Zoom IN: Proceduri europene vizând jurisdicțiile necooperante fiscal. Transpunerea în legislația internă. Lămuriri
Acest text constituie un fragment din articolul Proceduri europene vizând jurisdicțiile necooperante fiscal. Transpunerea în legislația internă. Lămuriri publicat în revista Curierul fiscal nr. 1/2021.
Autor:
lector univ. dr. Ramona Ciobanu
Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Drept
Sumar:
- Argument
- Lista statelor necooperante fiscal – Anexa I / Lista statelor cooperante fiscal și care și-au asumat angajamente – Anexa II
- Măsuri fiscale adoptate în România
- Concluzii
Încă de la începuturi, construcția economică europeană a vizat un grad ridicat de integrare ca o condiție a succesului în realizarea scopurilor propuse. Concepută inițial ca o uniune economică, pe agenda instituțiilor comunitare s-au aflat de-a lungul timpului teme precum politica vamală comună și libera circulație a mărfurilor, transporturi, exercitarea concurenței, politica agricolă și de pescuit, fiscalitate, stabilitate monetară, soliditatea finanțelor publice ale statelor membre, următoarele domenii fiind, în prezent, apanajul exclusiv al deciziei Uniunii Europene: uniunea vamală, reglementarea concurenței pe piața unică, politica monetară a statelor din zona euro, conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul, politica comercială comună, precum și încheierea acordurilor internaționale, atunci când acest lucru este prevăzut de legislația UE. Politicile adoptate în cadrul Uniunii sunt menite să asigure creșterea economică, apropierea nivelului de dezvoltare economică a statelor membre, dar și creșterea competitivității acestora pe piața mondială.
Uniunea Europeană este unul dintre cei mai importanți actori ai comerțului mondial, un gigant economic cu o mare influență internațională. Organizația promovează o politică comercială deschisă spațiului extracomunitar, dar înțelege și să protejeze interesele comerciale și finanțele publice ale statelor membre și ale Uniunii în ansamblul său.
Pe parcursul existenței sale, Uniunea s-a confruntat cu situații care au constituit adevărate teste de rezistență, cum ar fi cele din ultimele decenii: terorismul, criza economico-financiară, criza refugiaților și, mai nou, criza sanitară, dar și cea economică generată de pandemia de Covid-19.
După atentatul din 11 septembrie 2001, s-au intensificat eforturile de combatere a criminalității organizate și a terorismului, fiind adoptate norme și înființate instituții europene cu competențe în acest sens, constituindu-se astfel un spațiu judiciar european.
Pe fondul crizei economico-financiară debutată în 2008 a fost adoptat Tratatul de la Amsterdam, intrat în vigoare în anul 2009, care a reformat instituțiile Uniunii și a pus la dispoziția acestora noi metode de lucru. Totodată, provocările crizei globale au determinat adoptarea unor măsuri pentru creșterea coeziunii financiar-bancare a spațiului european, de protejare a finanțelor publice ale statelor membre și de reducere a datoriei publice. În acest sens, ca un corolar al măsurilor luate, la finalul crizei economico-financiare, în anul 2013, a intrat în vigoare Tratatul interguvernamental privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare.
(…)
