Directiva 2014/54/UE din 16 aprilie 2014 privind masurile de facilitare a exercitarii drepturilor conferite lucratorilor in contextul liberei circulatii a lucratorilor

Directiva 2014/54/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind masurile de facilitare a exercitarii drepturilor conferite lucratorilor in contextul liberei circulatii a lucratorilor (Text cu relevanta pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 46,

avand in vedere propunerea Comisiei Europene,

dupa transmiterea proiectului de act legislativ catre parlamentele nationale,

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European (1),

dupa consultarea Comitetului Regiunilor,

hotarand in conformitate cu procedura legislativa ordinara (2),

intrucat:

(1)

Libera circulatie a lucratorilor este una dintre libertatile fundamentale ale cetatenilor Uniunii si unul dintre pilonii pietei interne in Uniune consacrat in articolul 45 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE). Punerea sa in aplicare este aprofundata in dreptul Uniunii destinat sa garanteze exercitarea deplina a drepturilor conferite cetatenilor Uniunii si membrilor familiilor acestora. Prin „membrii familiei lor” ar trebui sa se inteleaga termenul definit la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului (3), care se aplica si membrilor familiilor lucratorilor frontalieri.

 

(2)

Libera circulatie a lucratorilor este, de asemenea, un element esential pentru dezvoltarea unei veritabile piete a muncii a Uniunii, care sa permita lucratorilor sa se deplaseze in zone in care exista un deficit al fortei de munca sau mai multe sanse de angajare, sa sprijine mai multe persoane sa isi gaseasca locuri de munca mai bine adaptate competentelor lor si sa elimine blocajele aparute pe piata muncii.

 

(3)

Libera circulatie a lucratorilor ofera fiecarui cetatean al Uniunii, indiferent de resedinta sa, dreptul de a circula liber in alt stat membru pentru a lucra si/sau a locui acolo in interes profesional. Aceasta ii protejeaza impotriva discriminarii pe motiv de cetatenie in ceea ce priveste accesul la munca, conditiile de munca si de incadrare in munca, in special cu privire la remunerare, concediere, impozitare si avantaje sociale, asigurandu-le un tratament egal in raport cu resortisantii statului membru respectiv, in temeiul dreptului intern, al practicii nationale si al contractelor colective de munca de la nivel national. De astfel de drepturi ar trebui sa beneficieze, fara discriminare pe motiv de cetatenie sau nationalitate, toti cetatenii Uniunii care isi exercita dreptul la libera circulatie, inclusiv lucratorii permanenti, sezonieri si frontalieri. Libera circulatie a lucratorilor nu trebuie confundata cu libera prestare a serviciilor, care include dreptul intreprinderilor de a presta servicii in alt stat membru, pentru care pot detasa temporar propriii lucratori in alt stat membru pentru ca acestia sa desfasoare activitatile necesare pentru prestarea serviciilor in statul membru respectiv.

 

(4)

In ceea ce priveste lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor care isi exercita dreptul la libera circulatie, articolul 45 din TFUE confera drepturi substantiale pentru exercitarea acestei libertati fundamentale, care sunt detaliate in Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European si al Consiliului (4).

 

(5)

Cu toate acestea, exercitarea efectiva a libertatii de circulatie a lucratorilor este inca o provocare majora si, de foarte multe ori, lucratorii din Uniune nu isi cunosc drepturile la libera circulatie. Din cauza, printre altele, a pozitiei lor potential mai vulnerabile, lucratorii din Uniune se pot confrunta inca cu restrictii sau obstacole nejustificate in calea exercitarii dreptului lor la libera circulatie, precum nerecunoasterea calificarilor, discriminare pe motiv de cetatenie si exploatare atunci cand se deplaseaza intr-un alt stat membru. Asadar, exista o discrepanta intre drept si aplicarea sa in practica, discrepanta care ar trebui abordata.

 

(6)

In iulie 2010, in comunicarea sa intitulata „Reafirmarea liberei circulatii a lucratorilor: drepturi si evolutii majore”, Comisia a subliniat ca ar studia modalitatile de abordare a noilor nevoi si provocari, in special avand in vedere noile modele de mobilitate cu care se confrunta lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor. De asemenea, Comisia a afirmat ca, in contextul noii strategii pentru piata interna, va examina modalitatile de promovare si de imbunatatire a mecanismelor de punere in aplicare efectiva a principiului egalitatii de tratament pentru lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor care isi exercita dreptul la libera circulatie. Comisia a sintetizat totodata evolutiile legislatiei si jurisprudentei in special cu privire la domeniul de aplicare personal al dreptului Uniunii privind libera circulatie a lucratorilor si substanta drepturilor de care beneficiaza lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor.

 

(7)

In Raportul 2010 privind cetatenia UE intitulat „Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetatenilor UE” din 27 octombrie 2010, Comisia a identificat aplicarea divergenta si incorecta a dreptului Uniunii privind dreptul la libera circulatie ca fiind unul dintre principalele obstacole cu care se confrunta cetatenii Uniunii in exercitarea efectiva a drepturilor lor in temeiul dreptului Uniunii. In consecinta, Comisia si-a anuntat intentia de a lua masuri pentru a facilita libera circulatie a cetatenilor UE si a membrilor de familie resortisanti ai unei tari terte prin aplicarea cu strictete a normelor UE, inclusiv privind nediscriminarea, prin promovarea bunelor practici si a unei mai bune cunoasteri a normelor UE pe teren si prin impulsionarea difuzarii informatiilor in randul cetatenilor UE cu privire la drepturile lor in materie de libera circulatie (actiunea 15 din Raportul 2010 privind cetatenia UE). In plus, in Raportul 2013 privind cetatenia UE intitulat „Cetatenii UE: drepturile voastre, viitorul vostru”, Comisia Europeana a abordat necesitatea de a elimina obstacolele administrative si de a simplifica procedurile pentru cetatenii Uniunii care locuiesc, lucreaza si se deplaseaza in alte state membre.

 

(8)

In Comunicarea Comisiei intitulata „Catre o redresare generatoare de locuri de munca” din 18 aprilie 2012 (pachetul privind ocuparea fortei de munca), Comisia si-a anuntat intentia: sa prezinte o propunere legislativa pentru a sustine lucratorii mobili (oferind informatii si consiliere) in ceea ce priveste exercitarea drepturilor conferite de TFUE si de Regulamentul (UE) nr. 492/2011 si a indemnat statele membre: sa amelioreze cunoasterea drepturilor conferite prin dreptul Uniunii in ceea ce priveste lupta impotriva discriminarii, egalitatea dintre barbati si femei si libera circulatie a lucratorilor si sa deschida si sa faciliteze accesul cetatenilor Uniunii la posturile din sectorul public, in conformitate cu legislatia UE, astfel cum a fost interpretata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene. In acest context, Curtea a sustinut in mod constant ca limitarea accesului la anumite posturi din administratia publica la resortisantii unui stat membru trebuie interpretata intr-o maniera restrictiva si este valabila numai pentru posturile care presupun participarea directa sau indirecta la exercitarea autoritatii conferite de dreptul public si la sarcinile care au ca scop protejarea intereselor generale ale statului sau ale altor autoritati publice.

 

(9)

Aplicarea si asigurarea respectarii, in mod adecvat si eficient, ale articolului 45 din TFUE si ale Regulamentului (UE) nr. 492/2011, precum si cunoasterea drepturilor constituie elemente esentiale pentru protectia drepturilor si a egalitatii de tratament ale lucratorilor din Uniune si ale membrilor familiilor lor, in timp ce o aplicare deficienta a normelor mentionate diminueaza eficacitatea normelor Uniunii aplicabile in acest domeniu si pune in pericol drepturile si protectia lucratorilor din Uniune si ale membrilor familiilor lor.

 

(10)	De asemenea, pentru buna functionare a pietei interne, este necesara o aplicare mai eficienta si mai uniforma a drepturilor conferite de normele Uniunii privind libera circulatie a lucratorilor.

 

(11)

Aplicarea si monitorizarea normelor Uniunii privind libera circulatie a lucratorilor ar trebui sa fie imbunatatite pentru a garanta ca lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor, precum si angajatorii, autoritatile publice si alte persoane in cauza sunt mai bine informati in ceea ce priveste drepturile si responsabilitatile legate de libera circulatie, pentru a sprijini si a proteja lucratorii si membrii familiilor lor in exercitarea drepturilor mentionate si pentru a combate eludarea normelor respective de catre autoritatile publice si angajatorii publici sau privati. In acest context, statele membre pot lua in considerare si efectele unei mobilitati mai sporite, cum ar fi exodul de creiere si exodul tinerilor.

 

(12)

Pentru a asigura aplicarea corecta a normelor materiale ale Uniunii privind libera circulatie a lucratorilor si pentru a urmari respectarea acestor norme, statele membre ar trebui sa ia masuri adecvate in vederea protejarii lucratorilor din Uniune si a membrilor familiilor lor care isi exercita dreptul la libera circulatie impotriva discriminarii pe motiv de cetatenie si a restrictiilor sau obstacolelor nejustificate in exercitarea acestui drept.

 

(13)

In acest scop, este necesar sa se prevada norme specifice pentru asigurarea respectarii si pentru facilitarea unei aplicari mai corecte si mai uniforme a normelor materiale care reglementeaza libertatea de circulatie a lucratorilor in conformitate cu articolul 45 din TFUE si cu Regulamentul (UE) nr. 492/2011. In asigurarea respectarii acestei libertati fundamentale ar trebui sa se tina seama de principiul egalitatii dintre femei si barbati si de interzicerea discriminarii sub orice forma a lucratorilor din Uniune si a membrilor familiilor lor, astfel cum este prevazut la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumita in continuare „Carta”).

 

(14)

In acest context, lucratorilor din Uniune si membrilor familiilor lor care au facut obiectul unei discriminari pe motiv de cetatenie sau al unor restrictii sau obstacole nejustificate in exercitarea dreptului lor la libera circulatie ar trebui sa li se garanteze o protectie judiciara reala si eficace. In cazul in care statele membre prevad proceduri administrative ca mijloace de introducere a unor cai de atac, ele ar trebui sa se asigure ca orice decizie administrativa poate fi contestata in fata unei instante judecatoresti, in sensul articolului 47 din Carta. Luand in considerare dreptul la protectie juridica efectiva, lucratorii din Uniune ar trebui sa fie protejati impotriva oricarui tratament sau consecinta defavorabila determinata de o plangere sau procedura destinata sa asigure respectarea drepturilor garantate in temeiul prezentei directive.

 

(15)

In vederea asigurarii unui nivel de protectie mai eficient, asociatiile si persoanele juridice, inclusiv partenerii sociali, ar trebui sa aiba dreptul, de asemenea, in urma hotararii statelor membre, sa intreprinda demersuri fie in numele, fie in sprijinul oricarei victime prezumate, cu aprobarea acesteia. Aceste demersuri ar trebui intreprinse fara a aduce atingere normelor de procedura de drept intern privind reprezentarea si apararea in instanta si altor competente si drepturi colective ale partenerilor sociali, ale angajatilor si ale reprezentantilor angajatorilor, cum ar fi cele legate de aplicarea contractelor colective de munca, dupa caz, inclusiv actiuni in numele unui interes colectiv, in temeiul dreptului intern sau al practicii nationale. In vederea asigurarii unei protectii juridice efective si fara a aduce atingere mecanismelor de aparare colective existente de care beneficiaza partenerii sociali si dreptului intern sau practicii nationale, statele membre sunt invitate sa examineze punerea in aplicare a principiilor comune aplicabile actiunilor colective in incetare si in despagubire.

 

(16)

In conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie, normele nationale privind termenele acordate pentru asigurarea respectarii drepturilor in temeiul prezentei directive ar trebui sa fie stabilite astfel incat sa nu poata fi considerate ca fiind capabile sa faca practic imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor respective.

 

(17)

Protectia impotriva discriminarii pe motiv de cetatenie ar fi consolidata prin existenta in fiecare stat membru a unor organisme eficace, cu competente tehnice adecvate, care sa aiba competenta de a promova egalitatea de tratament, de a analiza problemele cu care se confrunta lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor, de a examina solutiile posibile si de a acorda asistenta specifica acestora. Competentele organismelor respective ar trebui sa includa, printre altele, furnizarea catre lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor de asistenta juridica independenta si/sau alte tipuri de asistenta, cum ar fi furnizarea de consultanta juridica referitoare la aplicarea fata de acestia a normelor Uniunii si a normelor nationale privind libera circulatie a lucratorilor, de informatii privind procedurile de reclamatii si de sprijin pentru a proteja drepturile lucratorilor si ale membrilor familiilor lor. De asemenea, pot include asistenta in cadrul procedurilor juridice.

 

(18)

Ar trebui sa fie la latitudinea fiecarui stat membru sa decida daca atribuie sarcinile care trebuie indeplinite in temeiul prezentei directive catre organismele mentionate anterior sau daca le atribuie unor organisme deja existente cu obiective similare la nivel national, cum ar fi promovarea liberei circulatii a persoanelor, punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament sau protectia drepturilor persoanelor. In cazul in care un stat membru hotaraste sa extinda mandatul unui organism existent, acesta ar trebui sa asigure alocarea unor resurse suficiente organismului existent in vederea indeplinirii eficace si adecvate a sarcinilor sale existente si a celor suplimentare. In cazul in care sarcinile sunt alocate mai multor organisme, statele membre ar trebui sa se asigure ca acestea sunt coordonate in mod corespunzator.

 

(19)

Statele membre ar trebui sa se asigure ca unul sau mai multe dintre organismele respective functioneaza ca punct de contact si ca acestea coopereaza si efectueaza schimburi de informatii, cum ar fi datele de contact ale tuturor organismelor, caile de atac si datele de contact ale asociatilor, organizatiilor sau ale altor entitati juridice care ofera informatii si servicii lucratorilor din Uniune si membrilor familiilor lor, cu puncte de contact echivalente in alte state membre. Lista punctelor de contact ar trebui sa fie publica.

 

(20)

Statele membre ar trebui sa promoveze cooperarea dintre organismele desemnate de acestea in temeiul prezentei directive si serviciile de asistenta si de informare furnizate de partenerii sociali, de asociatii, organizatii sau de alte entitati juridice relevante, precum organizatiile care sunt responsabile de masurile de coordonare in temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului (5) si, dupa caz, inspectoratele de munca.

 

(21)

Statele membre ar trebui sa asigure promovarea la nivelul Uniunii a sinergiilor cu instrumentele existente de informare si de sprijin si, in acest scop, ar trebui sa se asigure ca organismele existente sau nou-create coopereaza indeaproape cu serviciile de asistenta si de informare existente, precum Europa ta, SOLVIT, Reteaua intreprinderilor europene, ghiseele unice si EURES, inclusiv, dupa caz, parteneriatele transfrontaliere ale EURES.

 

(22)	Statele membre ar trebui sa promoveze dialogul cu partenerii sociali si organizatiile neguvernamentale corespunzatoare pentru a aborda si a combate restrictiile si obstacolele nejustificate in calea dreptului la libera circulatie sau diferite forme de discriminare pe motiv de cetatenie.

 

(23)

Statele membre ar trebui sa stabileasca modalitatile in care se poate asigura accesul usor al cetatenilor Uniunii, cum ar fi lucratorii, studentii, noii absolventi, precum si angajatorii, partenerii sociali si alte parti interesate la informatii relevante privind dispozitiile prezentei directive si ale Regulamentului (UE) nr. 492/2011, inclusiv informatii despre organismele prevazute in temeiul prezentei directive si despre protectia si caile de atac disponibile. Statele membre ar trebui sa ia masuri pentru a pune la dispozitie aceste informatii in mai multe limbi oficiale ale Uniunii, tinand seama de cererile de pe piata muncii. Aceasta dispozitie nu ar trebui sa aduca atingere legislatiei statelor membre cu privire la utilizarea limbilor. Informatiile respective ar putea fi furnizate prin consiliere individuala si ar trebui sa fie usor accesibile si prin intermediul portalurilor Europa ta si EURES.

 

(24)	Pentru a facilita aplicarea drepturilor conferite in temeiul dreptului Uniunii, Directiva 91/533/CEE a Consiliului (6) ar trebui sa fie pusa in aplicare si monitorizata in mod constant.

 

(25)

Prezenta directiva stabileste cerinte minime, ceea ce ofera statelor membre posibilitatea adoptarii sau a mentinerii unor dispozitii mai favorabile. De asemenea, statele membre au posibilitatea de a extinde competentele organizatiilor care se ocupa de sarcini legate de protectia lucratorilor din Uniune impotriva discriminarii pe motiv de cetatenie, astfel incat sa acopere dreptul la tratament egal fara discriminare pe motiv de cetatenie al tuturor cetatenilor din Uniune care isi exercita dreptul la libera circulatie si al membrilor familiilor lor, consacrat la articolul 21 din TFUE si in Directiva 2004/38/CE. Punerea in aplicare a prezentei directive nu ar trebui sa justifice un regres in raport cu situatia existenta in fiecare stat membru.

 

(26)

Punerea in aplicare efectiva a prezentei directive implica faptul ca masurile pe care le adopta statele membre pentru a-si indeplini obligatiile care le revin in temeiul prezentei directive ar trebui sa contina o trimitere la prezenta directiva sau sa fie insotite de o asemenea trimitere la momentul publicarii oficiale a masurilor de punere in aplicare.

 

(27)

In conformitate cu Declaratia politica comuna din 28 septembrie 2011 a statelor membre si a Comisiei privind documentele explicative, statele membre si-au luat angajamentul de a adauga la notificarea masurilor lor de transpunere, in cazuri justificate, unul sau mai multe documente care sa explice relatia dintre componentele unei directive si partile corespunzatoare ale instrumentelor nationale de transpunere. In ceea ce priveste prezenta directiva, legiuitorul considera ca transmiterea unor astfel de documente este justificata.

 

(28)

Dupa expirarea unui termen suficient pentru punerea in aplicare a prezentei directivei, Comisia ar trebui sa elaboreze un raport privind punerea sa in aplicare, in care sa analizeze in special necesitatea de a prezenta o propunere destinata sa asigure o mai buna respectare a dreptului Uniunii privind libera circulatie. In raportul respectiv, Comisia ar trebui sa abordeze posibilele dificultati cu care se confrunta tinerii absolventi care isi cauta un loc pe munca pe teritoriul Uniunii si sotii lucratorilor resortisanti ai unei tari terte.

 

(29)

Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute de Carta, indeosebi libertatea de alegere a ocupatiei si dreptul la munca, dreptul la nediscriminare, in special pe motiv de cetatenie, dreptul de negociere si de actiune colectiva, dreptul la conditii de munca echitabile si corecte, dreptul la libertatea de circulatie si de sedere si dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil. Ea trebuie sa fie pusa in aplicare in conformitate cu aceste drepturi si principii.

 

(30)	Prezenta directiva respecta diferitele modele de piata a fortei de munca din statele membre, inclusiv modelele de piata a fortei de munca reglementate de contracte colective de munca.

 

(31)

Deoarece obiectivul prezentei directive, si anume acela de a stabili un cadru general comun de dispozitii, masuri si mecanisme corespunzatoare, necesare pentru punerea in aplicare, aplicarea si asigurarea respectarii in mod mai corect si mai uniform a drepturilor la libera circulatie a lucratorilor conferite prin TFUE si prin Regulamentul (UE) nr. 492/2011, nu poate fi realizat in mod satisfacator de statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii, astfel cum este prevazut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana. In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este enuntat la respectivul articol, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1

Obiect

Prezenta directiva stabileste dispozitii care faciliteaza aplicarea si asigurarea respectarii, in mod uniform, a drepturilor conferite prin articolul 45 din TFUE si prin articolele 1-10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011. Prezenta directiva se aplica cetatenilor Uniunii care isi exercita drepturile respective si membrilor familiilor lor (denumiti in continuare „lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor”).

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta directiva se aplica urmatoarelor aspecte care tin de libera circulatie a lucratorilor, mentionate la articolele 1-10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011:

(a)	accesul la locuri de munca;

 

(b)	conditiile de munca si de incadrare in munca, in special in ceea ce priveste remunerarea, concedierea, securitatea si sanatatea in munca si, in cazul in care lucratorii din Uniune raman fara un loc de munca, reintegrarea profesionala si reangajarea;

 

(c)	accesul la avantajele sociale si fiscale;

 

(d)	afilierea la organizatii sindicale si dreptul de a fi ales in organele reprezentative ale lucratorilor;

 

(e)	accesul la formare;

 

(f)	accesul la locuinte;

 

(g)	accesul la educatie, la cursurile de ucenici si de formare profesionala pentru copiii lucratorilor din Uniune;

 

(h)	asistenta acordata de oficiile fortelor de munca.

(2)   Domeniul de aplicare al prezentei directive este identic cu cel al Regulamentului (UE) nr. 492/2011.

Articolul 3

Apararea drepturilor

(1)   Statele membre se asigura ca dupa un posibil recurs la alte autoritati competente, inclusiv, daca se considera adecvat, proceduri de conciliere, sunt disponibile proceduri judiciare, in vederea indeplinirii obligatiilor in temeiul articolului 45 din TFUE si al articolelor 1-10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011, pentru toti lucratorii din Uniune si pentru membrii familiilor lor care considera ca au suferit sau sufera de pe urma unor restrictii si obstacole nejustificate in calea dreptului lor la libera circulatie sau care se considera nedreptatiti prin neaplicarea principiului egalitatii de tratament, chiar si dupa incetarea relatiei in care se presupune ca au existat restrictia si obstacolul sau discriminarea.

(2)   Statele membre se asigura ca asociatiile, organizatiile, inclusiv partenerii sociali, sau alte entitati juridice, care au, in conformitate cu criteriile prevazute in dreptul intern sau practica nationala sau in contractele colective de munca nationale, un interes legitim in a se asigura de respectarea dispozitiilor prezentei directive, pot intreprinde, in numele sau in sprijinul lucratorilor din Uniune si al membrilor familiilor acestora, cu consimtamantul lor, demersurile judiciare si/sau administrative prevazute pentru respectarea drepturilor mentionate la articolul 1.

(3)   Alineatul (2) se aplica fara a aduce atingere altor competente si drepturi colective ale partenerilor sociali, ale angajatilor si ale reprezentantilor angajatilor, dupa caz, inclusiv dreptului de a actiona in numele unui interes colectiv, in temeiul dreptului intern sau al practicii nationale.

(4)   Alineatul (2) se aplica fara a aduce atingere normelor de procedura nationale cu privire la reprezentarea si apararea in instanta judecatoreasca.

(5)   Alineatele (1) si (2) de la prezentul articol se aplica fara a aduce atingere normelor nationale privind termenele acordate pentru asigurarea respectarii drepturilor mentionate la articolul 1. Cu toate acestea, termenele respective se stabilesc astfel incat sa nu faca practic imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor respective.

(6)   Statele membre introduc in sistemul lor juridic intern masurile necesare pentru protectia lucratorilor din Uniune fata de orice tratament sau consecinta defavorabila ca reactie la o plangere sau la o procedura care are ca scop asigurarea respectarii drepturilor mentionate la articolul 1.

Articolul 4

Organisme care promoveaza egalitatea de tratament si care acorda sprijin pentru lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor

(1)   Fiecare stat membru desemneaza una sau mai multe structuri sau organisme (denumite in continuare „organisme”) pentru promovarea, analiza, monitorizarea si sustinerea egalitatii de tratament pentru toti lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor fara discriminare pe motiv de cetatenie, fara restrictii sau obstacole nejustificate in calea dreptului lor la libera circulatie si adopta dispozitiile necesare pentru buna functionare a unor astfel de organisme. Respectivele organisme pot sa faca parte din organismele existente la nivel national care au obiective similare.

(2)   Statele membre se asigura ca in sfera de competenta a acestor organisme intra:

(a)

furnizarea sau asigurarea furnizarii de asistenta juridica independenta si/sau alte tipuri de asistenta pentru lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor, fara a aduce atingere drepturilor acestora, precum si drepturilor asociatiilor, organizatiilor si ale altor persoane juridice mentionate la articolul 3.

 

(b)	activitatea de punct de contact fata de punctele de contact echivalente din alte state membre in vederea cooperarii si schimbului de informatii;

 

(c)	desfasurarea sau comandarea unor studii si analize independente privind restrictiile si obstacolele nejustificate in calea dreptului la libera circulatie sau discriminarea pe motiv de cetatenie cu care se confrunta lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor;

 

(d)	asigurarea publicarii de rapoarte independente si elaborarea de recomandari privind orice problema legata de astfel de restrictii si obstacole sau discriminari;

 

(e)	publicarea informatiilor relevante referitoare la aplicarea la nivel national a normelor Uniunii privind libera circulatie a lucratorilor.

In ceea ce priveste litera (a) de la primul paragraf, in cazul in care organismele furnizeaza asistenta in cadrul procedurilor juridice, o astfel de asistenta este gratuita pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente, in conformitate cu dreptul intern sau practica nationala.

(3)   Statele membre comunica Comisiei numele si informatiile de contact ale punctelor de contact, precum si toate informatiile actualizate sau modificarile referitoare la acestea. Comisia intocmeste o lista a punctelor de contact si o pune la dispozitia statelor membre.

(4)   Statele membre se asigura ca organismele existente sau nou-create cunosc si sunt capabile sa utilizeze informatiile existente si sa colaboreze cu serviciile de asistenta si informare existente la nivelul Uniunii, precum Europa ta, SOLVIT, EURES, Reteaua intreprinderilor europene si ghiseele unice.

(5)   In cazul in care sarcinile mentionate la alineatul (2) sunt atribuite mai multor organisme, statele membre se asigura ca sarcinile respective sunt coordonate in mod corespunzator.

Articolul 5

Dialog

Statele membre promoveaza dialogul cu partenerii sociali si cu organizatiile neguvernamentale relevante, care are au, in conformitate cu dreptul intern sau practica nationala, un interes legitim sa contribuie la lupta impotriva restrictiilor si obstacolelor nejustificate in calea dreptului la libera circulatie si impotriva discriminarii lucratorilor din Uniune si membrilor familiilor lor pe motiv de cetatenie, in vederea promovarii principiului egalitatii de tratament.

Articolul 6

Accesul la informatii si difuzarea acestora

(1)   Statele membre se asigura ca dispozitiile adoptate in temeiul prezentei directive si in temeiul articolelor 1-10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 sunt aduse la cunostinta persoanelor in cauza pe intregul lor teritoriu, in special a lucratorilor din Uniune si a membrilor familiilor lor, prin toate mijloacele adecvate.

(2)   Statele membre furnizeaza, in mai multe limbi oficiale ale institutiilor Uniunii, informatii referitoare la drepturile conferite de dreptul Uniunii privind libera circulatie a lucratorilor, care sunt clare, gratuite, accesibile, exhaustive si actualizate. Aceste informatii ar trebui sa fie usor accesibile si prin intermediul portalurilor Europa ta si EURES.

Articolul 7

Cerinte minime

(1)   Statele membre pot sa adopte sau sa mentina dispozitii mai favorabile protectiei principiului egalitatii de tratament decat cele care sunt prevazute in prezenta directiva.

(2)   Statele membre pot sa prevada ca competentele organismelor mentionate la articolul 4 din prezenta directiva privind promovarea, analiza, monitorizarea si sustinerea egalitatii de tratament pentru lucratorii din Uniune si membrii familiilor lor, fara discriminare pe motiv de cetatenie, sa acopere, de asemenea, dreptul la tratament egal fara discriminare pe motiv de cetatenie pentru toti cetatenii din Uniune care isi exercita dreptul la libera circulatie si membrii familiilor lor, in conformitate cu articolul 21 din TFUE si in Directiva 2004/38/CE.

(3)   Punerea in aplicare a prezentei directive nu constituie in niciun caz un motiv suficient pentru a justifica o reducere a nivelului de protectie a lucratorilor din Uniune si a membrilor familiilor lor in domeniile reglementate de aceasta, fara a aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta, ca raspuns la evolutia situatiei, acte cu putere de lege si acte administrative diferite de cele existente la 20 mai 2014, cu conditia ca prezenta directiva sa fie respectata.

Articolul 8

Transpunere

(1)   Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 21 mai 2016. Ele comunica de indata Comisiei textul respectivelor masuri.

Atunci cand statele membre adopta masurile respective, acestea contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o astfel de trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunica Comisiei textul principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 9

Raportare

Pana la 21 noiembrie 2018, Comisia prezinta un raport Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European cu privire la punerea in aplicare a prezentei directive, in vederea formularii, dupa caz, a propunerilor de modificare necesare.

Articolul 10

Intrarea in vigoare

Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 11

Destinatari

Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Strasbourg, 16 aprilie 2014.

Pentru Parlamentul European

Presedintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Presedintele

D. KOURKOULAS

(1)  JO C 341, 21.11.2013, p. 54.

(2)  Pozitia Parlamentului European din 12 martie 2014 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial) si Decizia Consiliului din 14 aprilie 2014.

(3)  Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 si de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE si 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European si al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulatie a lucratorilor in cadrul Uniunii (JO L 141, 27.5.2011, p. 1).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).

(6)  Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligatia angajatorului de a informa lucratorii asupra conditiilor aplicabile contractului sau raportului de munca (JO L 288, 18.10.1991, p. 32).