Zoom IN: Amnistia fiscală – o idee potențial bună, dar care trebuie implementată cu mare grijă, pentru a realiza efectele urmărite și a evita eventuale consecințe nedorite

Acest text constituie un fragment din articolul  Amnistia fiscală – o idee potențial bună, dar care trebuie implementată cu mare grijă, pentru a realiza efectele urmărite și a evita eventuale consecințe nedorite, publicat în revista Curierul fiscal nr. 8/2018.

Autori:

Daniel Anghel, Liderul Departamentului de Consultanță Fiscală și Juridică, PwC România

Dan Dascălu, Partener, D&B David și Baias

Extras:

(…)

Principial vorbind, introducerea unei amnistii fiscale poate urmări diferite scopuri, cum ar fi creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare și a ratei de conformare a contribuabililor, susținerea acelora aflați în dificultate de plată, dar și corectarea ori prevenirea unor situații apărute din cauza unor reglementări legale anterioare insuficient de clare, sau chiar contradictorii, ori din practici administrative ambigue.

De aceea, în funcție de circumstanțele în care este introdus și de scopurile urmărite, implementarea unui program de amnistie întotdeauna poate genera atât argumente pro, cât și contra. Spre exemplu, în cazul amnistiilor ce prevăd numai anularea totală sau parțială a accesoriilor, pe termen scurt și mediu, veniturile bugetare cresc, iar acestea sunt binevenite, în special în perioadele de recesiune sau de criză economică, când, pe fondul unor cheltuieli bugetare ridicate, presiunea pe venituri este semnificativă.

Pe termen lung însă, FMI, în lucrarea “Tax Amnesties: theory, trends, and some alternatives”, susține că beneficiile programelor de amnistie fiscală sunt, în cel mai bun caz, supraevaluate și adesea e puțin probabil ca ele să depășească costurile, care sunt rareori măsurate. În vederea evaluării impactului acestora, veniturile brute pe termen scurt colectate (adesea folosite ca măsură a eficienței mecanismului) ar trebuie să fie comparate cu (1) costurile acestora (fie că vorbim despre promovarea programului sau costurile cu resursele administrative); (2) costul veniturilor pierdute (adică componenta stimulativă a programului) și (3) orice eventuală reducere a conformării contribuabililor (care rezultă din pierderea credibilității in administrația fiscală). Autorii concluzionează că amnistiile fiscale „de succes” sunt mai degrabă o excepție decât o regulă.

Principalele controverse ce pot să apară odată cu ideea iertării unor obligații fiscale de pe urma căreia beneficiază anumiți contribuabili sunt legate de aspectele de echitate (i.e., sentimentul pe care l-ar putea exprima contribuabilii care își achită la timp impozitele în sensul că ar fi dezavantajați) și, respectiv, cele de hazard moral pe care îl implică aplicarea legii fiscale (i.e., imposibilitatea aplicării sale prin căile standard, care generează necesitatea adoptării unui astfel de mecanism), chestiuni care pot, în anumite conjuncturi, chiar să conducă la pierderea credibilității administrației fiscale.

(…)