Directiva 2014/42/UE privind inghetarea si confiscarea instrumentelor si produselor infractiunilor savarsite in Uniunea Europeana

 

 

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 82 alineatul (2) si articolul 83 alineatul (1),

avand in vedere propunerea Comisiei Europene,

dupa transmiterea proiectului de act legislativ catre parlamentele nationale,

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European (1),

avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotarand in conformitate cu procedura legislativa ordinara (3),

intrucat:

(1) Castigul financiar constituie principalul motiv care sta la baza criminalitatii organizate transfrontaliere, inclusiv a organizatiilor criminale de tip mafiot. Prin urmare, autoritatile competente ar trebui sa dispuna de mijloacele de a depista, ingheta, gestiona si confisca produsele provenite din savarsirea de infractiuni. Cu toate acestea, prevenirea si combaterea eficace a criminalitatii organizate ar trebui realizate prin neutralizarea produselor provenite din savarsirea de infractiuni si, in anumite cazuri, ar trebui extinse la toate tipurile de bunuri care provin din activitati infractionale.

 

(2) Activitatea grupurilor infractionale organizate nu este limitata de frontiere, aceste grupuri achizitionand tot mai mult bunuri in alte state membre decat cele in care sunt constituite, precum si in tarile terte. Exista o necesitate crescanda pentru o cooperare internationala eficienta in domeniile recuperarii bunurilor si asistentei juridice reciproce.

 

(3) Una dintre cele mai eficace metode de combatere a criminalitatii organizate consta in prevederea unor sanctiuni juridice severe in cazul savarsirii unor astfel de infractiuni, precum si identificarea eficace, inghetarea si confiscarea instrumentelor utilizate pentru savarsirea infractiunii si a produselor provenite din savarsirea acesteia.

 

(4) Desi statisticile existente sunt limitate, sumele recuperate corespunzatoare produselor provenite din savarsirea de infractiuni in Uniune par mici si insuficiente in raport cu valoarea estimata a acestora. Studiile au aratat ca, desi reglementate de legislatia Uniunii si prevazute de legislatiile nationale, procedurile de confiscare raman insuficient utilizate.

 

(5) Adoptarea unor norme minime va armoniza regimurile privind inghetarea si confiscarea din statele membre si va facilita, astfel, increderea reciproca si cooperarea transfrontaliera eficienta.

 

(6) Programul de la Stockholm si concluziile Consiliului Justitie si Afaceri Interne in materie de confiscare si recuperare a bunurilor, adoptate in iunie 2010, subliniaza importanta identificarii, confiscarii si reutilizarii mai eficiente a bunurilor provenite din savarsirea de infractiuni.

 

(7) Actualul cadru legislativ al Uniunii privind inghetarea, sechestrarea si confiscarea bunurilor consta in Actiunea comuna 98/699/JAI (4), Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului (5), Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului (6), Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului (7) si Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului (8).

 

(8) Rapoartele Comisiei privind punerea in aplicare a Deciziilor-cadru 2003/577/JAI, 2005/212/JAI si 2006/783/JAI arata ca regimurile existente de confiscare extinsa si de recunoastere reciproca a ordinelor de inghetare si de confiscare nu se bucura de eficacitate deplina. Diferentele existente in dreptul statelor membre reprezinta un obstacol pentru procedurile de confiscare.

 

(9) Prezenta directiva vizeaza revizuirea si extinderea dispozitiilor Deciziilor-cadru 2001/500/JAI si 2005/212/JAI. Aceste decizii-cadru ar trebui sa fie partial inlocuite pentru statele membre care nu au obligatii in temeiul prezentei directive.

 

(10) Statele membre au libertatea de a initia proceduri de confiscare legate de o cauza penala in fata oricarei instante competente.

 

(11) Este necesara clarificarea conceptului de produse provenite din savarsirea de infractiuni pentru a include produsele directe obtinute din activitatea infractionala si toate beneficiile indirecte rezultate din aceasta, inclusiv reinvestirea sau transformarea produselor directe. Astfel, produsele pot include orice tip de bunuri, inclusiv cele transformate sau convertite, integral sau partial, in alte bunuri sau cele combinate cu un bun dobandit din surse legitime, pana la valoarea estimata a produselor combinate. Produsele pot include si venitul sau alte beneficii derivate din produsele infractiunii sau din bunurile in care au fost transformate, convertite sau cu care au fost combinate respectivele produse.

 

(12) Prezenta directiva prevede o definitie extinsa a bunurilor care pot face obiectul inghetarii si confiscarii. Definitia respectiva include documente sau instrumente juridice care atesta un titlu sau un drept asupra unor astfel de bunuri. Astfel de documente sau instrumente ar putea include, de exemplu, instrumente financiare sau documente care pot da nastere unor drepturi de creanta si care se afla, in mod normal, in posesia persoanei careia i se aplica procedurile relevante. Prezenta directiva nu aduce atingere procedurilor nationale existente pentru pastrarea documentelor sau instrumentelor juridice care atesta un titlu sau un drept asupra unui bun, intrucat acestea se aplica de catre autoritatile nationale sau organismele publice competente in conformitate cu legislatia nationala.

 

(13) Inghetarea si confiscarea in temeiul prezentei directive sunt concepte autonome, care nu ar trebui sa impiedice statele membre sa puna in aplicare prezenta directiva cu ajutorul instrumentelor care, in temeiul dreptului national, ar fi considerate drept sanctiuni sau alte tipuri de masuri.

 

(14) La confiscarea instrumentelor si a produselor infractiunilor ca urmare a hotararii definitive a unei instante si confiscarea unor bunuri de valoare echivalenta acestor instrumente si produse ar trebui sa se aplice conceptul extins de infractiune prevazut in prezenta directiva. Decizia-cadru 2001/500/JAI a impus statelor membre sa permita confiscarea instrumentelor si produselor infractiunilor ca urmare a pronuntarii unei condamnari definitive si sa permita confiscarea unor bunuri a caror valoare corespunde acelor instrumente si produse. Astfel de obligatii ar trebui mentinute pentru infractiunile care nu intra sub incidenta prezentei directive, iar conceptul de „produse” definit in prezenta directiva ar trebui interpretat in mod similar si in ceea ce priveste infractiunile care nu intra sub incidenta prezentei directive. Statele membre au libertatea de a defini confiscarea bunurilor de valoare echivalenta ca o masura accesorie sau alternativa confiscarii directe, dupa caz, in conformitate cu dreptul national.

 

(15) Confiscarea instrumentelor si a produselor infractiunilor sau a bunurilor cu o valoare care corespunde respectivelor instrumente sau produse ar trebui sa fie posibila, sub rezerva pronuntarii unei hotarari definitive de condamnare pentru o infractiune. O astfel de hotarare definitiva de condamnare poate fi pronuntata si in cadrul unor proceduri in absentia. In cazul in care confiscarea nu este posibila pe baza unei hotarari definitive de condamnare, ar trebui ca, in anumite conditii, sa se poata totusi confisca instrumentele si produsele, cel putin in cazurile de boala sau de sustragere a persoanei suspectate sau invinuite. Cu toate acestea, in cazurile de boala sau de sustragere, existenta unor proceduri in absentia in statele membre ar fi suficienta pentru respectarea acestei obligatii. In cazurile in care persoana suspectata sau invinuita s-a sustras, statele membre ar trebui sa ia toate masurile rezonabile si pot cere ca persoana in cauza sa fie citata sau sa i se aduca la cunostinta procedurile de confiscare.

 

(16) In sensul prezentei directive, termenul de boala ar trebui inteles in sensul neputintei persoanei suspectate sau invinuite de a lua parte la procedurile penale pentru o perioada mai indelungata si, prin urmare, aceste proceduri nu pot continua in conditii normale. Persoanelor suspectate sau invinuite li se poate solicita sa prezinte dovezi privind boala, de exemplu un certificat medical, de care instanta sa poata sa nu tina seama daca il considera nesatisfacator. Nu ar trebui sa se aduca atingere dreptului persoanei in cauza de a fi reprezentata in cadrul procedurilor de catre un avocat.

 

(17) La punerea in aplicare a prezentei directive in ceea ce priveste confiscarea bunurilor a caror valoare corespunde instrumentelor, dispozitiile relevante ar putea fi aplicabile daca, avand in vedere circumstantele spetei, o astfel de masura este proportionala, tinandu-se seama in special de valoare instrumentelor in chestiune. Statele membre pot avea de asemenea in vedere daca si in ce masura persoana condamnata este raspunzatoare pentru faptul ca confiscarea instrumentelor a devenit imposibila.

 

(18) La punerea in aplicare a prezentei directive, statele membre pot prevedea ca, in circumstante exceptionale, nu ar trebui dispusa confiscarea, in masura in care, in conformitate cu dreptul national, acest lucru ar reprezenta o dificultate inutila pentru persoana afectata, pe baza circumstantelor respectivului caz individual, care ar trebui sa fie hotaratoare. Statele membre ar trebui sa utilizeze in mod foarte restrictiv aceasta posibilitate si sa permita neaplicarea confiscarii numai in cazurile in care aceasta ar pune persoana in cauza intr-o situatie care ar priva-o de mijloacele sale de subzistenta.

 

(19) Gruparile infractionale sunt implicate intr-o gama larga de activitati infractionale. Pentru a combate in mod eficace activitatile de criminalitate organizata, ar putea exista situatii in care sa fie oportun ca o condamnare penala sa fie urmata de confiscarea nu numai a bunurilor care au legatura cu o infractiune specifica, ci si a altor bunuri considerate de instanta drept produse provenite din savarsirea altor infractiuni. Aceasta abordare corespunde notiunii de confiscare extinsa. Decizia-cadru 2005/212/JAI prevede ca statele membre pot alege intre trei seturi de cerinte minime pentru aplicarea confiscarii extinse. Ca urmare, in procesul de transpunere a respectivei decizii-cadru, statele membre au ales diverse optiuni care au condus la diferente conceptuale in ceea ce priveste confiscarea extinsa in cadrul jurisdictiilor nationale. Tocmai aceste diferente de interpretare afecteaza cooperarea transfrontaliera in cazurile de confiscare. Prin urmare, este necesara o armonizare suplimentara a dispozitiilor privind confiscarea extinsa prin instituirea unui standard minim unic.

 

(20) Atunci cand stabilesc daca o infractiune este susceptibila sa genereze beneficii economice, statele membre pot lua in considerare modul de operare, de exemplu daca una dintre conditiile infractiunii este sa fi fost savarsita in conditii de criminalitate organizata sau cu intentia de a genera profituri periodice din infractiuni. Totusi, in general, aceasta nu ar trebui sa aduca atingere posibilitatii de a recurge la procedura privind confiscarea extinsa.

 

(21) Confiscarea extinsa ar trebui sa fie posibila in cazul in care o instanta considera ca bunurile in cauza sunt rezultatul unor activitati infractionale. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa se constate ca bunurile in cauza sunt rezultatul unor activitati infractionale. Statele membre pot prevedea, de exemplu, ca este suficient ca instanta sa evalueze pe baza probabilitatilor sau sa poata prezuma in mod rezonabil ca este semnificativ mai probabil ca bunurile in chestiune sa fi fost obtinute in urma unor activitati infractionale decat din alte activitati. In acest context, instanta trebuie sa analizeze circumstantele specifice ale cauzei, inclusiv faptele si probele disponibile, pe baza carora ar putea fi luata o hotarare privind confiscarea extinsa. Faptul ca valoarea bunurilor unei persoane este disproportionata fata de venitul legal al acesteia s-ar putea inscrie intre acele fapte care conduc instanta la concluzia ca bunurile provin din activitati infractionale. Statele membre ar putea, de asemenea, sa stabileasca o cerinta pentru o anumita perioada de timp in care bunurile ar putea fi considerate a fi provenit din activitati infractionale.

 

(22) Prezenta directiva stabileste norme minime. Aceasta nu impiedica statele membre de la a prevedea atributii mai extinse in dreptul lor national, inclusiv, de exemplu, in privinta normelor acestora referitoare la probe.

 

(23) Prezenta directiva se aplica infractiunilor care intra sub incidenta instrumentelor enumerate in aceasta. In cadrul domeniului de aplicare al respectivelor instrumente, statele membre ar trebui sa aplice confiscarea extinsa cel putin in cazul anumitor infractiuni grave, astfel cum sunt definite in prezenta directiva.

 

(24) Practica prin care o persoana suspectata sau invinuita transfera bunuri unei parti terte in cunostinta de cauza, in vederea evitarii confiscarii, este comuna si din ce in ce mai raspandita. Cadrul legislativ actual al Uniunii nu contine norme obligatorii privind confiscarea bunurilor transferate catre parti terte. Prin urmare, necesitatea de a permite confiscarea bunurilor transferate catre terti sau achizitionate de acestia este din ce in ce mai pregnanta. Achizitionarea de catre un tert se refera la situatii in care, de exemplu, bunurile au fost dobandite, in mod direct sau indirect, de exemplu printr-un intermediar, de catre tert de la o persoana suspectata sau invinuita, inclusiv atunci cand infractiunea a fost savarsita in numele sau in beneficiul acestuia, atunci cand persoana invinuita nu are bunuri care sa poata fi confiscate. O astfel de confiscare ar trebui sa fie posibila cel putin in cazurile in care tertii stiau sau ar fi trebuit sa stie ca scopul transferului sau al achizitionarii era evitarea confiscarii, pe baza unor elemente de fapt si circumstante concrete, inclusiv a faptului ca transferul a avut loc in mod gratuit sau in schimbul unei sume de bani semnificativ mai reduse decat valoarea de piata a bunurilor. Normele privind confiscarea aplicata tertilor ar trebui sa priveasca atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice. In orice caz, nu ar trebui sa se aduca atingere drepturilor tertilor de buna credinta.

 

(25) Statele membre au libertatea de a defini confiscarea aplicata tertilor ca o masura accesorie sau alternativa confiscarii directe, dupa caz, in conformitate cu legislatia nationala.

 

(26) Confiscarea conduce la deposedarea definitiva de bunuri. Totusi, conservarea bunurilor poate fi o conditie preliminara pentru confiscare si prezinta importanta pentru executarea unei hotarari de confiscare. Bunurile sunt conservate prin intermediul inghetarii. Pentru a impiedica disparitia bunurilor inainte de emiterea unui ordin de inghetare, autoritatile competente din statele membre ar trebui sa aiba dreptul de a lua masuri imediate pentru asigurarea disponibilitatii acelor bunuri.

 

(27) Intrucat bunurile sunt deseori conservate in scopul confiscarii, inghetarea si confiscarea sunt strans legate. In anumite sisteme juridice, inghetarea in scopul confiscarii este considerata a fi o masura procedurala separata cu caracter provizoriu, care poate fi urmata de o hotarare de confiscare. Fara a aduce atingere diferitelor sisteme juridice si Deciziei-cadru 2003/577/JAI, prezenta directiva ar trebui sa armonizeze unele aspecte ale sistemelor nationale de inghetare in scopul confiscarii.

 

(28) Masurile de inghetare nu aduc atingere posibilitatii ca un anumit bun sa fie considerat proba pe parcursul procedurilor, cu conditia ca in final bunul respectiv sa fie pus la dispozitie in vederea executarii efective a hotararii de confiscare.

 

(29) In contextul procedurilor penale, bunurile pot fi inghetate si in vederea unei posibile restituiri ulterioare sau pentru a garanta compensarea prejudiciilor cauzate de o infractiune.

 

(30) Adesea, persoanele suspectate sau invinuite ascund bunurile pe intreaga durata a procedurilor penale. Astfel, hotararile de confiscare nu pot fi executate, persoanele care fac obiectul hotararilor de confiscare urmand sa beneficieze de bunurile lor dupa executarea pedepsei. Prin urmare, este necesar sa se poata determina dimensiunea exacta a patrimoniului care urmeaza sa faca obiectul masurii de confiscare, chiar si dupa pronuntarea unei hotarari de condamnare definitive pentru comiterea unei infractiuni, pentru a permite executarea deplina a hotararilor de confiscare atunci cand, initial, nu au fost identificate bunuri sau au fost descoperite bunuri insuficiente si hotararea de confiscare ramane neexecutata.

 

(31) Avand in vedere limitarea dreptului de proprietate prin ordinele de inghetare, astfel de masuri provizorii nu ar trebui mentinute mai mult decat este necesar pentru a asigura disponibilitatea bunurilor in vederea unei posibile confiscari ulterioare. Aceasta ar putea necesita un control al instantei pentru a se asigura ca scopul masurilor de a impiedica disparitia bunurilor ramane valabil.

 

(32) Bunurile inghetate in vederea unei posibile confiscari ulterioare ar trebui gestionate in mod corespunzator, pentru a nu-si pierde valoarea economica. Statele membre ar trebui sa ia masurile necesare, inclusiv posibilitatea de a vinde sau transfera bunurile pentru a reduce aceste pierderi. Statele membre ar trebui sa ia masurile adecvate, cum ar fi, de exemplu, instituirea unor birouri nationale centralizate de gestionare a bunurilor sau instituirea unor birouri specializate sau mecanisme echivalente, pentru a gestiona in mod eficace bunurile inghetate inainte de confiscare si pentru a conserva valoarea acestora, in asteptarea unei hotarari a instantei.

 

(33) Prezenta directiva afecteaza in substanta lor drepturile persoanelor, nu numai ale celor suspectate sau invinuite, dar si ale tertilor care nu fac obiectul urmaririi penale. Prin urmare, este necesar sa se prevada garantii si cai de atac specifice pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale acestora in punerea in aplicare a prezentei directive. Aceasta include dreptul de a fi audiat pentru tertii care pretind ca sunt proprietarii bunurilor in cauza sau care pretind ca ar avea alte drepturi patrimoniale („drepturi reale”, ius in re), precum dreptul de uzufruct. Ordinul de inghetare a bunurilor ar trebui comunicat persoanei afectate cat de curand posibil dupa executarea acestuia. Cu toate acestea, autoritatile competente ar putea amana comunicarea ordinului respectiv catre persoana afectata din motive legate de buna desfasurare a anchetei.

 

(34) Scopul comunicarii ordinului de inghetare a bunurilor este, intre altele, de a permite persoanei afectate sa conteste ordinul. Prin urmare, o astfel de comunicare ar trebui sa indice, cel putin pe scurt, motivul sau motivele ordinului in cauza, o astfel de indicatie putand fi foarte succinta.

 

(35) Statele membre ar trebui sa aiba in vedere adoptarea unor masuri care sa permita ca bunurile confiscate sa fie utilizate in interes public sau pentru obiective de natura sociala. Astfel de masuri ar putea sa cuprinda intre altele alocarea respectivelor bunuri pentru proiecte de asigurare a aplicarii legii si de prevenire a infractiunilor, precum si pentru alte proiecte de interes public si utilitate sociala. Obligatia de a avea in vedere adoptarea unor astfel de masuri presupune o obligatie procedurala pentru statele membre, precum efectuarea unei analize juridice sau discutarea avantajelor si dezavantajelor introducerii respectivelor masuri. Atunci cand gestioneaza bunuri inghetate si adopta masuri cu privire la utilizarea bunurilor confiscate, statele membre ar trebui sa actioneze in mod adecvat pentru a preveni infiltrarea infractionala sau ilegala.

 

(36) Sursele de date fiabile privind inghetarea si confiscarea produselor provenite din savarsirea de infractiuni sunt limitate. Pentru a permite o evaluare a prezentei directive, este necesara colectarea unui set minim de date statistice adecvate cu privire la inghetarea si confiscarea bunurilor, depistarea bunurilor, procedurile judiciare si activitatile de instrainare a acestora.

 

(37) Statele membre ar trebui sa depuna eforturi in vederea colectarii de date pentru anumite statistici la nivel central, pentru a le trimite Comisiei. Aceasta presupune ca statele membre sa depuna eforturi rezonabile de a colecta datele respective. Acest lucru nu inseamna, totusi, ca statele membre au obligatia de a colecta respectivele date in cazul in care exista o sarcina administrativa disproportionata sau cand exista costuri ridicate pentru statul membru in cauza.

 

(38) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”) si de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului („CEDO”), astfel cum au fost interpretate de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Prezenta directiva ar trebui sa fie pusa in aplicare in conformitate cu acele drepturi si principii. Prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere legislatiei nationale in ceea ce priveste asistenta juridica si nu creeaza niciun fel de obligatii sistemelor de asistenta juridica din statele membre, care ar trebui sa se aplice in conformitate cu carta si cu CEDO.

 

(39) Ar trebui instituite garantii specifice, astfel incat sa se asigure, ca regula generala, ca hotararile de confiscare se motiveaza, cu exceptia cazului in care in procedurile penale simplificate, in cazurile de o gravitate redusa, persoana afectata a renuntat la dreptul sau la o motivare.

 

(40) Prezenta directiva ar trebui pusa in aplicare luandu-se in considerare dispozitiile Directivelor 2010/64/UE (9), 2012/13/UE (10) si 2013/48/UE (11) ale Parlamentului European si ale Consiliului referitoare la drepturile procedurale din cadrul procedurilor penale.

 

(41) Deoarece obiectivul prezentei directive, si anume facilitarea inghetarii si confiscarii bunurilor in materie penala, nu poate fi realizat in mod satisfacator de catre statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE). In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este definit la articolul mentionat, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului mentionat.

 

(42) In conformitate cu articolul 3 si articolul 4a alineatul (1) din Protocolul (nr. 21) privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei cu privire la spatiul de libertate, securitate si justitie, anexat la TUE si la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE), Irlanda si-a notificat dorinta de a lua parte la adoptarea si la aplicarea prezentei directive. In conformitate cu respectivul protocol, prezenta directiva ar trebui sa se aplice Irlandei doar in ceea ce priveste infractiunile reglementate de instrumentele in temeiul carora are obligatii.

 

(43) In conformitate cu articolele 1 si 2 si articolul 4a alineatul (1) din Protocolul (nr. 21) privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei cu privire la spatiul de libertate, securitate si justitie, anexat la TUE si la TFUE, si fara a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Regatul Unit nu participa la adoptarea prezentei directive, nu are obligatii in temeiul acesteia si nu face obiectul aplicarii sale. Sub rezerva participarii sale in conformitate cu articolul 4 din respectivul protocol, prezenta directiva ar trebui sa se aplice Regatului Unit doar in ceea ce priveste infractiunile reglementate de instrumentele in temeiul carora are obligatii.

 

(44) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul (nr. 22) privind pozitia Danemarcei, anexat la TUE si la TFUE, Danemarca nu participa la adoptarea prezentei directive, nu are obligatii in temeiul acesteia si nu face obiectul aplicarii sale,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1

Obiect

(1)   Prezenta directiva instituie norme minime privind inghetarea bunurilor in vederea unei posibile confiscari ulterioare si privind confiscarea bunurilor in materie penala.

(2)   Prezenta directiva nu aduce atingere procedurilor pe care statele membre le-ar putea utiliza pentru a confisca bunurile in cauza.

Articolul 2

Definitii

In sensul prezentei directive, se aplica urmatoarele definitii:

„produse” inseamna orice avantaj economic obtinut, in mod direct sau indirect, din savarsirea unei infractiuni; acesta poate consta in orice tip de bun si include orice reinvestire sau transformare ulterioara a produselor directe, precum si orice beneficii de valoare;

 

„bunuri” inseamna bunuri de orice fel, corporale sau necorporale, mobile sau imobile, precum si actele sau instrumentele juridice care dovedesc un titlu sau un drept asupra acestor bunuri;

 

„instrumente” inseamna orice obiect utilizat sau destinat a fi utilizat, in orice mod, total sau partial, la comiterea uneia sau mai multor infractiuni;

 

„confiscare” inseamna o deposedare definitiva de bunuri dispusa de o instanta in legatura cu o infractiune;

 

„inghetare” inseamna interzicerea temporara a transferului, distrugerii, transformarii, instrainarii, deplasarii bunurilor sau asumarea temporara a custodiei sau controlului asupra bunurilor;

 

„infractiune” inseamna o infractiune vizata de oricare dintre instrumentele enumerate la articolul 3.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

Prezenta directiva se aplica infractiunilor vizate de:

(a) Conventia elaborata pe baza articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeana privind lupta impotriva coruptiei care implica functionari ai Comunitatilor Europene sau functionari ai statelor membre ale Uniunii Europene (12) („Conventia privind lupta impotriva coruptiei care implica functionari”);

 

(b) Decizia-cadru 2000/383/JAI a Consiliului din 29 mai 2000 privind consolidarea, prin sanctiuni penale si de alta natura, a protectiei impotriva falsificarii, cu ocazia introducerii monedei euro (13);

 

(c) Decizia-cadru 2001/413/JAI a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei si a falsificarii mijloacelor de plata, altele decat numerarul (14);

 

(d) Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spalarea banilor, identificarea, urmarirea, inghetarea, sechestrarea si confiscarea instrumentelor si produselor infractiunii (15);

 

(e) Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (16);

 

(f) Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea coruptiei in sectorul privat (17);

 

(g) Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozitiilor minime privind elementele constitutive ale infractiunilor si sanctiunile aplicabile in domeniul traficului ilicit de droguri (18);

 

(h) Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta impotriva crimei organizate (19);

 

(i) Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane si protejarea victimelor acestuia, precum si de inlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (20);

 

(j) Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatarii sexuale a copiilor si a pornografiei infantile si de inlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (21);

 

(k) Directiva 2013/40/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 august 2013 privind atacurile impotriva sistemelor informatice si de inlocuire a Deciziei-cadru 2005/222/JAI a Consiliului (22),

precum si de alte instrumente juridice, daca respectivele instrumente prevad in mod specific faptul ca prezenta directiva se aplica infractiunilor armonizate in cadrul acestora.

Articolul 4

Confiscarea

(1)   Statele membre adopta masurile necesare pentru a permite confiscarea, totala sau partiala, a instrumentelor si a produselor sau a bunurilor a caror valoare corespunde unor astfel de instrumente sau produse, cu conditia sa existe o condamnare definitiva pentru o infractiune, care poate rezulta si in urma unor proceduri in absentia.

(2)   In cazul in care confiscarea in temeiul alineatului (1) nu este posibila, cel putin atunci cand o astfel de imposibilitate este rezultatul bolii sau al sustragerii persoanei suspectate sau invinuite, statele membre adopta masurile necesare pentru a permite confiscarea produselor si a instrumentelor in cazurile in care au fost initiate proceduri penale cu privire la o infractiune care este susceptibila sa genereze, in mod direct sau indirect, beneficii economice, iar astfel de proceduri ar fi putut conduce la o hotarare de condamnare in cazul in care persoana suspectata sau invinuita ar fi putut sa compara in fata instantei.

Articolul 5

Confiscarea extinsa

(1)   Statele membre adopta masurile necesare pentru a permite confiscarea, totala sau partiala, a bunurilor unei persoane condamnate ca urmare a savarsirii unei infractiuni care este susceptibila sa genereze, in mod direct sau indirect, beneficii economice, atunci cand, in baza circumstantelor cauzei, inclusiv a elementelor de fapt si a probelor disponibile, cum ar fi faptul ca valoarea bunurilor este disproportionata in raport cu venitul legal al persoanei condamnate, o instanta considera ca bunurile in cauza au fost obtinute din activitati infractionale.

(2)   In sensul alineatului (1) din prezentul articol, notiunea de „infractiune” include cel putin urmatoarele:

(a) coruptia activa si pasiva din sectorul privat, astfel cum se prevede la articolul 2 din Decizia-cadru 2003/568/JAI, precum si coruptia activa si pasiva care implica functionari ai institutiilor Uniunii sau ai statelor membre, prevazuta la articolele 2 si 3 din Conventia privind lupta impotriva coruptiei care implica functionari;

 

(b) infractiunile legate de participarea la o organizatie criminala, astfel cum se prevede la articolul 2 din Decizia-cadru 2008/841/JAI, cel putin in cazurile in care infractiunea a generat beneficii economice;

 

(c) incitarea sau recrutarea unui copil in scopul participarii la spectacole pornografice sau obtinerea de foloase sau exploatarea unui copil in orice alt fel in acest scop, in cazul in care copilul a depasit varsta consimtamantului sexual, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2011/93/UE; distribuirea, diseminarea sau transmiterea de pornografie infantila, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (4) din directiva respectiva; oferirea, furnizarea sau punerea la dispozitie de pornografie infantila, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (5) din directiva respectiva; producerea de pornografie infantila, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (6) din directiva respectiva;

 

(d) afectarea ilegala a integritatii sistemului si afectarea ilegala a integritatii datelor, astfel cum se prevede la articolele 4 si 5 din Directiva 2013/40/UE, in cazul in care au fost afectate un numar semnificativ de sisteme informatice prin utilizarea unui instrument, mentionat la articolul 7 din directiva respectiva, conceput sau adaptat in principal pentru scopul respectiv; importul, distribuirea sau punerea la dispozitie in alt mod, cu intentie, a instrumentelor utilizate pentru savarsirea de infractiuni, cel putin atunci cand nu reprezinta cazuri minore, astfel cum se prevede la articolul 7 din directiva respectiva;

 

(e) o infractiune pasibila de o pedeapsa maxima privativa de libertate de cel putin patru ani, in conformitate cu instrumentul relevant prevazut la articolul 3 sau, in cazul in care respectivul instrument nu contine un prag pentru pedeapsa, in conformitate cu legislatia nationala relevanta.

Articolul 6

Confiscarea aplicata tertilor

(1)   Statele membre adopta masurile necesare pentru a permite confiscarea produselor sau a altor bunuri a caror valoare corespunde produselor care, in mod direct sau indirect, au fost transferate de o persoana suspectata sau invinuita catre terti sau care au fost dobandite de terti de la o persoana suspectata sau invinuita, cel putin in cazurile in care tertii stiau sau ar fi trebuit sa stie faptul ca scopul transferului sau al achizitionarii era evitarea confiscarii, pe baza unor elemente de fapt si circumstante concrete, inclusiv a faptului ca transferul sau dobandirea a avut loc in mod gratuit sau in schimbul unei sume de bani semnificativ mai reduse decat valoarea de piata a bunurilor.

(2)   Alineatul (1) se interpreteaza astfel incat sa nu aduca atingere drepturilor tertilor de buna credinta.

Articolul 7

Inghetarea

(1)   Statele membre adopta masurile necesare pentru a permite inghetarea bunurilor in vederea unei posibile confiscari ulterioare. Respectivele masuri, care sunt dispuse de o autoritate competenta, includ actiuni urgente care urmeaza sa fie adoptate atunci cand este necesar in scopul de a conserva bunurile.

(2)   Bunurile aflate in posesia unei parti terte, astfel cum se mentioneaza la articolul 6, pot face obiectul unor masuri de inghetare in scopul unei posibile confiscari ulterioare.

Articolul 8

Garantii

(1)   Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele afectate de masurile prevazute in prezenta directiva au dreptul la o cale de atac eficace si la un proces echitabil, in vederea exercitarii drepturilor acestora.

(2)   Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca ordinul de inghetare a bunurilor este comunicat persoanei afectate cat mai curand posibil dupa executare. O astfel de comunicare cuprinde, cel putin succint, motivul sau motivele hotararii in cauza. Atunci cand este necesar, pentru a nu periclita cercetarea penala, autoritatile competente pot amana comunicarea ordinului de inghetare a bunurilor catre persoana afectata.

(3)   Ordinul de inghetare a bunurilor ramane in vigoare numai atat timp cat este necesar pentru conservarea bunurilor in vederea unei posibile confiscari ulterioare.

(4)   Statele membre prevad posibilitatea efectiva pentru persoana ale carei bunuri sunt afectate de a ataca ordinul de inghetare in fata unei instante, in conformitate cu procedurile prevazute in legislatia nationala. Astfel de proceduri pot prevedea faptul ca, atunci cand ordinul initial de inghetare a fost adoptat de o alta autoritate competenta decat cea judiciara, un astfel de ordin trebuie inaintat mai intai spre confirmare sau examinare unei autoritati judiciare, inainte de a putea fi atacat in fata unei instante.

(5)   Bunurile inghetate care nu sunt ulterior confiscate sunt restituite imediat. Conditiile sau normele procedurale in temeiul carora se returneaza bunurile respective se stabilesc in legislatia nationala.

(6)   Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca orice hotarare de confiscare a bunurilor este motivata si ca aceasta este comunicata persoanei afectate. Statele membre prevad posibilitatea efectiva pentru persoana impotriva careia este dispusa confiscarea de a ataca hotararea de confiscare in fata unei instante.

(7)   Fara a se aduce atingere Directivelor 2012/13/UE si 2013/48/UE, persoanele ale caror bunuri sunt afectate de hotararea de confiscare au dreptul de a fi asistate de un avocat, pe intreaga durata a procedurii de confiscare legate de determinarea produselor si a instrumentelor, pentru a-si putea exercita drepturile. Persoanele in cauza sunt informate ca au acest drept.

(8)   In cadrul procedurilor mentionate la articolul 5, persoana afectata beneficiaza de posibilitatea efectiva de a contesta circumstantele cauzei, inclusiv elementele concrete de fapt si probele disponibile pe baza carora bunurile respective sunt considerate bunuri derivate din activitati infractionale.

(9)   Tertii au dreptul de a pretinde un titlu de proprietate sau alte drepturi reale, inclusiv in cazurile mentionate la articolul 6.

(10)   In cazul in care, ca urmare a unei infractiuni, victimele formuleaza pretentii impotriva persoanei care face obiectul masurii de confiscare prevazute in temeiul prezentei directive, statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca masura de confiscare nu impiedica victimele sa obtina despagubiri in baza pretentiilor formulate.

Articolul 9

Confiscarea si executarea efective

Statele membre adopta masurile necesare pentru a permite identificarea si urmarirea bunurilor care urmeaza sa fie inghetate si confiscate chiar si dupa pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare sau ca urmare a procedurilor efectuate in aplicarea articolului 4 alineatul (2) si pentru a asigura executarea efectiva a unei hotarari de confiscare, in cazul in care a fost deja pronuntata o astfel de hotarare.

Articolul 10

Gestionarea bunurilor inghetate si confiscate

(1)   Statele membre adopta masurile necesare, de exemplu prin instituirea unor birouri centralizate, a unor birouri specializate sau a unor mecanisme echivalente, pentru a asigura gestionarea adecvata a bunurilor inghetate in vederea unei posibile confiscari ulterioare.

(2)   Statele membre se asigura ca masurile mentionate la alineatul (1) includ posibilitatea vanzarii sau a transferului bunurilor, daca acest lucru este necesar.

(3)   Statele membre au in vedere adoptarea unor masuri care sa permita ca bunurile confiscate sa fie utilizate in interes public sau pentru obiective de natura sociala.

Articolul 11

Statisticile

(1)   Statele membre culeg periodic date de la autoritatile relevante si realizeaza statistici cuprinzatoare. Datele statistice culese sunt transmise anual Comisiei si cuprind:

(a) numarul ordinelor de inghetare executate;

 

(b) numarul hotararilor de confiscare executate;

 

(c) valoarea estimata a bunurilor inghetate, cel putin a bunurilor inghetate in vederea unei posibile confiscari ulterioare la momentul inghetarii;

 

(d) valoarea estimata a bunurilor recuperate la momentul confiscarii.

(2)   Statele membre trimit de asemenea anual Comisiei urmatoarele statistici, in cazul in care acestea sunt disponibile la nivel central in statul membru in cauza:

(a) numarul de solicitari de executare a unor ordine de inghetare in alt stat membru;

 

(b) numarul de solicitari de executare a unor hotarari de confiscare in alt stat membru;

 

(c) valoarea sau valoarea estimata a bunurilor recuperate ca urmare a executarii in alt stat membru.

(3)   Statele membre depun toate eforturile pentru a culege la nivel central datele mentionate la alineatul (2).

Articolul 12

Transpunere

(1)   Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 4 octombrie 2015. Statele membre comunica de indata Comisiei textele acestor acte.

(2)   Atunci cand statele membre adopta actele, acestea cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o astfel de trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(3)   Statele membre comunica Comisiei textul principalelor dispozitii din legislatia nationala pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 13

Raportare

Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului, pana la 4 octombrie 2018, un raport de evaluare a impactului legislatiei nationale existente in domeniul confiscarii si recuperarii bunurilor, insotit, daca este necesar, de propuneri adecvate.

In cadrul raportului respectiv, Comisia evalueaza de asemenea daca este necesara revizuirea listei de infractiuni prevazute la articolul 5 alineatul (2).

Articolul 14

Inlocuirea Actiunii comune 98/699/JAI si a anumitor dispozitii ale Deciziilor-cadru 2001/500/JAI si 2005/212/JAI

(1)   Actiunea comuna 98/699/JAI, articolul 1 litera (a) si articolele 3 si 4 din Decizia-cadru 2001/500/JAI, precum si articolul 1 primele patru liniute si articolul 3 din Decizia-cadru 2005/212/JAI sunt inlocuite cu prezenta directiva pentru statele membre care au obligatii in temeiul prezentei directive, fara a aduce atingere obligatiilor statelor membre respective cu privire la termenele de transpunere a deciziilor-cadru respective in legislatia nationala.

(2)   Pentru statele membre care au obligatii in temeiul prezentei directive, trimiterile la Actiunea comuna 98/699/JAI si la dispozitiile Deciziilor-cadru 2001/500/JAI si 2005/212/JAI mentionate la alineatul (1) se interpreteaza ca trimiteri la prezenta directiva.

Articolul 15

Intrarea in vigoare

Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 16

Destinatari

Prezenta directiva se adreseaza statelor membre in conformitate cu tratatele.

Adoptata la Bruxelles, 3 aprilie 2014.

Pentru Parlamentul European

Presedintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Presedintele

D. KOURKOULAS

(1)  JO C 299, 4.10.2012, p. 128.

(2)  JO C 391, 18.12.2012, p. 134.

(3)  Pozitia Parlamentului European din 25 februarie 2014 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial) si Decizia Consiliului din 14 martie 2014.

(4)  Actiunea comuna 98/699/JAI din 3 decembrie 1998 adoptata de Consiliu in temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana privind spalarea banilor, identificarea, urmarirea, inghetarea sau sechestrarea si confiscarea instrumentelor si a produselor infractiunii (JO L 333, 9.12.1998, p. 1).

(5)  Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spalarea banilor, identificarea, urmarirea, inghetarea, sechestrarea si confiscarea instrumentelor si produselor infractiunii (JO L 182, 5.7.2001, p. 1).

(6)  Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea in Uniunea Europeana a ordinelor de inghetare a bunurilor sau a probelor (JO L 196, 2.8.2003, p. 45).

(7)  Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand legatura cu infractiunea (JO L 68, 15.3.2005, p. 49).

(8)  Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce pentru hotararile de confiscare (JO L 328, 24.11.2006, p. 59).

(9)  Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare si traducere in cadrul procedurilor penale (JO L 280, 26.10.2010, p. 1).

(10)  Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare in cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, p. 1).

(11)  Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat in cadrul procedurilor penale si al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum si dreptul ca o persoana terta sa fie informata in urma privarii de libertate si dreptul de a comunica cu persoane terte si cu autoritati consulare in timpul privarii de libertate (JO L 294, 6.11.2013, p. 1).

(12)  JO C 195, 25.6.1997, p. 1.

(13)  JO L 140, 14.6.2000, p. 1.

(14)  JO L 149, 2.6.2001, p. 1.

(15)  JO L 182, 5.7.2001, p. 1.

(16)  JO L 164, 22.6.2002, p. 3.

(17)  JO L 192, 31.7.2003, p. 54.

(18)  JO L 335, 11.11.2004, p. 8.

(19)  JO L 300, 11.11.2008, p. 42.

(20)  JO L 101, 15.4.2011, p. 1.

(21)  JO L 335, 17.12.2011, p. 1.

(22)  JO L 218, 14.8.2013, p. 8.

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close