Precizări cu privire la anul construcţiei clădirilor
29.01.2019
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa
În activitatea practică există frecvente cazuri în care punctele de vedere sunt diferite cu privire la stabilirea anului în care o clădire:
1) a fost dată integral în folosinţă,
2) a fost dată parţial în folosinţă,
3) a fost extinsă prin adăugiri sau supraetajări,
4) a fost reconstruită (transformată) în diferite proporţii,
5) nu i se cunoaşte anul construirii.
Cum reglementarea acestor probleme se face prin mai multe acte normative, uneori cu prevederi diferite, consider că este necesar să fie avut în vedere și Manualul pentru recensământul din anul 2011, în care se prevede (sublinierile îmi aparţin):
„5.1 Clădiri date integral în folosinţă
25.1 Clădiri date integral în folosinţă – în cazul clădirilor cu una sau mai multe locuinţe, se înscrie anul dării în folosinţă a clădirii, respectiv anul în care s-a terminat complet construcţia.
25.2 Clădiri date parţial în folosinţă – pentru clădirile date parţial în folosinţă, se consideră an al construirii, anul în care s-a dat în folosinţă prima locuinţă sau, în cazul clădirilor de locuit cu o singură locuinţă, anul când s-a dat în folosinţă prima cameră de locuit.
SITUAŢII PARTICULARE
Pentru clădirile care ulterior construirii au fost extinse prin adăugiri sau supraetajări, se consideră an al construirii, anul când a fost terminată clădirea iniţială.
Dacă aceste adăugiri de spaţii locuibile depăşesc capacitatea construcţiei iniţiale (exprimată prin suprafaţa nou construită), se va lua în considerare anul când a fost construită adăugirea (supraetajarea).
Pentru clădirile care au fost reconstruite (transformate) în proporţie de peste 50% din capacitatea construcţiei iniţiale, se va considera an al construcţiei, anul când aceasta a fost reconstruită.
În cazul în care nu se cunoaşte anul construirii, acesta se va stabili avându-se în vedere următoarele elemente:
– asemănarea cu alte clădiri din cuprinsul sectorului sau chiar din alte sectoare de recensământ (al căror an al construirii este cunoscut);
– existenţa unor materiale de construcţie sau a unui anumit stil de construcţie specifice anumitor ani sau perioade etc.”
