Limitele impuse de dreptul concurentei in materie de scutiri fiscale adoptate in scopul promovarii investitiilor

Emanuela Matei

.

.
.

.

.
.
.

.
.

Articolul lunii in Curierul fiscal nr. 4/2015

 

Emanuela Matei

Of Counsel Mircea & Asociatii

 

In cateva din articolele scrise de mine pentru Curierul Fiscal am adus in atentia cititorilor chestiunea limitelor impuse de dreptul UE, in special dreptul concurentei si libertatile economice, asupra prerogativelor statelor membre de a acorda facilitati fiscale[1].

Orice derogare de la regula de baza a sistemului fiscal prin care se impune o obligatie de plata poate avea caracter de ilegalitate in dreptul UE, daca derogarea se aplica in mod discriminatoriu si nejustificat in conflict cu libertatile economice sau atrage dupa sine acordarea unui ajutor de stat care nu e compatibil cu piata interna.

 

 I. Introducere

 

Un ajutor nenotificat, indiferent de caracterul sau compatibil, este ilegal in temeiul art. 108 alin. (3) TFUE, iar art. 11 alin. (1) al Regulamentului Nr. 659/1999 stipuleaza suspendarea unui astfel de ajutor pana la adoptarea de catre Comisie a unei decizii privind compatibilitatea ajutorului cu piata interna.

In plus daca se indeplinesc conditiile enuntate mai jos, Comisia poate cere recuperarea ajutorului pana la adoptarea unei decizii privind compatibilitatea ajutorului cu piata interna, dupa ce statul membru si-a putut prezenta observatiile. Cele doua conditii sunt urmatoarele:

– in conformitate cu o practica consacrata, nu exista indoieli cu privire la caracterul de ajutor al masurii in cauza si

– interventia este urgenta si exista un risc serios de prejudiciere semnificativa si ireparabila a unui concurent.

In cazul impozitului pe profitul societatilor comerciale regula de baza in sistemul fiscal din Romania este impozitarea cu o cota de 16%, asa cum prevede art. 17 din Codul Fiscal.

Microintreprinderile beneficiaza insa de o cota redusa de 3%, cu toate acestea aplicarea unei astfel de cote reduse nu implica o deviere de la regimul de baza neintrand in conflict cu prohibitia de la art. 108 alin. (3) TFUE sau cu prohibitia de a discrimina in temeiul nationalitatii persoanei juridice de la art. 49 TFUE coroborat cu art. 54 TFEU atata timp cat facilitatea fiscala este acordata in functie de criterii obiective, care sunt circumscrise logicii fiscale inerente impozitarii directe a persoanelor juridice[2].

In contrast facilitatile fiscale care fac referire la incurajarea investitiilor din zonele defavorizate, impun o deviere de la regimul de baza, insa desigur ca in anumite conditii un astfel de ajutor poate fi declarat compatibil cu piata interna in conditiile prevazute de art. 107 alin. (2) sau (3) TFUE. in acest sens se face diferenta intre un ajutor de stat in vederea finantarii realizarii de investitii, unul pentru operarea unui serviciu economic de interes general si un ajutor care conduce la subventionarea activitatii de baza, adica un ajutor de exploatare[3].

Anumite caracteristici ale unei masuri fiscale impun o vigilenta marita, de exemplu caracterul de taxa speciala, caracterul exceptional si temporar sau aplicarea limitata doar la un sector economic sau faza de productie. In contrast, taxele generale cu caracter permanent aplicate pe intreaga economie si care nu fac distinctie intre agentii economici folosind criterii arbitrare nu vor ridica probleme de compatibilitate.

Intr-un singur cuvant caracterul de specificitate al unei masuri fiscale sau parafiscale aduce dupa sine conflictul cu dreptul UE, atunci cand aceasta specificitate nu decurge din insasi natura impozitului. Exemplul tipic este cel legat  de impozitul persoanelor fizice si aplicarea unui sistem progresiv de cote. Specificitatea decurge in acest caz din natura progresiva a sistemului de impozitare care are la baza capacitatea platitorului. Un astfel de sistem nu ridica probleme de compatibilitate cu dreptul UE, caci in acest caz nu se acorda nici un avantaj economic.

Dar in cazurile in care sunt acordate avantaje cu caracter fiscal, acestea vor fi considerate ca fiind daunatoare concurentei, iar statul membru trebuie sa arate motivul pentru care nu sunt adecvate alte forme de ajutor care si ele au potentialul de a denatura piata intr-o masura mai mica, cum ar fi avansurile rambursabile sau tipurile de ajutoare bazate pe instrumente de datorii sau de capitaluri proprii.

Mai mult am aratat in unul din articolele mele anterioare[4] ca nerespectarea conditiei standstill de la art. 108 alin. (3) TFUE are consecinte negative asupra beneficiarului unui astfel de ajutor, care s-a bazat pe fonduri pe care statul va fi obligat sa le recupereze de la beneficiar cu dobanda. Am aratat ca art. 108 alin. (3) TFUE are efect direct si un particular, de exemplu un alt investitor, care concureaza pe aceeasi piata poate cere recuperarea ajutorului acordat cu incalcarea acestei clauze in fata unei instante nationale motivand cererea de recuperare prin caracterul de incalcare prima facie, caracterul urgent al interventiei si riscul semnificativ de a suferi o pierdere irecuperabila. Ca atare beneficiarii ar trebui sa fie precauti intr-o situatie in care guvernul intreprinde astfel de masuri prin care acorda facilitati fiscale pe criterii selective, fara sa consulte Comisia Europeana.

In general in dreptul concurentei, recomandarile unei autoritati publice sau sfatul unui avocat nu exonereaza subiectul de raspundere, cand este vorba de incalcarea unei prohibitii clare, precise, neconditionate si constant reafirmate in jurisprudenta CJUE[5]. in cazul specific al ajutoarelor de stat, nu este vorba insa de o sanctiune administrativa, caci nu e societatea beneficiara cea care trebuie sa notifice un ajutor de stat, ci de eliminarea efectului de denaturare a concurentei, atat si nimic mai mult. O recuperare care depaseste cuantumul avantajului acordat de facto este la fel de natura sa elimine sau reduca concurenta[6].

Un ajutor de stat ar trebui sa poata fi calculat sau macar estimat in avans, caci aprobarea unui ajutor este conditionata de caracterul sau compatibil. De aceea o supracompensatie pentru operarea unui serviciu economic de interes general va constitui ajutor de stat si va trebui notificata in prealabil si la fel, o schimbare a conditiilor pietei poate face ca un serviciu sa devina operabil in conditiile pietei, iar compensatia sa nu mai fie compatibila.

Aprobarea unui ajutor de stat nu poate fi vazuta ca o carte blanche de a acorda un anumit tip de facilitati fiscale, tocmai de aceea Comisia detine autoritatea de control al acestor masuri pentru a putea determina de la caz la caz indeplinirea conditiilor de necesitate si proportionalitate.

In disputa pluricontextuala discutata in prezentul articol interactiunea dintre dreptul fiscal, dreptul investitiilor si controlul ajutoarelor de stat are loc la un nivel elevat, cel al conflictului dintre obligatiile impuse prin aderarea la Uniunea Europeana si obligatiile asumate prin Conventia de la Washington.

II. Scurt istoric

In anul 1993 Romania semneaza Acordul de Aderare la Uniunea Europeana prin care se obliga sa adopte si respecte acquis-ul comunitar, care printre altele impune asumarea obligatiilor impuse de dreptul concurentei, incluzand aici dreptul ajutoarelor de stat[7]. Din anul 1999 pana la finele anului 2006, Consiliul Concurentei va detine autoritatea de a efectua controlul ajutoarelor de stat pe teritoriul Romaniei. De la data aderarii Romaniei la UE, 1 ianuarie 2007, functia de control a ajutoarelor de stat va fi preluata de Comisia Europeana. Data aderarii fusese stabilita deja in anul 2002.

La 2 octombrie 1998, autoritatile romane au adoptat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/1998 («OUG nr. 24»), acordand anumitor investitori din regiuni defavorizate o serie de stimulente, printre altele scutirea de plata impozitului pe profit pe durata de existenta a zonei defavorizate relevante.

La 15 mai 2000, Consiliul Concurentei din Romania a adoptat Decizia nr. 244/2000, in care a constatat ca mai multe dintre stimulentele oferite in temeiul OUG nr. 24 au denaturat concurenta aratand ca «[s]cutirile de plata taxelor vamale pentru materii prime sunt considerate ajutoare de stat in scopuri de exploatare … care conduc la denaturarea concurentei»[8]. Consiliul Concurentei a decis eliminarea rambursarii taxelor vamale, insa Guvernul Romaniei vine cu o transformare cosmetica amendand OUG nr. 24 prin OUG nr. 75/2000 prin care mentine in vigoare scutirea fiscala cu caracter de ajutor de stat.

Consiliul Concurentei face contestatie in instanta in legatura cu nepunerea in aplicare a Deciziei nr. 244/2000, iar in cele din urma, la 19 februarie 2002, recursul formulat de Consiliul Concurentei impotriva deciziei de respingere a contestatiei va fi declarat inadmisibil de catre ICCJR. Uniunea Europeana precizeaza la 21 noiembrie 2001 ca «exista o serie de scheme de ajutoare existente, precum si scheme de ajutoare noi incompatibile, care nu au fost aliniate la acquis»[9].

In aceeasi perioada 2000-2002, un numar de persoane care investisera in zona declarata defavorizata pentru perioada 1999-2009, Stei-Nucet, judetul Bihor, primesc certificatele  necesare prin care li se recunoaste statutul de investitori permanenti in regiune si dreptul de a beneficia de stimulentele prevazute de OUG nr. 24.

In mod ironic in anul 2005 au loc doua evenimente importante pentru intelegerea acestei dispute pluricontextuale. Se semneaza Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana a Romaniei si Bulgariei in luna aprilie, si in acelasi an in august un proces de arbitraj este deschis impotriva Romaniei in cauza Micula, proces care se va incheia in defavoarea Romaniei in decembrie 2013[10].

Comisia Europeana a participat la acest proces in calitate de amicus curiae si a adus in atentia tribunalului arbitral ca acordarea de despagubiri pentru incetarea acordarii de stimulente pentru investitii ar echivala cu reintroducerea unei scheme de ajutoare incompatibile. Plata unor despagubiri care ar echivala cu reintroducerea unor ajutoare incompatibile ar constitui in sine un ajutor de stat nou, care ar fi putea fi acordat numai daca este aprobat de catre Comisie. La 7 noiembrie 2014 Comisia publica invitatia adresata Romaniei de a prezenta observatii in temeiul art. 108 alineatul (2) in dosarul SA.38517 (2014/C) (ex 2014/NN)[11], iar la 30 martie 2015 este emisa decizia negativa cu recuperare.

 

III. Metodologie

In ultima vreme peisajul juridic european este caracterizat de pluricontextualitate si ca atare pentru a determina normele juridice aplicabile este necesar sa consideram din ce in ce mai des norme externe ordinii juridice nationale. in materie de metode de analiza juridica aplicabile in statele membre ale UE nu se poate face abstractie de metodele de interpretare ale dreptului UE.  Relevanta surselor externe de drept este in crestere, atat cu referire directa la dreptul UE cat si la dreptul international in general.

Totusi trebuie observat ca transferul de autoritate in cadrul Uniunii de la nivelul statelor membre catre un pool comun de autoritate este menit sa functioneze ca o extensie si nu ca o retractie a autoritatii publice. Spre deosebire de tratatele internationale obisnuite, tratatele fondatoare ale Uniunii au instituit o noua ordine juridica, dotata cu institutii proprii, in favoarea careia statele membre si‑au limitat drepturile suverane in domenii din ce in ce mai extinse si ale carei subiecte sunt nu numai aceste state, ci si resortisantii acestora.

Cand ne referim la statele membre ca fondatori ai tratatelor este vorba de o autoritate colectiva de rang superior, insa cand vorbim de un stat membru vorbim despre un subiect de drept purtator de obligatii, care fac obiectul examinarii judiciare de catre CJUE. in dreptul national exista o rama centrala de referinta, constitutia statului membru, insa in contextul Uniunii liniile paralele de argumentatie nu sunt in mod necesar unite prin apartenenta la un sistem comun de ordin superior. in schimb, acestea sunt unite functional prin obiectivul integrarii europene. Procesul de creare a unei uniuni tot mai profunde intre popoarele Europei, in cadrul careia deciziile se iau cu respectarea deplina a principiului transparentei si cat mai aproape cu putinta de cetateni introduce o noua faza in integrarea europeana.

Textura dreptului UE, ca interfata intre ordinul national si cel international intr-un anumit context de fapt cu elemente de stranietate cere ca judecatorul national sa ia decizii atat in calitate de judecator in cadrul ordinii juridice nationale, cat si judecator in cadrul ordinii juridice a UE. Particularii beneficiaza de posibilitatea de a aduce un litigiu in atentia mai multor jurisdictii in contexte judiciare diferite.

Ca atare particularul trebuie sa inteleaga ca dreptul UE poate fi vazut din trei perspective mai mult sau mai putin distincte:

• Nationalista, ca un tip de drept international a carui influenta asupra ordinului juridic national este mai extinsa decat in mod obisnuit;
• Internationalista, ca orice alt tip de drept international.
• Europeana, bazat pe definitia stabilita de CJUE in Van Gend en Loos, si anume ca o noua ordine juridica, dotata cu institutii proprii, in favoarea careia statele membre si‑au limitat drepturile suverane in domenii din ce in ce mai extinse si ale carei subiecte sunt nu numai aceste state, ci si resortisantii acestora[12].

In acest articol este vorba de coliziunea intre perspectiva internationalista si cea europeana in legatura cu plata unei compensari obtinute ca urmare a unui litigiu castigat de un contribuabil roman judecat in baza Conventiei pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state incheiate la Washington. Obiectul litigiului este Tratatul Bilateral de Investitii dintre Romania si Suedia intrat in vigoare in 2003 in baza caruia investitorii suedezi au obtinut facilitati fiscale.

IV. Cum s-a ajuns in situatia de conflict?

Desigur ca statul roman se afla in situatia bizara in care indeplinirea unei obligatii ferme stabilite prin Conventia de la Washington constituie un act ilegal din perspectiva dreptului UE al ajutoarelor de stat. Plata anterior efectuata trebuie recuperata, iar buna reputatie a Romaniei pare a fi pusa sub semnul intrebarii.

Singura salvare a situatiei create prin refuzul judecatorilor arbitrali de a lua in considerare faptul ca dreptul ajutoarelor de stat si apartenenta la UE nu pot fi scoase din joc printr-o simpla decizie arbitrala este anularea acesteia de catre un nou tribunal constituit in acest sens. Cu toate acestea trebuie subliniat un aspect important si anume faptul ca procedura de anulare in dreptul ICSID nu impune o revizuire materiala, ci numai motive formale pot sta la baza anularii. Judecatorii arbitrali se bucura de o discretie absoluta care e ancorata doar in buna reputatie profesionala si aderarea la un cod de reguli de etica.

Romania a comis insa o serie de erori, desi probabil nu e vorba de lipsa bunei-credinte, ci mai degraba de imposibilitatea de a evalua consecintele, care pot fi generate de conflictul de interese dintre sferele jurisdictionale nationala, internationala si europeana.

• Nu a respectat faptul ca in perioada aderarii trebuie observate prevederile acquis-ului comunitar si nu a tinut cont de pozitia comuna a Uniunii adresata in 2001.
• Odata ce Consiliul Concurentei a ridicat semne de intrebare in anul 2000, nu s-au luat masuri clare si concrete, ci in schimb luarea unei decizii ferme de incetare a ajutorului de stat a fost tergiversata pana in anul 2005;
• Este regretabil faptul ca actiunea adusa de Consiliul Concurentei in apararea validitatii deciziei 244/2000 a fost respinsa de catre instantele romane.
• Nu a propus renegocierea tratatului bilateral cu Suedia, asta daca tratatul in sine contine angajamente contrare obligatiilor asumate prin apartenenta la UE. Suedia are aceleasi obligatii ca si Romania in acest sens.
• Nu a amendat masura de incurajare a investitiilor in sensul aducerii sale in linie cu dreptul ajutoarelor de stat, caci interdictia de la art. 107 alin. (1) nu are caracter absolut si nici efect orizontal si de aceea o masura poate fi modificata pentru a fi declarata compatibila de catre Comisie ulterior notificarii sale.
• Nu s-a tinut cont de faptul ca art. 108 alin. (3) contine o interdictie absoluta care are efect orizontal, iar indeplinirea acestei obligatii este necesara pentru protectia beneficiarului unui ajutor de stat.

Ar fi fost recomandabil ca in momentul semnarii sau amendarii unui tratat bilateral de investitii dintre un stat membru si un stat in curs de aderare sa se fi examinat compatibilitatea acestuia cu prevederile tratatului de functionare. Mai mult, atunci cand in urma evolutiei dreptului Uniunii, o masura legislativa adoptata de un stat membru in conformitate cu o posibilitate oferita de o conventie internationala anterioara este contrara acestui drept, statul membru in cauza nu poate sa se prevaleze de aceasta conventie pentru a se sustrage de la obligatiile nascute ulterior din dreptul Uniunii[13].

Prevederea de la art. 351 primul paragraf TFUE, astfel cum rezulta din art. 30 alineatul (4) litera (b) din Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor din 23 mai 1969,  are drept obiectiv sa precizeze, in conformitate cu principiile dreptului international, ca aplicarea tratatului nu afecteaza angajamentul statului membru in cauza de a respecta drepturile statelor terte care rezulta dintr‑o conventie anterioara aderarii sale si de a‑si indeplini obligatiile corelative. Suedia nefiind insa un stat tert, angajamentul statului roman fata de aceasta nu se poate sustrage de la obligatiile nascute din dreptul Uniunii, indiferent daca acestea s-au nascut inainte sau dupa intrarea in vigoare a tratatului bilateral de investitii[14].

Statele membre trebuie sa observe faptul ca avantajele consimtite prin tratate de fiecare dintre statele membre fac parte integranta din instituirea Uniunii si, din aceasta cauza, sunt inseparabil legate de crearea institutiilor comune, de atribuirea de competente in favoarea acestora si de acordarea acelorasi avantaje de catre toate celelalte state membre. Art. 344 TFUE cere statelor membre sa nu supuna un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea tratatelor unui alt mod de solutionare decat cele prevazute de acestea.

Citesc presa din Romania si din pacate nu pot sa constat ca ar exista o intelegere profunda a conflictului dintre perspectiva internationalista si cea europeana. Comisia nu actioneaza nici pro, nici contra Romaniei, scopul acesteia nu e sa exonereze Romania de la plata datoriei nascuta prin decizia Tribunalului Arbitral si in nici un caz nu e vorba de folosirea Romaniei pe post de cobai intr-un experiment juridic.

V. Autonomia institutionala a Uniunii si controlul ajutoarelor de stat

Cheia de bolta a sistemului jurisdictional al UE o constituie procedura prevazuta la art. 267 TFUE, care, prin instituirea unui dialog de la instanta la instanta are drept scop asigurarea unitatii de interpretare a dreptului Uniunii, permitand astfel asigurarea coerentei acestuia, a efectului sau deplin si a autonomiei sale, precum si, in ultima instanta, a caracterului propriu al dreptului instituit de tratate[15]. Unitatea de interpretare a dreptului UE este amenintata datorita faptului ca tribunalele arbitrale nu au nici dreptul, nici obligatia de a efectua trimiteri preliminare, iar domeniul investitiilor straine intra in campul de aplicare al dreptului UE.

Comisia actioneaza in sensul apararii autonomiei institutionale a Uniunii Europene, rolul Comisiei fiind acela de aparator al intereselor Uniunii. Relativ recent prin Avizul 2/2013 din 18 decembrie 2014, in contextul aderarii Uniunii la CEDO, CJEU s-a putut pronunta asupra chestiunii externalizarii exercitiului jurisdictional catre Curtea de la Strasbourg.

Exact acelasi lucru se intampla in cazul deciziilor arbitrale si anume acestea nu sunt supuse controlului prejudicial prevazut la art. 267 TFUE. CJUE detine totusi competenta exclusiva de a se pronunta in mod preliminar in privinta interpretarii tratatelor si aceasta competenta include si examinarea intinderii domeniului de aplicare al art. 107 TFUE. Definitia ajutorului de stat include ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice forma, incluzand in mod cert facilitatile fiscale. Mai mult notiunea de ajutor se stat este una obiectiva, de aceea faptul ca schema respectiva face parte dintr-o strategie de atragere a investitorului strain, de exemplu, nu are nici o relevanta.

In mod concret, CJUE detine competenta exclusiva de a determina daca art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 108 alin. (3) TFUE sunt aplicabile in cazul facilitatilor fiscale introduse prin cele doua ordonanta de urgenta. in acest sens este suficient sa se arate existenta unei masuri selective, caci celelalte criterii sunt indeplinite in mod evident. O facilitate fiscala presupune un avantaj oferit prin intermediul resurselor publice, iar fluxul investitional avand un caracter intraunional, va fi usor sa se arate ca masura denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau a producerii anumitor bunuri.

Decizia Comisiei din data de 30 martie 2015 nu se pronunta sub nici o forma asupra validitatii deciziei arbitrale. Cele doua teste al tratamentului just si echitabil si cel al existentei si compatibilitatii unui ajutor de stat nu au nimic in comun. Logica dreptului investitorului strain se bazeaza pe principiul reciprocitatii, in timp ce logica dreptului ajutoarelor de stat este intemeiata pe principiul mentinerii concurentei piata interna, iar libertatea de circulatie a capitalurilor pe principiul non-discriminarii pe criterii legate de nationalitate.

Este necesar sa se determine ordinea de prioritate, odata ce am aratat ca facilitatile fiscale sunt reglementate atat de dreptul UE cat si de dreptul international, insa desigur intrebarea cheie este de fapt, care institutie detine competenta de a determina ordinea de prioritate dintre obligatia de plata din dreptul ICSID si obligatia de a nu acorda un ajutor de stat incompatibil cu piata interna. Daca aceasta intrebare se pune in fata unei instante ordinare nationale, aceasta este obligata sa faca o trimitere preliminara.

Tribunalul ICSID aplica principiul lex specialis si considera ca dreptul investitorului strain in baza tratatelor de investitii bilaterale este mai specific decat dreptul UE si de aceea detine prioritate. Totusi exista o diferenta majora intre specificitate si opozitie. Aplicarea principiului lex specialis presupune existenta unei logici comune, insa in cazul de fata suntem martorii unui conflict dialectic intre doua rationamente fundamental divergente.

Dreptul ICSID presupune insa ca cele doua obligatii, cea nascuta din dreptul protectiei investitorului strain si cea de a nu acorda ajutoare de stat, sunt egale ca rang si mai mult procedura de anulare nu considera eventualitatea ca tribunalul a carui decizie se cere anulata a adjudecat contra legem. Prin comparatie, un panel arbitral OMC tine cont atat de principiul contra legem, cat si verifica daca legea a fost aplicata corect[16].

Conform cu jurisprudenta CJUE, un acord international nu poate sa aduca atingere ordinii competentelor stabilita prin tratate si, prin urmare, autonomiei sistemului juridic al Uniunii. Suprematia, unitatea si caracterul efectiv al dreptului Uniunii constituie rama de referinta in materie de angajamente nascute prin acorduri internationale, sau altfel spus, testul filtru. Angajamente decurgand din acorduri internationale, care pun in pericol suprematia, unitatea si caracterul efectiv al dreptului Uniunii, nu pot fi puse in aplicare la nivel national de catre institutiile competente. Presupunand ca Romania ar ridica nivelul de protectie constitutionala a investitorului la un nivel superior celui instituit de Carta si Tratate, acest standard superior nu poate crea puncte de discontinuitate in aplicarea dreptului UE, care trebuie realizata in mod coerent, transparent si uniform.

 

VI. Concluzie

Singura institutie care este competenta in materie de a interpreta art. 107-108 TFUE, in sensul permiterii platii compensarii asa cum e cerut de reclamantii suedezi este CJUE. Cea mai importanta obligatie a Romaniei in acest context este cea de a notifica in conformitate cu art. 108 alin. (3) orice forma de facilitate fiscala sau alte masuri cu efect similar, pentru a oferi protectie beneficiarilor.

Nu exista nici o institutie care detine prerogativele de a verifica daca tribunalul arbitral, care a emis Decizia din 11 decembrie 2013 a interpretat corect standardul tratamentului just si echitabil. Cu toate acestea problema cea mai serioasa este generata de faptul ca, in contradictie cu principiile generale de drept, un tribunal arbitral poate adjudeca in sensul obligarii unui stat contractant sa incalce interdictia ajutoarelor de stat, care face parte integranta din dreptul national, si care nu are la baza principiul reciprocitatii, ci pe cel al suprematiei dreptului UE asupra prevederilor contrare din dreptul national[17]. Asta nu inseamna fireste ca principiul reciprocitatii a fost complet eliminat din dreptul UE, ci mai degraba ca el persista sub alte forme, de exemplu ca reflectie a principiului sincerei cooperari si asistentei reciproce.

Este de asemenea cel putin bizar, ca judecatorii de arbitraj detin multiple roluri de la cercetatori, lectori si profesori universitari la avocati de arbitraj si experti. Astfel s-a creat un sistem opac, fragmentar si discretionar, care pare a nu fi armonizat cu principiul democratiei si statului drept. Opinia mea este ca procesul de globalizare, care a condus la diminuarea autoritatii statelor nationale prin limitarea suveranitatii in domeniul reglementarii comertului extern, face ca sistemul ICSID pentru solutionarea diferendelor sa nu aiba nevoie de acelasi grad de discretie pentru a fi eficient, ci dimpotriva o marja de discretie, care cel putin aparent nu cunoaste limite, pune in pericol insasi buna functionare si administrarea justitiei.

 

 

 

 

[1] A se vedea articolele scrise de E. Matei in Curierul fiscal nr. 2/2015; Curierul fiscal nr. 1/2014 și Curierul fiscal nr. 11/2012.

[2] O astfel de persoana juridica realizeaza venituri, altele decat cele din activitati desfașurate in domeniul bancar, in domeniile asigurarilor și reasigurarilor, al pietei de capital sau in domeniile jocurilor de noroc; realizeaza venituri, altele decat cele din consultanta și management, in proportie de peste 80% din veniturile totale; realizeaza venituri care nu au depașit echivalentul in lei a 65.000 euro; capitalul social este detinut de persoane, altele decat statul și autoritatile locale nu se afla in dizolvare cu lichidare, inregistrata in registrul comertului sau la instantele judecatorești.

[3] DG concurenta: ghidul ajutoarelor de stat regionale 2014-2020. c 209/16. iulie 2013.

[4] E. Matei, Aplicabilitatea clauzei „standstill” prevazute la art. 108 alin. (3) tfue pe masurile de scutire fiscala, in Curierul fiscal nr. 1/2014.

[5] ECLI:EU:C:2013:404, Schenker, cauza c-681/11.

[6] Ecli:Eu:T:2015:73, Ryanair, cauza t-500/12. punct 146 «a récupération d’un tel montant risquerait de générer des distorsions de concurrence supplémentaires, comme le fait valoir à juste titre la requérante, puisqu’elle pourrait conduire à récupérer plus auprès des compagnies aériennes que l’avantage dont elles ont réellement bénéficié».

[7] http://ec.europa.eu/romania/eu_romania/index_ro.htm

[8] A se vedea hotararea arbitrala, infra nota de subsol 4, pct.l 224.

[9] Pozitia comuna a uniunii europene din 21 noiembrie 2001, conf-ro 43/01, p. 4. Pe parcursul procesului de aderare a unei tari candidate, comisia propune, in mod regulat, așa-numite pozitii comune, pe care consiliul le adopta. in cadrul acestora este evaluat progresul tarii candidate in directia respectarii criteriilor de aderare.

[10] Cauza ICSID nr. arb/05/20, Ioan Micula, Viorel Micula, Sc European Food Sa, Sc Starmill Sri, Sc Multipack Srl/Romania, hotararea arbitrala finala din 11 decembrie 2013.

[11] Ajutor de stat sa.38517 (2014/c) (ex 2014/nn) — punerea in executare a hotararii arbitrale Micula/Romania din 11 decembrie 2013.

[12] Ecli:Eu:C:2014:2454, aviz al curtii din 18 decembrie 2014. avize 2/2013, pct. 157.

[13] ECLI:EU:C:2012:65, Luksan, cauza c-277/10, pct. 61-63.

[14] ECLI:EU:C:2010:25, Comisia/Germania, cauza c-546/07, pct. 43-44.

[15] ECLI:EU:C:2014:2454, aviz al curtii din 1 decembrie 2014, avize 2/2013, pct. 176.

[16] Zachary Douglas, Joost Pauwelyn, Jorge e. Viñuales, The foundations of international investment law: bringing theory into practice, oup 2014, p. 427.

[17] ECLI:EU:C:1964:80, Comisia/Luxemburg, Cauza 90/63: „le traite ne se borne pas a creer des obligations reciproques entre les differents sujets auxquels il s’applique, mais etablit un ordre juridique nouveau qui regle les pouvoirs, droits et obligations desdits sujets, ainsi que les procedures necessaires pour faire constater et sanctionner toute violation eventuelle; que, partant, en dehors des cas expressement prevus, l ‘ economie du traite comporte interdiction pour les etats membres de se faire justice eux-memes; que l’inexecution des obligations incombant au conseil ne saurait donc etre de nature a dispenser les defendeurs de l ‘ execution de leurs obligations”.

Curierul fiscal nr. 4/2015 poate fi achiziționat în format tipărit

sau abonandu-va la revista in format electronic pe

 

.