O privire critică asupra ultimelor modificări legislative privind casele de marcat și plafonarea operațiunilor în numerar

Ioana Cârtițe

.

.
.

.

.
.
.

.
.

Articolul lunii in Curierul fiscal nr. 6/2015

 

Ioana Cârtițe

Senior Tax Consultant, Biriș Goran Consulting SRL

 

Pe lângă obișnuitele modificări fiscale, în ultimul timp au mai apărut și altele conexe, dar care s-au dovedit cu un impact major asupra activității tuturor contribuabililor – prin modificările aduse de la începutul anului până în prezent în prevederile Ordonanței de urgență nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată[1] („O.U.G. nr. 28/1999”), respectiv cu un potențial impact major asupra activității desfășurate de toți contribuabilii – prin noutățile aduse de Legea nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operațiunile de încasări și plăți în numerar și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată[2](„Legea nr. 70/2015”).

Pentru a veni în întâmpinarea acestora, vă prezentăm mai jos o sinteză a principalelor reguli introduse care trebuie avute în vedere, precum și a potențialelor efecte pe care acestea le vor avea asupra activității contribuabililor, pentru fiecare dintre cele două problematici analizate.

I. Implicațiile modificărilor aduse în legislația care reglementează obligativitatea de a utiliza casele de marcat

În luna ianuarie a acestui an, O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale a fost modificată, fiind prevăzut că neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei, precum şi suspendarea activităţii operatorului economic, de la o lună la 3 luni, în funcţie de gravitatea faptelor [art. 10 lit. c), respectiv art. 11 lit. alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999].

În acest context, am fost martorii unui val de descinderi ale inspectorilor antifraudă la agenții economici din domenii în care predomină plata cu cardul şi în numerar (restaurante, baruri, etc.). În unele cazuri, diferenţele din casierie identificate erau nesemnificative raportat la rulajul zilnic, fiind evident că acestea reprezentau fie sume din încasările zilelor anterioare, fie bacşişul lăsat de clienţi în cursul zilei respective, sau pur şi simplu rezultatul unor erori umane sau de funcţionare a aparatelor de marcat. Şi în aceste cazuri însă, în mod invariabil, inspectorii antifraudă au împărțit cu generozitate amenda prevăzută de O.U.G. nr. 28/1999 şi măsura de suspendare a activităţii agenţilor economici, fără însă ca autoritățile fiscale să conștientizeze că măsura suspendării activității poate avea consecințe majore precum disponibilizarea angajaților sau chiar închiderea afacerii.

În cele din urmă, ca urmare a întregii campanii mediatice care a avut loc în urma acestor descinderi, probabil că și guvernanții au realizat absurditatea măsurilor luate de inspectorii antifraudă.

Rezultatul a fost intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative[3] („O.U.G. nr. 8/2015”), urmată de Ordinul M.F.P. nr. 513/2015 pentru aprobarea modelului și conținutului registrului de bani personali, precum și a procedurii de înregistrare a acestuia la organul fiscal[4] („O.M.F.P. nr. 513/2015”).

Astfel, principala modificare adusă de O.U.G. nr. 8/2015 a fost clarificarea impozitării bacșișurilor, a cărei introduceri a fost explicată în Nota de fundamentare tocmai prin faptul că era necesară pentru eliminarea apariției unor interpretări eronate cu privire la proveniența sumelor încasate cu titlu de bacșiș ca fiind sume provenite din comercializarea de bunuri sau prestări de servicii pentru care nu s-au emis bonuri fiscale și aplicarea în consecință a unor sancțiuni contravenționale nejustificate, dar și pentru a evidenția venitul din bacșiș pe bonul fiscal, cu scopul delimitării clare a acestuia de veniturile încasate de operatorii economici pentru livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor direct către populație.

În acest sens, bacșișul este definit ca fiind orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus față de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, precum și restul dat de vânzător clientului și nepreluat de acesta în mod voluntar.

Același act normativ precizează faptul că bacșișul trebuie evidențiat pe un bon fiscal distinct, operatorii economici stabilind prin regulament de ordine interioară dacă veniturile provenite din încasarea bacșișurilor rămân la dispoziția lor sau constituie o sursă de alte venituri care se distrbuie salariaților. În cazul în care bacșișul se distribuie salariaților, acesta nu va fi asimilat unei livrări de bunuri sau unei prestări de servicii – i.e. pe bonul fiscal aferent va apărea doar valoarea bacșișului, nu se va colecta TVA aferentă sumei respective; bacșișul va fi însă impozitat cu impozit pe venit și contribuțiile sociale aferente, conform prevederilor Codului fiscal.

În ceea ce privește contabilizarea acestor sume, O.U.G. nr. 8/2015 specifică faptul că acestea se înregistrează în contabilitate la alte venituri, iar sumele distribuite salariaților se înregistrează pe seama cheltuielilor, conform reglementărilor contabile în vigoare.

Totodată, O.U.G. nr. 8/2015 introduce obligativitatea ca, la ora începerii programului de lucru, să se asigure înregistrarea sumelor de bani deținute de personalul operatorului economic care își desfășoară activitatea în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, în Registrul de bani personali, întocmit special în acest sens. Aceleași prevederi mai detaliază faptul că orice sumă de bani înregistrată în plus față de suma înregistrată la ora începerii programului de lucru nu reprezintă sumă justificată prin registrul de bani personali.

O.M.F.P. nr. 513/2015 aprobă modelul și conținutul Registrului de bani personali. Totodată, același act normativ clarifică faptul că operatorii economici trebuiau să notifice organului fiscal competent de administrare constituirea Registrului de bani personali, precizând data deschiderii acestuia și numărul de pagini, conform numerotării acestora, până la 5 mai 2015.

Registrul de bani personali trebuie completat de către toți operatorii economici care utilizează aparatele de marcat electronice (fie obligați de prevederile O.U.G. nr. 28/1999, fie pentru că au optat astfel), pentru fiecare unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor. Completarea Registrului de bani personali trebuie realizată zilnic de către personalul care își desfășoară activitatea în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, la începutul programului de lucru, fără ștersături sau modificări și fără a lăsa spații neutilizate.

În cazul în care în unitățile de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor sunt deținute sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul de bani personali, în registrul special și/sau în chitanțe, acest fapt constituie contravenție, sancționându-se cu amendă în cuantum de 3.000 lei și confiscarea sumelor care nu pot fi justificate.

Un alt aspect interesant și extrem de controversat prin prisma legalității sale introdus de O.U.G. nr. 8/2015 îl constituie faptul că în cazurile în care activitatea operatorului la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este suspendată pentru 30 zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 luni[5], dacă operatorul economic achită amenda contravențională sau jumătate din cuantumul acesteia, după caz, precum și o sumă egală cu de 10 ori amenda aplicată, sancțiunea complementară încetează de drept la 24 ore de la prezentarea dovezii achitării la organul constatator. Suma de bani egală cu de 10 ori amenda aplicată se face venit la bugetul de stat, poate fi achitată la CEC sau la unitățile Trezoreriei Statului și, ceea ce este extrem de important, nu se restituie în cazul în care, la solicitarea operatorului economic, instanța de judecată anulează procesul-verbal de constatare a contravenției (!).

 II. Implicațiile noutăților privind plafonarea operațiunilor în numerar

Noile prevederi introduse de Legea nr. 70/2015 preiau din O.G. nr. 15/1996[6] nivelul plafoanelor zilnice pentru plățile și încasările în numerar efectuate de persoanele juridice, însa aduc și alte elemente de noutate, printre care cea mai importantă este faptul că aceste plafoane se extind de la încasările și plățile efectuate numai între persoane juridice, la cele efectuate de la și către oricare dintre următoarele categorii de persoane: persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesioniști, persoane fizice care desfășoară activități în mod independent, asocieri și alte entități cu sau fără personalitate juridică. De asemenea, printre altele, Legea nr. 70/2015 plafonează și încasările și plățile în numerar pentru tranzacțiile efectuate între persoane fizice la 50.000 lei/tranzacție/zi.

Conform prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 70/2015, operațiunile de încasări și plăți în numerar de la și către persoane fizice, reprezentând dividende, cesiuni de creanțe, primiri de împrumuturi sau alte finanțări, precum și contravaloarea unor livrari de bunuri sau a unor prestari de servicii se efectuează în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei de la/către o persoană. Acest plafon este valabil pentru fiecare casierie în parte.

Cât privește încasările și plățile în numerar efectuate de la persoanele juridice și celelalte categorii de persoane menționate mai sus, prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 70/2015 specifică faptul că încasările de la acestea pot fi efectuate în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei de la o astfel de persoană[7], în timp ce plățile trebuie să se limiteze la plafonul zilnic de 5.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total 10.000 lei/zi. Acest plafon este valabil pentru fiecare casierie în parte.

Plafonarea zilnică trebuie de asemenea urmărită și pentru fiecare casierie în parte. Deci, dacă există o singură casierie pentru toate casele de marcat unde sunt încasate vânzarile făcute către clienții persoane fizice (e.g. așa cum este situația magazinelor de tip cash & carry, a hypermarketurilor, a supermarketurilor, a magazinelor care vând produse de masă – de bricolaj, de mobilă, etc.), plafonul zilnic trebuie urmărit constant la nivelul întregii casierii.

De aceea, este importantă identificarea unei modalități prin care contribuabilii să poată verifica că o persoană fizică nu plătește în numerar la case diferite bunurile sau serviciile achiziționate, într-o sumă mai mare decât plafonul zilnic maxim (i.e. pot exista situații în care o persoană fizică poate face două sau mai multe tranzacții de la mai multe case ale aceluiași magazin, în cursul aceleiași zile, care să depășească plafonul zilnic maxim, fără ca angajații care se ocupă de încasarea contravalorii bunurilor vândute să știe că același client a mai achiziționat și de la o altă casă bunuri sau servicii, și tot în numerar).

Pe de altă parte, Legea nr. 70/2015 nu conține prevederi care să precizeze obligațiile legale ale societăților cu privire la implementarea unor controale interne care să asigure faptul că plafonul zilnic maxim este respectat (mai ales atunci când unei casierii îi sunt aferente mai multe case de marcat). Totuși, în vederea evitării unor potențiale abuzuri de la inspectorii antifraudă, recomandăm identificarea și implementarea unor astfel de controale.

În ceea ce privește impactul negativ al Legii nr. 70/2015, considerăm că cel mai dificil va fi pentru toți ceilalți agenți economici care, până la adoptarea acestei legi, nu trebuiau să-și încadreze plățile sau încasările în numerar în plafoanele zilnice aplicabile până acum doar tranzacțiilor între persoanele juridice. Astfel, deși în marile centre urbane probabil că majoritatea dintre aceștia deja folosesc într-o proporție foarte mare instrumentele de plată fără numerar, constrânși fiind și de solicitările venite în acest sens din partea propriilor clienți și parteneri de afaceri, cei mai afectați vor fi micii întreprinzători care își desfașoară activitatea în zone în care plățile în numerar sunt încă preferate celor prin transfer bancar sau prin card (în zona rurală sau în orașele mici, acolo unde lumea are mai multă încredere în utilizarea numerarului sau pur și simplu le este mai facilă utilizarea numerarului – e.g. pensia/șomajul/salariul este primit în numerar, cumpărăturile sunt făcute preponderent „pe datorie”).

Un exemplu elocvent în acest sens ar fi întreprinderile familiale sau individuale care își desfășoară activitatea într-un sat unde toate încasările îi parvin de la clienți în numerar, iar aprovizionarea se face lunar dintr-un centru cash&carry. Întrucât plățile în numerar către astfel de centre sunt limitate la 10.000 lei pe zi, ar putea exista situații în care respectivele întreprinderi vor fi nevoite să aleagă între a merge în zile succesive într-un astfel de magazin pentru a se aproviziona și pentru a face plata cu banii încasați în casă, sau de a-și deschide un cont bancar pentru a-și depune încasările, urmând ca apoi plata mărfurilor achiziționate să se facă cu cardul. Acest lucru ar implica însă, pe lângă partea administrativă legată de deschiderea unui cont bancar și menținerea ulterioară a relației cu reprezentanții băncii, și costuri suplimentare pentru întreprindere, generate de comisioanele de întreținere a contului sau cele aferente tranzacțiilor desfășurate de societatea respectivă.

 

III. Concluzie

Concluzionând, noul act normativ care reglementează tranzacțiile în numerar introduce în principiu niște reguli mai clar definite cu privire la limitarea plăților și încasărilor în numerar în care sunt implicați diverși agenți economici, care, în principiu, ar trebui să vină în ajutorul contribuabililor corecți în eventualitatea unor controale fiscale (întrucât este mult mai dificil de ascuns unele tranzacți fără natură economică în cazul utilizării transferurilor bancare față de situația în care plata se face cash). În același timp, există încă prevederi (îndeosebi cele referitoare la plafonarea încasărilor și plăților în numerar de la persoanele fizice) care pot fi îmbunătățite considerabil, pentru că în acest moment dau naștere la multe semne de întrebare.

În ceea ce privește noile modificări ale legislației care reglementează utilizarea caselor de marcat, considerăm că este oportună clarificarea situației fiscale a bacșișurilor, însă, pe de altă parte, legislația actuală încă lasă loc unor potențiale abuzuri în cazul unor eventuale controale ale autorităților fiscale, mai ales pentru că nu oferă soluții viabile pentru unele situații concrete – e.g. bacșișul lăsat taximetriștilor, curierilor sau agenților de livrare.

 

[1] M.Of. nr. 75 din 21 ianuarie2005.

[2] M.Of. nr. 242 din 9 aprilie 2015.

[3] M.Of. nr. 285 din 28 aprilie 2015.

^[4] M.Of. nr. 300 din 30 aprilie 2015.

[5] De exemplu, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 RON și 1.000 RON, inclusiv sau mai mare decât 1.000 RON, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului.

^[6] O/G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare (M.Of. nr. 24 din 31 ianuarie1996) – abrogat. Vechiul act normativ care reglementa tranzacțiile în numerar ale persoanelor juridice înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 70/2015.

^[7] Încasările efectuate de către magazinele de tipul cash and carry de la alte categorii de persoane decât persoanele fizice, sunt limitate în plafonul zilnic 10.000 lei/persoană.

Curierul fiscal nr. 6/2015 poate fi achiziționat în format tipărit

sau abonandu-va la revista in format electronic pe

 

.