RIL admis. Decizia nr. 3/2015

In M.Of. nr. 150 din 2 martie 2015 a fost publicata Decizia nr. 3/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii.

Din cuprins:

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 12/2014 este legal constituit conform dispozitiilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedura penala si conform art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta este prezidata de catre vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, domnul judecator Ionut Mihai Matei.
La sedinta de judecata participa doamna Marinela Minca, procuror-sef al Biroului de reprezentare, Serviciul judiciar penal, Sectia juridica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
La sedinta de judecata participa domnul Florin Nicusor Mihalache, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale, conform art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedura penala privind admiterea in principiu a contestatiei in anulare referitor la participarea procurorului la desfasurarea acestei proceduri.
Reprezentantul procurorului general, doamna procuror-sef Marinela Minca, a precizat ca recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedura penala indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 471 alin. (3) si art. 472 din Codul de procedura penala si a solicitat admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii.
Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul ca admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare se examineaza in camera de consiliu, fara citarea partilor si cu participarea procurorului.
Presedintele completului, domnul judecator Ionut Mihai Matei, constatand ca nu sunt intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept care a generat practica neunitara
Prin recursul in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedura penala privind admiterea in principiu a contestatiei in anulare referitor la participarea procurorului la desfasurarea acestei proceduri.

2. Examenul jurisprudential
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a invederat ca, in urma verificarii jurisprudentei la nivel national referitor la aplicarea unitara a dispozitiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedura penala, privind participarea procurorului la desfasurarea acestei proceduri, s-au evidentiat trei orientari, conturand astfel caracterul neunitar al practicii judiciare sub acest aspect.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Intr-o prima orientare a practicii, unele instante au examinat admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare in sedinta publica, cu sau fara citarea partilor si cu participarea procurorului.
3.2. Intr-o a doua orientare a practicii, alte instante au analizat admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare in camera de consiliu, cu sau fara citarea partilor si fara participarea procurorului.
3.3. In fine, intr-o a treia orientare a practicii, alte instante au examinat admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare in camera de consiliu, cu sau fara citarea partilor, dar cu participarea procurorului.
4. Opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul orientarii jurisprudentiale potrivit careia admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare se examineaza in camera de consiliu, fara citarea partilor si cu participarea procurorului.

5. Raportul asupra recursului in interesul legii
Judecatorul-raportor, prin raportul intocmit in cauza privind sesizarea referitoare la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedura penala, a constatat ca recursul in interesul legii este admisibil si a opinat ca judecata admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare se face in camera de consiliu, fara citarea partilor, cu participarea procurorului.
In esenta, judecatorul-raportor a aratat ca dispozitiile art. 431 din Codul de procedura penala reglementeaza etapa admiterii in principiu a contestatiei in anulare, stabilind in primul alineat procedura de urmat, prin mentiuni exprese privind natura sedintei de judecata (camera de consiliu) si citarea partilor (fara citare), iar in al doilea alineat obiectul examinarii admisibilitatii in principiu, respectiv verificarea indeplinirii cumulative a urmatoarelor conditii: cererea de contestatie a fost introdusa in termenul legal; motivul invocat este unul dintre cele prevazute la art. 426; in sprijinul contestatiei s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar.
Cu toate ca nu exista o dispozitie expresa privind participarea procurorului la examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, dispozitiile art. 431 alin. (1) din Codul de procedura penala trebuie interpretate in sensul ca judecarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare se face in camera de consiliu, fara citarea partilor, cu participarea procurorului, deoarece atunci cand legiuitorul a avut in vedere neparticiparea procurorului, a prevazut in mod expres acest aspect.
6. Inalta Curte de Casatie si Justitie, examinand sesizarea cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorul-raportor si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:
Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, fiind indeplinite cerintele impuse de dispozitiile art. 471 din Codul de procedura penala, referitoare la titularul sesizarii si la depunerea hotararilor definitive ce atesta existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata.
Practica neunitara ce formeaza obiectul recursului in interesul legii a fost generata de interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedura penala, in practica instantelor de judecata fiind conturate trei orientari:
Intr-o prima orientare, instantele au examinat admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare in sedinta publica, cu sau fara citarea partilor si cu participarea procurorului.
Intr-o a doua orientare, instantele au analizat admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare in camera de consiliu, cu sau fara citarea partilor si fara participarea procurorului.
Intr-o a treia orientare, instantele au examinat admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare in camera de consiliu, cu sau fara citarea partilor, dar cu participarea procurorului.
In privinta dispozitiilor legale supuse interpretarii si aplicarii unitare, Inalta Curte constata ca art. 431 din Codul de procedura penala reglementeaza procedura admiterii in principiu a contestatiei in anulare:
“(1) Instanta examineaza admisibilitatea in principiu, in camera de consiliu, fara citarea partilor.
(2) Instanta, constatand ca cererea de contestatie in anulare este facuta in termenul prevazut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute la art. 426 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea partilor interesate.”
Asa cum se poate observa, stabilind procedura de urmat si obiectul examinarii admisibilitatii in principiu, legiuitorul nu a prevazut in mod expres participarea procurorului in aceasta procedura prealabila judecarii in fond a contestatiei in anulare.
Inalta Curte retine pe de o parte faptul ca dispozitiile art. 363 alin. (1) din Codul de procedura penala, care consacra obligativitatea prezentei procurorului la judecata, instituie o regula cu caracter general, incidenta ori de cate ori este vorba despre o activitate procesuala de judecata, inclusiv in materia cailor extraordinare de atac, in lipsa unei dispozitii exprese contrare.
Admiterea in principiu a contestatiei in anulare presupune ca instanta sa verifice, intre altele, daca motivele concrete invocate in sustinerea caii extraordinare declarate se incadreaza in cazurile expres si limitativ prevazute in art. 426 din Codul de procedura penala, in conditiile in care reglementarea actuala a acestora este diferita de cea prevazuta in Codul de procedura penala din 1968, prin preluarea unora dintre cazurile de casare regasite anterior in materia recursului.
In sprijinul argumentelor invocate sunt si dispozitiile art. 427 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit carora contestatia in anulare poate fi facuta de oricare dintre parti, de partea vatamata sau de catre procuror. Totodata, prin art. 426 din Codul de procedura penala au fost introduse cazuri noi pentru care poate fi promovata contestatia in anulare, cu titlu de exemplu fiind cazurile prevazute la lit. c), daca hotararea a fost pronuntata de alt complet decat cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului, lit. d), daca instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate, sau cel de la lit. e), cand judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii.
Pe de alta parte, pentru participarea procurorului in aceasta procedura pledeaza si dispozitiile art. 430 din Codul de procedura penala referitoare la suspendarea executarii hotararii atacate, masura care poate fi dispusa de instanta sesizata “luand concluziile procurorului”. Din examinarea acestei dispozitii legale rezulta ca instanta decide asupra suspendarii executarii hotararii fie mai inainte, fie cel mai tarziu odata cu admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare, iar aspectele analizate sunt similare, daca nu chiar identice cu cele verificate pentru admisibilitatea in principiu.
Or, in lipsa unei dispozitii exprese contrare, luarea concluziilor procurorului presupune exprimarea punctului sau de vedere in conditii de oralitate, iar acest fapt nu poate avea loc decat prin participarea sa la o sedinta de judecata.
Concluzia neparticiparii procurorului in procedura admiterii in principiu a contestatiei in anulare, dedusa din absenta unei prevederi legale in acest sens, este infirmata de faptul ca, daca legiuitorul ar fi dorit o asemenea ipoteza, ar fi reglementat-o in mod expres, asa cum a facut de pilda in cuprinsul art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala.
In acest context, nu este lipsit de relevanta faptul ca dispozitia legala sus-amintita a format obiectul analizei Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a constatat ca solutia legislativa potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii “fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor” este neconstitutionala.
Potrivit art. 29 raportat la art. 30 lit. b) din Codul de procedura penala, procurorul este participant in procesul penal, iar drepturile si obligatiile procesuale ale acestuia sunt exercitate in vederea verificarii legalitatii aplicarii dispozitiilor legale.
In fine, Inalta Curte constata ca nici in reglementarea anterioara a contestatiei in anulare (a se vedea art. 391 din Codul de procedura penala din 1968) nu a existat o prevedere legala expresa privind participarea procurorului la examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, insa jurisprudenta in aceasta materie, inclusiv a instantei supreme, a fost in sensul participarii procurorului atat la judecarea admisibilitatii in principiu, cat si la judecarea pe fond a contestatiei in anulare.
Or, in lipsa unei modificari a dispozitiilor legale relevante, nu exista nicio ratiune pentru schimbarea jurisprudentei in materie, avand in vedere caracterul acesteia de componenta a conceptului autonom de lege, astfel cum a fost configurat in practica instantei europene de contencios al drepturilor omului.
In considerarea celor expuse, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedura penala, Completul pentru judecarea recursului in interesul legii va admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si va stabili ca admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare se examineaza in camera de consiliu, fara citarea partilor, cu participarea procurorului.

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:

Admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedura penala stabileste ca:
Admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare se examineaza in camera de consiliu, fara citarea partilor, cu participarea procurorului.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 19 ianuarie 2015.