Smartree Romania: Restrictii legale cu privire la munca suplimentara

Angajatorii care doresc sa foloseasca munca suplimentara in desfasurarea activitatii curente a unei societati trebuie sa tina cont de restrictiile legale, altfel risca amenzi din partea organelor de control.

Munca suplimentara este o optiune a angajatorului. Aceasta optiune poate fi pusa in practica doar cu acordul angajatilor, cu exceptia cazurilor de forta majora sau a starii de necesitate. Orele de munca prestate de un salariat cu norma intreaga peste durata normala a timpului de munca de 40 de ore saptamanal inseamna munca suplimentara. Aceasta calificare se face prin raportare la un program de munca integral.

Munca suplimentara:

• poate exista doar in prezenta unei solicitari a angajatorului catre salariati, si nu din initiativa acestora din urma. Desi Codul muncii nu prevede modul in care aceasta solicitare trebuie efectuata, pentru o dovada certa ar trebui realizata in scris;
• poate fi facuta doar cu acordul salariatilor, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora;
• este limitata la un numar de ore pe care angajatul le poate efectua (vezi mai jos nota legislativa – art. 114 din Codul muncii);
• este interzisa in cazul tinerilor in varsta pana la 18 ani si in cazul salariatilor cu contract de munca cu timp partial. In ultimul caz, munca suplimentara se poate efecuta in caz de forta majora sau pentru lucrari urgente pentru prevenirea de accidente sau inlaturarea consecintelor acestor accidente;
• se plateste suplimentar.

 

Nota legislativa (art. 114 din Codul muncii)

Art. 114

(1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

(2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

(3) Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.

(4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă stabilite la alin. (3) , dar pentru perioade de referinţă care în niciun caz să nu depăşească 12 luni.

(5) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2) -(4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.

 

Plata pentru munca suplimentara

Orele suplimentare se compenseaza cu timp liber platit. Zilele libere se acorda salariatului in urmatoarele 60 de zile calendaristice de la efectuarea muncii suplimentare. In cazul in care nu este posibila compensarea prin zile libere platite, angajatorul are obligatia platii unui spor pentru munca suplimentara de minimum 75% din salariul de baza, proportional cu orele suplimentare lucrate, potrivit articolului 123, paragraful 2 din Codul muncii.

Atunci cand activitatea angajatorului este redusa, acesta are posibilitatea sa acorde zile libere platite care pot fi compensate prin munca suplimentara in urmatoarele 12 luni.

 

Limitele efectuarii de ore suplimentare

In cazul orelor suplimentare, perioada de referinta este saptamana. Astfel, durata maxima a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv ore suplimentare, conform Codului muncii. Acest lucru inseamna ca numarul total de ore suplimentare nu poate fi mai mare de 8 ore pe saptamana.

In cazul exceptiilor, durata timpului de munca, inclusiv ore suplimentare, poate depasi 48 de ore pe saptamana daca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, nu depaseste 48 de ore pe saptamana.

Exista activitati unde, prin contractul colectiv de munca, s-au negociat perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni. Totodata, cu respectarea reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca, angajatorii pot, din motive obiective, sa stabileasca o perioada de referinta de maximum 12 luni, stipulata in contractul colectiv de munca.

Perioadele de referinta nu includ concedii de odihna sau perioade de suspendare a contractului individual de munca.

 

Cum se calculeaza salariul brut in caz de munca suplimentara

In cazul in care un salariat efectueaza ore suplimentare si acestea sunt compensate prin spor la salariu, atunci salariul brut se calculeaza potrivit exemplului de mai jos:

Exemplu calcul salariu brut pentru munca suplimentara

• Salariul de baza lunar brut = 1512 lei
• Numar total de ore lucrate = 180 ore
• Norma de lucru din luna = 168 ore
• Spor ore suplimentare = 75%

Salariul brut realizat inseamna: norma de lucru x tarif pentru ora normata, la care se adauga numarul de ore suplimentare x tarif ora suplimentara.

• Numarul de ore suplimentare este diferenta intre numarul de ore lucrate (180) si norma lunara (168) = 12 ore.
• Tariful pe ora normata reprezinta raportul intre salariul de baza lunar brut (1512) si norma lunara (168) = 9 lei
• Tariful pentru ora suplimentara este tariful pe ora normata (9), la care se adauga sporul de ore suplimentate [tarif ora normata (9) x 75%] = 15,75 lei

Salariul brut realizat in exemplul de mai sus este (168 x 9) + (12 x 15,75) = 1 701 lei