Dispozitii NCPP privind procedura de camera preliminara declarate neconstitutionale

In M.Of. nr. 52 din 22 ianuarie 2015 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 663/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 339 – 348 din Codul de procedura penala.

Din cuprins:

Cu participarea in sedinta publica din 4 noiembrie 2014 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Minca.

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 339 – 348 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gina Dobritoiu si Ion Filimon in Dosarul nr. 4.844/324/2013/a1 al Tribunalului Galati – Sectia penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 374D/2014.
2. Dezbaterile au avut loc in sedinta din 4 noiembrie 2014, cu participarea reprezentantului Ministerului Public si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea, avand in vedere cererea de intrerupere a deliberarilor pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzei, a amanat pronuntarea pentru 11 noiembrie 2014.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
3. Prin Decizia penala nr. 146 din 17 aprilie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 4.844/324/2013/a1, Tribunalul Galati – Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 339 – 348 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gina Dobritoiu si Ion Filimon intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unor contestatii formulate impotriva incheierii judecatorului de camera preliminara.
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece procedura in camera preliminara permite accesul la justitie numai pentru inculpat, in timp ce celelalte parti ori subiectii procesuali principali din cauza sunt exceptati. De asemenea, judecatorul de camera preliminara, solutionand atat plangerile formulate impotriva actelor si solutiilor dispuse de procuror, cat si cererile si exceptiile cu privire la rechizitoriu, ar trebui sa fie incompatibil cu functia de judecata pe fond. Totodata, se produce “un blocaj previzibil al instantelor de judecata, dupa cateva luni, de la aplicarea noului cod de procedura penala, in conditiile in care judecatorul de camera preliminara este denuntat ca incompatibil dupa ce s-a pronuntat in favoarea legalitatii sesizarii prin rechizitoriu, a legalitatii actelor de procedura indeplinite de procuror si a legalitatii probelor administrate la urmarirea penala”. In plus, un alt neajuns care afecteaza dispozitiile constitutionale invocate consta in faptul ca procedura in camera preliminara se solutioneaza fara participarea procurorului sau a partilor.
5. Tribunalul Galati – Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
7. Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile criticate sunt constitutionale. Astfel, cat priveste procedura camerei preliminare, aceasta are in vedere solutionarea aspectelor ce tin in mod special de legalitatea trimiterii in judecata si a administrarii probelor, asigurandu-se premisele solutionarii cu celeritate a cauzei in fond care sunt strans si exclusiv legate de asigurarea caracterului echitabil al procedurii.
8. De asemenea, neimplicarea celorlalte parti ale procesului penal in procedura camerei preliminare este justificata de caracterul special al procedurii instituite de art. 339 – 348 din Codul de procedura penala, legiuitorul urmarind sa asigure cu celeritate transmiterea dosarului catre instanta competenta. In plus, instituirea unor reguli speciale de procedura nu creeaza discriminare atata timp cat aceste reguli se aplica in mod egal tuturor persoanelor aflate in situatii identice sau similare.
9. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
10. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
11. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 339 – Plangerea impotriva actelor procurorului, art. 340 – Plangerea impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata, art. 341 – Solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara, art. 342 – Obiectul procedurii in camera preliminara, art. 343 – Durata procedurii in camera preliminara, art. 344 – Masurile premergatoare, art. 345 – Procedura in camera preliminara, art. 346 – Solutiile, art. 347 – Contestatia si art. 348 – Masurile preventive in procedura de camera preliminara din Codul de procedura penala. Tinand seama de continutul normativ al art. 347 alin. (3) din Codul de procedura penala, precum si de criticile de neconstitutionalitate formulate, Curtea constata ca obiect al exceptiei il constituie, pe langa prevederile art. 339 – 346 si art. 348 din Codul de procedura penala, prevederile art. 347 alin. (3) raportate la art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala. Textele criticate au urmatorul continut:
– Art. 339: “(1) Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al parchetului.
(2) In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel, ale procurorului sef de sectie al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator atunci cand ierarhia functiilor intr-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.
(4) In cazul solutiilor de clasare ori de renuntare la urmarire, plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus solutia.
(5) Ordonantele prin care se solutioneaza plangerile impotriva solutiilor, actelor sau masurilor nu mai pot fi atacate cu plangere la procurorul ierarhic superior si se comunica persoanei care a facut plangerea si celorlalte persoane interesate.
(6) Dispozitiile art. 336 – 338 se aplica in mod corespunzator, daca legea nu dispune altfel.”;
– Art. 340: “(1) Persoana a carei plangere impotriva solutiei de clasare sau renuntare la urmarirea penala, dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu, a fost respinsa conform art. 339 poate face plangere, in termen de 20 de zile de la comunicare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
(2) Daca plangerea nu a fost rezolvata in termenul prevazut la art. 338, dreptul de a face plangere poate fi exercitat oricand dupa implinirea termenului de 20 de zile in care trebuia solutionata plangerea, dar nu mai tarziu de 20 de zile de la data comunicarii modului de rezolvare.”;
– Art. 341: “(1) Dupa inregistrarea plangerii la instanta competenta, aceasta se trimite in aceeasi zi judecatorului de camera preliminara. Plangerea gresit indreptata se trimite pe cale administrativa organului judiciar competent.
(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare, care este comunicat, impreuna cu un exemplar al plangerii, procurorului si partilor, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plangerii. Petentului i se va comunica termenul de solutionare. Persoana care a avut in cauza calitatea de inculpat poate formula cereri si ridica exceptii si cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale.
(3) Procurorul, in termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii prevazute la alin. (2), transmite judecatorului de camera preliminara dosarul cauzei.
(4) In situatia in care plangerea a fost depusa la procuror, acesta o va inainta, impreuna cu dosarul cauzei, instantei competente.
(5) Judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor.
(6) In cauzele in care nu s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara poate dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plangerea, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata;
b) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a incepe sau pentru a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune in miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
c) admite plangerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plangerea.
(7) In cauzele in care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara:
1. respinge plangerea ca tardiva sau inadmisibila;
2. verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, dupa caz, sanctioneaza potrivit art. 280 – 282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii si:
a) respinge plangerea ca nefondata;
b) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmarirea penala;
c) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune inceperea judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, in cursul cercetarii penale, a fost pusa in miscare actiunea penala, cand probele legal administrate sunt suficiente, trimitand dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plangerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plangerea.
(8) Incheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (6) si la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) si d) este definitiva.
(9) In cazul prevazut la alin. (7) pct. 2 lit. c), in termen de 3 zile de la comunicarea incheierii, procurorul si inculpatul pot face, motivat, contestatie cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Contestatia nemotivata este inadmisibila.
(10) Contestatia se depune la judecatorul care a solutionat plangerea si se inainteaza spre solutionare judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara ori, cand instanta sesizata cu plangere este Inalta Curte de Casatie si Justitie, completului competent potrivit legii, care se pronunta prin incheiere motivata, fara participarea procurorului si a inculpatului, putand dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge contestatia ca tardiva, inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata si mentine dispozitia de incepere a judecatii;
b) admite contestatia, desfiinteaza incheierea si rejudeca plangerea potrivit alin. (7) pct. 2, daca exceptiile cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale au fost gresit solutionate.
(11) Probele care au fost excluse nu pot fi avute in vedere la judecarea in fond a cauzei.”;
– Art. 342: “Obiectul procedurii camerei preliminare il constituie verificarea, dupa trimiterea in judecata, a competentei si a legalitatii sesizarii instantei, precum si verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala.”;
– Art. 343: “Durata procedurii in camera preliminara este de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii cauzei la instanta.”;
– Art. 344: “(1) Dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, dosarul se repartizeaza aleatoriu judecatorului de camera preliminara.
(2) Copia certificata a rechizitoriului si, dupa caz, traducerea autorizata a acestuia se comunica inculpatului la locul de detinere ori, dupa caz, la adresa unde locuieste sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedura, aducandu-i-se totodata la cunostinta obiectul procedurii in camera preliminara, dreptul de a-si angaja un aparator si termenul in care, de la data comunicarii, poate formula in scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala. Termenul este stabilit de catre judecatorul de camera preliminara, in functie de complexitatea si particularitatile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
(3) In cazurile prevazute de art. 90, judecatorul de camera preliminara ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu si stabileste, in functie de complexitatea si particularitatile cauzei, termenul in care acesta poate formula in scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
(4) La expirarea termenelor prevazute la alin. (2) si (3), judecatorul de camera preliminara comunica cererile si exceptiile formulate de catre inculpat ori exceptiile ridicate din oficiu parchetului, care poate raspunde in scris, in termen de 10 zile de la comunicare.”;
– Art. 345: “(1) Daca s-au formulat cereri si exceptii ori a ridicat din oficiu exceptii, judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra acestora, prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului, la expirarea termenului prevazut la art. 344 alin. (4).
(2) In cazul in care judecatorul de camera preliminara constata neregularitati ale actului de sesizare, in cazul in care sanctioneaza potrivit art. 280 – 282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii ori daca exclude una sau mai multe probe administrate, incheierea se comunica de indata parchetului care a emis rechizitoriul.
(3) In termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediaza neregularitatile actului de sesizare si comunica judecatorului de camera preliminara daca mentine dispozitia de trimitere in judecata ori solicita restituirea cauzei.”;
– Art. 346: “(1) Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului. Incheierea se comunica de indata procurorului si inculpatului.
(2) Daca nu s-au formulat cereri si exceptii ori nu a ridicat din oficiu exceptii, la expirarea termenelor prevazute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecatorul de camera preliminara constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si dispune inceperea judecatii.
(3) Judecatorul de camera preliminara restituie cauza la parchet daca:
a) rechizitoriul este neregulamentar intocmit, iar neregularitatea nu a fost remediata de procuror in termenul prevazut la art. 345 alin. (3), daca neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecatii;
b) a exclus toate probele administrate in cursul urmaririi penale;
c) procurorul solicita restituirea cauzei, in conditiile art. 345 alin. (3), ori nu raspunde in termenul prevazut de aceleasi dispozitii.
(4) In toate celelalte cazuri in care a constatat neregularitati ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sanctionat potrivit art. 280 – 282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii, judecatorul de camera preliminara dispune inceperea judecatii.
(5) Probele excluse nu pot fi avute in vedere la judecata in fond a cauzei.
(6) Daca apreciaza ca instanta sesizata nu este competenta, judecatorul de camera preliminara procedeaza potrivit art. 50 si 51, care se aplica in mod corespunzator.
(7) Judecatorul de camera preliminara care a dispus inceperea judecatii exercita functia de judecata in cauza.”;
– Art. 347: “(1) In termen de 3 zile de la comunicarea incheierii prevazute la art. 346 alin. (1), procurorul si inculpatul pot face contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3) – (5).
(2) Contestatia se judeca de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate. Cand instanta sesizata este Inalta Curte de Casatie si Justitie, contestatia se judeca de catre completul competent, potrivit legii.
(3) Dispozitiile art. 343 – 346 se aplica in mod corespunzator.”;
– Art. 348: “(1) Judecatorul de camera preliminara se pronunta, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, mentinerea, inlocuirea, revocarea sau incetarea de drept a masurilor preventive.
(2) In cauzele in care fata de inculpat s-a dispus o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea si temeinicia masurii preventive, procedand potrivit dispozitiilor art. 207.”
12. Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 11 referitor la Dreptul international si dreptul intern, art. 16 alin. (1) si (2) referitor la egalitatea cetatenilor in fata legii, art. 21 alin. (1) – (3) referitor la liberul acces la justitie si la dreptul la un proces echitabil, art. 125 alin. (3) referitor la incompatibilitatea functiei de judecator cu orice alta functie publica sau privata, art. 126 referitor la Instantele judecatoresti, art. 127 referitor la Caracterul public al dezbaterilor si art. 148 referitor la Integrarea in Uniunea Europeana, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 1 si 2 referitor la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 28 alin. (1) si (2) referitor la incompatibilitatea, abtinerea si recuzarea judecatorilor din Regulamentul Curtii Europene a Drepturilor Omului.
13. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta a fost ridicata intr-o cauza avand ca obiect contestatia formulata impotriva incheierii judecatorului de camera preliminara, prin care acesta a respins cererile autorilor exceptiei care au invocat o serie de neregularitati ale actelor de urmarire penala si ale rechizitoriului intocmit in cauza potrivit caruia, pe de o parte, a fost sesizata instanta de judecata pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa si, pe de alta parte, s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa a carei victima ar fi fost autoarea exceptiei Gina Dobritoiu. Asa fiind, aceasta din urma avea deplina legitimitate procesuala sa conteste solutia de netrimitere in judecata. De altfel, desi in prima instanta judecatorul de camera preliminara a inteles sa respinga ca inadmisibila cererea formulata de aceasta, intrucat avea calitatea de martor, in calea de atac a contestatiei, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara a admis contestatia, a desfiintat incheierea pronuntata si a calificat cererea ca fiind o plangere impotriva solutiei pronuntate de procuror, trimitand cauza la instanta de fond. In concluzie, intrucat criticile formulate de Gina Dobritoiu au legatura cu solutionarea cauzei, nu sunt aplicabile dispozitiile ce instituie inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate.
14. Analizand criticile formulate de autorii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 339 – 348 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca acestia releva urmatoarele aspecte:
– atat plangerile formulate impotriva solutiilor de neurmarire penala sau netrimitere in judecata, cat si aspectele ce tin de verificarea, dupa trimiterea in judecata, a competentei si a legalitatii sesizarii instantei, precum si de verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala se solutioneaza fara participarea procurorului si a partilor;
– art. 344 alin. (4) din Codul de procedura penala permite numai inculpatului accesul la procedura in camera preliminara, cu toate ca prin rechizitoriu se dispun si solutii cu privire la alte persoane;
– prevederile art. 339 – 348 din Codul de procedura penala permit judecatorului de camera preliminara care s-a pronuntat asupra solutiilor de netrimitere in judecata ori asupra obiectului procedurii camerei preliminare sa exercite si functia de judecata pe fond a cauzei, situatie in care, dimpotriva, acesta ar trebui sa devina incompatibil.
15. Cu privire la aceste critici, Curtea constata ca prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014*), nepublicata pana la data pronuntarii prezentei decizii, a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala si a constatat ca solutia legislativa potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii “fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor” este neconstitutionala. Totodata, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014**), de asemenea nepublicata pana la data pronuntarii prezentei decizii, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 344 alin. (4) si art. 347 alin. (3) raportate la art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale. De asemenea, prin aceasta din urma decizie, Curtea, admitand exceptia, a mai constatat ca solutia legislativa cuprinsa in art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta “fara participarea procurorului si a inculpatului”, este neconstitutionala.
————
*) Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014.
**) Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014.

16. Cu privire la aceste texte legale declarate neconstitutionale potrivit deciziilor mai sus aratate, Curtea constata ca in cauza sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care prevad ca “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale”. Asa fiind, inadmisibilitatea exceptiei, fiind un element definitoriu al competentei instantei constitutionale, este subsecventa exclusiv pronuntarii, anterior, de catre Curtea Constitutionala a unei decizii de admitere a exceptiei cu acelasi obiect si constatarii neconstitutionalitatii prevederilor deduse, din nou, controlului de constitutionalitate. Sub acest aspect, imprejurarea ca deciziile anterioare nu erau publicate la momentul pronuntarii prezentei decizii nu are relevanta fata de Curte, solutia prin care s-a constatat neconstitutionalitatea fiindu-i opozabila (a se vedea Decizia nr. 349 din 10 noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 143 din 5 martie 2003).
17. Prin urmare, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate (opozabil Curtii Constitutionale de la data pronuntarii deciziilor de admitere a exceptiei, respectiv 21 octombrie 2014 si 11 noiembrie 2014, iar nu de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei) a intervenit dupa sesizarea Curtii, urmeaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (5), art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1), precum si a dispozitiilor art. 347 alin. (3) raportate la cele ale art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala sa fie respinsa ca devenita inadmisibila (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).
18. In ce priveste critica referitoare la posibilitatea judecatorului de camera preliminara care s-a pronuntat asupra solutiilor de netrimitere in judecata ori asupra obiectului procedurii camerei preliminare sa exercite si functia de judecata pe fond a cauzei, Curtea constata ca aceasta comporta doua componente, una referitoare la procedura instituita de art. 340 si art. 341 din Codul de procedura penala si alta referitoare la cea instituita de art. 342 – 348 din acelasi cod. Astfel, Curtea constata ca, potrivit art. 64 alin. (5) si (6) din Codul de procedura penala, judecatorul care a participat la solutionarea plangerii impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata nu poate participa in aceeasi cauza la judecata in fond sau in caile de atac, iar judecatorul care s-a pronuntat cu privire la o masura supusa contestatiei nu poate participa la solutionarea contestatiei. Or, cata vreme potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) teza finala din Codul de procedura penala, in cazul procedurii referitoare la solutionarea plangerilor impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata, admitand plangerea, judecatorul de camera preliminara trimite dosarul spre repartizare aleatorie, atunci nu poate fi primita sustinerea petentului referitoare la posibilitatea acestui judecator de a exercita si functia de judecata in cauza, deoarece, asa cum s-a aratat mai sus, acesta este incompatibil. De altfel, cat priveste aceasta procedura de solutionare a plangerilor impotriva neurmaririlor ori netrimiterilor in judecata finalizate cu inceperea judecatii, Curtea constata ca incheierea prin care se dispune inceperea judecatii are valentele unui act de sesizare al instantei de judecata, fapt care imprima posibilitatii aceluiasi judecator de a se pronunta si asupra fondului o lipsa de impartialitate. De aceea, spre deosebire de procedura prevazuta de art. 342 si urmatoarele din Codul de procedura penala, unde acuzatia in materie penala a fost realizata deja, in cazul plangerilor formulate impotriva solutiilor de netrimitere sau neurmarire penala dispuse de procuror, judecatorul de camera preliminara astfel competent nu poate sa exercite si functia de judecata pe fond, intrucat caracterul sui generis al incheierii pronuntate in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala preia in mod vadit activitatea specifica exercitarii functiei de urmarire penala.
19. In ce priveste posibilitatea judecatorului de camera preliminara competent sa se pronunte asupra legalitatii trimiterii in judecata de a exercita, potrivit art. 346 alin. (7) din Codul de procedura penala, si functia de judecata in cauza, Curtea constata ca o astfel de competenta nu este de natura a afecta dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, dimpotriva, este in interesul infaptuirii actului de justitie ca acelasi judecator care a verificat atat competenta si legalitatea sesizarii, cat si legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, sa se pronunte si pe fondul cauzei. De altfel, o solutie contrara celei criticate de autorul exceptiei ar fi fost de natura sa afecteze deplina realizare a functiei de judecata, prin aceea ca judecatorul fondului ar fi privat de posibilitatea – esentiala in buna administrare a cauzei – de a aprecia el insusi asupra legalitatii urmaririi penale si a administrarii probelor si de a decide asupra intregului material probator pe care isi va intemeia solutia. Asa fiind, simplul fapt pentru judecator de a fi luat o decizie inaintea procesului nu poate fi considerat intotdeauna ca ar justifica, in sine, o banuiala de partialitate in privinta sa. Ceea ce trebuie avut in vedere este intinderea si importanta acestei decizii. Aprecierea preliminara a datelor din dosar nu poate semnifica faptul ca ar fi de natura sa influenteze aprecierea finala, ceea ce intereseaza fiind ca aceasta apreciere sa se faca la momentul luarii hotararii si sa se bazeze pe elementele dosarului si pe dezbaterile din sedinta de judecata (a se vedea Hotararea din 6 iunie 2000, pronuntata in Cauza Morel impotriva Frantei, paragraful 45).
20. Cat priveste critica referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedura penala, potrivit caruia judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara solutioneaza contestatia “fara participarea procurorului si a inculpatului”, Curtea urmeaza sa admita exceptia pentru ratiunile ce vor fi analizate in continuare.
21. In cauzele in care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara, dupa ce inlatura inexistenta aspectelor legate de tardivitate sau inadmisibilitate a plangerii formulate impotriva solutiei de neurmarire sau netrimitere in judecata, verifica si legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. In cazul in care judecatorul de camera preliminara admite plangerea si dispune inceperea judecatii prin incheiere care are valentele unui rechizitoriu, deci, a unei acuzatii in materie penala, procurorul si inculpatul pot formula contestatie cu privire la acele verificari, sens in care contestatia se solutioneaza “fara participarea procurorului si a inculpatului”. Fiind definitiva din perspectiva formularii acuzatiei in materie penala, este evident ca aspectele consemnate in incheierea data cu privire la stabilirea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala au o influenta directa asupra desfasurarii judecatii pe fond, putand fi decisive, in acest caz, pentru stabilirea vinovatiei/nevinovatiei inculpatului.
22. Curtea constata ca aceasta solutie legislativa este similara cu cea instituita de art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala si identica cu cea instituita in art. 347 alin. (3) raportat la art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din acelasi cod, cu privire la care, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 si Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, a statuat ca judecarea plangerii ori a contestatiei fara participarea partilor, subiectilor procesuali principali si procurorului contravine dreptului la un proces echitabil in componentele sale referitoare la contradictorialitate si oralitate, intrucat norma legala nu permite comunicarea catre acestia a documentelor care sunt de natura sa influenteze decizia judecatorului si nu prevede posibilitatea de a discuta in mod efectiv observatiile depuse in fata instantei. Din perspectiva dreptului la un proces echitabil, este suficient sa se asigure posibilitatea participarii partilor la dezbateri, judecatorul putand decide asupra finalizarii procedurii in camera preliminara si fara participarea lor atata timp cat acestea au fost legal citate. De asemenea, cata vreme probele reprezinta chintesenta oricarui proces penal, iar organul de urmarire penala strange si administreaza probe atat in favoarea, cat si in defavoarea inculpatului, atunci este evident ca procedura desfasurata in aceste situatii are o influenta directa asupra desfasurarii si echitatii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis, cu atat mai mult cu cat, potrivit art. 341 alin. (11) din Codul de procedura penala, “Probele care au fost excluse nu pot fi avute in vedere la judecarea in fond a cauzei”, fiind necesara participarea procurorului. Totodata, Curtea constata ca, in cadrul procesului penal, spre deosebire de parti, procurorul indeplineste un rol constitutional consacrat prin art. 131 alin. (1) din Legea fundamentala, potrivit caruia, “In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor”. Acest fapt nu trebuie inteles ca un drept subiectiv propriu al procurorului, pentru ca el, in virtutea rolului mai sus aratat, este o autoritate competenta sa instrumenteze si sa solutioneze cauza respectiva, exercitandu-si atributiile in lumina exigentelor constitutionale anterior enuntate. Spre deosebire de art. 278^1 alin. (5) din Codul de procedura penala din 1968, potrivit caruia prezenta procurorului era obligatorie, in prezenta reglementare consacrata de dispozitiile legale criticate neparticiparea obligatorie a procurorului ar plasa rolul Ministerului Public intr-o zona inferioara de cea enuntata de prevederea constitutionala. De aceea, cata vreme procedura din camera preliminara supusa prezentului control de constitutionalitate poate duce la inceperea judecatii si deci la formularea unei acuzatii in materie penala cu consecinte evidente ce tin de drepturile si libertatile cetatenilor, Curtea constata ca, in vederea atingerii acestor obiective de ordine publica, este insuficienta numai citarea procurorului, sens in care se impune si participarea obligatorie a sa in cadrul procedurii.
23. In concluzie, aceleasi ratiuni sunt valabile si in ce priveste judecarea contestatiei cu privire la modul in care au fost solutionate exceptiile privind legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, motiv pentru care Curtea urmeaza a constata ca solutia legislativa potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta “fara participarea procurorului si a inculpatului” este neconstitutionala, intrucat afecteaza dreptul la un proces echitabil.
24. In sfarsit, in ce priveste dispozitiile art. 339, art. 340, art. 341 alin. (1) – (4), alin. (6) – (9) si alin. (11), art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1) – (3), art. 345 alin. (2) si (3), art. 346 alin. (2) – (7), art. 347 alin. (1) si (2) si art. 348 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca acestea reglementeaza cu privire la plangerea impotriva actelor procurorului, la procedura de solutionare dupa inregistrarea plangerii impotriva solutiilor procurorului de neurmarire sau netrimitere in judecata la judecatorul de camera preliminara, la solutiile pe care acesta le poate dispune si la ineficienta probelor care au fost excluse in cadrul controlului, la obiectul si durata procedurii in camera preliminara, la masurile premergatoare, la constatarea unor neregularitati ale actului de sesizare si la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor in procedura camerei preliminare, precum si impotriva solutiilor prevazute si la masurile preventive in procedura de camera preliminara. Or aceste prevederi, prin prisma criticilor referitoare la rolul judecatorului de camera preliminara care ar putea genera un blocaj al instantelor de judecata, nu afecteaza drepturile procesuale ale procurorului, ale partilor si ale subiectilor procesuali principali, astfel incat, in raport cu aceste critici, exceptia apare ca fiind neintemeiata.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Gina Dobritoiu si Ion Filimon in Dosarul nr. 4.844/324/2013/a1 al Tribunalului Galati – Sectia penala si constata ca solutia legislativa cuprinsa in art. 341 alin. (10) din Codul de procedura penala potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta “fara participarea procurorului si a inculpatului” este neconstitutionala.
2. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (5), art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1), precum si a dispozitiilor art. 347 alin. (3) raportate la cele ale art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) si art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de aceiasi autori in acelasi dosar al aceleiasi instante.
3. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aceiasi autori, in acelasi dosar, al aceleiasi instante si constata ca dispozitiile art. 339, art. 340, art. 341 alin. (1) – (4), alin. (6) – (9) si alin. (11), art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1) – (3), art. 345 alin. (2) si (3), art. 346 alin. (2) – (7), art. 347 alin. (1) si (2) si art. 348 din Codul de procedura penala sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Tribunalului Galati – Sectia penala si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 11 noiembrie 2014.