevarat, nefiind insa permisa aplicarea regimului de amortizare accelerata, ci doar a celui liniar.
Profitul reinvestit si aflat in sfera scutirii de impozit este reprezentat de soldul contului contabil nr.121 “Profit sau pierdere” (respectiv profitul brut contabil realizat in anul punerii in functiune a echipamentelor), iar pentru anul 2014 se aplica numai la profitul contabil brut inregistrat dupa data de 01 iulie 2014 si numai in cazul investitiilor realizate in regie proprie sau achizitionate si puse in functiune tot dupa data de 01 iulie 2014. Aceasta aplicare partiala in anul 2014 va complica un pic lucrurile, deoarece trebuie tinute evidente separate ale acestor investitii si calcule distincte ale profitului doar pentru ultimele doua trimestre din anul 2014; in plus, ramane oarecum interpretabila aplicarea acestei masuri in cazul contribuabililor care au optat, in anul 2014, pentru plati trimestriale anticipate in contul impozitului pe profit.
Un alt palier al analizei il comporta destinatia data profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit. Legiuitorul a instituit obligatia ca acest beneficiu sa fie repartizat pentru constituirea rezervelor, aceasta rezerva urmand sa ramana – sub aceasta forma – pe termen nedeterminat in societate, ca sursa de capitaluri proprii, doar schimbarea ulterioara a destinatiei acesteia conducand la impozitarea sa. Iar aici apare a doua deosebire esentiala in raport de forma existenta pana la data de 31 decembrie 2010: rezerva in cauza va fi impozitata in momentul utilizarii sale efective si nu retroactiv, din momentul constituirii sale, fara a se mai atrage astfel obligatia de calcul a unor creante fiscale accesorii (de tipul dobanzilor de intarziere si a penalitatilor). Desigur, operatiile de reorganizare, fuziune, divizare, etc., efectuate conform prevederilor legale, nu implica de la sine o modificare a destinatiei rezervei, respectandu-se procedurile existente.
In opinia mea, in momentul operationalizarii efective in practica a acestei masuri, pot aparea interpretari neuniforme in legatura cu situatia imobilizarilor in curs (de genul celor care se califica pentru aplicarea facilitatii fiscale supuse prezentei analize) care sunt inregistrate partial inainte, cat si dupa data de 01 iulie 2014. In aceste situatii, scutirea de la impozitare este aplicabila corespunzator valorii inregistrata in imobilizari corporale in curs de executie dupa data de 01 iulie 2014 si care se regaseste in valoarea echipamentului tehnologic pus in functiune pana la termenul limita de 31 decembrie 2016. In termeni generali, daca investitia se efectueaza intr-o perioada de mai multi ani, la calculul trimestrial al impozitului pe profit, facilitatea se aplica determinand valoarea investitiei pe baza de lucrari trimestriale.
Nu in ultimul rand, contribuabilul trebuie sa aiba in vedere ca are obligatia sa pastreze in patrimoniu aceste echipamente o perioada de cel putin jumatate din durata normata de utilizare economica, iar daca durata de utilizare este mai mare de 10 ani, atunci durata de pastrare/utilizare in patrimoniu este de maxim 5 ani.
Concluzionand, putem afirma ca – fara a fi perfecta, ci, dimpotriva, perfectibila – actuala forma de aplicare a scutirii de la impozitare a profitului reinvestit este extrem de utila si reprezinta un pas inainte fata de forma existenta pana la 31 decembrie 2010, cu toate costurile de natura logistica si administrativa care pot aparea in unele situatii, de genul celor descrise pe parcursul acestui material. Ramane ca perioada urmatoare sa ne confirme sau nu nivelul factorului de multiplicare a investitiilor in economie si daca suma de 860 milioane de lei – mentionata in nota de fundamentare a proiectului de act normativ ca urmand a fi reinvestita – a fost una realist dimensionata sau nu.
Articol publicat in Business Magazin din 23-29 iunie 2014
