Conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca si autoritatea legiuitoare

In M. Of. nr. 762 din 9 decembrie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 460/2013 referitoare la sesizarea formulata de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte.

Din cuprins:

A. Prin Cererea cu nr. 26.000/1.154 din 31 octombrie 2013, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte.

Sesizarea se intemeiaza pe prevederile art. 146 lit. e) din Constitutie si ale art. 11 alin. (1) pct. A lit. e), ale art. 34, 35 si 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, precum si ale art. 24 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Cererea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 4.067 din 31 octombrie 2012 si formeaza obiectul Dosarului nr. 709E/2013.

B. In motivarea sesizarii, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii expune urmatoarele argumente:

„Prin Adresa nr. 9.663 din 28 octombrie 2013, Agentia Nationala de Integritate a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii sa analizeze posibilitatea sesizarii Curtii Constitutionale cu solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatile publice, in conformitate cu dispozitiile art. 24 din Legea nr. 317/2004.

Se arata ca prin Decizia nr. 6.289/24.09.2013 definitiva si irevocabila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie privind pe senatorul Mora Akos Daniel a fost mentinut ca temeinic si legal Raportul de evaluare nr. 51.047/G/II/2011 intocmit de Agentia Nationala de Integritate prin care s-a constatat starea de incompatibilitate in care s-a aflat. Membrii Comisiei juridice de disciplina si imunitati au apreciat ca nu este de competenta Senatului a se pronunta cu privire la aplicarea unor sanctiuni sau interdictii pentru incalcarea obligatiilor legale referitoare la starea de incompatibilitate, intrucat aceasta nu s-ar referi la mandatul de senator.

Precizam ca, potrivit Raportului de evaluare intocmit de Agentia Nationala de Integritate, domnul Mora Akos Daniel, detinand functia de consilier judetean pentru mandatul 2004 – 2008, fiind apoi validat prin Hotararea Consiliului Judetean Mures si pentru mandatul 2008 – 2012, s-a aflat in incompatibilitate in intervalul cuprins intre 24 iunie 2010 – 31 decembrie 2011, intrucat S.C. Moragroind – S.R.L., societate in cadrul careia acesta detinea functia de director si calitatea de asociat, a incheiat contracte de executie a unor lucrari cu unitati aflate sub autoritatea Consiliului Judetean Mures si cu alte unitati administrativ-teritoriale de pe raza judetului Mures. Totodata, mentionam ca domnul Mora Akos Daniel a intrat in exercitiul mandatului de senator la data de 19 decembrie 2012. […]

In cauza analizata, Agentia Nationala de Integritate a solicitat Senatului Romaniei sa dispuna cu celeritate aplicarea dispozitiilor legale mentionate, in sensul de a constata demiterea de drept din calitatea de senator a domnului Mora Akos Daniel, ca urmare a Deciziei nr. 6.289/24.09.2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Prin Adresa nr. XXXV/5877 din data de 23 octombrie 2013, secretarul general al Senatului a transmis Agentiei Nationale de Integritate, conform hotararii Biroului permanent al Senatului, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, prin care s-a apreciat ca starea de incompatibilitate stabilita de Agentia Nationala de Integritate a domnului Mora Akos Daniel atrage interdictia de a mai ocupa, pe o perioada de 3 ani, functia eligibila care a generat starea de incompatibilitate, respectiv cea de consilier judetean, iar nu cea de senator.

Apreciem ca prin sintagma «aceeasi functie» din textul alin. (3) al art. 25 din actul normativ mentionat, legiuitorul nu a avut in vedere identitatea calitatilor ce fac parte din categoria functiilor eligibile, ci identitatea sub aspectul naturii functiei, respectiv functie eligibila ori alta functie sau demnitate publica.

Or, prin functie eligibila se intelege orice functie aleasa. In textul legal nu se face distinctie intre functiile electorale din cadrul autoritatilor publice locale si cele din cadrul autoritatilor publice centrale, instituind doar faptul ca persoana fata de care s-a constatat definitiv starea de incompatibilitate, daca aceasta a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa o astfel de functie pentru o perioada de 3 ani. […]

A admite ca persoana care a ocupat o functie eligibila nu mai poate ocupa aceeasi functie, in sensul identitatii calitatilor (acelasi tip de functie in exercitarea careia se afla la momentul constatarii starii de incompatibilitate), pe o perioada de 3 ani de la data incetarii mandatului, dar poate ocupa o alta functie eligibila, iar persoana fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate si care nu ocupa o functie eligibila este decazuta din dreptul de a mai exercita acelasi tip de functie sau o alta functie sau demnitate publica – oricare ar fi aceasta (cu exceptia celor electorale), pe o perioada de 3 ani de la data eliberarii din functie, este in mod vadit contrar semnificatiei si destinatiei avute in vedere de legiuitor, incalcand principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice.

Mentionam, de asemenea, ca din analiza documentelor transmise se constata ca, in procedura de solutionare a solicitarii Agentiei Nationale de Integritate nu au fost respectate dispozitiile regulamentare, refuzul de a pune in executare Decizia nr. 6.289/24.09.2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie fiind exprimat de un organ necompetent, respectiv Biroul permanent al Senatului. Astfel, potrivit art. 83 alin. (1) din Regulamentul Senatului, cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, care va intocmi un raport. Propunerile comisiei se aproba de Senat cu votul majoritatii membrilor sai. Or, in cauza analizata, raportul Comisiei juridice nu a fost supus votului in Plenul Senatului, astfel ca refuzul de punere in executare a hotararii judecatoresti a fost exprimat cu incalcarea dispozitiilor regulamentare, in cadrul unei proceduri informe. […]

In acest sens mentionam ca desi conflictul juridic de natura constitutionala nu beneficiaza de o definitie constitutionala, elementele care caracterizeaza aceasta institutie au fost conturate de jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Astfel, potrivit instantei de contencios constitutional, conflictul juridic de natura constitutionala presupune «acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor» (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Aceeasi decizie statueaza si faptul ca autoritatile publice susceptibile de a fi parti implicate in conflictul juridic de natura constitutionala sunt numai acelea prevazute in titlul III al Constitutiei Romaniei.

Prin solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala se urmareste inlaturarea unor posibile blocaje institutionale dintre diferite autoritati publice constitutionale, determinate de conflicte pozitive sau negative de competenta (a se vedea Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 a Curtii Constitutionale).

In acest cadru, examinand situatia prezentata de Agentia Nationala de Integritate, tinand seama de deciziile Curtii Constitutionale la care ne-am referit mai sus, lipsirea de efecte a unei decizii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie poate conduce la un blocaj institutional din perspectiva dispozitiilor constitutionale ce consacra separatia si echilibrul puterilor in stat si egalitatea in fata legii. […]

Din aceasta perspectiva, punctul de vedere exprimat de Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari in sensul ca nu este de competenta Senatului a se pronunta cu privirea la aplicarea unor sanctiuni ori interdictii pentru incalcarea obligatiilor referitoare la starea de incompatibilitate care nu se refera la mandatul de senator, constituie o incalcare nu doar a dispozitiilor art. 1 alin. (4) din Constitutie, ci si a celor prevazute de art. 1 alin. (5), potrivit carora in Romania respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Exemplificativa in acest sens este Decizia Curtii Constitutionale nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012. […]”

In concluzie, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii solicita Curtii Constitutionale admiterea cererii si pronuntarea unei decizii prin care sa se constate existenta conflictului juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca si autoritatea legiuitoare, in masura sa impiedice puterea judecatoreasca sa-si indeplineasca atributiile constitutionale si legale cu care a fost investita, si sa se dispuna masurile necesare in vederea restabilirii ordinii constitutionale care trebuie sa existe intre autoritatile publice prevazute in titlul III din Constitutia Romaniei.

La cererea formulata este anexata o copie a Adresei nr. 9.663 din 28 octombrie 2013, prin care Agentia Nationala de Integritate a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii sa analizeze posibilitatea sesizarii Curtii Constitutionale cu privire la conflictul juridic de natura constitutionala care a aparut intre autoritatea judecatoreasca si autoritatea legiuitoare.

C. In conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cererea a fost comunicata presedintelui Senatului, presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a prezenta punctele lor de vedere asupra continutului conflictului juridic de natura constitutionala si a eventualelor cai de solutionare a acestuia.

Consiliul Superior al Magistraturii a transmis, prin Adresa nr. 26.000/1.154/2013, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 4.175 din 7 noiembrie 2013, punctul sau de vedere in care, suplimentar fata de cele prezentate in sesizarea Curtii Constitutionale, arata ca prevederile Regulamentului Senatului „stabilesc un comportament invariabil in sarcina Comisiei juridice, respectiv acela de a intocmi un raport cu privire la cazurile de incompatibilitate si de a-l supune aprobarii de catre Senat.

In cauza analizata insa, punctul de vedere al Comisiei juridice nu a fost supus votului in Plenul Senatului. In acest context, mentionam ca aprecierea cu privire la existenta starii de incompatibilitate constatate printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila nu intra in atributul Comisiei juridice, ca organ decizional.

Prin urmare, punctul de vedere al Comisiei juridice nu poate avea valoarea unei hotarari a Senatului si nu o poate substitui. Astfel, apreciem ca nerespectarea procedurilor regulamentare genereaza in acest caz un conflict juridic de natura constitutionala sub aspectul nerespectarii hotararilor judecatoresti, pe care Curtea Constitutionala trebuie sa-l transeze.”

Senatul a comunicat punctul sau de vedere cu Adresa nr. I/931/8 noiembrie 2013, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 4.184 din 8 noiembrie 2013, prin care solicita respingerea cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala in principal, ca inadmisibila, in subsidiar, ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:

1. Nu exista conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca si autoritatea legislativa, pentru ca decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie invocata nu cuprinde vreo referire la mandatul de senator al domnului Akos Daniel Mora. Decizia instantei supreme invocata de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii se refera la situatia de incompatibilitate a domnului Akos Daniel Mora, in calitate de consilier judetean, si nu de senator. In consecinta, decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu se refera la mandatul de senator si nu poate produce efecte asupra acestui mandat. „In cuprinsul sentintei mentinute prin respingerea recursului de catre I.C.C.J., nu apare nici macar o singura referire la mandatul de senator. In aceste conditii, este evident ca nu poate fi vorba despre refuzul de a pune in executare Decizia nr. 6.289 din 24 septembrie 2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru ca Senatul nu are ce sa puna in executare: nicio dispozitie din cuprinsul deciziei sus-mentionate nu se refera la Senatul Romaniei.”

Dispozitiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie „o interdictie pentru persoanele care au ocupat o functie electorala, electiva, aleasa («eligibila», cum spune textul de lege) care au fost in incompatibilitate, de a ocupa aceeasi functie care a generat starea de incompatibilitate, pentru o perioada de 3 ani.”

Textul de lege nu are in vedere „orice” functie eligibila, cu alte cuvinte „toate” functiile eligibile. Astfel, notiunea „aceeasi” nu poate avea acelasi sens cu „toate”, cand, de fapt, in contextul dat, acesti termeni sunt antonimici: legiuitorul a urmarit sa restranga domeniul de aplicare al interdictiei de la „toate” functiile eligibile la o singura functie eligibila, „aceeasi” care a determinat incompatibilitatea.

Astfel, din interpretarea literala a dispozitiei alin. (2) al art. 25 din lege, termenul „aceeasi” instituit de legiuitor nu poate fi interpretat ca fiind sinonim cu „toate”, legiuitorul evidentiind tocmai identitatea functiei eligibile respective, anume prin folosirea sintagmei “nu mai poate ocupa aceeasi functie”.

„Nu exista in cazul de fata un conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca si autoritatea legiuitoare, pentru ca interpretarea legii data de Comisia juridica a Senatului este aceeasi cu interpretarea legii data de instantele judecatoresti. […]

De asemenea, nu exista conflict juridic de natura constitutionala, pentru ca Senatul nu si-a arogat competente din sfera autoritatii judecatoresti, ci doar a constatat ca nu are competenta a se pronunta pe o solicitare ce nu are legatura cu mandatul de senator al domnului Akos Daniel Mora.

Solicitarea Agentiei Nationale de Integritate privind «demiterea de drept» a unui senator este un nonsens juridic si este in afara cadrului constitutional, nefiind prevazuta in Constitutie, ca fiind una dintre modalitatile de incetare a mandatului unui senator.”

In ceea ce priveste sustinerile din cererea presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la nerespectarea procedurilor interne ale Senatului, acestea sunt apreciate ca fiind neintemeiate.

„Prevederile regulamentare la care se face referire privesc Sectiunea a 2-a: «Conflictul de interese, constatarea incompatibilitatilor si alte interdictii», respectiv art. 174 – 184 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea Senatului nr. 28/2005, cu modificarile si completarile ulterioare.

Astfel, dispozitiile legale privesc atat regimul depunerii declaratiei de interese ale senatorilor, in aceasta calitate, cu privire la functie si activitatile pe care acestia le desfasoara, cat si procedurile privind cazurile de incompatibilitate survenite in timpul exercitarii mandatului de parlamentar si care, potrivit art. 177 din Regulamentul Senatului, trebuie aduse, in termenul legal, la cunostinta Biroului permanent.

Numai aceste cazuri, potrivit art. 183 din acelasi act normativ, vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice care va intocmi un raport. Propunerile comisiei se aproba de Senat cu votul majoritatii membrilor sai. Or, in speta, starea de incompatibilitate, generata de functiile detinute de domnul senator Mora Akos Daniel in perioada ocuparii de catre domnia sa a calitatii de consilier judetean in cadrul Consiliului Judetean Mures, pentru care Agentia Nationala de Integritate a intocmit Raportul de evaluare, ramas definitiv prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 6.289 din data de 24 septembrie 2013, nu intra in sfera de competenta a Senatului si nu poate atrage «demiterea de drept din calitatea de senator», cum se solicita in adresa A.N.I.”

In consecinta, Senatul apreciaza ca nu exista conflict institutional intre doua autoritati publice, conflict de competenta si nici conflict juridic determinat de sentinta instantei judecatoresti supreme, astfel ca „nu este cazul a se impune pronuntarea unei solutii pentru restabilirea ordinii constitutionale, pentru ca aceasta nu a fost incalcata”.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat punctul sau de vedere cu Adresa nr. 1.442/8 noiembrie 2013, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 4.208 din 11 noiembrie 2013, in care se arata urmatoarele:

„[…] problema existentei sau inexistentei conflictului juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca si cea legiuitoare depinde exclusiv de modul de interpretare a dispozitiilor art. 25 alin. (1) – (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate – si in mod special a celor cuprinse in alineatul (2) al acestui articol – in sensul de a aprecia in raport cu acestea daca, odata constatata in mod definitiv existenta starii de incompatibilitate in ceea ce priveste o persoana dintre cele enumerate in cuprinsul art. 1 din Legea nr. 176/2010, aceasta mai poate ocupa, sau nu, functia electiva detinuta la momentul ramanerii definitive a raportului de evaluare sau a ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti de confirmare a existentei unei stari de incompatibilitate, functie care, insa, este diferita de functia electiva care a generat starea de incompatibilitate, urmand ca starea de conflict juridic de natura constitutionala sa subziste doar in masura in care raspunsul la aceasta problema este in sensul ca persoana declarata incompatibila isi pierde functia electiva detinuta, chiar daca aceasta nu este aceeasi functie cu cea care a generat starea de incompatibilitate. […]

Lipsa de claritate a textului de lege enuntat atrage ca o necesitate imperioasa lamurirea lui prin operatiuni tehnico-juridice, de corecta sa interpretare depinzand, astfel cum am aratat deja, oferirea solutiei adecvate pentru problema de natura constitutionala generata tocmai de continutul imprecis al acestuia.

Procedandu-se, prin urmare, la o analizare tehnico-juridica a textului in discutie, se pot observa urmatoarele:

Intr-o interpretare strict literala si gramaticala a normei in discutie, cu luarea in considerare doar a intelesului cuvintelor folosite si a regulilor gramaticale, se poate ajunge la concluzia asumata de Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului Romaniei prin Adresa nr. XIX/296/2013, in conformitate cu care dispozitiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010, potrivit carora «Daca persoana a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa aceeasi functie pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului», trebuie interpretate in sensul ca «existenta starii de incompatibilitate stabilita de A.N.I. atrage interdictia de a mai ocupa, pe o perioada de 3 ani, functia eligibila care a generat starea de incompatibilitate, in speta, cea de consilier judetean, iar nu cea de senator, care nu are legatura cu cauza invocata» (Adresa nr. XIX/296/2013 a Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului Romaniei catre Biroul permanent, pag. 3). […]

Daca insa, in incercarea de a da un sens cat mai apropiat dispozitiilor art. 25 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 176/2010 de vointa reala avuta de legiuitor la momentul adoptarii lor, continutul acestora este analizat si interpretat si dintr-o alta perspectiva decat cea strict literal-gramaticala, concluzia desprinsa poate fi total diferita de cea insusita de Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului Romaniei, in sensul oferirii acestui text de lege a intelegerii juridice potrivit careia, odata constatata definitiv existenta unei stari de incompatibilitate, persoana in sarcina careia aceasta stare a fost stabilita decade din dreptul de a mai ocupa orice alta functie de natura celei care a generat starea de incompatibilitate. […]

Astfel, procedand la o interpretare sistematico-istorica a dispozitiilor legale in cauza, apreciem ca se impun a fi facute urmatoarele precizari:

Importanta reglementarilor in materia combaterii coruptiei si promovarii integritatii in sectorul public, in cadrul sistemului normativ national, este una bine cunoscuta, aceste reglementari reprezentand nu doar un raspuns absolut necesar la o cerinta reala a societatii romanesti, ci constituind si o componenta de baza a dialogului Romaniei cu partenerii sai europeni, in cadrul procesului de evaluare a modului de indeplinire a obligatiilor asumate de aceasta, ca tara membra a Uniunii Europene. (Importanta reglementarilor de drept substantial privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice a fost recunoscuta, de altfel, chiar de Curtea Constitutionala in deciziile sale – a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.412 din 16 decembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, sau Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009 – in care s-a statuat, printre altele, ca din ratiuni de prevenire a faptelor de coruptie de catre anumite categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber sa instituie in sarcina acelui personal obligatii suplimentare, tocmai in considerarea activitatii pe care acesta o desfasoara, activitate care este de o anumita natura si importanta).

In acest context, apreciem ca fiind deosebit de relevant faptul ca una din cele patru conditionalitati impuse Romaniei prin Mecanismul de Cooperare si Verificare (infiintat in decembrie 2006, prin Decizia 2006/928 a Comisiei Europene) se referea la infiintarea, conform celor prevazute, a unei Agentii pentru integritate cu responsabilitati in domeniul verificarii patrimoniului, al incompatibilitatilor si al conflictelor de interese potentiale, precum si cu capacitatea de a adopta decizii obligatorii care sa poata duce la aplicarea unor sanctiuni disuasive.

Fara a intra in detaliile istoricului legislativ al reglementarii actuale in aceasta materie, Legea nr. 176/2010, ceea ce apreciem ca este important de retinut in legatura cu problema ce face obiectul analizei de fata este tocmai acest scop avut de legiuitorul roman in adoptarea acestei legi: respectiv, acela de a crea baza legala a functionarii unui organism, care, avand la indemana o procedura clar reglementata, sa poata adopta decizii obligatorii care sa poata duce la aplicarea unor sanctiuni disuasive.

Or, este evident faptul ca, in varianta avuta in vedere de Comisia juridica a Senatului Romaniei, textul legal nu mai corespunde scopului mai sus enuntat, fiind evident ca daca o persoana care, desi declarata incompatibila, isi poate mentine functia eligibila, daca aceasta este alta decat cea care a generat starea de incompatibilitate, atat caracterul obligatoriu al constatarilor facute de Agentia Nationala de Integritate (si mentinute ca legale de catre instantele judecatoresti), cat si rolul disuasiv si preventiv al sanctiunilor impuse de lege sunt profund afectate. […]

In sustinerea celor mai sus aratate vin, de altfel, si argumentele ce se desprind in urma aplicarii metodelor de interpretare logica si teleologica.

Astfel, plecand de la premisa ca intentia legiuitorului a fost aceea de a sanctiona persoanele care se fac vinovate de incalcarea regimului juridic privind incompatibilitatile, fara a face vreo diferenta intre tipul functiilor elective detinute, putem concluziona ca atribuirea pentru sintagma «aceeasi functie» a intelesului de «functia care a generat starea de incompatibilitate» este profund gresita, aceasta fiind, practic, de natura sa lipseasca de eficacitate norma juridica respectiva.

Caci, a permite o astfel de interpretare in care unei persoane constatate a fi in stare de incompatibilitate sa i se aplice rigorile legale, doar in conditiile in care aceasta ocupa si la momentul ramanerii definitive a constatarii A.N.I. aceeasi functie cu cea care a generat starea de incompatibilitate, ar pune, practic, la indemana celor vizati de Legea nr. 176/2010, un procedeu extrem de simplu de ocolire a legii si mai ales de sustragere de la aplicabilitatea sanctiunilor instituite de aceasta, in sensul ca, prin realizarea unei rotiri periodice a functiilor elective in intervalul de timp necesar parcurgerii intregii proceduri prevazute de lege pentru constatarea starii de incompatibilitate (si care de cele mai multe ori este destul de indelungat, incluzand si etapa procedurilor desfasurate in fata instantelor de judecata), subiectii de drept vizati de regimul juridic al incompatibilitatilor pot obtine, cu destul de multa usurinta, o eludare a cadrului legal referitor la acest regim. […]”.

In concluzie, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca „refuzul Senatului Romaniei de a pune in aplicare dispozitiile art. 25 din Legea nr. 176/2010, ca urmare a confirmarii definitive si irevocabile, prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal nr. 6.289 din 24 septembrie 2013, a legalitatii raportului nr. 51.047/G/II/2011, intocmit de Agentia Nationala de Integritate, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate in care s-a aflat domnul senator Mora Akos Daniel, este unul nejustificat, astfel incat, pentru toate considerentele anterior expuse si in considerarea argumentelor avute in vedere in Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012 – pronuntata de instanta de contencios constitutional in solutionarea unei cauze similare -, se impune admiterea sesizarii formulate de Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, in sensul constatarii existentei conflictului juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si autoritatea legislativa, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte, conflict de natura a impiedica puterea judecatoreasca sa isi indeplineasca atributiile constitutionale si legale cu care a fost investita.”

D. Cererea privind solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, pe de alta parte, a fost dezbatuta in sedinta din data din 13 noiembrie 2013. La sedinta au participat presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, doamna Oana Andrea Schimdt-Haineala, reprezentantul Senatului Romaniei, domnul Tudor Chiuariu, presedintele Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari si reprezentantul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, domnul judecator Ionel Barba, presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal.

Avand cuvantul, reprezentantul Senatului Romaniei, domnul Tudor Chiuariu, formuleaza o cerere prealabila, prin care solicita Curtii sa se pronunte cu privire la exceptia prematuritatii sesizarii Curtii Constitutionale cu cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, pe de alta parte. Se arata ca hotararea judecatoreasca a carei executare se solicita nu a fost inca redactata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, la dosarul cauzei aflandu-se doar un certificat de grefa, astfel ca nu exista un refuz de punere in executare a unei hotarari judecatoresti prin care se stabileste starea de incompatibilitate a domnului senator Mora si, prin urmare, niciun conflict juridic de natura constitutionala.

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, doamna Oana Andrea Schimdt-Haineala, solicita respingerea cererii ca neintemeiata, aratand ca, pe de o parte, la nivelul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului nu a fost ridicata problema prematuritatii executarii hotararii judecatoresti si, pe de alta parte, nu poate fi pusa la indoiala existenta hotararii judecatoresti irevocabile care dispune, printr-un dispozitiv obligatoriu, cu privire la situatia juridica a unei persoane.

Reprezentantul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, domnul judecator Ionel Barba, apreciaza exceptia prematuritatii sesizarii Curtii Constitutionale cu cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala ca nefondata si arata ca Senatul nu este in pozitia de a evalua starea de incompatibilitate a domnului senator Mora, ci de a executa o hotarare judecatoreasca, care, desi nu a fost motivata, exista, ceea ce se pune in executare fiind tocmai dispozitivul hotararii, retinut ca atare in certificatul de grefa depus la dosar.

In replica, reprezentantul Senatului Romaniei arata ca, in urma dezbaterilor, Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari nu s-a pronuntat pe fondul problemei privind starea de incompatibilitate, ci doar a constatat ca Senatul nu este competent a hotari cu privire la aspectul sesizat. Pe de alta parte, Codul de procedura civila nu face distinctie intre hotararile judecatoresti motivate si cele nemotivate, ceea ce conteaza este ca hotararea sa respecte conditiile prevazute de dispozitiile art. 261 – 266 din cod si, sub acest aspect, nu se poate sustine punerea in executare a unui certificat de grefa.

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii considera ca, prin corespondenta Senatului catre Agentia Nationala de Integritate, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari contine aprecieri cu privire la inexistenta starii de incompatibilitate, iar, in ceea ce priveste executarea unei hotarari judecatoresti, se face trimitere la dispozitiile Codului de procedura penala, care prevad executarea unei hotarari definitive din momentul pronuntarii.

Curtea Constitutionala ramane in pronuntare cu privire la exceptia prematuritatii sesizarii Curtii Constitutionale cu cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatile publice.

Deliberand, Curtea, cu majoritate de voturi, respinge cererea formulata de reprezentantul Senatului Romaniei pentru urmatoarele argumente:

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, Agentia Nationala de Integritate desfasoara activitatea de evaluare a incompatibilitatilor persoanelor care ocupa demnitati si functii publice intocmind rapoarte de evaluare prin care constata starea de incompatibilitate. Persoana care face obiectul evaluarii poate contesta raportul de evaluare a incompatibilitatii in termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanta de contencios administrativ. Agentia va comunica raportul de evaluare pentru senatori si deputati Camerei din care face parte parlamentarul.

Prin urmare, Curtea constata ca, in temeiul dispozitiilor legale, Agentia Nationala de Integritate stabileste starea de incompatibilitate a persoanei cercetate, instantele judecatoresti, de fond si recurs, validand sau infirmand raportul de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate in urma solutionarii contestatiilor cu care sunt investite.

Asa fiind, in cazul de fata, instantele judecatoresti (Curtea de Apel Targu Mures si Inalta Curte de Casatie si Justitie), care au verificat legalitatea raportului de evaluare in privinta starii de incompatibilitate, au respins contestatia si, ulterior, recursul, formulate de domnul senator Mora Akos Daniel, confirmand, in mod irevocabil, legalitatea si temeinicia raportului de evaluare intocmit de Agentia Nationala de Integritate, precum si starea de incompatibilitate a domnului Mora.

Pe cale de consecinta, in temeiul art. 26 din Legea nr. 176/2010, Agentia a comunicat raportul de evaluare Senatului Romaniei, Camera Parlamentului din care face parte domnul senator Mora, pentru a proceda in conformitate cu prevederile legale.

Curtea Constitutionala constata ca au fost respectate dispozitiile Legii nr. 176/2010 referitoare la procedura de solutionare a contestatiilor si cele ale Codului de procedura civila referitoare la punerea in executare a hotararilor judecatoresti. Hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila la 24 septembrie 2013, data pronuntarii deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie asupra recursului formulat de domnul Mora. Este irelevanta pentru situatia de fata imprejurarea ca hotararea judecatoreasca nu a fost redactata atata timp cat art. 403 din Codul de procedura civila stabileste ca data hotararii este aceea la care minuta este pronuntata potrivit legii.

Mai mult, Curtea observa ca aspectul procedural invocat in fata sa – prematuritatea formularii cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala – nu a fost invocat de catre membrii Biroului permanent al Senatului si nici de cei ai Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, atunci cand au analizat solicitarea Agentiei Nationale de Integritate.

Presedintele Curtii Constitutionale, domnul Augustin Zegrean, da cuvantul partilor pentru a pune concluzii pe fondul cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatile publice.

Avand cuvantul, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii reitereaza argumentele prezentate in documentele depuse la dosarul cauzei (sesizarea Curtii si in punctul de vedere exprimat ulterior) si solicita Curtii constatarea conflictului juridic de natura constitutionala si dispunerea masurilor legale pentru executarea hotararii judecatoresti irevocabile.

Reprezentantul Senatului Romaniei apreciaza ca cererea Consiliului Superior al Magistraturii contine trei inexactitati:

– hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu are legatura cu mandatul de senator si, implicit, cu Senatul Romaniei, astfel ca nu exista nicio dispozitie a instantei judecatoresti pe care Senatul sa refuze sa o puna in executare;

– nu exista similaritate cu cauza senatorului Mircea Diaconu, unde instanta judecatoreasca a constatat starea de incompatibilitate cu mandatul de senator;

– prin cererea formulata, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii actioneaza contrar practicii instantelor judecatoresti, care, sesizate cu probleme asemanatoare celei deduse instantei constitutionale, au interpretat dispozitiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 in sensul ca starea de incompatibilitate nu poate infrange vointa populara exprimata prin vot prin care se alege o persoana pentru o alta functie de demnitate publica decat aceea pentru care s-a constatat incompatibilitatea.

Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a dat aceeasi interpretare dispozitiilor legale ca si instantele judecatoresti si a apreciat ca nu poate trimite spre dezbaterea plenului Senatului o problema cu privire la care acesta nu este competent. De altfel, Biroul permanent, organ de conducere al Senatului cu atributii importante in rezolvarea problemelor de competenta, a actionat potrivit dispozitiilor legale si regulamentare.

In continuare, reprezentantul Senatului Romaniei sustine argumentele expuse in punctul de vedere inaintat Curtii Constitutionale si aflat in dosarul cauzei si solicita instantei sa constate ca nu exista niciun conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si autoritatea legislativa, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte.

Reprezentantul Inaltei Curti de Casatie si Justitie sustine ca interpretarea Senatului Romaniei cu privire la dispozitiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 este lipsita de valoare juridica, intrucat conduce la un rezultat nerezonabil. Astfel, atata timp cat scopul legii este acela de a sanctiona persoanele aflate in stare de incompatibilitate prin decaderea din exercitiul functiei publice, exceptarea unei anume categorii de la suportarea consecintelor juridice constituie o derogare nejustificata si, deci, inacceptabila.

Or, Biroul permanent al Senatului trebuia sa inainteze plenului Camerei sesizarea Agentiei Nationale de Integritate pentru ca acesta sa decida cu privire la starea de incompatibilitate a domnului senator Mora, iar nu sa-si aroge competente care nu-i apartin, blocand procedura prevazuta de Regulamentul Senatului.

Prin urmare, reprezentantul Inaltei Curti de Casatie si Justitie solicita Curtii Constitutionale sa constate existenta conflictului juridic de natura constitutionala.

Reprezentantul Senatului Romaniei, in completare, tine sa precizeze ca are informatii cu privire la existenta mai multor hotarari judecatoresti care dezleaga problema de drept care sta la baza pretinsului conflict juridic de natura constitutionala, care tind sa contureze a anumita practica unitara a instantelor judecatoresti in aceasta materie. Or, cererea presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii ar fi trebuit sa tina seama de aceasta practica judiciara, sa vizeze apararea independentei justitiei, iar nu sa actioneze in dezacord cu aceasta.

In replica, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii arata ca atributia de unificare a practicii judecatoresti apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar nu instantelor judecatoresti punctuale sau Consiliului Superior al Magistraturii. In ceea ce priveste aspectele sesizate in cererea de solutionare a conflictului, acestea vizeaza garantii ale apararii actului de justitie, iar nu subminarea rolului instantelor judecatoresti.

Presedintele Curtii Constitutionale pune in vedere membrilor Curtii posibilitatea de a adresa intrebari partilor prezente la judecarea dosarului.

Domnul judecator Puskas Valentin Zoltan solicita reprezentantului Senatului Romaniei, domnul Tudor Chiuariu, in calitate de presedinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, sa arate care este interpretarea pe care Comisia o da dispozitiilor art. 67 din Regulamentul Senatului, referitor la atributiile comisiilor permanente.

Domnul Tudor Chiuariu arata ca dispozitiile art. 67 din regulament au constituit temeiul juridic al sesizarii Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari de catre Biroul permanent al Camerei, al dezbaterilor care au avut loc in comisie si al formularii punctului de vedere cu privire la lipsa de competenta a Senatului in problema respectiva.

Presedintele Curtii Constitutionale ia act de inchiderea dezbaterilor si anunta ramanerea in pronuntare a instantei cu privire la cauza dedusa judecatii.

 

CURTEA,

examinand sesizarea formulata de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte, punctele de vedere ale Consiliului Superior al Magistraturii, Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Senatului Romaniei, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:

Curtea constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 34 si 35 din Legea nr. 47/1992, sa se pronunte asupra conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatile publice.

 

E. Examinarea conditiilor privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala:

 

I. In ceea ce priveste admisibilitatea sesizarii:

In conformitate cu dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, Curtea Constitutionala „solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice”. In acest sens, autoritati publice care ar putea fi implicate intr-un conflict juridic de natura constitutionala sunt numai cele cuprinse in titlul III din Constitutie, si anume: Parlamentul, alcatuit din Camera Deputatilor si Senat, Presedintele Romaniei, ca autoritate publica unipersonala, Guvernul, organele administratiei publice centrale si ale administratiei publice locale, precum si organele autoritatii judecatoresti. Pentru exercitarea competentei prevazute de Constitutie, Curtea este sesizata la cererea „Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor doua Camere, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii”. Subiectele de drept pe care Legea fundamentala le indrituieste a sesiza Curtea sunt limitativ prevazute, dispozitia constitutionala nedistingand dupa cum autoritatile pe care le reprezinta sunt sau nu parti in conflictul cu care sesizeaza Curtea.

Prin urmare, Curtea constata ca presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este in drept sa formuleze cererea cu privire la solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, pe de alta parte, desi nu este parte in acest conflict.

 

II. Cadrul constitutional, legal si regulamentar privind regimul juridic al incompatibilitatilor parlamentare

1. Incompatibilitati de ordin constitutional:

Articolul 71 –„Incompatibilitati”: „(1) Nimeni nu poate fi, in acelasi timp, deputat si senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.

(3) Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica.”

2. Incompatibilitati de ordin legal:

Dispozitiile constitutionale referitoare la incompatibilitati au fost preluate si dezvoltate in mai multe legi organice. Astfel, Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 459 din 25 iulie 2013, a stabilit in cap. IV urmatoarele incompatibilitati:

– art. 15: Incompatibilitati cu caracter general [conform art. 71 alin. (1) si (2) din Legea fundamentala];

– art. 16: Incompatibilitati cu functii din economie si alte incompatibilitati [conform art. 71 alin. (3) din Constitutie];

De asemenea, Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, prevede, in cartea I, titlul IV, cap. III, sectiunea a 2-a „Incompatibilitati privind calitatea de parlamentar”, urmatoarele:

– Art. 81: „(1) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, potrivit Constitutiei, cu exceptia celei de membru al Guvernului.

(2) Prin functii publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, se intelege functiile din administratia publica asimilate celor de ministru, functiile de secretar de stat, subsecretar de stat si functiile asimilate celor de secretar de stat si subsecretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, functiile din Administratia Prezidentiala, din aparatul de lucru al Parlamentului si al Guvernului, functiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte autoritati si institutii publice, functiile de consilieri locali si consilieri judeteni, de prefecti si subprefecti si celelalte functii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, functiile de primar, viceprimar si secretar ai unitatilor administrativ-teritoriale, functiile de conducere si executie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe din unitatile administrativ-teritoriale si din aparatul propriu si serviciile publice ale consiliilor judetene si consiliilor locale, precum si functiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le detin sa candideze in alegeri.”;

– Art. 82: „(1) Calitatea de deputat si senator este, de asemenea, incompatibila cu:

a) functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la societatile comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii de credit, societatile de asigurare si cele financiare, precum si la institutiile publice;

b) functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la societatile comerciale prevazute la lit. a);

c) functia de reprezentant al statului in adunarile generale ale societatilor comerciale prevazute la lit. a);

d) functia de manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome, companiilor si societatilor nationale;

e) calitatea de comerciant persoana fizica;

f) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

g) o functie publica incredintata de un stat strain, cu exceptia acelor functii prevazute in acordurile si conventiile la care Romania este parte;

h) functia de presedinte, vicepresedinte, secretar si trezorier al federatiilor si confederatiilor sindicale.

(2) Abrogat.

(3) Deputatii si senatorii pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice.”;

– Art. 83 alin. (4): „Procedura de constatare a incompatibilitatii este cea prevazuta in Regulamentul Camerei Deputatilor si in Regulamentul Senatului.”

Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative prevede la art. 25 urmatoarele:

„(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat ca a emis un act administrativ, a incheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu incalcarea obligatiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza potrivit reglementarii aplicabile demnitatii, functiei sau activitatii respective, in masura in care prevederile prezentei legi nu deroga de la aceasta si daca fapta nu intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni.

(2) Persoana eliberata sau destituita din functie potrivit prevederilor alin. (1) sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decazuta din dreptul de a mai exercita o functie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu exceptia celor electorale, pe o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori demnitatea publica respectiva sau a incetarii de drept a mandatului. Daca persoana a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa aceeasi functie pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului. In cazul in care persoana nu mai ocupa o functie sau o demnitate publica la data constatarii starii de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdictia de 3 ani opereaza potrivit legii, de la data ramanerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti de confirmare a existentei unui conflict de interese sau a unei stari de incompatibilitate.”

3. Incompatibilitati prevazute de Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea Senatului nr. 28/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005.

Art. 177 si art. 178 cuprinse in capitolul IV „Statutul senatorului”, sectiunea a 2-a „Conflictul de interese, constatarea incompatibilitatilor si alte interdictii”, reiau prevederile art. 81 si 82 din Legea nr. 161/2003.

 

III. Cadrul legal si regulamentar al procedurii de constatare a starii de incompatibilitate a unui parlamentar

1. Procedura este cea reglementata de Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, partea I, titlul II: „Proceduri de asigurare a integritatii si transparentei in exercitarea functiilor si demnitatilor publice”. Dintre dispozitiile legale, Curtea mentioneaza:

– Art. 12 alin. (1): „Agentia indeplineste activitatea de evaluare prevazuta la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 233/2002.”;

– Sectiunea a 3-a: Evaluarea conflictelor de interese si a incompatibilitatilor;

– Partea I, titlul II, cap. I, art. 22 alin. (1): „Persoana care face obiectul evaluarii poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilitatii in termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanta de contencios administrativ.”;

– Art. 24 alin. (1): „Actiunile introduse la instantele de contencios administrativ urmeaza regulile de competenta prevazute in Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, care se aplica in mod corespunzator.”;

– Art. 26: „(1) Agentia va comunica raportul de evaluare, dupa cum urmeaza: […]

d) pentru senatori si deputati – Camerei din care face parte parlamentarul […].”

2. Dispozitiile art. 179 – 184 din Regulamentul Senatului prevad procedura de incetare a mandatului senatorului care se afla in stare de incompatibilitate. Regulamentul distinge intre situatia in care senatorul se afla in stare de incompatibilitate la inceperea mandatului si situatia in care starea de incompatibilitate survine in timpul exercitarii mandatului.

Astfel, pentru prima ipoteza, dispozitiile art. 179 prevad ca: „(1) Senatorul care se afla in una dintre incompatibilitatile prevazute la art. 177 sau in alte legi speciale va informa in scris, in termen de 15 zile, Biroul permanent despre aceasta situatie.

(2) In termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la alin. (1), senatorul va opta intre mandatul de deputat sau de senator si functia ori functiile incompatibile, demisionand potrivit optiunii sale.

(3) Dupa expirarea termenului prevazut la alin. (2), daca nu si-a exprimat optiunea, senatorul este considerat demisionat de drept. Situatia se aduce la cunostinta plenului Senatului, care constata demisia de drept. Hotararea de constatare a demisiei se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.”

Pentru cea de-a doua ipoteza, art. 182 si 183 din Regulamentul Senatului stabilesc ca: „Orice stare de incompatibilitate survenita in timpul exercitarii mandatului de parlamentar trebuie adusa la cunostinta Biroului permanent, in scris, si in termen de 30 de zile de la data intervenirii acesteia”, respectiv: „(1) Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, care va intocmi un raport. Propunerile comisiei se aproba de Senat cu votul majoritatii membrilor sai.

(2) Daca senatorul a facut sa inceteze cauza de incompatibilitate dupa sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta in procesul-verbal al sedintei, iar asemenea cazuri nu se trec in raportul comisiei.”

Dispozitiile art. 188 alin. (1) din regulament, care preiau dispozitiile art. 70 alin. (2) din Constitutie, prevad: „Calitatea de senator inceteaza la data intrunirii legale a Senatului nou-ales, precum si in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.”

 

IV. Prezentarea situatiei de fapt

1. Prin Hotararea Senatului nr. 47 din 19 decembrie 2012 privind validarea mandatelor senatorilor alesi la data de 9 decembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012, a fost validat mandatul senatorului Mora Akos Daniel in colegiul uninominal nr. 3 al circumscriptiei electorale nr. 28 – Mures.

2. Anterior, la data de 15 noiembrie 2010, Agentia Nationala de Integritate, in temeiul art. 12 alin. (1) si alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul ca domnul Mora Akos Daniel, consilier judetean in cadrul Consiliului Judetean Mures, nu a respectat dispozitiile legale cu privire la completarea si depunerea declaratiilor de avere si de interese.

In urma analizei elementelor de incompatibilitate, la data de 20 aprilie 2011, Agentia Nationala de Integritate a intocmit un raport de evaluare prin care a constatat starea de incompatibilitate a domnului Mora Akos Daniel. S-a retinut ca „firma S.C. Moragroind S.R.L., al carei asociat si director este domnul consilier judetean Mora Akos Daniel, a incheiat contracte de lucrari cu unitati aflate sub autoritatea Consiliului Judetean Mures, situatie care face dovada faptului ca acesta se afla in stare de incompatibilitate conform prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003”.

Raportul de evaluare intocmit de Agentia Nationala de Integritate a fost comunicat domnului Mora Akos Daniel in data de 6 mai 2011.

3. In temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care prevede ca „Persoana care face obiectul evaluarii poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilitatii in termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanta de contencios administrativ”, domnul Mora Akos Daniel a contestat raportul Agentiei Nationale de Integritate la Curtea de Apel Targu Mures – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, solicitand anularea actului administrativ.

Prin Sentinta nr. 34, pronuntata in sedinta publica din 24 februarie 2012, in Dosarul nr. 172/43/2011, Curtea de Apel Targu Mures a respins contestatia formulata de reclamant.

4. Impotriva sentintei Curtii de Apel Targu Mures, domnul Mora Akos Daniel a formulat recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal. Prin Decizia nr. 6.289, pronuntata in sedinta publica din 24 septembrie 2013, instanta suprema a constatat ca instanta de fond a pronuntat o sentinta legala si temeinica si a respins recursul formulat, ca nefondat. Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie este irevocabila din data pronuntarii, 24 septembrie 2013.

5. Prin Adresa nr. 8.190 din 30 septembrie 2013, Agentia Nationala de Integritate a transmis solicitarea catre Senatul Romaniei ca, avand in vedere prevederile legale incidente, sa constate demiterea de drept din calitatea de senator a domnului Mora Akos Daniel, ca urmare a pronuntarii Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 6.289 din 24 septembrie 2013, irevocabila, cu consecinta mentinerii ca legal si temeinic a Raportului de evaluare intocmit in cauza de Agentia Nationala de Integritate.

6. Biroul permanent al Senatului, in sedinta din 30 septembrie 2013, a hotarat transmiterea scrisorii Agentiei Nationale de Integritate la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari, care, analizand documentele transmise si legislatia in materie in vigoare, a constatat, in sedinta din 16 octombrie 2013, cu unanimitate de voturi, ca „nu este de competenta Senatului a se pronunta cu privire la aplicarea unor sanctiuni ori interdictii pentru incalcarea obligatiilor legale referitoare la starea de incompatibilitate care nu se refera la mandatul de senator”. S-a retinut ca „existenta starii de incompatibilitate stabilita de A.N.I. atrage interdictia de a mai ocupa, pe o perioada de 3 ani, functia eligibila care a generat starea de incompatibilitate, in speta, cea de consilier judetean, iar nu cea de senator, care nu are legatura cu cauza invocata”.

Prin Adresa nr. XXXV/5.877 din 23 octombrie 2013, secretarul general al Senatului, in temeiul Hotararii Biroului permanent al Senatului din 21 octombrie 2013, a transmis Agentiei Nationale de Integritate punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari.

7. Prin Adresa nr. 9.663 din 28 octombrie 2013, Agentia Nationala de Integritate a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii sa analizeze posibilitatea sesizarii Curtii Constitutionale cu solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatile publice, in conformitate cu dispozitiile art. 24 din Legea nr. 317/2004.

 

V. In ceea ce priveste notiunea de conflict juridic de natura constitutionala dintre autoritati publice, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, ca acesta presupune „acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor”. De asemenea, prin Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, Curtea a retinut: „Conflictul juridic de natura constitutionala exista intre doua sau mai multe autoritati si poate privi continutul ori intinderea atributiilor lor decurgand din Constitutie, ceea ce inseamna ca acestea sunt conflicte de competenta, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje institutionale.” In sfarsit, Curtea a mai statuat ca textul art. 146 lit. e) din Constitutie „stabileste competenta Curtii de a solutiona in fond orice conflict juridic de natura constitutionala ivit intre autoritatile publice, iar nu numai conflictele de competenta nascute intre acestea” (Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008).

Fata de circumstantierea realizata in jurisprudenta citata cu privire la atributia conferita Curtii Constitutionale de art. 146 lit. e) din Constitutie, rezulta ca in prezenta cauza Curtea urmeaza sa se pronunte cu privire la urmatoarele imprejurari:

– daca prin Adresa nr. XXXV/5.877 din data de 23 octombrie 2013, prin care secretarul general al Senatului a transmis Agentiei Nationale de Integritate punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari nr. XIX/296/2013, care a apreciat ca starea de incompatibilitate stabilita de Agentia Nationala de Integritate a domnului Mora Akos Daniel atrage interdictia de a mai ocupa, pe o perioada de 3 ani, functia eligibila care a generat starea de incompatibilitate, respectiv cea de consilier judetean, iar nu cea de senator, Camera Parlamentului si-a arogat competente care, potrivit Constitutiei, nu ii apartin, a incalcat competenta puterii judecatoresti care pronuntase in prealabil o hotarare judecatoreasca referitoare la aceasta problema, ori a creat orice alt conflict juridic de natura constitutionala;

– daca prin aceeasi adresa prin care s-a constatat ca nu este de competenta Senatului a se pronunta cu privire la aplicarea unor sanctiuni ori interdictii pentru incalcarea obligatiilor legale referitoare la starea de incompatibilitate care nu se refera la mandatul de senator, Senatul a omis sau a refuzat sa indeplineasca o obligatie constitutionala, legala sau regulamentara, de natura a genera un blocaj institutional.

 

VI. Aspectele constitutionale ale infaptuirii justitiei sunt prevazute de titlul III – Autoritati publice, capitolul VI – Autoritatea judecatoreasca.

Sensul art. 124 alin. (1) din Constitutie este acela ca organele care infaptuiesc justitia si care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, sunt instantele judecatoresti trebuie sa respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determina comportamentul persoanelor fizice si juridice in sfera publica si in circuitul civil. Dispozitia constitutionala consacra principiul legalitatii actului de justitie si trebuie corelata cu prevederea art. 16 alin. (2) din Constitutie care prevede ca „Nimeni nu este mai presus de lege” si cu cea a art. 124 alin. (3) din Constitutie, care prevede alte doua principii constitutionale: independenta judecatorului si supunerea lui numai legii.

Infaptuirea justitiei, in numele legii, are semnificatia ca actul de justitie izvoraste din normele legale, iar forta lui executorie deriva tot din lege. Altfel spus, hotararea judecatoreasca reprezinta un act de aplicare a legii pentru solutionarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice si de eficientizare a normelor de drept substantial. Datorita acestui fapt, hotararea judecatoreasca – desemnand tocmai rezultatul activitatii judiciare – reprezinta, fara indoiala, cel mai important act al justitiei.

Hotararea judecatoreasca fiind inzestrata cu autoritate de lucru judecat, raspunde nevoii de securitate juridica, partile avand obligatia sa se supuna efectelor obligatorii ale actului jurisdictional, fara posibilitatea de a mai pune in discutie ceea ce s-a transat deja pe calea judecatii. Prin urmare, hotararea judecatoreasca produce efecte din momentul pronuntarii, iar dupa ramanerea irevocabila se situeaza in sfera actelor de autoritate publica, fiind investita cu o eficienta specifica de catre ordinea normativa constitutionala.

Pe de alta parte, un efect intrinsec al hotararii judecatoresti il constituie forta executorie a acesteia, care trebuie respectata si executata atat de catre cetateni, cat si de autoritatile publice. Or, a lipsi o hotarare definitiva si irevocabila de caracterul ei executoriu, reprezinta o incalcare a ordinii juridice a statului de drept si o obstructionare a bunei functionari a justitiei.

 

VII. Rolul Parlamentului. Potrivit dispozitiilor constitutionale consacrate de art. 61 alin. (1), „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”. In indeplinirea rolului constitutional, Parlamentul adopta legi (constitutionale, organice sau ordinare), hotarari (regulamentele fiecarei Camere sau al Camerelor reunite, hotarari privind modul de organizare si functionare a activitatii interne, hotarari adoptate in virtutea prerogativelor constitutionale ale acestei autoritati, cum ar fi cele referitoare la investirea Guvernului, la numirea membrilor unor autoritati publice, a Avocatului Poporului etc., sau hotarari adoptate in temeiul unor dispozitii exprese ale Legii fundamentale) si motiuni.

 

1. Autonomia regulamentara de care beneficiaza cele doua Camere ale Parlamentului, in temeiul dispozitiilor constitutionale prevazute de art. 64 alin. (1), le da dreptul acestora de a dispune cu privire la propria organizare si procedurile de desfasurare a lucrarilor parlamentare.

Regulamentele parlamentare – Regulamentul Camerei Deputatilor, Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului -, sub aspectul naturii lor juridice, sunt hotarari ale Parlamentului. Ele sunt adoptate de catre fiecare Camera sau de Camerele reunite, nu in virtutea calitatii de putere legiuitoare a Parlamentului, ci in calitate de corpuri autonome, investite cu o putere de organizare si functionare proprie. Fiecare Camera adopta propriul regulament, act cu caracter normativ de sine statator, in conformitate cu competenta atribuita de Constitutie.

Regulamentul Senatului, in art. 179 – 184, prevede procedura de incetare a mandatului unui senator care se afla in stare de incompatibilitate, procedura care se finalizeaza, dupa caz, cu constatarea demisiei de drept de catre plenul Senatului – in situatia incompatibilitatii la dobandirea mandatului de senator, sau cu aprobarea de catre Senat, cu votul majoritatii membrilor sai, a propunerilor cuprinse in raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului – in situatia incompatibilitatii survenite in timpul exercitarii mandatului.

Desi, in aparenta, dispozitiile Regulamentului Senatului si cele ale Legii nr. 176/2010 opereaza o suprapunere de competenta intre Camera Parlamentului, pe de o parte, si Agentia Nationala de Integritate si instantele judecatoresti, pe de alta parte, in realitate, cele doua reglementari prevad doua proceduri distincte cu privire la constatarea starii de incompatibilitate si efectele pe care le produce o atare constatare.

Astfel, este evident ca Senatul, in virtutea autonomiei parlamentare, poate constata, potrivit procedurii interne, atat starea de incompatibilitate, care este prevazuta de lege si de regulament, cat si incetarea de drept a mandatului de senator si vacantarea locului respectiv.

In schimb, potrivit prevederilor Legii nr. 176/2010, Agentia Nationala de Integritate, prin raportul de evaluare, si ulterior instanta judecatoreasca investita cu solutionarea contestatiei formulate impotriva acestui act administrativ, nu pot constata decat starea de incompatibilitate in care se afla senatorul, fara a avea competente cu privire la dispunerea incetarii calitatii de senator. De aceea, dupa parcurgerea procedurii prevazute de lege, devin din nou incidente prevederile Regulamentului Senatului, raportul de evaluare, alaturi de hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila constituind temeiul adoptarii hotararii Senatului prin care se constata incetarea de drept a mandatului de senator si vacantarea locului respectiv.

 

2. Rolul comisiilor parlamentare

Dispozitiile art. 64 alin. (4) si (5) din Constitutie pun in evidenta locul si rolul comisiilor permanente in cadrul activitatii parlamentare. Astfel, aceste comisii sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului a caror activitate are caracter pregatitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptarii deciziei (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 48 din 17 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994). Comisiile se constituie dintr-un numar restrans de deputati sau senatori, specializati pe un anumit domeniu, cu o componenta si o structura care respecta configuratia politica a fiecarei Camere. Dezbaterile specializate care au loc in cadrul sedintelor acestor comisii se finalizeaza cu intocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregati si facilita desfasurarea lucrarilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc in plenul acestora. Necesitatea crearii acestor organe de lucru a fost impusa de asigurarea eficientei activitatii unui corp deliberativ numeros.

Din acest considerent, organizarea si functionarea lor sunt amanuntit reglementate, potrivit art. 64 alin. (1) din Constitutie, prin regulamentul fiecarei Camere. Dispozitiile constitutionale nu fac decat sa exprime acest rol subordonat, pregatitor, al activitatii comisiilor, diferentiat conform tipologiei lor, cuprinsa, de altfel, in prevederile art. 64 alin. (4) din Constitutie: „Fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele isi pot constitui comisii comune.”

Dat fiind acest caracter auxiliar al comisiilor parlamentare, natura juridica a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este aceea a unui act preliminar, cu caracter facultativ, de recomandare, adoptat in scopul de a sugera o anumita conduita, sub aspect decizional, plenului fiecarei Camere sau camerelor reunite. Rapoartele si avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitarii lor, iar nu si din perspectiva solutiilor pe care le propun, Senatul si Camera Deputatilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul isi indeplineste atributiile constitutionale.

Deplasarea unui centru de decizie constitutional (Parlamentul) la comisii ale acestuia nu este conforma cu menirea celui dintai, exprimata clar in prevederile art. 111 si art. 61 din Constitutie (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 48 din 17 mai 1994, precitata).

 

3. Atributiile Biroului permanent al Senatului

Potrivit dispozitiilor art. 36 alin. (1) din Regulamentul Senatului, Biroul permanent al Senatului are urmatoarele atributii: „[…]

d) pregateste si asigura desfasurarea in bune conditii a lucrarilor Senatului; […]

g) stabileste, cu consultarea presedintilor comisiilor, repartizarea proiectelor de lege si a initiativelor legislative catre comisii pentru amendamente, avize si intocmirea rapoartelor, precum si termenul pentru fiecare dintre acestea;

h) intocmeste proiectul ordinii de zi a sedintelor Senatului si programul de activitate, cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare, a presedintilor comisiilor permanente si a reprezentantului Guvernului pentru relatia cu Parlamentul, si dispune publicarea acestora pe site-ul Senatului; […]

t) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege, de prezentul regulament sau hotarate de Senat.”

In conformitate cu dispozitiile art. 36 alin. (2), dezbaterile Biroului permanent al Senatului se consemneaza in stenograme si procese-verbale si se inregistreaza audio. La decizia Biroului permanent, se pot realiza si inregistrari video ale sedintelor.

 

VIII. Concluzii

1. Aplicand considerentele expuse mai sus in speta dedusa judecatii, Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 183 alin. (1) din Regulamentul Senatului, Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului avea obligatia de a intocmi un raport cu privire la cazurile de incompatibilitate trimise spre examinare de catre Biroul permanent al acestei Camere. Propunerile cuprinse in raportul comisiei urmau a fi luate in dezbatere de Senat, in plenul sau.

Din aceasta perspectiva, Curtea observa ca, prin decizia luata in cadrul sedintei din 21 octombrie 2013 de a transmite Agentiei Nationale de Integritate punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari prin care s-a retinut ca starea de incompatibilitate stabilita de Agentia Nationala de Integritate atrage interdictia de a mai ocupa, pe o perioada de 3 ani, functia eligibila de consilier judetean, iar nu pe cea de senator, imprejurare ce determina lipsa competentei Senatului de a se pronunta cu privire la aplicarea unor sanctiuni sau interdictii pentru incalcarea obligatiilor legale referitoare la starea de incompatibilitate care nu se refera la mandatul de senator, Biroul permanent al Senatului a blocat procedura regulamentara care prevede, in faza ulterioara intocmirii raportului comisiei, dezbaterea si votul Plenului Camerei Parlamentului cu privire la existenta starii de incompatibilitate a unui parlamentar. Potrivit dispozitiilor art. 36 alin. (1) lit. h) din Regulamentul Senatului, Biroul permanent al Senatului ar fi trebuit sa inscrie pe ordinea de zi a sedintei Plenului Senatului dezbaterea avand ca obiect propunerile cuprinse in raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, Senatul fiind corpul deliberativ prin care Parlamentul isi indeplineste atributiile constitutionale.

Or, luand act de raportul comisiei parlamentare, prezentat inform drept punct de vedere, Biroul permanent al Senatului si-a insusit actul decizional, deliberand asupra aspectelor cuprinse in documentul intocmit de comisie si hotarand, prin vot, cu unanimitate, comunicarea acestuia Agentiei Nationale de Integritate. Procedura urmata si hotararea adoptata excedeaza competentei Biroului permanent al Senatului, care prin conduita sa a angajat Senatul, ca autoritate publica, intr-un conflict juridic de natura constitutionala. Astfel, neasumarea competentei in a decide in acest caz si refuzul autoritatii legiuitoare – Senatul de a indeplini o obligatie constitutionala, legala si regulamentara genereaza conflictul juridic de natura constitutionala, astfel cum acesta a fost definit prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 28 ianuarie 2005.

In ceea ce priveste celalalt aspect pe care Curtea Constitutionala este chemata sa il clarifice, respectiv daca prin hotararea Biroului permanent al Senatului Camera Parlamentului si-a arogat competente care, potrivit Constitutiei, nu ii apartin, deci a incalcat competenta puterii judecatoresti care pronuntase in prealabil o hotarare judecatoreasca referitoare la aceasta problema, date fiind imprejurarile retinute mai sus care constituie premisele unui conflict negativ de competenta, apare cu evidenta ca, in aceasta faza a procedurii regulamentare, Senatul, ca for deliberativ, a fost impiedicat sa decida si, pe cale de consecinta, nu exista o hotarare a sa care sa produca efectele juridice ale unei actiuni ultra vires. Cu alte cuvinte, Curtea nu poate retine existenta concomitenta a unui conflict negativ de competenta si a unui conflict pozitiv de competenta.

Prin urmare, Curtea constata ca exista un conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca si autoritatea legiuitoare, prin neasumarea competentei in a decide in acest caz si refuzul acesteia din urma de a-si indeplini atributiile constitutionale si legale cu care a fost investita.

2. Odata constatat acest conflict, Curtea Constitutionala, in virtutea dispozitiilor art. 142 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora ea „este garantul suprematiei Constitutiei”, are obligatia sa solutioneze conflictul, aratand conduita in acord cu prevederile constitutionale la care autoritatile publice trebuie sa se conformeze. In acest sens, Curtea are in vedere prevederile art. 1 alin. (3), (4) si (5) din Constitutie, in conformitate cu care „(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.

(5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”

De aceea, apreciaza ca una dintre conditiile realizarii obiectivelor fundamentale ale statului roman, definite in textul citat, o constituie buna functionare a autoritatilor publice, cu respectarea principiilor separatiei si echilibrului puterilor, fara blocaje institutionale.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, „Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”. Efectul ex nunc al actelor Curtii constituie o aplicare a principiului neretroactivitatii, garantie fundamentala a drepturilor constitutionale de natura a asigura securitatea juridica si increderea cetatenilor in sistemul de drept, o premisa a respectarii separatiei puterilor in stat, contribuind in acest fel la consolidarea statului de drept.

Pe cale de consecinta, efectele deciziei Curtii nu pot viza decat actele, actiunile, inactiunile sau operatiunile ce urmeaza a se infaptui in viitor de catre autoritatile publice implicate in conflictul juridic de natura constitutionala.

In ceea ce priveste autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, cea care a declansat conflictul retinut de Curte, conduita conforma Constitutiei transpare din cele statuate mai sus, si anume exercitarea competentelor stabilite de lege si regulament propriu in conformitate cu prevederile constitutionale referitoare la atributiile autoritatii legiuitoare. Prin urmare, Senatul, in plenul sau, iar nu Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari ori Biroul permanent, are obligatia de a hotari, prin vot, cu privire la incetarea sau nu a calitatii de senator a domnului Mora Akos Daniel, ca urmare a constatarii starii de incompatibilitate a acestuia de catre Agentia Nationala de Integritate, cu respectarea dispozitiilor procedurale prevazute in regulamentul propriu de organizare si functionare.

In ceea ce priveste hotararea Senatului prin care se va dispune cu privire la problema in cauza, Curtea retine ca aceasta se va intemeia pe dispozitiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, text de lege care prevede ca: „Daca persoana a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa aceeasi functie pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului.”

Avand in vedere insa cele doua interpretari de care este susceptibil textul in discutie: pe de o parte, interpretarea realizata de Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, potrivit careia termenul „aceeasi” instituit de legiuitor nu poate fi interpretat ca fiind sinonim cu „toate”, legiuitorul evidentiind tocmai identitatea functiei eligibile respective, in cauza de fata functia de consilier judetean, iar, pe de alta parte, interpretarea realizata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, conform careia, „odata constatata definitiv existenta unei stari de incompatibilitate, persoana in sarcina careia aceasta stare a fost stabilita decade din dreptul de a mai ocupa orice alta functie de natura celei care a generat starea de incompatibilitate”, in cazul de fata inclusiv functia de senator, Curtea Constitutionala constata ca trebuie sa existe o concordanta intre litera si vointa initiala a legiuitorului.

Asa fiind, pentru a decide cu privire la incetarea sau nu a calitatii de senator, Parlamentul trebuie sa procedeze, in prealabil, la interpretarea legala a dispozitiilor mentionate, in conformitate cu prevederile art. 69 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, potrivit carora: „(1) Interventiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizeaza printr-un act normativ interpretativ de acelasi nivel cu actul vizat, prin dispozitii interpretative cuprinse intr-un nou act normativ sau prin modificarea dispozitiei al carui sens trebuie clarificat.

(2) Interpretarea legala intervenita potrivit alin. (1) poate confirma sau, dupa caz, infirma ori modifica interpretarile judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate pana la acea data, cu respectarea drepturilor castigate.”

Prin urmare, Parlamentul Romaniei trebuie sa declanseze procedura legislativa in scopul adoptarii unei legi prin care fie se interpreteaza dispozitiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

 

Avand in vedere considerentele expuse in prezenta decizie, dispozitiile art. 1 alin. (3) si (4), art. 61 alin. (1), art. 80 alin. (2), art. 115, art. 126 alin. (1), (2) si (3) si ale art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 alin. (1) pct. A lit. e), art. 34 si ale art. 35 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Curtea constata existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, prin omisiunea acestuia din urma de a finaliza procedura parlamentara cu privire la sesizarea Agentiei Nationale de Integritate.

Senatul Romaniei urmeaza sa decida cu privire la incetarea sau nu a calitatii de senator a domnului Mora Akos Daniel, dupa interpretarea legala a dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, presedintelui Senatului si presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezbaterile au avut loc in sedinta din data de 13 noiembrie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

 

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu

 

*

 

OPINIE CONCURENTA

 

Sunt de acord cu solutia pronuntata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, in sensul constatarii existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, si autoritatea legiuitoare, pe de alta parte, reprezentata de Senatul Romaniei, conflict declansat prin omisiunea acestuia din urma de a finaliza procedura parlamentara cu privire la sesizarea Agentiei Nationale de Integritate referitoare la constatarea demiterii de drept din calitatea de senator a domnului Mora Akos Daniel, ca urmare a pronuntarii Deciziei nr. 6.289 din 24 septembrie 2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, irevocabila, cu consecinta mentinerii ca legal si temeinic a Raportului de evaluare intocmit in cauza de Agentia Nationala de Integritate.

Apreciez ca fiind justificata argumentatia cuprinsa in prezenta decizie doar cu privire la existenta conflictului juridic de natura constitutionala.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 183 alin. (1) din Regulamentul Senatului, Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului avea obligatia de a intocmi un raport cu privire la cazul de incompatibilitate sesizat, urmand ca acest raport sa fie supus votului Plenului Senatului, potrivit proiectului ordinii de zi a sedintelor Senatului si programului de activitate intocmit, in temeiul art. 36 alin. (1) lit. h) din Regulamentul Senatului, de Biroul permanent al Senatului. Or, in fapt, raportul respectiv, redactat sub forma unui punct de vedere, nu a fost supus votului Plenului Senatului, Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari fiind cea care a stabilit, in afara atributiilor sale regulamentare (actio ultra vires), ca nu este de competenta Senatului a se pronunta cu privire la aplicarea unor sanctiuni ori interdictii pentru incalcarea obligatiilor legale referitoare la starea de incompatibilitate care nu se refera la mandatul de senator.

Contrar insa celor retinute prin Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, apreciez ca nu este necesara declansarea, in Parlamentul Romaniei, a procedurii legislative in scopul adoptarii unei legi prin care sa se interpreteze dispozitiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Dispozitiile legale mentionate sunt suficient de clare sub aspectul continutului si al intentiei legiuitorului, astfel ca nu necesita o interpretare legala. Potrivit acestora, „persoana eliberata sau destituita din functie potrivit prevederilor alin. (1) sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decazuta din dreptul de a mai exercita o functie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu exceptia celor electorale, pe o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori demnitatea publica respectiva sau a incetarii de drept a mandatului. Daca persoana a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa aceeasi functie pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului. In cazul in care persoana nu mai ocupa o functie sau o demnitate publica la data constatarii starii de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdictia de 3 ani opereaza potrivit legii, de la data ramanerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti de confirmare a existentei unui conflict de interese sau a unei stari de incompatibilitate”.

Specificul dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 rezida in reglementarea sanctiunii constand in decaderea din dreptul persoanei eliberate sau destituite din functie ca urmare a savarsirii abaterii disciplinare prevazute la alin. (1) (fapta persoanei cu privire la care s-a constatat ca a emis un act administrativ, a incheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu incalcarea obligatiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate) de a mai exercita o functie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori demnitatea publica respectiva sau a incetarii de drept a mandatului. Aceasta interdictie de 3 ani priveste orice functie sau demnitate dintre cele prevazute de Legea nr. 176/2010, cu exceptia celor electorale. Pentru situatia in care functia in exercitarea careia persoana in cauza a declansat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese are caracter eligibil, legiuitorul precizeaza, in teza a doua a alin. (2), ca respectiva persoana nu mai poate ocupa aceeasi functie, prin aceasta intelegandu-se functia concreta, si nu tipul sau categoria ei.

Aceasta interpretare are la baza sensul literal si gramatical al notiunilor folosite de legiuitor la redactarea textului in discutie, coroborarea acestuia cu alte norme juridice incidente in materie, precum si intentia legiuitorului, care trebuie sa respecte, totodata, cadrul constitutional referitor la dreptul de a alege si de a fi ales – art. 36 si art. 37 din Legea fundamentala. Daca legiuitorul ar fi dorit o extindere a efectelor sanctiunii, ar fi utilizat termeni, sintagme generice de tipul “orice alta functie publica”, “o functie sau demnitate publica similar” etc., notiuni consacrate de altfel in astfel de situatii si utilizate si in legea invocata.

Ratiunea pentru care legiuitorul a exclus functiile electorale din sfera celor care, desi sunt cuprinse in obiectul de reglementare al Legii nr. 176/2010, nu pot fi supuse aceluiasi regim juridic sub aspectul interdictiei ocuparii, pe o perioada de 3 ani, de catre aceeasi persoana asupra careia s-a constatat existenta starii de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, consta in faptul ca de esenta functiei sau demnitatii electorale/eligibile este mandatul persoanei care a candidat la alegeri locale, parlamentare etc., mandat obtinut ca urmare a exercitarii dreptului de vot al cetatenilor si a intrunirii majoritatii cerute de lege, dupa caz. Singurele limite prevazute de art. 37 din Constitutie cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se refera la varsta minima a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-si exercita dreptul de vot in conditiile art. 36 din Constitutie, la conditiile prevazute de art. 16 alin. (3) din aceasta cu privire la ocuparea functiilor si demnitatilor publice, civile sau militare, in conditiile legii, de catre persoane care au cetatenia romana si domiciliul in tara, precum si la categoriile de persoane prevazute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice (judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica).

Or, examinand cadrul legal incident in materia functiilor elective (Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, cu modificarile si completarile ulterioare), se observa ca interdictia legala referitoare la dreptul de a fi ales vizeaza persoanele lipsite de drepturile electorale, pe durata stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva, si este reglementata din perspectiva pedepsei complementare specifice dreptului penal, constand in interdictia temporara a exercitarii unor drepturi, in speta drepturi electorale.

Or, in cazul Legii nr. 176/2010, ne aflam intr-un alt domeniu, ce nu poate fi supus prin analogie regimului juridic specific dreptului penal si sanctiunilor penale. Interdictia de a mai exercita, timp de 3 ani, o functie sau o demnitate publica, cu exceptia celor electorale, este o sanctiune cu natura aparte si care intervine suplimentar, in conditiile aratate, alaturi de sanctiunea disciplinara a destituirii sau eliberarii din functie. Fiind angajata in cadrul raspunderii disciplinare, aceasta sanctiune trebuie sa aiba legatura cu circumstantele in care a fost savarsita fapta ce a declansat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese si tocmai de aceea vizeaza aceeasi functie, si nu o alta, atunci cand este vorba de functii sau demnitati eligibile. De altfel, este de esenta oricarei forme a raspunderii juridice ca sanctiunea aplicata sa fie legata de fapta concreta savarsita. Aceasta pare a fi, de altfel, singura solutie acceptabila in situatia in care fapta sau conduita ilicita a fost savarsita in exercitarea unei functii eligibile: interdictia ca, timp de 3 ani, aceeasi persoana sa nu mai poata candida si, implicit, ocupa aceeasi functie, insa aceasta sanctiune nu se poate extinde asupra tuturor functiilor sau demnitatilor electorale fara a depasi limitele exercitarii dreptului de a fi ales prevazute de art. 37 din Constitutie.

In concluzie, apreciez ca, pentru aplicarea dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Regulamentul Senatului nu este necesara interpretarea legala a acestora prin reglementarea unei legi de interpretare, textul in discutie continand norme clare, acesta urmand a fi interpretat, in cadrul procedurii parlamentare regulamentare, in sensul si spiritul sau.

 

Judecator,

prof. univ. dr. Valer Dorneanu