Au fost publicate normele de raportare pentru grupurile de întreprinderi multinaţionale

În Monitorul Oficial nr. 438 din 13 iunie 2017 a fost publicată O.U.G. nr. 42/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În cadrul actului normativ se arată:

Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la raportul pentru fiecare ţară în parte

O societate-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îşi are rezidenţa fiscală în România sau o altă entitate raportoare, în conformitate cu secţiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod, au obligaţia să depună un raport pentru fiecare ţară în parte, pentru fiecare an fiscal de raportare, în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de întreprinderi multinaţionale, în conformitate cu secţiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod.

Autoritatea competentă din România care primeşte raportul pentru fiecare ţară în parte prevăzut la alin. (1) transmite, prin intermediul schimbului de informaţii automat şi în termenul stabilit la alin. (4), raportul pentru fiecare ţară în parte oricărui altui stat membru în care, pe baza informaţiilor din raportul pentru fiecare ţară în parte, una sau mai multe entităţi constitutive din grupul de întreprinderi multinaţionale al entităţii raportoare îşi au rezidenţa fiscală sau sunt supuse impozitării pentru activitatea economică desfăşurată prin intermediul unui sediu permanent.

Raportul pentru fiecare ţară în parte trebuie să conţină următoarele informaţii cu privire la grupul de întreprinderi multinaţionale:

• informaţii agregate referitoare la suma veniturilor, profitul/pierderile anterioare impozitării veniturilor, impozitul pe venit plătit, impozitul pe venit acumulat, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariaţi şi imobilizările corporale, altele decât numerarul sau echivalentele de numerar pentru fiecare jurisdicţie în care îşi desfăşoară activitatea grupul de întreprinderi multinaţionale;
• identificarea fiecărei entităţi constitutive din grupul de întreprinderi multinaţionale, precizând jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală respectiva entitate constitutivă şi, în cazul în care este diferită de respectiva jurisdicţie de rezidenţă fiscală, jurisdicţia potrivit legislaţiei în temeiul căreia este organizată respectiva entitate constitutivă şi natura principalei sau principalelor activităţi economice ale respectivei entităţi constitutive.

Transmiterea are loc în termen de 15 luni de la ultima zi a anului fiscal al grupului de întreprinderi multinaţionale la care se referă raportul pentru flecare ţară în parte. Primul raport pentru fiecare ţară în parte se transmite pentru anul fiscal al grupului de întreprinderi multinaţionale care începe de la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date, în termen de 18 luni de la ultima zi a anului fiscal respectiv.

Norme de raportare pentru grupurile de întreprinderi multinaţionale

O entitate constitutivă rezidentă în România, care nu este societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale, prezintă un raport pentru fiecare ţară în parte referitor la anul fiscal de raportare al unui grup de întreprinderi multinaţionale din care face parte, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

• entitatea îşi are rezidenţa fiscală în România;
• îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

1. societatea-mamă finală a grupului de întreprinderi multinaţionale nu este obligată să prezinte un raport pentru fiecare ţară în parte în jurisdicţiile în care îşi are rezidenţa fiscală;
2. jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă finală este parte la un acord internaţional în vigoare, la care România este parte, dar nu este parte la un acord privind stabilirea autorităţii competente în vigoare la care să fie parte România, până la momentul specificat la art. 2913alin. (1), în vederea prezentării raportului pentru fiecare ţară în parte pentru anul fiscal de raportare;
3.  în jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă finală s-a produs un eşec sistemic care a fost notificat de către autoritatea competentă din România entităţii constitutive care îşi are rezidenţa fiscală în România.

Fără a aduce atingere obligaţiei societăţii-mamă finale menţionate la art. 2913alin. (1) sau a societăţii sale mamă surogat de a prezenta primul raport pentru fiecare ţară în parte pentru anul fiscal al grupului de întreprinderi multinaţionale care începe de la data de 1 ianuarie 2016 sau după această dată, obligaţia pentru entităţile constitutive prevăzute la pct. 1 din prezenta secţiune se aplică rapoartelor pentru fiecare ţară în parte în ceea ce priveşte anii fiscali de raportare care încep de la data de 1 ianuarie 2017 sau după această dată.

O entitate constitutivă rezidentă în România, astfel cum este definită la pct. 1 din prezenta secţiune, solicită societăţii sale mamă finale să îi pună la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru ?-i permite să îşi îndeplinească obligaţiile de a prezenta un raport pentru fiecare ţară în parte, în conformitate cu art. 2913alin. (3). In cazul în care nu a obţinut sau nu a dobândit toate informaţiile necesare pentru întocmirea raportului pentru grupul de întreprinderi multinaţionale, entitatea constitutivă prezintă un raport pentru fiecare ţară în parte care conţine toate informaţiile de care dispune, obţinute sau dobândite, şi notifică autorităţii competente din România că societatea-mamă finală a refuzat să pună la dispoziţie informaţiile necesare. Acest lucru nu aduce atingere dreptului autorităţii competente din România de a aplica sancţiunile prevăzute în legislaţia sa naţională. De asemenea, autoritatea competentă din România informează toate autorităţile competente din statele membre cu privire la refuzul susmenţionat.

Dacă acelaşi grup de întreprinderi multinaţionale are mai mult de o entitate constitutivă cu rezidenţa fiscală în Uniunea Europeană şi dacă se aplică una sau mai multe dintre condiţiile stabilite la lit. b) de la pct. 1 din prezenta secţiune, grupul de întreprinderi multinaţionale poate desemna una dintre respectivele entităţi constitutive să prezinte raportul pentru fiecare ţară în parte în conformitate cu cerinţele art. 291³alin. (3), cu privire la un an fiscal de raportare, în termenul specificat la art. 2913alin. (1) şi să notifice autorităţii competente din România că prezentarea are ca scop îndeplinirea obligaţiei de raportare care le revine tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale în cauză care îşi au rezidenţa fiscală în Uniunea Europeană. Autoritatea competentă din România comunică, în temeiul art. 291³alin. (2), raportul pentru fiecare ţară în parte pe care l-a primit oricărui altui stat membru în care, pe baza informaţiilor din raportul pentru fiecare ţară în parte, una sau mai multe entităţi constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale din care face parte entitatea raportoare fie îşi au rezidenţa fiscală, fie sunt impozabile pentru activitatea economică desfăşurată prin intermediul unui sediu permanent.

În cazul în care o entitate constitutivă nu poate obţine sau dobândi toate informaţiile necesare, prevăzute la art. 291³alin. (3), pentru a prezenta un raport pentru fiecare ţară în parte, respectiva entitate constitutivă nu este eligibilă pentru a fi desemnată drept entitate raportoare pentru grupul de întreprinderi multinaţionale în conformitate cu pct. 4 din prezenta secţiune. Această regulă nu aduce atingere obligaţiei entităţii constitutive de a notifica autoritatea competentă din România cu privire la faptul că societatea-mamă finală a refuzat să pună la dispoziţie informaţiile necesare.

Prin excepţie de la pct. 1-5 din prezenta secţiune, atunci când se aplică una sau mai multe dintre condiţiile stabilite la pct. 1 lit. b) din prezenta secţiune, o entitate constitutivă nu este obligată să prezinte un raport pentru fiecare ţară în parte referitor la anul fiscal de raportare, dacă grupul de întreprinderi multinaţionale în cadrul căruia aceasta este o entitate constitutivă a pus la dispoziţie un raport pentru fiecare ţară în parte, în conformitate cu art. 291³alin. (3), referitor la respectivul an fiscal, prin intermediul unei societăţi-mamă surogat, care prezintă respectivul raport pentru fiecare ţară în parte autorităţii fiscale din jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală la data specificată la art. 2913alin. (1) sau anterior acestei date şi care, în cazul în care societatea-mamă surogat îşi are rezidenţa fiscală într-o jurisdicţie din afara Uniunii Europene, îndeplineşte următoarele condiţii:

• jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă surogat prevede obligaţia de a prezenta rapoarte pentru fiecare ţară în parte în conformitate cu cerinţele art. 291³alin. (3);
• jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă surogat a încheiat un acord privind stabilirea autorităţii competente, care este în vigoare, la care este parte România, până la data specificată la art. 291³alin. (1), în vederea prezentării raportului pentru fiecare ţară în parte pentru anul fiscal de raportare;
• jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă surogat nu a notificat autorităţii competente din România un eşec sistemic;
• cel târziu în ultima zi a anului fiscal de raportare al grupului de întreprinderi multinaţionale în cauză, jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă surogat a fost informată de către entitatea constitutivă cu rezidenţa fiscală în jurisdicţia respectivă că ea este societatea-mamă surogat;
• s-a transmis o notificare autorităţii competente din România în conformitate cu pct. 8.

O entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îşi are rezidenţa fiscală în România are obligaţia să notifice autorităţii competente din România dacă este societatea-mamă finală sau societatea-mamă surogat sau entitatea constitutivă desemnată conform pct. 1-5 din prezenta secţiune, până cel târziu în ultima zi a anului fiscal de raportare al respectivului grup de întreprinderi multinaţionale, dar nu mai târziu de ultima zi de depunere a declaraţiei fiscale a respectivei entităţi constitutive pentru anul fiscal precedent.

În cazul în care o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îşi are rezidenţa fiscală în România nu este societatea-mamă finală, nici societatea-mamă surogat, nici entitatea constitutivă desemnată conform pct. 1-5 din prezenta secţiune, entitatea respectivă are obligaţia să notifice autorităţii competente din România identitatea şi rezidenţa fiscală a entităţii raportoare până cel târziu în ultima zi din anul fiscal de raportare al respectivului grup de întreprinderi multinaţionale, dar nu mai târziu de ultima zi de depunere a declaraţiei fiscale a respectivei entităţi constitutive pentru anul fiscal precedent.

Raportul pentru fiecare ţară în parte specifică moneda în care sunt exprimate sumele menţionate în raportul respectiv.