„Neindeplinirea obligatiilor de catre un stat membru – Directiva 95/59/CE – Alte impozite decat cele pe cifra de afaceri care afecteaza consumul de tutun prelucrat – Articolul 9 alineatul (1) – Determinarea libera de catre producatori si importatori a pretului maxim de vanzare cu amanuntul pentru produsele lor – Reglementare nationala prin care se impune un pret minim de vanzare cu amanuntul pentru tigari – Reglementare nationala prin care se interzice vanzarea produselor din tutun la «pret promotional, contrar obiectivelor de sanatate publica» – Notiunea «sisteme legislative nationale in ceea ce priveste controlul nivelurilor de pret sau respectarea preturilor impuse» – Justificare – Protectia sanatatii publice – Conventia cadru a Organizatiei Mondiale a Sanatatii privind controlul tutunului”

HOTARAREA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
4 martie 2010
In cauza C 197/08,
avand ca obiect o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor formulata in temeiul articolului 226 CE, introdusa la 14 mai 2008,
Comisia Europeana, reprezentata de domnii R. Lyal si W. Mölls, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg,
reclamanta,
impotriva
Republicii Franceze, reprezentata de domnii G. de Bergues, J. S. Pilczer si. J. C. Gracia, precum si de doamna B. Beaupère Manokha, in calitate de agenti,
parata,
CURTEA (Camera a treia),
compusa din domnul J. N. Cunha Rodrigues, presedintele Camerei a doua, indeplinind functia de presedinte al Camerei a treia, doamna P. Lindh, domnii A. Rosas, U. Lõhmus si A. Arabadjiev (raportor), judecatori,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: doamna R. Seres, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 18 iunie 2009,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 22 octombrie 2009,
pronunta prezenta
Hotarare
1. Prin cererea introductiva, Comisia Comunitatilor Europene solicita Curtii sa constate ca, prin adoptarea si mentinerea in vigoare a unui sistem de preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru tigarile puse in consum in Franta, precum si a unei interdictii de a vinde produse din tutun „la pret promotional, contrar obiectivelor de sanatate publica”, Republica Franceza nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decat impozitele pe cifra de afaceri care afecteaza consumul de tutun prelucrat (JO L 291, p. 40, Editie speciala, 09/vol. 2, p. 5), astfel cum a fost modificata prin Directiva 2002/10/CE a Consiliului din 12 februarie 2002 (JO L 46, p. 26, Editie speciala, 03/vol. 41, p. 78, denumita in continuare „Directiva 95/59”).
Cadrul juridic
Reglementarea comunitara
2. Considerentele (2), (3) si (7) ale Directivei 95/59 au urmatorul cuprins:
„(2) intrucat obiectivul Tratatului [CE] este de a crea o uniune economica in cadrul careia sa existe o concurenta sanatoasa si ale carei caracteristici sa fie similare cu cele ale unei piete interne si, in ceea ce priveste tutunul prelucrat, realizarea acestui scop presupune ca aplicarea impozitului privind consumul de produse in acest sector in statele membre sa nu produca conditii de denaturare a concurentei si sa nu impiedice libera lor circulatie in cadrul Comunitatii;
(3) intrucat, in ceea ce priveste accizele, armonizarea structurilor trebuie sa conduca in special la concurenta loiala intre diferitele categorii de tutun prelucrat care apartin aceluiasi grup si care sa nu fie denaturata de efectele induse de impozitare si, in consecinta, la deschiderea pietelor nationale ale statelor membre;
[…]
(7) intrucat necesitatile imperative ale concurentei implica un sistem de formare libera a preturilor pentru toate grupurile de tutun prelucrat”.
3. Potrivit articolului 2 alineatul (1) din aceasta directiva:
„Urmatoarele articole sunt considerate tutun prelucrat:
(a) tigari;
(b) trabucuri si tigarete;
(c) tutun de fumat:
– tutun taiat fin pentru rularea tigaretelor;
– alte tipuri de tutun de fumat;
conform articolelor 3-7.”
4. Articolul 8 din Directiva 95/59 prevede:
„(1) Tigarile fabricate in Comunitate si cele importate din [tarile nemembre] fac obiectul unor accize proportionale, calculate la pretul maxim de vanzare cu amanuntul, incluzand taxele vamale, precum si al unei accize specifice calculate pe unitatea de produs.
(2) Rata accizei proportionale si suma accizei specifice trebuie sa fie aceeasi pentru toate tigarile.
[…]”
5. Potrivit articolului 9 alineatul (1) din aceasta directiva:
„Este considerat producator orice persoana fizica sau juridica stabilita in Comunitate care transforma tutunul in produse prelucrate in scopul vanzarii cu amanuntul.
Producatorii sau, daca este cazul, reprezentantii sau agentii lor autorizati din Comunitate si importatorii de tutun din tarile nemembre sunt liberi sa determine pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru fiecare dintre produsele lor si pentru fiecare stat membru in care se introduc produsele in cauza in vederea consumului.
Al doilea paragraf nu poate impiedica in niciun fel punerea in aplicare a sistemelor legislative nationale in ceea ce priveste controlul nivelurilor de pret sau respectarea preturilor impuse, cu conditia ca acestea sa fie compatibile cu legislatia comunitara.”
6. Articolul 16 din directiva mentionata prevede:
„(1) Valoarea accizei specifice pentru tigari se stabileste avand ca referinta tigarile din categoria de pret a celor mai populare, conform informatiilor disponibile la 1 ianuarie a fiecarui an, incepand cu 1 ianuarie 1978.
(2) Componenta specifica a accizei nu poate fi mai mica de 5 % sau mai mare de 55 % din suma totala a sarcinii fiscale rezultand din adunarea accizei proportionale, a accizei specifice si a impozitului pe cifra de afaceri percepute pentru acele tigari.
[…]
(5) Statele membre pot percepe accize minime pe tigarile vandute la un pret mai mic decat pretul de vanzare cu amanuntul pentru tigarile din categoria de pret cu cea mai mare cerere, cu conditia ca aceste accize sa nu depaseasca valoarea accizelor percepute pentru tigarile din categoria de pret cu cea mai mare cerere.”
7. Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor la tigari (JO L 316, p. 8, Editie speciala, 03/vol. 11, p. 180) si Directiva 92/80/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor pe tutunul prelucrat, altul decat [tigarile] (JO L 316, p. 10, Editie speciala, 03/vol. 11, p. 182), astfel cum au fost modificate prin Directiva 2003/117/CE a Consiliului din 5 decembrie 2003 (JO L 333, p. 49, Editie speciala, 03/vol. 52, p. 27), stabilesc ratele si/sau sumele minime ale accizei globale pentru tigari si, respectiv, pentru tutunul prelucrat, altul decat tigarile. Directiva 92/80 contine de asemenea anumite norme referitoare la structura accizei pentru aceste din urma produse.
8. Prin Decizia 2004/513/CE a Consiliului din 2 iunie 2004 (JO L 213, p. 8, Editie speciala, 11/vol. 35, p. 223), s a aprobat in numele Comunitatii Conventia cadru a Organizatiei Mondiale a Sanatatii pentru controlul tutunului, semnata la Geneva la 21 mai 2003 (denumita in continuare „Conventia OMS”). Articolul 6 din aceasta conventie, intitulat „Masuri financiare si fiscale destinate reducerii cererii de tutun”, este redactat dupa cum urmeaza:
„(1) Partile recunosc faptul ca masurile financiare si fiscale sunt un mijloc eficient si important de reducere a consumului de tutun pentru diverse categorii de populatie, in special tinerii.
(2) Fara a aduce atingere dreptului suveran al partilor de a si determina si de a si fixa propria politica fiscala, fiecare parte trebuie sa tina seama de obiectivele sale nationale de sanatate in ceea ce priveste controlul tutunului si sa adopte sau sa mentina, dupa caz, masuri care sa poata cuprinde:
(a) aplicarea politicilor fiscale si, dupa caz, a politicilor de preturi privind produsele din tutun in scopul de a contribui la obiectivele de sanatate care au in vedere reducerea consumului de tutun, […]
[…]”     
Reglementarea nationala
9. Codul general al impozitelor (code général des impôts, denumit in continuare „CGI”) reglementeaza, printre altele, impozitarea tutunului in Franta. Articolul 572 primul paragraf din CGI a fost modificat prin articolul 38 alineatul II din Legea nr. 2004 806 din 9 august 2004 privind politica de sanatate publica (JORF din 11 august 2004, p. 14277). Acest articol 572 primul paragraf, astfel cum a fost modificat, prevede:
„Pretul de vanzare cu amanuntul pentru fiecare produs, exprimat prin raportare la 1 000 de unitati sau la 1 000 de grame, este unic pe intreg teritoriul si determinat in mod liber de producatorii si de furnizorii agreati. Pretul se aplica dupa ce a fost omologat in conditiile ce vor fi stabilite prin decret al Conseil d’État. Pretul de vanzare cu amanuntul pentru tigari, exprimat prin raportare la 1 000 de unitati, nu poate fi totusi omologat daca este mai mic decat acela obtinut prin aplicarea unui procentaj, stabilit prin decret, pretului mediu al acestor produse.”
10. Potrivit articolului 1 din Decretul nr. 2004 975 din 13 septembrie 2004, adoptat pentru punerea in aplicare a articolului 572 primul paragraf din Codul general al impozitelor (JORF din 18 septembrie 2004, p. 16264), „[p]rocentajul mentionat la articolul 572 primul paragraf din [CGI] este stabilit la 95”.
11. Articolul 572 bis din CGI a fost modificat prin articolul 30 alineatul II din Legea nr. 2005 1719 din 30 decembrie 2005 privind bugetul pe anul 2006 (JORF din 31 decembrie 2005, p. 20597). Acest articol 572 bis, astfel cum a fost modificat, prevede:
„Pretul de vanzare cu amanuntul pentru produsele vandute de revanzatorii mentionati la articolul 568 primul paragraf si pentru produsele livrate calatorilor de catre cumparatorii revanzatori desemnati la al patrulea paragraf al acestui articol se determina liber, fara ca totusi acest pret sa poata fi mai mic decat pretul de vanzare cu amanuntul exprimat prin raportare la 1 000 de unitati sau la 1 000 de grame prevazut in ordinul de omologare. […]”
12. Codul sanatatii publice (code de la santé publique, denumit in continuare „CSP”) contine, printre altele, dispozitii referitoare la controlul tutunului. Articolul L. 3511 1 din CSP, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta nr. 2006 596 din 23 mai 2006 (JORF din 25 mai 2006, p. 7791), prevede:
„Sunt considerate produse din tutun produsele destinate sa fie fumate, mestecate sau supte, in masura in care sunt constituite, chiar si numai in parte, din tutun, precum si produsele destinate sa fie fumate, chiar daca nu contin tutun, cu singura exceptie a produselor care sunt destinate uzului medical, in sensul articolului 564 decies al treilea paragraf punctul (2°) din [CGI].
Se considera a fi ingredient orice substanta sau component altul decat frunzele si alte parti naturale sau netransformate ale plantei de tutun utilizate in producerea sau prepararea unui produs din tutun si inca prezent in produsul finit, chiar si sub forma modificata, inclusiv hartia, filtrul, cerneala si adezivii de lipire.”
13. Articolul L. 3511 3 primul paragraf din CSP, in versiunea aplicabila la 4 septembrie 2006, data expirarii termenului stabilit in avizul motivat mentionat la punctul 17 din prezenta hotarare, versiune care rezulta din Legea nr. 2004 806, mentionata la punctul 9 din aceasta hotarare, este redactat dupa cum urmeaza:
„Se interzice propaganda sau publicitatea, directa sau indirecta, in favoarea tutunului, a produselor din tutun sau a ingredientelor prevazute la articolul L. 3511 1 al doilea paragraf, precum si distribuirea gratuita sau vanzarea unui produs din tutun la pret promotional, contrar obiectivelor de sanatate publica.”
14. Dispozitiile referitoare la combaterea fumatului din CSP sunt completate de sanctiunile penale prevazute la articolele L. 3512 1-L. 3512 4 din acest cod.
Procedura precontencioasa
15. La 21 martie 2005, Comisia a adresat Republicii Franceze o scrisoare de punere in intarziere in care sustinea ca sistemul de pret minim de vanzare cu amanuntul pentru tigari si interdictia stabilirii unui pret al tutunului „la pret promotional, contrar obiectivelor de sanatate publica”, prevazute de legislatia franceza, sunt incompatibile cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59.
16. In raspunsul din 29 iulie 2005, Republica Franceza a aratat ca, in opinia sa, aceasta reglementare este justificata de obiectivul de protectie a sanatatii publice prevazut la articolul 30 CE.
17. La 4 iulie 2006, Comisia a transmis un aviz motivat in care reitera punctul sau de vedere si invita statul membru mentionat sa se conformeze obligatiilor pe care le avea in temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 intr un termen de doua luni de la primirea respectivului aviz motivat.
18. Considerand ca situatia continua sa nu fie satisfacatoare, avand in vedere raspunsurile Republicii Franceze din 5 octombrie si din 22 decembrie 2006, Comisia a introdus prezenta actiune.
Cu privire la actiune
Argumentele partilor
19. Potrivit Comisiei, Directiva 95/59 vizeaza sa asigure o concurenta corecta, nedenaturata de efectele impozitelor, pentru a realiza deschiderea pietelor nationale ale statelor membre. Articolul 9 alineatul (1) din aceasta directiva ar garanta ca stabilirea bazei de evaluare a accizei sa fie supusa acelorasi principii in toate statele membre si ar impiedica faptul ca norme de stat in materia preturilor sa poata reprezenta un obstacol pentru realizarea acestor obiective. Modul de redactare si finalitatea acestei dispozitii nu ar lasa sa subziste niciun dubiu in privinta imprejurarii ca prin aceasta se interzice impunerea unor preturi minime pentru vanzarea cu amanuntul. O asemenea impunere ar avea, in realitate, ca efect eliminarea diferentelor de pret care ar putea exista intre diversele produse in functie de factorii care influenteaza formarea preturilor de catre diferitii producatori. Un asemenea mecanism ar conduce, prin urmare, la denaturarea fluxurilor comerciale intre statele membre. Astfel, importul de produse al caror pret net (fara taxe) este mai mic decat cel al unor produse comparabile oferite spre vanzare in statele membre in care se impune un pret minim ar fi ingreunat in aceste state membre.
20. Comisia sustine ca regimul francez de impozitare a tigarilor impune un pret minim corespunzator a 95 % din pretul mediu al acestora, sub care preturile de vanzare cu amanuntul pentru tigari nu pot fi omologate, aceasta omologare fiind o conditie de stabilire a preturilor in comert. Prin urmare, producatorii sau importatorii nu ar putea determina in mod liber pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru produsele lor, intrucat, in orice ipoteza, acest pret maxim nu ar putea fi inferior pretului minim impus. Acest regim de impozitare a tigarilor ar fi, asadar, incompatibil cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59.
21. In plus, dispozitiile CSP in discutie ar conferi autoritatilor franceze o putere discretionara de interzicere a vanzarii cu amanuntul a tutunului prelucrat la un anumit pret si ar impiedica astfel producatorii si importatorii sa determine in mod liber pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru fiecare dintre produsele lor. Notiunea „pret promotional, contrar obiectivelor de sanatate publica” cuprinsa in articolul L. 3511 3 din CSP nu ar fi definita de legislatia nationala si, astfel, nu ar permite operatorilor vizati sa isi cunoasca drepturile si obligatiile in mod clar si precis si nici instantelor nationale sa asigure respectarea acestora. Aceasta notiune ar fi, prin urmare, contrara principiului securitatii juridice si principiului protectiei particularilor.
22. In opinia Comisiei, imprejurarea ca Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege si a actelor administrative privind asigurarea generala directa si de modificare a Directivelor 73/239/CEE si 88/357/CEE (A treia directiva privind asigurarea generala) (JO L 228, p. 1, Editie speciala, 06/vol. 2, p. 53) cuprinde un principiu de determinare libera a preturilor nu inseamna ca un principiu similar, inscris in mod clar intr o alta dispozitie comunitara, respectiv articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59, ar trebui considerat inaplicabil.
23. In plus, Comisia sustine ca, chiar daca interdictiile impuse prin aceasta din urma dispozitie si, respectiv, prin articolul 28 CE pot sa se suprapuna, articolul 9 din Directiva 95/59 este o norma autonoma de drept derivat care indeplineste o functie autonoma in contextul directivei mentionate si a carei aplicare nu poate fi limitata la cazurile in care s ar aduce atingere si articolului 28 CE.
24. Aceasta institutie considera ca analiza potrivit careia legislatia franceza in cauza impiedica libera formare a preturilor maxime de vanzare a produselor din tutun nu este pusa in discutie prin articolul 9 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 95/59, prin care sunt stabilite exceptii referitoare la aplicarea „sistemelor legislative nationale in ceea ce priveste controlul nivelurilor de pret” si a „sistemelor legislative nationale in ceea ce priveste […] respectarea preturilor impuse”.
25. In opinia Comisiei, consideratii legate de sanatatea publica, prevazute la articolul 30 CE, nu pot justifica incalcarea dreptului comunitar sustinuta in speta. Astfel, legalitatea masurilor nationale care fac parte dintr o materie ce intra in domeniul de aplicare al unei reglementari armonizate la nivel comunitar ar trebui sa fie apreciata doar prin prisma acestei reglementari, iar nu prin prisma dispozitiilor dreptului primar care permit derogari de la libertatile fundamentale. In orice caz, in masura in care protectia sanatatii publice poate fi asigurata prin impunerea de preturi de vanzare ridicate pentru tutunul prelucrat, acest obiectiv ar putea fi pe deplin atins prin intermediul unei politici fiscale adaptate. Pe de alta parte, consideratii referitoare la sanatatea publica ar fi avut un rol cu ocazia elaborarii si a revizuirii directivelor comunitare privind armonizarea in domeniul accizelor aplicate produselor din tutun, fara ca principiul liberei determinari a pretului sa fi fost totusi abrogat. In schimb, un sistem de pret minim ar fi susceptibil sa produca efecte nefaste pentru protectia sanatatii, intrucat, prin protejarea marjei de profit a producatorilor, acest sistem le ar asigura venituri suplimentare care ar putea fi investite pentru cresterea vanzarilor de tutun prelucrat.
26. In plus, articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 ar fi compatibil cu Conventia OMS. Pe de o parte, aceasta conventie nu ar avea ca efect sa oblige partile contractante sa stabileasca preturi minime. Pe de alta parte, prin aceasta nu s ar conferi statelor membre un drept, opozabil Comunitatii, de a alege intre aplicarea unor politici fiscale si aplicarea unor politici de preturi, intrucat aceasta problema ar fi una de functionare interna a Comunitatii, in temeiul articolului 35 alineatul (2) din conventia mentionata.
27. Comisia mai considera ca observatiile continute in Recomandarea 2003/54/CE a Consiliului din 2 decembrie 2002 privind prevenirea fumatului si initiativele de imbunatatire a controlului tutunului (JO 2003, L 22, p. 31), la care face trimitere Republica Franceza, nu au efect obligatoriu si, in orice caz, nu pot fi interpretate in sensul ca incita la o incalcare a articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59. Raportul Comisiei catre Parlamentul European si catre Consiliu din 16 iulie 2008 privind structura si ratele accizelor aplicate tigaretelor si altor produse din tutun prelucrat [COM(2008) 460 final], invocat de asemenea de acest stat membru, ar viza, pe de alta parte, impozitarea in calitate de element al unei strategii generale de prevenire si de descurajare a consumului de tutun.
28. In sfarsit, Comisia considera ca statele membre pot mentine preturi ridicate pentru produsele din tutun prin cresterea nivelului de impozitare a acestor produse, in conformitate cu modalitatile prevazute in directivele relevante. Aceste directive nu ar prevedea un nivel maxim al sarcinii fiscale. Prin urmare, statele membre ar avea in continuare posibilitatea de a face in asa fel incat sa se atinga nivelul de pret dorit prin intermediul influentei pe care impozitele o exercita asupra pretului final. Capacitatea producatorilor de a suporta pierderi legate de dorinta de a nu repercuta sarcina fiscala asupra pretului de vanzare ar fi, pe de alta parte, supusa in mod obligatoriu unor limite economice.
29. Republica Franceza sustine ca reglementarea nationala in cauza nu este contrara articolului 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/59. Acest stat membru considera ca aceasta dispozitie nu stabileste un principiu general potrivit caruia preturile se determina in mod liber de producatori si de importatori. Acesta solicita Curtii sa reconsidere in acest sens interpretarea pe care a dat o dispozitiei respective. Astfel, contrar, de exemplu, Directivei 92/49, care ar viza armonizarea conditiilor de acces la activitati independente si la exercitarea acestora, Directiva 95/59 ar avea vocatia de a armoniza doar o parte din legislatiile statelor membre referitoare la accize. Or, potrivit statului membru mentionat, desi se poate stabili o legatura intre principiul liberei determinari a preturilor sau al libertatii tarifare si armonizarea conditiilor de exercitare a unei activitati independente, o asemenea legatura nu ar putea fi stabilita intre principiul amintit si armonizarea fiscala. In plus, un asemenea principiu ar trebui sa fie interpretat in lumina liberei circulatii a marfurilor prevazute la articolul 28 CE, care s ar limita la interzicerea reglementarilor nationale in materia preturilor care defavorizeaza produsele importate.
30. In plus, Republica Franceza considera ca, in orice ipoteza, reglementarea nationala in discutie se incadreaza in exceptiile prevazute la articolul 9 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 95/59. Astfel, pe de o parte, expresia „sisteme[le] legislative nationale in ceea ce priveste controlul nivelurilor de pret”, care figureaza in aceasta dispozitie, ar viza o legislatie nationala in materia preturilor care are atat un caracter general, cat si unul particular, precum cea in discutie. Acest stat membru contesta, asadar, jurisprudenta Curtii care rezulta din Hotararea din 19 octombrie 2000, Comisia/Grecia (C 216/98, Rec., p. I 8921), potrivit careia aceasta expresie nu poate fi interpretata in sensul ca rezerva statelor membre o putere discretionara de a adopta orice altceva decat o reglementare nationala cu caracter general, destinata sa impiedice cresterea preturilor. Pe de alta parte, potrivit aceleiasi jurisprudente, expresia „sisteme[le] legislative nationale in ceea ce priveste […] respectarea preturilor impuse” ar desemna un pret care, odata determinat de producator sau de importator si aprobat de autoritatea publica, se impune in calitate de pret maxim. Or, in opinia Republicii Franceze, daca acest pret trebuie aprobat de autoritatea publica, aceasta trebuie sa fie de asemenea in masura sa il refuze.
31. In subsidiar, acest stat membru sustine ca reglementarea nationala in cauza se justifica prin obiectivul de protectie a sanatatii publice care figureaza la articolul 30 CE. Astfel, jurisprudenta Curtii ar permite statelor membre sa aplice dispozitii nationale restrictive in privinta comertului intracomunitar in vederea protejarii sanatatii persoanelor, statul membru mentionat facand trimitere cu privire la acest aspect la Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior. Reglementarea nationala in cauza ar fi necesara si proportionala in raport cu acest obiectiv. Astfel, acesta nu ar putea fi atins printr o majorare a impozitelor, intrucat aceasta nu ar fi in mod obligatoriu repercutata de producatori sau de importatori in pretul de vanzare si, prin urmare, nu ar conduce in mod obligatoriu la o scadere a consumului.
32. In opinia Republicii Franceze, stabilirea unui pret minim este un mijloc adaptat pentru a mentine un nivel ridicat al preturilor si pentru a preveni, in acest mod, fumatul de catre persoanele tinere. Aceasta ar rezulta de la articolul 6 alineatul (2) litera (a) din Conventia OMS. Teza acestui stat membru ar fi sustinuta si de punctul 7 din Recomandarea 2003/54, precum si de punctul 3.3 alineatul (1) din Raportul Comisiei catre Parlamentul European si catre Consiliu din 16 iulie 2008 privind structura si ratele accizelor aplicate tigaretelor si altor produse din tutun prelucrat.
Aprecierea Curtii
33. Cu titlu introductiv, trebuie amintit ca din considerentul (3) al Directivei 95/59 rezulta ca aceasta se inscrie in cadrul unei politici de armonizare a structurilor accizei aplicate tutunului prelucrat care are ca scop sa se evite denaturarea concurentei intre diferitele categorii de tutun prelucrat care apartin aceluiasi grup si, in acest fel, sa se realizeze deschiderea pietelor nationale ale statelor membre.
34. In acest sens, articolul 8 alineatul (1) din aceasta directiva prevede ca tigarile fabricate in Comunitate si cele importate din tari nemembre fac obiectul unor accize proportionale in fiecare stat membru, calculate la pretul maxim de vanzare cu amanuntul, incluzand taxele vamale, precum si al unei accize specifice calculate pe unitatea de produs (Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior, punctul 19).
35. In plus, din considerentul (7) al Directivei 95/59 rezulta ca necesitatile imperative ale concurentei implica un sistem de formare libera a preturilor pentru toate grupurile de tutun prelucrat.
36. In aceasta privinta, articolul 9 alineatul (1) din aceasta directiva prevede ca producatorii sau, daca este cazul, reprezentantii sau agentii lor autorizati din Comunitate si importatorii de tutun din tarile nemembre sunt liberi sa determine pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru fiecare dintre produsele lor, pentru a se garanta o concurenta efectiva intre acestia (Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior, punctul 20). Aceasta dispozitie vizeaza sa garanteze ca determinarea bazei de evaluare a accizei proportionale aplicate produselor din tutun, respectiv pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru aceste produse, este supusa acelorasi norme in toate statele membre. In acelasi timp, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 40 din concluzii, aceasta dispozitie urmareste sa protejeze libertatea operatorilor mentionati mai sus, care le permite sa beneficieze efectiv de avantajul concurential care rezulta din eventuale preturi de cost mai mici.
37. Or, impunerea unui pret minim de vanzare cu amanuntul de catre autoritatile publice are ca efect ca pretul maxim de vanzare cu amanuntul determinat de producatori si de importatori sa nu poata, in niciun caz, sa fie mai mic decat acest pret minim obligatoriu. O reglementare care impune un asemenea pret minim este, asadar, susceptibila sa aduca atingere relatiilor concurentiale, intrucat ii impiedica pe unii dintre acesti producatori sau importatori sa obtina avantaje din preturi de cost mai mici pentru a propune preturi de vanzare cu amanuntul mai atractive.
38. In consecinta, un sistem de pret minim de vanzare cu amanuntul pentru produsele din tutun prelucrat nu poate fi considerat compatibil cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 in masura in care nu este conceput in asa fel incat sa excluda, in orice ipoteza, posibilitatea de a se aduce atingere avantajului concurential care ar putea rezulta, pentru anumiti producatori sau importatori ai unor asemenea produse, din preturi de cost mai mici si, prin urmare, posibilitatea producerii unei denaturari a concurentei (a se vedea Hotararile din 4 martie 2010, Comisia/Austria, C 198/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 30, si Comisia/Irlanda, C 221/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 41).
39. Reglementarea nationala vizata prin prezenta actiune trebuie sa fie examinata in lumina acestor principii.
40. Dispozitiile CGI in cauza coroborate cu Decretul nr. 2004 975 impun producatorilor si importatorilor un pret minim de vanzare cu amanuntul pentru tigari in Franta, care corespunde cu 95 % din pretul mediu al acestor produse, iar aceleasi dispozitii coroborate cu articolul L. 3511 3 primul paragraf din CSP interzic vanzarea oricarui produs din tutun la „pret promotional, contrar obiectivelor de sanatate publica”. In sedinta, Republica Franceza a precizat ca notiunea „pret promotional, contrar obiectivelor de sanatate publica” trebuie sa fie inteleasa in sensul ca desemneaza orice pret inferior celui stabilit in temeiul articolului 572 primul paragraf din CGI.
41. Acest regim nu permite sa se excluda, in orice ipoteza, ca pretul minim impus aduce atingere avantajului concurential care ar putea rezulta, pentru anumiti producatori sau importatori de produse din tutun, din preturi de cost mai mici. Dimpotriva, astfel cum a subliniat Comisia in sedinta, fara a fi contrazisa cu privire la acest aspect de Republica Franceza, un asemenea regim, care, in plus, determina pretul minim prin raportare la pretul mediu practicat pe piata, poate avea ca efect sa elimine diferentele dintre preturile produselor concurente si sa determine ca aceste preturi sa convearga spre pretul produsului celui mai scump. Regimul amintit aduce, asadar, atingere libertatii producatorilor si a importatorilor de a determina pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru acestea, garantata de articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/59.
42. Pe de alta parte, contrar sustinerilor Republicii Franceze, exceptia prevazuta la articolul 9 alineatul (1) al treilea paragraf din directiva mentionata nu se aplica in privinta regimului de pret minim in cauza.
43. Astfel, referitor la aceasta dispozitie, trebuie amintit, pe de o parte, ca expresia „controlul nivelurilor de pret” a fost interpretata in sensul ca se refera la reglementarile nationale cu caracter general, de exemplu acelea destinate sa impiedice cresterea preturilor (a se vedea in acest sens Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior, punctul 25 si jurisprudenta citata). Pe de alta parte, expresia „respectarea preturilor impuse” trebuie sa fie inteleasa, in cadrul mecanismului de impozitare a tutunului, in sensul ca desemneaza un pret care, odata determinat de producator sau de importator si aprobat de autoritatea publica, se impune ca pret maxim si trebuie sa fie respectat ca atare la toate nivelurile lantului de distributie pana la vanzarea catre consumator, acest sistem de stabilire a preturilor indeplinind functia de a evita ca, prin depasirea pretului impus, sa se poata aduce atingere integritatii veniturilor fiscale (a se vedea in acest sens Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior, punctul 26 si jurisprudenta citata).
44. Or, este cert ca legislatia nationala in discutie nu este destinata nici sa impiedice cresterea preturilor, nici sa evite pierderea de venituri fiscale ca urmare a depasirii pretului maxim de vanzare cu amanuntul determinat in mod liber de catre producatori sau importatori.
45. In ceea ce priveste Conventia OMS, astfel cum a aratat si avocatul general la punctele 50 si 51 din concluzii, aceasta conventie nu impune partilor contractante nicio obligatie concreta cu privire la politica de preturi in materia produselor din tutun si nu face decat sa descrie solutiile posibile pentru a se tine seama de obiectivele nationale de sanatate in ceea ce priveste controlul tutunului. Astfel, articolul 6 alineatul (2) din aceasta conventie se limiteaza sa prevada ca partile contractante adopta sau mentin masuri „care sa poata cuprinde” aplicarea unor politici fiscale si, „dupa caz”, a unor politici de preturi privind produsele din tutun.
46. De asemenea, nicio indicatie concreta referitoare la recurgerea la sisteme de preturi minime nu poate fi dedusa nici din Recomandarea 2003/54, nici din Raportul Comisiei catre Parlamentul European si catre Consiliu din 16 iulie 2008 privind structura si ratele accizelor aplicate tigaretelor si altor produse din tutun prelucrat, care sunt, pe de alta parte, lipsite de efect obligatoriu. Astfel, pasajele din aceste texte la care face trimitere Republica Franceza nu fac decat sa transpuna ideea ca preturile ridicate la produsele din tutun au ca efect descurajarea consumului.
47. In orice caz, astfel cum rezulta de la punctul 38 din prezenta hotarare, Directiva 95/59 nu se opune unei politici de preturi in masura in care aceasta nu impiedica realizarea obiectivelor directivei mentionate, in special a aceluia de a exclude denaturarea concurentei in privinta diferitelor categorii de tutun prelucrat care apartin aceluiasi grup.
48. Republica Franceza sustine de asemenea ca regimul de pret minim in cauza se justifica prin obiectivul de protectie a sanatatii si a vietii persoanelor, prevazut la articolul 30 CE. In opinia acestui stat membru, cresterea nivelului impozitelor nu ar fi susceptibila sa garanteze preturi suficient de ridicate la produsele din tutun, intrucat aceasta crestere ar putea fi absorbita de producatori si importatori prin sacrificarea unei parti din marja lor de profit sau chiar prin vanzarea in pierdere.
49. In aceasta privinta, trebuie aratat ca articolul 30 CE nu poate fi inteles in sensul ca autorizeaza masuri de o alta natura decat restrictiile cantitative la import si la export, precum si masurile cu efect echivalent prevazute la articolele 28 CE si 29 CE (a se vedea in acest sens Hotararea din 27 februarie 2002, Comisia/Franta, C 302/00, Rec., p. I 2055, punctul 33). Or, in speta, Comisia nu a invocat o incalcare a acestor din urma dispozitii.
50. Nu este mai putin adevarat ca Directiva 95/59 nu impiedica Republica Franceza sa urmareasca combaterea fumatului, care se inscrie in obiectivul de protectie a sanatatii publice.
51. Intr adevar, astfel cum se arata, printre altele, in considerentul (7) al Directivei 2002/10, ultimul act de modificare a Directivei 95/59/CE, al carei articol 9 a ramas totusi neschimbat, Tratatul CE, in special articolul 152 alineatul (1) primul paragraf CE, impune ca definirea si punerea in aplicare a tuturor politicilor si activitatilor comunitare sa asigure un nivel ridicat de protectie a sanatatii omului.
52. In acelasi considerent se precizeaza in plus ca nivelul de impozitare este un element fundamental al pretului produselor din tutun, care influenteaza, la randul sau, obiceiurile consumatorilor fumatori. De asemenea, Curtea s a pronuntat deja in sensul ca, in privinta produselor din tutun, reglementarea fiscala constituie un instrument important si eficace de combatere a consumului acestor produse si, prin urmare, de protectie a sanatatii publice (Hotararea din 5 octombrie 2006, Valeško, C 140/05, Rec., p. I 10025, punctul 58) si ca obiectivul de a asigura ca preturile produselor mentionate se stabilesc la niveluri ridicate poate fi realizat in mod adecvat prin impozitarea mai ridicata a acestor produse, cresterea accizelor determinand, mai devreme sau mai tarziu, majorarea pretului de vanzare cu amanuntul, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere libertatii de determinare a preturilor (a se vedea in acest sens Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior, punctul 31).
53. In plus, daca statele membre doresc sa elimine definitiv orice posibilitate ca producatorii sau importatorii sa absoarba, chiar si temporar, impactul impozitelor asupra pretului de vanzare cu amanuntul pentru tutunul prelucrat prin vanzarea acestuia in pierdere, acestora le este permis sa interzica vanzarea de produse din tutun prelucrat la un pret mai mic decat suma dintre pretul de cost si toate impozitele aplicabile, permitand astfel ca, in acelasi timp, producatorii si importatorii mentionati sa beneficieze efectiv de avantajul concurential care rezulta din eventuale preturi de cost mai mici (a se vedea Hotararile citate anterior Comisia/Austria, punctul 43, si Comisia/Irlanda, punctul 55).
54. Din toate consideratiile care preceda rezulta ca actiunea Comisiei trebuie sa fie admisa.
55. Prin urmare, trebuie sa se constate ca, prin adoptarea si mentinerea in vigoare a unui sistem de preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru tigarile puse in consum in Franta, precum si a unei interdictii de a vinde produse din tutun „la pret promotional, contrar obiectivelor de sanatate publica”, Republica Franceza nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59.
Cu privire la cheltuielile de judecata
56. In temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Intrucat Comisia a solicitat obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecata, iar Republica Franceza a cazut in pretentii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara si hotaraste:
1) Prin adoptarea si mentinerea in vigoare a unui sistem de preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru tigarile puse in consum in Franta, precum si a unei interdictii de a vinde produse din tutun „la pret promotional, contrar obiectivelor de sanatate publica”, Republica Franceza nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decat impozitele pe cifra de afaceri care afecteaza consumul de tutun prelucrat, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2002/10/CE a Consiliului din 12 februarie 2002.
2) Obliga Republica Franceza la plata cheltuielilor de judecata.
Sursa: site-ul Curtii de Justitie a Uniunii Europene